Sentința civilă nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
S. CIVILĂ NR. 37/2011
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții M. K. I., A. J. M. în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorilor K. M. K. I., M. M. K. I. și I. T. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., având ca obiect obligația de a face emitere titlu de despăgubire.
În data de 18 ianuarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei de către pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., trei hotărâri judecătorești, în copie, la care a făcut referire în cadrul dezbaterilor judiciare.
În data de 21 ianuarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamanților.
În data de 24 ianuarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, concluzii scrise din partea pârâtului S. PENTRU I. AL J. C..
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Reclamanții M. K. I., A. J. M., in nume propriu si in calitate de reprezentanti legali ai minorilor K. M. K. I., M. M. K. I. si I. T. prin concluziile scrise solicită admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum aceasta a fost formulată si precizata.
În motivare se arată că astfel dupa cum au invederat, la data de (...), reclamanții au depus la sediul intimatei cate o solicitare scrisa si motivata de acordare a statutului de tolerat pe teritoriul R., cererile fiind inregistrate sub nr.2591405- 2591409/(...). In esenta, au aratat ca se aflam intr-o situatie particulara, ce intruneste exigentele art.102 si urm din OUG nr.19412002 si ca solicitarea de recunoastere a statutului de tolerat apare ca justificata din acest punct de vedere.
Ca urmare a cererilor formulate, intimata a acordat statutul de tolerat in favoarea tuturor membrilor familiei noastre, eliberandu-le documentele de tolerare nr. 2735408/(...), 2735410/(...), 2735414/(...),2735416/(...) si, respectiv 735417/(...).
În acest sens, intimata a inaintat cate o adresa fiecaruia prin care le-a solicitat sa se prezinte la sediul acesteia pentru ridicarea documentelor de tolerare, fara insa a motiva in fapt considerentele luarii acestei decizii, respectivcare dintre motivele invocate de catre ei au fost apreciate ca relevante pentru acordarea acestui statut.
Mai arată că statutul de tolerat le-a fost acordat pentru durata maxima prevazuta de lege, adica 6 luni, acesta fiind valabil asadar pana la data de (...) inclusiv. Cu toate acestea, in mod intempestiv, la data de (...), intimata le-a comunicat decizia de revocare a statutului de tolerat si, in consecinta, de returnare de pe teritoriul R., cu motivarea ca "au incetat motivele care au stat la baza acordarii tolerarii in R." in sensul ca "procedura de azil pentru I. T. s-a finalizat la data de (...) si deoarece aceasta nu a obtinut o forma de protectie, nu mai exista motive obiective care sa îi impiedice sa parăsească R.".
Apreciind ca decizia de revocare unilaterala a statutului de tolerat este nelegala, reclamanții au formulat fiecare cate o cerere de prelungire a statutului de tolerat cu incepere de la data de (...), adica ulterior implinirii duratei acordate de intimata.
La data de (...), parata le-a comunicat o adresa (asimilabila unei decizii) din care rezulta ca la data de (...) a hotarat respinerea cererilor ca neintemeiate.
In acest context, reclamanții au inteles sa își extindă actiunea introductiva de instanta si impotriva refuzului prelungirii statutului de tolerat, solicitand ca, anuland decizia de revocare premature a statutului de tolerat, sa fie obligata parata si la prelungirea acestui statut, pe durata prevazuta de lege, respectiv 6 luni.
Fata de cele ce preced, solicită admiterea contestatiilor extinse si precizate, apreciind ca acestea sunt intemeiate cel putin prin prisma celor ce urmeaza:
Contenciosul in anulare si contenciosul in represiune. Atributul suveran al instantei in aprecierea existentei "motivelor obiective" la care face referire
OUG nr.194/2002.
Atat prin reglementarea din L. nr.29/1990 cat mai ales prin cea consacrata de L. nr.554/2004 (art.18), a fost consfintita existenta unui contencios de plina jurisdictie, recunoscandu-se competenta deplina a instantei specializate care nu se limiteaza doar la anularea unui act ilegal, ci poate dispune chiar si masuri precum recunoasterea dreptului subiectiv pretins, restituirea, reintegrarea, despagubirea si eventual chiar modificarea unui act administrativ. Cu alte cuvinte, atributul instantei nu este restrans doar la a aplica norma contenciosului in anulare ci de a proceda, ca o consecinta fireasca, si la aplicarea contenciosului de represiune, respectiv de a "vindeca" ea insasi vatamarea drepturilor sau intereselor legitime cauzata prin emiterea actului administrativ. O astfel de reglementare raspunde intrutotul exigentelor statuate de C., prin care sunt garantate nu drepturi virtuale si iluzorii ci drepturi efective (c.Attico c. Italia), ce asigura eficienta reparatiei in integrum a vatamarii produse petentilor si face posibila salvgardarea drepturilor pericilitate ale acestora.
