Sentința civilă nr. 495/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA C. NR. 495/2011
Ședința n 27 septembrie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-I. A.
GREFIER: V. D.
Pe rolul aceste instanțe, în rejudecare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele H. E. prin succesori de drept H. A., H. E. ȘI K. B. E. și reclamanta V. I. E. în contradictoriu cu pârâții A. N. PENTRU R. P. și C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
În data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea avocatei C. M., în reprezentarea intereselor reclamantelor.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Reține că prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată inițial pe rolul J. C.- N. la data de 24 iunie 2008 reclamantele H. E. alături de V. I. au solicitat obligarea pârâtei A. N. PENTRU R. P. la emiterea ofertei de despăgubire raportat la incidența dispozițiilor art. 16 din T. VII al L. nr. 2. cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 11124 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr. (...) s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de A. C. - Secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, J. a reținut în esență că în temeiul art. 19 alin. 1 din T. VII al L. nr. 2. litigiile de felul celui intentat de reclamante este susceptibil de a fi tranșat pe calea contenciosului administrativ în primă instanță de către curțile de apel.
Ulterior prin extinderea de acțiune formulată de reclamante a fost chemată în judecată și pârâta C. C. pentru S. D. de pe lângă pârâta A. N. PENTRU R. P., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la îndeplinirea formalităților administrative prevăzute de T. VII din L. 2., raportate la dispozițiunile art. 26 din O.UG nr. 81/2007, în sensul - emiterii în final - a deciziei, privind oferta de despăgubire în raport de D. nr. 1527 si m.1528 din 27 februarie 2008 emise de P. M. C.-., pentru apartamentele nerestituite în natura.
Au arătat în motivare, în esență, că acțiunea introductivă a evocat tergiversarea finalizării procedurilor instituite de legiuitor, că etapele pe care le-au parcurs nu s-au epuizat în condiții de respectarea termenelor ci doar la insistentele acestora, care au promovat procese p punere in posesie,etc. corespondențe multiple cu autoritățile competente, că procedurile instituite în L. 2. nu au fost de natura a grăbi aceste proceduri, respectiv de a stimula pe cei vizați, că doar după promovarea acestui litigiu la data de 24 iunie 2008, autoritățile " s-au mobilizat" în sensul solicitat, că nici un demers nu poate fi prematur, atâta vreme cât legea a stabilit cu fermitate perioada de timp in care se efectuează demersurile: potrivit, art.16 alin.l Capitolul V, din L.2., prevazând ca termen limita perioada de 60 de zile,in speta de la ultima dispoziției, iar alin.3 al art.16, se refera la termenul de 30 de zile de la emiterea dispoziției de restituire/despăgubire. Se susține astfel că, nici unul dintre aceste termene stabilite de lege nu a fost respectat,așa încât o prematuritate a cererii noastre nu poate fi invocată, nici chiar de pârâta de rd.2.
Această extindere de acțiune, înțeleg s-o formuleze în contextul în care entitatea amintită are personalitate juridică - de sine stătătoare - deși funcționează cu sintagma "pe lângă"; A. N..
Prin întâmpinare pârâta C. C. pentru S. D. la cererea de extindere a acțiunii formulată de către reclamantele H. E. și V. I., prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. cu privire la petitul cererii de chemare în judecată îndreptat împotriva pârâtei P. municipiului C.-N., excepția prematurității petitului privind obligarea C. C. pentru S. Despăgubiriior la emiterea ofertei de despăgubire, în raport de D. nr.1527 și nr.1528 din (...) emise de P. M. C.-N.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. cu privire la petitul cererii de chemare în judecată îndreptat împotriva pârâtei P. M. C.-N. s-a învederat că prin cererea introductivă de instanță, reclamantele solicită obligarea Primăriei M. C.-N. să predea de îndată, spre soluționare, C. C. pentru S. D. de pe lângă A. N. pentru R. P., întreaga documentație a dosarelor de retrocedare, ce fac obiectul Dispozițiilor de restituire nr.1527 și nr.1528 din (...). Potrivit art.2, pct. 1, lit. d, tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
F. de cele arătate mai sus și având în vedere că prevederile T.ui VII din L. nr.2. stabilesc competența Curții de A. numai în privința litigiilor având drept obiect atribuțiile, pe care C. C. pentru S. D. le exercită în cadrul procedurii administrative prevăzute de actul normativ amintit, apreciază că soluționarea petitului formulat de reclamante în contradictoriu cu P. M. C.-N. este de competenta T. C. F. de solicitarea reclamantei privind introducerea în cauză a C. C. pentru S. D., subliniem faptul că, prin intermediul cererii de extindere a acțiunii inițiale, nu se poate obține introducerea în proces a unui nou pârât.
