Sentința civilă nr. 177/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 177/2011
Ședința ata de 16 M. 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. DE I. T. S. - LICHIDATOR J. AL SC C. F. SA C. în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI I., având ca obiect obligația de a face-eliberare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, în două exemplare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. DE I. T. S. C.-N., în calitate de lichidator judiciar al SC C. F. SA C.-N. în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI I. a solicitat obligarea pârâtei să elibereze în favoarea SC C. F. SA Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204, jud. C. potrivit prevederilor H.G. nr. 8.;
În motivare s-a arătat că:
În fapt, reclamanta în calitate de lichidator judiciar al SC C. F. SA, cu aprobarea creditorilor, a întocmit documentația în conformitate cu HG nr. 8. pentru obținerea C. de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204, jud. C., aflat în administrarea SC C. F. SA.
Prin HG nr. 834/191 și C. nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, care au fost elaborate în vederea aplicării HG nr. 8., legiuitorul instituie o procedură administrativă care are ca și finalitate obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora.
Această procedură presupune parcurgerea mai multor etape dintre care cele mai importante sunt: întocmirea documentației tehnice de către un expert autorizat, semnarea proceselor verbale de vecinătate, avizarea documentației de către O., . documentației de către C. Local, avizarea documentației de către C. J. și eliberarea cetificatului de atestare a dreptului de proprietate de către ministerul de resort, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a G. sau de către autoritatea publica județeană pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat.
Documentația întocmită pentru obținerea C. de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204, jud. C., aflat în administrarea SC C. F. SA a parcurs etapele mai sus-menționate, fiind avizatăprin hotărâre a C. Local și hotărâre a C. J., iar apoi depusă la M. T. și I., cu adresa de înaintare înregistrată la M. sub nr. 01112/(...) (anexa 1), prin care a solicitat eliberarea C. de atestare a dreptului de proprietate.
Ulterior prin adresa nr. 3874/(...) (anexa 2), memoriu justificativ înregistrat la M. sub nr. 04826/(...) (anexa 3), completare la memoriu justificativ nr. 4447/(...) (anexa 4), completarea la memoriu justificativ nr. 4841/(...) (anexa
5) a răspuns solicitărilor verbale ale pârâtei, comunicându-i diferite informații referitoare la SC C. F. SA.
Având în vedere că nu a primit un răspuns în scris la cererea sa inițială, prin adresa nr. 8. aug. 2010 (anexa 6), a revenit cu solicitarea de a elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Cu toate acestea până în prezent pârâta nu a înteles să răspundă solicitării reclamantei.
Prin urmare, apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ, prin prisma prev. art. 1, alin.1 și art.2, alin.1, lit.h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art.2, alin.1, lit.o) din Legea contenciosului administrativ, dreptul vătămat este orice drept prevăzut de C., de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ, iar art.2, alin.2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În continuare înțelege să expună motivele pentru care consideră că SC C. F. SA C. trebuie să beneficieze de prevederile HG 8. și C. nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, care au fost elaborate în vederea aplicării HG nr. 8. și este îndreptățită să-i fie eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus-indicat.
Analizând condițiile impuse de art.1 din HG nr. 8., observăm că aceste condiții trebuie îndeplinite "la data înfiintării societăților comerciale cu capital de stat";.
Terenul care face obiectul solicitării de eliberare a C. de A. a dreptului de proprietate se afla în patrimoniul SC C. F. SA la data înființării acesteia.
SC C. F. SA C. a luat ființă ca și societate comercială cu capital de stat în temeiul HG nr. 6. privind infiintarea unor societati comerciale ca urmare a reorganizarii activitatii transporturilor feroviare, prin desprinderea acestei societăți. La data înființării, capitalul social era integral de stat, astfel cum rezultă din statutul societății publicat în anexa la HG nr. 6..
În conformitate cu art. 4 din HG nr. 6., SC C. F. SA a preluat activele și pasivul astfel cum acesta era evidențiat la data de (...), deci și activul S. S., situat în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204, activ care era folosit de unitatea desprinsă.
Terenurile, la data înfiintării societătilor comerciale de stat, trebuie să fie necesare desfășurării activitătii conform obiectului lor de activitate
La data înființării SC C. Feoviare SA, terenul pentru care se solicită obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate era necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate al acesteia.