In acest context, nu se poate sustine cu temei ca, in situatia in care unei autoritati emitente i-a fost recunoscuta de legiuitor un atribut de natura administrativa, puterea conferita acesteia este discretionara si nu se supune controlului judiciar, astfel cum eronat sugereaza parata. A achiesa la o astfel de opinie cu un ridicat grad de periculozitate, ar insemna a se recunoaste plasarea acestei autoritati administrative in afara sistemului de puteri in stat si infrangerea normei constitutionale. Cu atat mai mult nu poate fi admisa o astfel de interpretare in speta, cata vreme acelasi legiuitor a reglementat prinnorme explicite posibilitatea petentilor de a promova contestatie impotriva actului administrativ, dispozitiile OUG nr .194/2002 urmand a se completa cu prevederile de drept comun in materie cuprinse in L. nr.554/2004.
D. urmare, chiar daca, din toate motivele obiective aratate de reclamanți la momentul formularii cererilor de acordare a statutului de tolerat, intimata a selectat doar unul (existenta unui litigiu privind acordarea azilului politic de catre minora I. T.), instanta nu este tinuta de aceasta optiune a autoritatii parate, fiind pe deplin suverana in a verifica existenta si autenticitatea tuturor motivelor obiective pe care reclamanții le-au invocat in sustinerea memoriilor adresate ORI C., si, ulterior, in fata instantei de judecata. A. cu atat mai mult cu cat, asa cum au aratat, reclamanților nu ne-au fost comunicate care au fost motivele care au stat la baza acordarii statutului de tolerati, luand la cunostinta despre acestea doar cu ocazia revocarii acestui drept, in luna octombrie a anului 2010 si, mai detaliat, cu ocazia prezentului litigiu.
Mai apoi, s-a sustinut gresit de catre autoritatea parata ca majoritatea motivelor invocate de catre reclamanți si a inscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei nu ar mai putea fi analizate de catre instanta de fond, in conditiile in care acestea a fost verificate de catre J. S. M. cu ocazia solutionarii cererilor de acordare a azilului/acordare a accesului la o noua procedura de azil. Nu pot impartasi o asemenea opinie, cel putin in conditiile in care procedura de acordare a azilului este vadit diferita de cea de acordare a statutului de tolerat, fiind reglementate proceduri si conditii totalmente distincte, prin L. nr.122/2006 privind azilul in R. si, respectiv, OUG nr.19412002 privind regimul strainilor in R., reglementarea notiunii de tolerare, cuprinsa in "Sectiunea 6" din OUG nr.194/2002 este neechivoca, in sensul in care acest statut se acorda tocmai acelor persoane care nu au obținut un drept de sedere ori un alt statut (azilant, refugiat, etc.) si care se afla intr -o situatie speciala care face neavenita returnarea. D. urmare, chiar daca motivele invocate de catre reclamanți nu ar constitui temeiuri de recunoastere a statutului de refugiat, aceasta nu inseamna ca nu pot fi analizate ca motive de acordare a statutului de tolerat se poate observa ca instantele investite cu solutionarea cererilor de azil nu au analizat toate motivele reclamate, si cu atat nereal este faptul ca inscrisurile depuse in prezenta cauza au fost toate infatisate si in fata acelor instante. Spre exemplu, documentarea realizata de catre JRS si R. (organisme aflate in colaborare cu Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați-UNHCR) si care prezinta obiectiv situatia din Irak a fost intocmita in anul 2010 tocmai pentru a se verifica autenticitatea celor sustinute de catre reclamanți in sustinerea cererii de tolerare. Tot astfel, calitatea de inculpat intr-un dosar penal nu a putut fi avuta in vedere de alte instante, cata vreme aceasta este nou dobandita, doar la finele anului 2010, si exemplele pot continua.