A., actele procedurale, prin care se poate introduce în cauză un nou pârât, sunt cele reglementate de art. 60 C. proc. civ., și anume cererea de chemare în garanție, respectiv art. 64 și urm. din C.proc.Civ. privind arătarea a titularului dreptului cu respectarea termenelor procedurale de depunere a unei astfel de cereri. Or, în prezenta cauză, cererea de extindere formulată de reclamante nu îmbracă forma nici unuia dintre actele procedurale, la care am făcut referire mai sus, motiv pentru care vă rugăm să respingeți cererea reclamantelor de introducere în cauză a C. C. pentru S. D. ca inadmisibilă.
Referitor la excepția prematurității petitului privind obligarea C. C. pentru S. D. la emiterea ofertei de despăgubire, în raport de D. din (...) emise de P. M. C.-N., se arată că procedura administrativă prevăzută T. VII din L. nr.(...), cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2
Capitolul V T. VII, modificat și completat prin O. nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către S. C. C. sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O. nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul T.ui VII din L. nr.2., Capitolul VI, Secțiunea 1 intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire" .
În cauza dedusă judecății, procedura administrativă, la care am făcut referire mai sus, nu a fost declanșată, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr.1527/(...), respectivdosarul aferent Dispoziției nr. 1528/(...) nu au fost transmise S.ui C. C. de către entitatea învestita cu soluționarea notificărilor și anume P. M. C.-N.
A., prin adresa nr.760181/(...), s-a solicitat Primăriei M. C.-N. . să înainteze dosarele aferente dispozițiilor amintite, cu respectarea dispozițiilor art.16 T. VII din L. nr.2., cu modificările și completările ulterioare. Dealtfel, reclamantele au formulat cererea introductivă de instanță și în contradictoriu cu P. M. C.-N., solicitând obligarea acesteia de a transmite dosarele aferente celor dispoziții către S. C. centrale.
În privința termenelor indicate de reclamante în cererea de extindere, respectiv termenul de 60 zile prevăzut de art.16, alin.1 T. VII din L. nr.2. și termenul de 30 de zile prevăzut de alin.3 al aceluiași articol, menționăm că acestea reprezintă termenele în care entitățile învestite cu soluționarea notificărilor formulate în temeiul L. nr.10/2001 au obligația de a transmite dosarele aferente dispozițiilor/deciziilor emise în temeiul actului normativ amintit către S. C. C., și nu termene în care C. C. trebuie să emită decizia conținând titlul de despăgubire, așa cum susțin, în mod greșit, reclamantele.
Având în vedere aspectele expuse, în speță, C. C. pentru S. D. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de T. VII din L. nr.2., cu modificările și completările, motiv pentru care solicităm onoratei instanțe admiterea exceptiei prematuritătii petitului privind obligarea C. C. pentru S. D. la emiterea ofertei de despăgubire. În raport de D. nr.1527 și nr.1528 din (...) emise de P. M. C.-N. În prezent, această comisie nu este învestită cu atribuțiile legale, deoarece procedura administrativă reglementată de T. VII din L. nr. 2. se declanșează numai după transmiterea dosarului complet de către entitatea notificată (în speță P. M. C.-N.) S.ui C. C. pentru S. D. Până atunci, C. C. nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații Iegale sau convenționale. ar, cum nu există vreo obligație în acest sens, în sarcina C. C., instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
În drept au fost invocate L. nr.10/2001, republicată, art. 115-119 din Codul de P. C., L. nr.24712005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente O.. nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin sentința civilă numărul 4. Curtea de A. C. a admis excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată și a respins cererea de chemare în judecată pentru acest considerent,
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. este neîntemeiată. Simplul fapt că a fost împrocesuată și Primăria Cluj-Napoca ca entitate administrativă de rang local nu face aplicabile alte dispoziții legale în materia competenței materiale decât cele stabilite de art. 19 din T. VII al L. nr. 2. și cele care rezultă în mod obișnuit din efectele prorogării judiciare de competență. Mai precis, deși autoritatea administrației publice locale a fost chemată în judecată solicitând față de aceasta să fie obligată să transmită documentația referitoare la dosarele de retrocedare ale reclamantelor în aceeași manieră a fost chemată în judecată și autoritatea administrației publice centrale pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se examineze conduita legală a acesteia în raport de dispozițiile legale pertinente incidente în materia exercitării atribuțiilor specifice prevăzute de L. nr. 2..
