Sentința civilă nr. 356/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILLĂ Nr. 356/2011
Ședința ata de 15 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : F. T.
GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâta C. C. P. S. D., având ca obiect - obligația de a face - emitere titlu de despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se contată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 1 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâta C. C. P. S. D. a solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în condițiile art.16 din L. 247/2005, urmare a evaluării care a fost efectuată în baza actului normativ menționat pentru cota de ½ din 9/10 părți din apartamentele înstrăinate în baza Legii 112/1995 nr.1,2,3, și 5 și din terenul aferent acestora din imobilul situat în C.-N. str. Emil Isac nr.17 & str. Alexandru Ciurea nr.2 înscris inițial în CF nr.9627 C. nr.top.804 ce face obiectul dosarului nr.17574/CC. În susținerea celor solicitate se arată că prin dispoziția nr.1194/(...) a primarului municipiului C.-N. așa cum a fost modificată prin dispozițianr.186/(...) s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile legii. Ulterior aceste acte însoțite de notificări și dosarul aferent au fost înaintate Comisiei Centrale pentru stabilirea D. formând în prezent dosarul nr. 17524/CC. Prin decizia nr.5438/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admis recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva sentinței nr.71/(...) a Curții de A. C. modificată hotărârea în sensul admiterii acțiunii reclamantei cu consecința obligării Comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cota ce revine reclamantei din imobilele care fac obiectul dispoziției nr.1194/2006. P. cota de ½ din 9/10 parte din imobilele identificate în petitele acțiunii și care fac obiectul dosarului nr.1757/CC s-a propus prin decizia C. nr.9199/(...) acordarea de despăgubiri în favoarea doamnei S. în cuantum de 295.898,24 lei urmând ca ulterior să fie emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea sa pentru cota de ½ din 9/10. Parcurgerea procedurii instituite de titlul VII din L. 247/2005 poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească întrucât ea are drept fundament dispoziția nr.1194/(...) și nr.186/(...) cărora statul în sens larg prin autoritățile sale administrative trebuie să i se conformeze. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art.6 alin.1 din C., mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative. Noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate. Titlul VII din L. nr.247/2005 reglementează refuzul stabilirii și plății despăgubirilor iar principiile în sens larg sunt acordarea de despăgubiri juste și echitabile. Norma indicata confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării într-un termen rezonabil. A parcurs procedurile restituite de lege și este doar culpa autorităților ca nu se poate bucura de bunul de a cărei atribuire ar trebui să beneficieze iar nerespectarea termenelor nu trebuie să producă prejudicii. În concluzie arată reclamantul a fost lipsit de prerogativele dreptului de proprietate, dispoziția primarului poate fi asimilată unui bun în sensul art.1 alin.1 din Protocolul adițional iar apărarea părții referitoare la netemeinicia acțiunii că nu a fost urmată procedura nu poate fi primită dacă s-ar lua în considerare această poziție s-ar ajunge la situația în care pârâta s-ar prevala cu succes de propria culpă de aceea a autorităților administrative care au gestionat dosarul ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept. A., nu poate fi opusă împrejurarea că nu a fost încă emisă decizia în temeiul raportului insusit de părți întrucât aceste aspecte nu îi pot fi imputate. În dovedirea celor susținute au fost depuse dispoziția nr.1194, referat, dispoziția nr.1194/(...), decizia nr.9199/(...) copie cerere adresată pârâtei. Răspunzând celor arătate prin întâmpinare C. C. P. stabilirea D. a solicitat respingerea acțiunii. A. se arată că în cauză etapa transmiterii dosarelor a fost parcursă în sensul că dosarul aferent dispoziției nr.1194/(...) fiind înregistrat sub nr.17574/CC Totodată a fost analizat în privința legalitățiirespingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constata că prin decizia nr.,5438/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosarul nr.