Concluzia care se impune deci a fi retinuta este aceea ca nu exista niciun motiv pentru care, la solutionarea prezentei cauze, sa nu fie avute toate motivele invocare de reclamanți, intrucat si daca au mai fost analiza te de alte instante, aceasta analiza s-a facut doar pentru a se verifica daca sunt motive de acordare a statutului de refugiat, in timp ce in prezenta cauza sunt invocate ca temeiuri de acordare a statutului de tolerat, cerere fundamental diferita din punct de vedere legal si faptic.
De altfel, in pofida celor sustinute de autoritatea parata, structura centrala a acesteia (O. N. pentru Refugiati) arata in intampinarea depusa la dosarul nr.2294/30212007 al J. S. 5 B. ca, referitor la situatia recalamnțilorexista o imposibilitate de a fi returnati bazata pe situatia generala existenta in tara de origine, insa aceasta nu inseamna automat si acordarea statutului de refugiat. D. urmare, per a contraria, aceasta imposibilitate este recunoscuta si obiectivata, astfel incat ea poate sta la baza acordarii unui alt statut, inferior si temporar, respectiv acela de tolerat solicitat prin prezenta.
Legiuitorul a consacrat notiunii de tolerare sectiunea a 6-a a OUG nr.194/2002, statuand ca acordarea acesteia este justificata de existenta unor motive obiective definite ca fiind "acele imprejurari independente de vointa strainului, imprevizibile si care nu pot fi inlaturate, datorita carora strainul nu poate parasi teritoriul Romanie;" "(art. 102 alin.Z).
Definitia lapidara de mai sus lasa asadar aprecierea acestor motive pe seama, mai intai, a autoritatii de resort, iar cu putere deplina si in mod irevocabil, instantei de contencios administrativ, instanta competenta material in baza art.102 alin.3 potrivit caruta "neacordarea toierarii de catre O. Roman pentru I. poate fi contestata in termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competenta teritorial. "
Enumerarea unor situatii de tolerare in cuprinsul art.103 are, fara indoiala, un caracter exemptițicativ iar nu limitativ, opinie impartasita de altfel si de autoritatea parata cu ocazia dezbaterilor pe fond. E., de altfel, de observat ca temeiul retinut de cate ORI C. la data acordarii statutului de tolerat ((...)) si anume existenta unui proces pe rol privind acordarea statutului de refugiat pentru minora I. T., chiar daca este intemeiat, nu se regaseste intre motivele de la art.103, fapt ce confirma inca o data caracterul exemplificativ al enumararii de la art.103 din OUG nr.194/2002.
Fata de cele ce preced, instanta de judecata este chemata a verifica existenta oricareia dintre situatiile de la art.103 precum si a oricarei alte situatii ce poate constitui "motiv obiectiv" de natura a justifica statutul de tolerat.
In acest context, se impun a fi evidentiate motivele obiective invocate si dovedite de reclamanți prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei:
Situatia grava din tara de origine si notorietatea internationala a acesteia. Particularitatea situatiei reclamanților (represaliile asupra conationalilor, regimul luptelor interne intre siiti si suniti, atacurile avand tinta membrii familei lor din Irak, amenintarile adresate membrilor de familie din Irak cu tinta directa si asupra reclamanților).
Au aratat si cu ocazia dezbaterilor pe fond situatia disperata in care s-ar afla familia lor in ipoteza intoarcerii in tara de origine, avand baietei minori si o fetita de aproape doi ani, care ar fi obligati sa se intoarca intr-un teatru deschis de operatiuni armate, atacuri si atentate intre suniti si stiti, suniti contra ocupatiei anglo americana, siiti contra ocupatiei anglo americane, cu amenintarea mortii la fiecare pas sporita de represaliile de care am fost avertizati prin intermediul membrilor de familie ramasi in viata care se afla in Irak.
Membrii familiei reclamantului M., inclusiv tatal său si unchii lui au facut parte din grupul de sustinatori ai lui S. H., avand functii importante pe timpul regimului acestuia, fiind membrii ai factiunii musulmanilor suniti. Dupa caderea regimului lui S. H., in contextul dorintei de razbunare a factiunii Shiite impotriva sustinatorilor vechiului regim format din suniti , membrii familiei lor - unchii de ai săi, respectiv veri de ai tatalui său aufost ucisi de catre membrii factiunii Shiite prin organizatia lor JAIESH AL MAHOl ARMATA AL MAHOl
In acest context, familia sa, in mare parte a incercat sa fuga din calea mortii, refugiindu-se in Bulgaria, Siria, R., cei care au fost nevoiti sa ramana in Irak , in localitatea de domiciliu F. , fiind amenintati cu moartea, atat ei cat si membrii familiilor lor care au plecat in refugiu, si traind in fiecare zi incercand sa se ascunda din calea teroristilor shiiti urmaritori .