Practic în ecuația dosarului de față intră aceleași dispoziții legale care incumbă obligații de natură legală ambelor entități. În această situație, sunt incidente dispozițiile art. 19 din T. VII ale L. nr. 2. care fără nicio deosebire leagă competența materială în primă instanță în favoarea curților de apel așa cum de altfel s-a statuat și de către prima instanță sesizată. Din această perspectivă, Curtea a reținut că în temeiul art. 17
C.pr.civ. se poate statua deodată și în aceeași procedură și asupra cererii formulate de reclamante împotriva autorității administrației publice locale și deci ca atare excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu referire la excepția vizând extinderea de acțiune față de pârâta C. C. pentru S. D. este de notat că acest act de procedură materializează în corpul său manifestarea de voință a reclamantelor care conform principiului disponibilității definesc cadrul procesual. Pentru a introduce un nou pârât în cauză nu este neapărat necesar să se utilizeze în mod formal dispozițiile art. 60 privind chemarea în garanție ori art. 64
C.pr.civ. privind instituția arătării titularului dreptului. Nu trebuie omis că în speță extinderea de acțiune privind introducerea în cauză a altei persoane în poziția de pârât a fost făcută de reclamant, iar această prerogativă se poate exercita nu neapărat în aplicarea instituțiilor de drept procesual mai sus menționate, invocate de pârâtă în apărare, ci în aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ. care reglementează instituția întregirii și modificării cererii de chemare în judecată. Ca atare mecanismul procedura prin care a fost lărgit cadrul procesual în fața primei instanțe competente prin introducerea unei noi persoane în calitate de pârât nu apare inadmisibil așa cum eronat a arătat C. C. pentru S. D.
Cu referire la excepția prematurității, la prima soluționare a cererii de chemare în judecată s-a apreciat că ceasta se vădește a fi întemeiată, deoarece așa cum rezultă din prevederile legale pertinente (T. VII al L. nr. 2.) procedura administrativă în fața C. C. se poate declanșa în mod efectiv condiționat de transmiterea dosarului complet de către autoritatea notificată, în speță de P. municipiului C.-N. cuprinsul adresei nr.
2394/IV din (...) emisă de I. P. județului C. (f. 71) reiese că dosarele aferente dispozițiilor nr. 1527/(...) și respectiv nr. 1528/(...) emise de P. municipiului C.-N. nu au fost înaintate A. N. pentru R. P. deoarece în urma controlului administrativ de legalitate s-a constata că se impune completarea acestora cu mai multe înscrisuri așa cum rezultă și din corespondența acestei autorități cu P. municipiului C.-N. atașată (f. 73-74).
Aceste aspecte sunt confirmate și de pârâta C. C. pentru S. D. prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 28 aprilie 2008 în care se reiterează excepția prematurității și în care se face trimitere la procesul-verbal nr. 1114 din (...) (f. 94-105) unde la pct. 25 este evidențiat conținutul avizului de legalitate pentru dispoziția nr.
1528/2008 modificată prin dispoziția nr. 1. și unde se arată pe larg care sunt documentele lipsă din dosarul respectiv (f.83-84).
Aceeași situație este reliefată și în procesul-verbal nr. 11982 din (...) (f. 134-141) unde la pct. 20 se reiterează necesitatea completării dosarului cu anumite documente expres prevăzute în material (f. 139-141). Or, fără a se completa dosarul cu aceste documente strict necesare rezolvării pe cale legală a acestuia se apreciază ca legal refuzul de a soluționa și emite titlul de despăgubire.
Totodată, Curtea reține că dosarele ce se referă la cele două dispoziții de restituire nu pot fi înaintate decât condiționat de completarea acestora cu înscrisurile solicitate, chestiune care ține exclusiv de voința reclamantelor și nu autorităților implicate în aceste proceduri legale..
Așa fiind, nici autoritatea administrației publice locale, P. M. C.-N., nu poate fi obligată să înainteze dosarele către autoritatea centrală decât dacă și sub condiția ca acestea să fie complete așa cum s-a relevat în cele două procese-verbale menționate anterior. Așa fiind, acțiunea reclamantelor apare ca prematură la acest moment procesual, neputându-se identifica că autoritățile administrației publice locale și centrale au acționat în disprețul normelor legale incidente materiei.
Nu poate fi admisă nici realizarea completării dosarelor prin intermediul justiției, ca mai apoi justiția să constate că acestea sunt complete și să oblige la final transmiterea dosarelor și rezolvarea lor de către autoritatea centrală. Rolul justiției în procedura contenciosului administrativ nu este acela de a asista particularul în raporturile sale cu autoritățile publice ci de a tranșa un conflict ivit ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal sau al refuzului ori nesoluționării în termen legal a unei cereri vizând recunoașterea unui drept sau interes legitim.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către reclamantele H. E. și V. I., iar prin decizia nr. 2662 din (...) pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar numărul (...) recursul a fost admis și sentința recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de A. C.
Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în esență că prin cererea de chemare în judecată reclamantele nu au urmărit completarea dosarelor ci dimpotrivă, sancționarea pasivității autorităților pârâte, având în vedere faptul că toate demersurile acestora pentru rezolvarea cererilor s-au declanșat după depunerea acțiunii. În aceste condiții, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematură este eronată.
Instanța de fond trebuie să stabiliească dacă soluționarea cererii reclamantelor a depășit termenul rezonabil impus de art. 6 din CEDO având în vedere faptul că acest termen se calculează pentru întreaga perioadă administrativă și nu numai în raport de o anumită etapă acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu prilejul rejudecării cauzei instanța de fond, obligată în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 1 C.p.c. să urmeze îndrumările instanței de casare și dezlegările în drept ale acesteia reține următoarele:
Cu privire la excepțiile învocate de către pârâtele din prezenta cauză, acestea au fost respinse în mod argumentat în primul ciclu procesual iar prin decizia de casare Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut implicit soluția cu privire la aceste excepții deoarece a trimis cauza spre rejudecare cu dispoziție expresă de a se analiza fondul.
Doar excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. nu a fost soluționată în primul ciclu procesual și nici de către instanța de recurs, așa încât se impune a fi analizată în considerentele prezentei sentințe și soluționată prin dispozitiv. Nu există nici o contradicție între această abordare și îndrumările instanței de recurs deoarece nici chiar o admitere a excepției nu împiedică analiza pe fond a pretențiilor deduse judecății.
În ceea ce o privește pe reclamanta H. E., aceasta a decedat la data de (...), în cursul soluționării recursului împotriva sentinței recurate. La termenul din data de (...), după obținerea certificatului de deces instanța a suspendat soluționarea cauzei în conformitate cu art. 243 alin.1 punctul 1 Cpc pentru introducerea în cauză a moștenitorilor. La data de (...) a fost inregistrată o cerere de introducere în cauză a moștenitorilor (f. 39) , însă la primul termen de după repunerea cauzei pe rol reclamanții moștenitori H. A., K.-B. E. E. și H. E. au depus o cerere de renunțare la judecată (f. 49) menționând faptul că nu doresc să continue demersul judiciar al antecesorului lor.
Având în vedere acest act de dispoziție procesuală a părții, în baza art. 246 alin.
1 C.p.c. instanța va lua act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată a reclamanților H. A., K.-B. E. E. și H. E., conform dispozitivului prezentei sentințe.
Cu privire la cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta V. I. E., actul de dispoziție procedurală anterior enunțat nu produce însă nici un efect juridic, iar cererea de chemare în judecată trebuie analizată pe fond sub aspectul temeinciei, mai ales în condițiile în care cele două reclamante inițiale invocau dreptul asupra unor cote ideale de proprietate în privința unor imobile, iar renunțarea uneia dintre ele (sau a moștenitorilor acesteia așa cum s-a petrecut în cazul concret analizat) nu afectează dreptul celeilalte la continuarea demersului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. PENTRU R. P., instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
În cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv există o procedură specială respectiv cea reglementată de T. VII din L. nr. 2. care-i conferă calitate procesuală în emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire-C. C. PENTRU S. D. În acest sens sunt șidispozițiile art. 2 din HG nr. 361/2005 astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr. 1. unde sunt prevăzute principalele atribuții ale A. naționale pentru restituirea proprietăților în aplicarea L. nr. 10/2001. În consecință, legitimitate procesuală pasivă în baza dispozițiilor legale sus amintite îi este conferită C. C. PENTRU S. D. și nicidecum A. N. PENTRU R. P. drept pentru care față de aceasta urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată introdusă de către reclamanta
V. I. E., având în vedere data emiterii celor două dispoziții cu numărul 1527 și 1528 din
27 februarie 2008 prin care s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri aferente unor apartamente din imobilele situate în C.-N., strada H., nr. 75 și respectiv din C.-N., Piata Uniri, nr. 20, data sesizării comisiei centrale, motivele neîntemeiate invocate de către pârâtă pentru tergiversarea soluționării dosarului (aspect reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia din recurs) data introducerii cererii de chemare in judecata dar mai ales data soluționării acesteia, caracterul neprocedural și total neîntemeiat al restituirii dosarului, Curtea reține că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamanta fiind lezată în dreptul acesteia de a încasa despăgubiri pentru imobilele care fac obiectul dispozițiilor anterior enunțate prin neemiterea deciziei în termen rezonabil.