Potrivit actului constitutiv al societății, obiectul de activitate al societății este "executarea lucrărilor de constructii montaj și reparații capitale, modernizări pentru transporturi feroviare, rutiere, hidrotehnice etc".
B. S. S. situată în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204, era folosită de societatea debitoare pentru repararea utilajelor, respectiv a mașinilor utilizate în activitatea de reparații a căilor ferate, rutiere etc. Utilajele reparate în cadrul acestei secții erau atât utilajele proprii, cât și ale altor societăți comerciale pentru care debitoarea executa lucrări de reparații.
Documentația întocmită pentru obținerea C. de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204, jud. C., aflat în administrarea SC C. F. SA a parcurs etapele impuse de lege, fiind avizată de O. C., de C. Local prin hotărâre a C. Local și de către C. J. prin hotărâre a C. J., astfel încât SC C. Ferovare SA este îndeptătită să-i fie eliberat Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestui teren.
În ceea ce privește vătămarea suferită de către SC C. F. SA, învederează onoratei instanțe faptul că procedura de faliment deschisă împotriva SC C. F. SA se defășoară în temeiul unui plan de lichidare aprobat de către creditorii societății în cadrul ședinței din data de (...). Anexează în acest sens Procesul- verbal al Adunării Generale a Creditorilor SC C. F. SA din data de (...), prin care a fost votat planul de lichidare al societății debitoare. În conformitate cu prevederile, art. 132 din Legea nr. 85/2006, o procedură de reorganizare prin continuarea activității sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentință, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat.
Raportat la această prevedere, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor stabilite prin planul de lichidare aprobat de către creditori (obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, întabularea imobilelor societății debitoare, achitarea pasivului din tabelul definitiv consolidat al creanțelor etc) societate a are posibilitatea de a-și continua activitatea, revenind în viața comercială. Aceleași mențiuni sunt inserate și în planul de lichidare votat de către adunarea creditorilor în (...) unde se prevede expres că in măsura in care se va achita în integralitate pasivul se va cere revocarea hotărârii de dizolvare și reintegrarea debitoarei în circuitul civil.
Mai mult, acționarii debitoarei și-au manifestat intenția de a continua activitatea societății debitoare, prin aceasta urmărind păstrarea unor autorizații, a unui know-how care s-ar pierde prin radierea societății.
Legea și practica judiciară relevantă în domeniu permite reintegrarea unei societăți aflată în lichidare judiciară în circuitul civil și continuarea obiectului de activitate în măsura în care datoriile acesteia sunt acoperite din patrimoniul debitoarei, astfel încât faptul că societatea este în lichidare judiciară nu are drept consecință automată radierea societății și ieșirea din circuitul civil.
Astfel, neeliberarea certificatului de proprietate asupra terenului situat în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204, jud. C. poate avea consecinte nefaste, impietând asupra gradului de acoperire al creantelor și implicit a șanselor societătii de a reveni în circuitul civil.
La data de (...) pârâtul M. T. și I. a formulat întâmpinare la cererea dechemare în judecată formulată pentru SC C. F. SA de C. de I. T. S. C.-N. prin care se arată, în primul rând, că pretențiile formulate au rămas fără obiect. În susținere, învederează instanței faptul că, prin actul MTI nr.030/AN/(...), instituția pârâtă a răspuns solicitării casei de insolvență, în sensul în care aceasta a fost respinsă, apreciindu-se că petenta nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru atestarea în patrimoniul său a terenului pentru care solicită certificatul din speță.
Astfel, aflată în procedură de faliment, petenta nu justifică utilitatea terenului pentru realizarea obiectului său de activitate, considerente pentru care apreciază că nu poate fi obligată la eliberarea actului ce face obiectul litigiului.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC C. F. SA C., prin lichidator judiciar C. DE I. T. S., în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI I., a solicitat obligarea acestuia la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu privire la activul B. S. S. situată în C.-N., str. T. Vuia, nr. 204.
În acest sens, se relevă că, în urma deciziei adunării creditorilor, a procedat la întocmirea documentației necesare în vederea eliberării actului, parcurgând toate etapele prealabile, iar prin adresa înregistrată la M. sub nr.
1112/(...), a solicitat pârâtului să emită certificatul.