Ca aceasta situatie greu de imaginat este reala si nu desprinsa dintr-o pelicula de cinema este confirmata de declaratii ale rudelor mele, de scrisorile de amenintare primate de acestia si nu in ultimul rand de presa internationala (sens in care depun articole preluate de pe agentiile de stiri care confirma realitatea sangeroasa din Irak la ora actuala, pericolele la care sunt supusi locuitorii sai in special sunitii , atacurile teroriste recente care au cuprins si localitatea de domiciliu a familei , respectiv F.).
Astfel, conform mediafax.ro, cel puțin 68 de persoane au fost ucise și peste 100 au fost rănite, în atentatele de data recenta din Irak, in aceeasi zi in care la F., un fost fief al rebelilor suniți, situat la vest de B., patru persoane, dintre care doi polițiști, au fost ucise în atentatele împotriva locuințelor care aparțin membrilor forțelor de securitate. A. val de atentate are loc la trei săptămâni de la moartea a doi principali lideri ai organizației irakiene a rețelei al-Qaida, Abu Omar al- B.i și Abu Ayyoub al-Masri, uciși în operațiunile comune desfășurate de forțele irakiene și cele americane într-un fief sunnit de la nord de B.
E. arhicunoscut faptul ca retragerea trupelor americane de stabilitate din
Irak, petrecuta in luna august a anului 2010, a determinat escaladarea conflictelor si scaparea situatiei de sub orice control, atacurile armate degenerand si fiind insotite de rapiri de persoane si executii publice sau secrete in masa.
În mod evident, situatia actuala din Irak poate fi caracterizata ca un teatru de conflict, de natura a periclita intergritatea fizica a reclamanților, avuta in vedere si apartenenta lor la minoritatea sunita.
Interpretarea dată prevederilor art.103 din O.U.G. nr. 19412002 de către intimata este una restrictivă, față de ratiunile care au justificat acordarea regimului tolerării si permisiunea rămânerii pe teritoriul R. in favoarea reclamanților.
Dispozițiile legale ale art.102 si urm. din OUG nr.194/2002 trebuie raportate la reglementarea prevăzută de art. 8 alin. (1) și (2) din Convenția
Europeană a D.urilor Omului, precum și la jurisprudența C. E., prin care s-a instituit obligația statelor semnatare de a se abține de la orice amestec în exercitarea de către o persoană a dreptului său la respectarea vieții de familie, exercitarea acestui drept trebuind să fie reală și efectivă. (lCCJ, Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr.1103 din 18 martie 2008). În sensul prevederilor alin. (2) al acestui text, amestecul unei autorități în exercitarea dreptului la respectarea vieții de familie este admis numai în măsura în care este prevăzut de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Nu se poate pune în speță problema încălcări ordinii publice interne și internaționale de către reclamanți prin faptul că nu au părăsi teritoriul R., însensul art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 19412002, aspect ce ar justifica intervenția statului în viața de familie a acesteia, așa cum susține intimata în întâmpinarea formulată. În concluzie, este adevarat ca S. are, într-adevăr, dreptul suveran de a stabili, prin legislația națională, regimul juridic pentru străinii aflați pe teritoriul său, dar nu este mai putin adevarat ca prin normele legale astfel adoptate nu pot fi afectate drepturile fundamentale prevăzute de art. 6 alin.(1) și art. 8 alin. (1) și (2) din Convenție.
Or din aceasta perspectiva a C., este de observat ca, desi măsura poate fi calificata ca legitima, in sensul ca este prevazuta de o norma legala, aceasta nu este nici necesara si nici proportionala in raport de scopul urmarit.
Cu atat mai mult este justificata aceasta opinie, cu cat, dupa cum am dovedit prin actele depuse la dosarul cauzei, doi dintre unchii reclamantului si ai reclamantei au obtinut chiar statut de refugiat pe teritoriul R., in timp ce un alt membru de familie a obtinut o forma de protectie similara in M.a Britanie, prin decizia unei instante egale in grad.