Prin dispoziția nr. 1527/(...) emisă de către P. M. C.-N. s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale în favoarea reclamantei V. I., în cotă de ¼ din valoarea apartamentelor situate în imobilul din C.-N., Piata Unirii, nr. 20 care nu au putut să fie retrocedate în natură (a se vedea f. 13 din dosarul înregistrat inițial la Judecătoria Cluj-Napoca). În mod similar, prin dispoziția nr. 1528/(...) emisă de către P. M. C.-N. s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale în favoarea reclamantei V. I., în cotă de ¼ din valoarea apartamentelor situate în imobilul din C.-N., strada H., nr, 75 care nu au putut să fie retrocedate în natură (a se vedea f. 9 din dosarul înregistrat inițial la Judecătoria Cluj-Napoca).
L. specială în T. VII din L. nr. 2. nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, așa că rezolvarea cererii formulate de către reclamante trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile. Prin T. VII al L. nr.2., privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art. 114 al. 1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul M. F. P., în temeiul art. 32 alin.3 din L. nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit T.ui VII al L. nr. 2., s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C. C. pentru S. D. care conform art. 13 alin.1 lit. a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi. În cuprinsul Capitolul V al T.ui VII din L. nr.2. se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
L. are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art. 16 alin.1 și 2 din T. VII al legii nr. 2.). Odată primit dosarul atribuția C. C. prin S. acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingeriicererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art.16 alin.4 și 5 din T. VII al L. nr.2.).
În speță, reclamanta atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Așa cum învederează reclamanta, intarzierea nepermisa a solutionarii cererii nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit.
Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul său de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior înregistrării dosarului la autoritatea administrativă în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor se creează reclamantului convingerea și speranța legitimă că cererea lor va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. Chiar dacă conform celor relevate de C. C., caracterul aleatoriu de soluționare a dosarelor a fost înlocuit printr-un criteriu obiectiv constând în ordinea înregistrării dosarelor, acest fapt nu înlătură obligația autorității administrative de a soluționa dosarele înregistate într-un termen rezonabil. A., trebuie relevat în acest context faptul că de la emiterea actului prin care s-a recunoscut dreptul reclamantei la despăgubiri a trecut un interval de peste 3 ani, total nerezonabil. În aceste condiții, termenul efectiv de obținere a despăgubirilor este incert și lipsit de orice previzibilitate.
Prin decizia de casare Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut expres faptul că motivele invocate de către autoritatea publică pentru nesoluționarea dosarului, sau mai mult, pentru restituirea acestuia către autoriățile locale sunt pretexte neîntemeiate care au ca unic scop tergiversarea, deoarece documentația este completă și permite o justă și legală soluționarea a cererii de emitere a deciziei de despăgubire.
Conform prevederile art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate. Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamanelor prin emiterea deciziilor enuntate, reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamanta deși este îndreptățite în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative. În considerarea art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamante are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat. Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri. Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamante nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 corelat cu art.2 alin.1 lit.g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale T.ui VII al L. nr.2. ,în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantelor prin refuzul nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă să emită în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul descris în dispozitivul prezentei sentințe.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei numirii evaluatorului, instanta apreciaza necesar sa stabileasca o obligatie expresa în acest sens în sarcina pârâtei. A., conform art. 16 alin.
7 din T. VII al legii 2., cu modificarile ulterioare, ,,În baza raportului de evaluare C. C. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare,,. Acest text care impune necesitatea efectuarii unei evaluari este aplicabil chiar si in situatia in care prin dispozitia privind propunerea de acordare de despăgubiri a fost stabilită o sumă drept cuantum al despăgubirilor, concluzie care rezultă într-o manieră lipsită de echivoc din prevederile exprese ale art. 16 alin. 8 din titlul VII al L. 2.: ,,D. alin. (1) - (2) și (7) se aplica în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din L. nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților H. A., K.-B. E. E. și H. E. moștenitori ai reclamantei defuncte Hathazy E..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. pentru R. P. și în consecință respinge cererea de chemare în judecată față de această pârâtă.
Admite cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta V. I. E. împotriva pârâtei C. C. pentru S. D. și în consecință:
Obligă pârâta C. C. pentru S. D. să îndeplinească toate formalitățile legale preliminare necesare pentru emiterea deciziei de despăgubire și la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în dosarele 1527/(...) și 1528/(...) pentru cota care revin reclamantei V. I. E.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi (...).
JUDECĂTOR GREFIER A. A. I. V. D.
Red/dact/6 ex A AI/(...)
| ← Sentința civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2443/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