Ulterior, după ce, prin adresa nr. 3874/(...), memoriul justificativ înregistrat la M. sub nr. 04826/(...), completare la memoriul justificativ nr.
4447/(...) și completarea la memoriu justificativ nr. 4841/(...), a răspuns solicitărilor verbale ale pârâtei, a revenit cu solicitarea de a elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate prin adresa nr. 8. aug. 2010.
Cu toate acestea, până în prezent pârâta nu a înțeles să soluționeze într- un fel sau altul cererea reclamantei privind eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Considerând nejustificat acest refuz, s-a adresat instanței, iar pârâtul, prin întâmpinare, a invocat lipsa de obiect a cererii, pe considerentul că a transmis reclamantei o adresă, prin care o încunoștințează cu privire la faptul că nu îndeplinește cerințele impuse de textul art. 1 din HG nr. 8., raportat la statutul său juridic actual.
Curtea constată că excepția invocată nu poate fi reținută și, mai mult decât atât, este discutabil în ce măsură considerentele invocate în susținerea acesteia sunt de natură să ducă la concluzia că, în esență, este vorba despre un incident cu efect dirimant, și nu despre poziția pe care pârâtul o adoptă pe fondul cauzei.
Aceasta întrucât faptul că această parte și-a exprimat, explicit, refuzul de eliberare al certificatului, nu schimbă cu nimic situația dedusă judecății, prin prisma obiectului acesteia și a definiției cuprinse în textul art. 2 alin. 1 lit. i și n din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, se constată că potrivit art. 1 din HG 8. "terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înfiintării acestora, necesare desfășurării activitătii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a G., de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană" .
Astfel, se poate observa că legiuitorul stipulează în mod explicit care sunt condițiile în care se determină terenurile pentru care urmează a se obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate. În cauză, nu s-a contestat faptul că reclamanta îndeplinește toate celelalte cerințe, disputa fiind generată doar de împrejurarea dacă terenul în litigiu poate fi considerat ca fiind necesar în vederea desfășurării activității petentei.
Din această perspectivă, pârâtul arată că prin efectul sentinței comerciale nr.354/2009 din data de (...), pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), prin care a fost dispusă intrarea în procedura de faliment, această condiție nu este îndeplinită.
În acest sens, se invocă și disp. art.3 pct.23 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, conform cărora lichidarea patrimoniului petentei este urmată în mod necesar de radierea acesteia din registrul în care este înmatriculată, aspect ce înlătură de plano imperativul realizării obiectului de activitate.
În replică, reclamanta a relevat că modul de derulare al procedurii falimentului a fost stabilit de către masa credală, prin votarea planului de lichidare, în cadrul ședinței adunării creditorilor din data de (...). Sunt invocate, în acest sens, prev. art. 132 din Legea nr. 85/2006, iar raportat la aceste dispoziții, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor stabilite prin planul delichidare aprobat de către creditori (obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, întabularea imobilelor societății debitoare, achitarea pasivului din tabelul definitiv consolidat al creanțelor etc) societatea are posibilitatea de a-și continua activitatea, revenind în viața comercială. Aceleași mențiuni sunt inserate și în planul de lichidare votat de către adunarea creditorilor în (...) unde se prevede expres că in măsura in care se va achita în integralitate pasivul se va cere revocarea hotărârii de dizolvare și reintegrarea debitoarei în circuitul civil.
Mai mult, acționarii debitoarei și-au manifestat intenția de a continua activitatea societății debitoare, prin aceasta urmărind păstrarea unor autorizații, a unui know-how care s-ar pierde prin radierea societății.
Curtea constată că apărările formulate de către petentă nu sunt de natură să contrazică susținerile pertinente ale pârâtului, în sensul în care, raportat la stadiul actual al legislației în materia insolvenței, nu mai este posibilă reintegrarea în circuitul comercial al unei societăți care a intrat în faliment.
Această statuare își găsește suportul nu numai în prev. art. 3 pct. 23 din
Legea nr. 85/2006, ci și în cel al art. 132 din același act normativ, citat în acțiune în mod trunchiat.
Astfel, conform alin. 2 al acestui ultim text, „(2) O procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora";.