Familia reclamanților este compusa din cei doi parinti, M. K. I. si sotia A. J. M. si cei trei copiii minori K. M. I., M. M. K. si I. T. (nascuta in C. N. la data de (...)). Familia locuieste in Municipiul C. N., intr-un imobil situat pe str.A. S. nr.43.
Cei trei minori sunt totodata perfect adaptati modului de trai din R., traind zi de zi si desafasurand activitati specifice varstei lor printre prietenii lor, copii romani de varste apropiate, intrucat noi, ca si parinti, am incercat sa le asigure educatia si cresterea imbinand elemente ale culturii de origine a parintilor cat si a statului care le-a asigurat gazduirea si care pentru ei si copiii lor nu reprezinta doar un refugiu din "ghearele mortii" ce ameninta statul de origine ci chiar a doua sansa la viata, a doua casa, iar pentru fetita I. T. insusi locul de nastere, prima sa casa.
Astfel, reclamanții au depus la data de (...) la O. N. pentru Refugiati-B. in numele lor si al minorilor K. M. I. si M. M. K. o cerere pentru acordarea statutului de azilant pentru familia acestora.
Impotriva refuzului de acordare a statutului de azilant, aceștia au formulat plangere, solutionata prin S. civila 4021/(...) a J. S. 5 B., Sectia 2 civila in dos nr 2294/30212007. Recursul declarat de reclamanți impotriva acestei sentinte a fost respins prin D. (...) a Tribunalului B., Sectia IX a de contencios administrativ si fiscal.
Incepand cu anul 2008, au solicitat si obtinut din partea autoritatilor competente acordarea statutului de tolerat pe teritoriul R. T., nu au renuntat la demersurile juridice de natura a asigura legalitatea sederii lor in R. din perspectiva motivelor speciale constand in persecutia ce se exercita impotriva conantionalilor in statul de origine, solicitand autoritatii de resort - ORI - C. de C. si P. pentru solicitantii de A. M. acordarea accesului la o noua procedura de azil. S. negativa a autoritatii de resort au atacat-o conform legilor in vigoare, plangerile formulate de reclamanți fiind deocamdata respinse prin S. 11912010 in dos 830/(...) in dos 831/(...) in dos 832/2009 si respectiv 1. in dos nr.
833/2009 ale J. S. M.. Acordarea statutului de tolerat ramane asadara forma subsidiara de recunoastere a unui statut in favorea reclamanților până la acordarea unei alte forme de protectie ori pana la securizarea situatiei din tara de origine, singurul loc in care ar putea fi, in mod evident, destinatia returnaii acestora. La aceasta se mai adauga faptul ca, pe intreaga durata a sederii lor in R., niciunul dintre membrii familiei nu a desfasurat activitati care sacontravina ordinii publice si nu a fost implicat in activitati contrare intereselor publice ale statului gazda, precum si ca, pe intreaga durata a tolerarii, au respectat intocmai obligatiile impuse de acest statut.
Calitatea de inculpat a reclamantului M. K. in dos.nr. (...) aflat pe rolul J. C.-N. E. cazului prevazut de art.103 lit.a) din OUG nr.194/2002. Salvgardarea drepturilor procesuale penale si a prezumtiei de nevinovatie prin acordarea posibilitatii de participare efectiva la procesul penal.
Astfel dupa cum a retinut si argumentat exhaustiv si repezentantul M.ui
Pulic, in cauza pot fi reputate ca indeplinite exigentele lit.a a art.103 cor.cu art.15 alin.1 din OUG nr.19412002, in conditiile in care reclamantul are calitatea de inculpat intr-un dosar penal aflat pe rolul instantelor romane, iar acordarea statutului de tolerat da eficienta dreptului de a participa efectiv la acest proces penal, de a-i prezerva drepturile si de a-i proba nevinovatia, asigurand deopotriva si buna desfasurare a procesului penal cat si protectia drepturilor persoanei vatamate.
Pârâtul S. pentru I. al J. C. prin concluziile scrise a solicitat respingereacererii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în primul rând tolerarea în R. nu constituie un drept, nu generează nici un drept nu presupune nici un fel de drept . Tolerarea așa cum este reglementată legal, este o stare de fapt efemeră și volatilă, o situație tranzitorie și absolut temporară, condiționată de constatarea existenței unor motive obiectivă care îl împiedecă pe solicitant să părăsească teritoriul R.