(...) a fost admisă acțiunea reclamantei S. E. și obligată C. să emită titlul de despăgubire. A., prin decizia nr.9199/(...) s-au acordat măsuri reparatorii acestuia din urmă în cuantum de 295.898,24 lei reprezentând ½ din 9/10 parte din imobil. Prin urmare soluționarea se va face cu respectarea deciziei nr.2815/2008 și etapelor prevăzute de procedura administrativă din titlul VII al Legii nr.247/2005. Analizând cererea prin prisma motivelor invocate și a actelor dosarului C urtea reține următoarele: În baza Legii nr.10/2001 reclamantul a notificat autoritățile solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentele 1,2,3 și 5 înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 și pentru terenul aferent acestora din imobilul situat în C.-N. str. Emil Isac nr.17, str. Alexandru Ciurea nr.2 înscris inițial în CF 9627 C. cu nr.top.804. Prin dispozițiile ulterioare emise de P. municipiului C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numitului S. E. și reclamantului. A. menționate și dosarul aferent au fost înaintate Comisiei Centrale fiind înregistrat sub nr.17574/CC. Urmare a demersurilor ulterioare inclusiv în fața instanței se emite la (...) titlul de despăgubire nr.9119 în favoarea doamnei S. E. în cuantum de 295.898,54 lei rezultată din raportul de evaluare întocmit în dosarul nr.17574/CC pentru cota de ½ din 9/10 parte. Prin același act se arată că pentru cota de ½ din 9/10 parte din imobilul notificat la care este îndreptățit reclamantul G. V. se va pronunța o decizie ulterioară. Fiind declanșată procedura prevăzută de L. nr.247/2005 reclamantul se adresează comisiei pentru emiterea titlului iar apoi în considerarea că în mod nejustificat se refuză rezolvarea se adresează instanței. Se observă din cele de mai sus că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei refuzul soluționării dosarului respectiv emiterea deciziei prevăzute de L. nr.247/2005 în condițiile în care în același dosar a fost făcută evaluarea și acordate despăgubiri pentru cota deținută în același imobil de o altă persoană. Actul normativ invocat prin dispozițiile sale reglementează regimul stabilirii și plății dispozițiilor aferente imobilelor preluate abuziv statuând între altele că legea se aplică și despăgubirilor propuse în decizie motivată. Același act în cuprinsul său reglementează și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzând și termen de predare a dosarelor de 60 de zile (art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005). Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată autorității îndrituite a trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr mare de dosare. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar dinaceastă perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. ce prevăd că „orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale. Evident, se poate apăra autoritatea pârâtă prin aceea că nu este statuat un termen, însă omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din C. ci și în condițiile Legii nr. 247/2005 are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamantă dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea neprecizării unui termen încalcă dreptul reclamantei la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. Reclamantul, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de lipsa unui termen, de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor C.i și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare. Prin urmare, plecând de la cele înscrise în convenție, susținerile reclamantului cu privire la nesoluționare în termen la numire evaluator și emitere titlului de despăgubire sunt întemeiate și urmează a fi admise. Aceasta cu atât mai mult dacă se are în vedere că a fost efectuată expertiza pentru o cotă parte emițându-se titlu de despăgubire altei persoane. Așadar în baza art.18 din L. nr.554/2004, Curtea va admite acțiunea și va obliga pârâta la emiterea titlului de despăgubire conform dispozitivului. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE A dmite acțiunea formulată de reclamantul G. V. cu domiciliul procesual ales în C.-N. str. Scorțarilor nr.36, ap.19, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. C. P. S. D. cu sediul în B. C. F. nr.202, sector 1. Obligă pârâta C. C. P. S. D. să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/2 din 9/10 parți din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 nr.1,2,3 și 5 și din terenul aferent acestora din imobilul situat în C.-N., str. Emil Isac nr.17 & Alexandru Ciurea nr.2 înscris inițial în CF nr.9627 C. cu nr. top 804 care face obiectul dosarului 17574/CC. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C. Red.F.T./S.M.D. 4 ex./(...)
| ← Sentința civilă nr. 712/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2444/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