Această obligație, de a se dispune radierea debitorului este reluată și în cadrul art. 133 din lege, care dispune în sensul în care: "D. creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din registrul in care este inmatriculat: a) chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime, in cazul in care toti asociatii persoanei juridice sau persoana fizica, dupa caz, solicita acest lucru in termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului facuta administratorului special, urmand ca bunurile sa treaca in proprietatea indiviza a asociatilor/actionarilor, corespunzator cotelor de participare la capitalul social; b) in toate celelalte cazuri, procedura se inchide numai dupa lichidarea completa a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmand a fi depuse intr-un cont la dispozitia asociatilor sau persoanei fizice, dupa caz.";
Din analiza acestor prevederi rezultă în mod clar că nu se mai poate discuta despre o ". a persoanei juridice, chiar dacă ar rezulta sume reziduale în urma derulării procedurii și valorificării activului, acestea revenind asociaților/acționarilor, neputând fi utilizate în maniera preconizată de către petentă.
De altfel, existența unor hotărâri judecătorești prin care s-a dispus revocarea sentinței de intrare în faliment, nu poate contrazice aceste statuări, întrucât ele au fost pronunțate sub imperiul altui act normativ, cel al Legii nr.
64/1995.
Astfel, diferențele de redactare sunt ușor de reperat, după cum urmează: Conform art. 131 din Legea nr. 64/1995, "(1) O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi inchisa, printr-o sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat. D. o procedura începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa in conformitate cu alin. (2).
(2) O procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora.
Art. 132 din același act normative prevedea că: "Judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, daca creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute";.
Or, hotărârea judecătorească depusă la dosar (f. 293), este întemeiată tocmai pe diferența existentă în ceea ce privește obligația de a dispune sau nu radierea debitorului, distincție care este însă lipsită de suport legislativ, sub imperiul Legii nr. 85/2006, care guvernează procedura deschisă împotriva petentei.
Chiar dacă instanța nu neagă că ar fi în interesul masei credale ca aceste bunuri să fie valorificate, într-o procedură clară și previzibilă, sub controlul judecătorului sindic, în comparație cu cea prev. de art. 4 din HG nr. 8., în condițiile în care creditorul majoritar este DGFP C., neexistând, la prima vedere, nici o incompatibilitate între falimentul petentei și prev. art. 12 alin. 5 din Legea nr. 137/2002, toate aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la o concluzie contrară, prin raportare la împrejurarea că este vorba despre texte imperative, cu caracter special, în baza cărora trebuie evaluată situația prezentă și viitoare a reclamantei.
Instanța apreciază că o astfel de abordare nu poate fi contrazisă nici de împrejurarea că, pe terenul în litigiu, există edificate construcții care se găsesc în patrimoniul debitoarei, chiar dacă dificultățile generate de o astfel de stare de fapt au fost corect sesizate de către reclamantă.
Aceasta afirmă că refuzul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate se constituie într-o restrângere de drepturi care este, în opinia sa, inadmisibilă, în lipsa unei stipulații legale exprese, însă omite să amintească faptul că această situație este imputabilă exclusiv organelor de conducere ale reclamantei, care, deși au avut la dispoziție un interval de cca 20 de ani, nu au luat măsuri în sensul reglementării situației patrimoniale ale societății, inclusiv prin solicitarea de emitere a actului ce face obiectul acțiunii.
De asemenea, nu a fost oferit instanței nici un argument solid în sensul în care aprecierea condiției referitoare la necesitatea terenului pentru îndeplinirea obiectului de activitate al societății, ar trebui făcută prin raportare la situația existentă la momentul înființării societății. Aceasta întrucât, din lectura textului art. 1 din HG nr. 8., rezultă că acesta este relevant doar cu privire la cerința existenței acestor terenuri în patrimoniul persoanei juridice, la data constituirii sale.
Interpretarea petentei cu privire la această chestiune este de natură să contrazică însuși scopul Legii nr. 15/1990, adoptate în intenția transformării fostelor unități economice de stat în societăți comerciale viabile, care să contribuie la realizarea unei economii de piață și să acționeze într-un spațiu guvernat de regulile liberei concurențe.
Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 1 și 18 din Legea nr.
554/2004, cererea va fi respinsă, luându-se act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C. F. SA C., prin lichidator judiciar C. DE I. T. S., cu sediul în localitatea C.-N., P. A. I. nr. 17, județul C., în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI I.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2834/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1788/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