Tolerarea în R. nu este sinonimă cu dreptul de ședere în R., cele două noțiuni având un regim juridic diferit.
A. precizare definitorie și caracterul de concesie a statului român atribuit tolerării străinilor în R..
E. motivelor obiective este analizată de către autoritatea publică în temeiul investirii ei cu o solicitare expresă, fiind necesară probarea lor chiar de către petent. Bineînțeles, dacă autoritatea publică va constatat că solicitantul se află într-o situație care îl recomandă fără echivoc pentru tolerarea în R. , dar aceasta nu își susține cauza în mod propriu, fie datorită interpretării eronate a circumstanțelor, fie datorită lipsei de exercițiu legal, autoritatea publică, în virtutea atribuțiilor sale legale are posibilitatea de a acorda tolerarea în R. pentru motive reale constatate și nu neapărat pentru motivele invocate, care de altfel se poate să nu îi susțină cauza.
A.ea nu pot fi expuse limitativ într-un text de lege, deoarece niciodată nu se vor putea intui sau prevedea toate motivele posibile care pot împiedica o persoană să părăsească teritoriul R., iar constatarea unui motiv obiectiv și valid dar nenormat poate degenera în discriminare. O asemenea prevedere nu ar fi constituțională nici prin prisma practicii C. putând fi considerată o rigiditate excesivă a actului normativ .
Reclamanții au obținut tolerarea în R. ei nefiind pentru prima dată în această situație și de fiecare dată li s-a explicat că tolerarea nu este un drept, nu este o cauză care să genereze efecte sub forma de drepturi, caracterul ei este volatil și supus întreruperii prin simpla constatare a încetării motivelor care îi împiedecă să plece din R..
Potrivit legii azilului (art.17 alin.1 lit..h din L. nr.1227/2006) I. T. nu trebuia să solicite tolerarea în R. iar dacă a solicitat-o. S. pentru I. al J. C. nu trebuia să i-o acorde, solicitanților de azil li se eliberează documente de identitate speciale de către C. de azil în evidența cărora sunt astfel încât I. T.ar fi trebuit să aibă un asemenea document, iar familia ei ar fi fost eligibilă pentru tolerare. Având însă în vedere unitatea familială și faptul că acordarea unei tolerări nu implică dobândirea unui drept, s-a optat pentru emiterea unui document de tolerat și pentru ceilalți membrii ai familiei.
Analiza probatoriului administrat relevă următoarele:
Pârâtul O. Român pentru I. - D. Migrațiune - serviciul pentru I. al J. C. a emis deciziile de returnare de pe teritoriul R. nr. 2735408/(...), 2735410/(...),
2735414/(...), 2735416/(...) si, respectiv 735417/(...) pentru reclamanții M. K.
I., A. J. M., K. M. K. I., M. M. K. I. și I. T.
Autoritatea emitentă a menționat în cuprisnul acestora că în conformitate cu prevederile art.82 alin.3 lit.a pct.(iii) coroborat cu art.104 alin.4 din OUG nr.194/2002 reclamanții sunt obligați să părăsească teritoriul
R. în 15 zile începând cu data de (...) întrucât au încetat motivele care au stat la baza acordării tolerării în R..
D. a fost luată întrucât s-a apreciat că fiecare dintre reclamanți nu îndeplinește condițiile prev. de art.103 lit.f din OUG nr.194/2002 evidențiindu-se că în fapt procedura de azil pentru I. T. s-a finalizat la data de (...) deoarece aceasta nu a obținut o formă de protecție în R. nu mai există motive obiective care să împiedice reclamanții să părăsească R..
Anterior acestor documente în favoarea reclamanților au fost emise documentele nr.2735416/(...), nr.2735417/(...) , nr.2735414/(...), nr.2735408/(...), nr.2735410/(...) prin intermediul cărora s-a comunicat reclamanților că au obținut statutul de tolerat pentru o perioadă de 6 luni în baza disp. art.103 lit.f din OUG nr.194/2002.
Referatul întocmit la (...) de pârâtul O. Român pentru I. - D. Migrațiune - S. pentru I. al J. C. evidențiază pentru reclamanta I. T. că la data de (...) reclamanta, cetățean din Irak a solicitat prin petițția formulată de păroinții săi în calitate de reprezentanți legali și înregistrată cu nr.2591409/(...) acordarea statutului de tolerat în R. în condițiile art.103 lit.f din OUG nr.194/2002 întrucât anterior a solicitat acordarea statutului de refugiat în R. însă acest statut a fost respins de către O. Român pentru I. iar împotriva acestuia a fost formulată la data de (...) plângerea nr.2542057 pentru care s-a fixat termenul de judecată la Judecătoria Șomcuta Mare la 12 iulie 2010.
Referatul cuprinde mențiuni referitoare la persoanele care însoțesc titularul cererii respectiv părinții reclamantei precum și cei doi frați.
Referatul cuprinde menționarea împrejurării că apreciază că plângerea de azil formulată de minorul I. T. prin reprezentanți legali constituie singurul just temei de a rămâne pe teritoriul R. și în consecință propunerea a fost de acordare a statutului de tolerat conform art.103 lit.f din OUG nr.194/2002.
Referate identice au fost întocmite pentru toți ceilalți reclamanți părinții minorului și cei doi frați ai acestuia evidențiindu-se că plângerea de azil formulată de minorul I. T. prin reprezentanți legali coroborate cu principiul reîntregirii familiei constituie singurul just temei de a rămâne fiecare dintre reclamanți pe teritoriul R.
Subsecvent introducerii acțiunii prin adresa nr.2591426 emisă de O. C. la data de (...) s-a comunicat reclamanților că în ceea ce privește petițiile depuse de reclamanții M. K. I., A. J. M., în nume propriu și în numele minorilor K. M. K. I., M. M. K. I. și I. T. la data de (...) sub nr.2591426, 2.,
2591423, 2591424 și 2591422 că tolerarea în R. solicitată pe această cale a fost refuzată întrucât în urma analizării situației fiecăruia s-a constatat că în ceea ce privește pe fiecare în parte nu există împrejurări independente devoința sa imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, consacrate de textul legi drept motive obiective datorită cărora să nu poată părăsi teritoriul R. constatându-se că prev. art.103 lit.f din OUG nr.194/2002 nu sunt aplicabile.
Aserțiunile recurenților referitoare la demersurile declanșate anterior în vederea dobândirii unui statut legal de rezidență nu sunt de natură a atrage în favoarea acestora un astfel de statut în raport de soluțiile pronunțate de către autoritățile publice îndreptățite și instanțele investite cu analizarea legalității acestor acte.
Aserțiunile reclamanților potrivit cărora suntem în prezența unui contencios de plina jurisdicție, recunoscându-se competenta deplină a instanței specializate care nu se limitează doar la anularea unui act ilegal, ci poate dispune chiar si măsuri precum recunoașterea dreptului subiectiv pretins, restituirea, reintegrarea, despăgubirea si eventual chiar modificarea unui act administrativ sunt corecte însă nu pot primi valențele dorite de aceștia .
Judecătorul investit cu soluționarea litigiului de contencios administrativ poate constata existența și întinderea drepturilor subiective al căror titular este reclamantul presupus a fi vătămate de către autoritate prin emiterea actului contestat sau prin refuzul de a emite actul administrativ pretins .
Analiza drepturilor reclamanților presupus a fi vătămate de actul autorității se realizează prin raportare la dreptul afirmat conduita pretinsă autorității și normele care stabilesc pentru fiecare entitate atât drepturile cât și obligațiile .
Susținerile vizând existența unor motive obiective de neînlăturat și independente care împiedică părăsirea teritoriului spre țara de origine nu pot fi analizate fără a fi circumscrise sferei dispozițiilor art.103 din OUG nr.194/2002.
Situații de tolerare pe teritoriul R. atunci când prezența temporară pe teritoriul R. a acestora este cerută de interese publice importante; atunci când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului de ființe umane;atunci când O. Român pentru I. constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar R. din alte motive obiective.
Teza care a justificat acordarea statutului de tolerat a fost cea cuprinsă în art 103 lit f din O. de urgență nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în R. care statuează că statutul de tolerat poate fi acordat când O. Român pentru I. constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar R. din alte motive obiective.
O.ui Român pentru I. i-a fost recunoscută de legiuitor un atribut de natura administrativa, însă puterea conferita acesteia nu este discreționara si se supune controlului judiciar, contrar celor susținute de reclamanți .
Nu poate fi admisă o astfel de interpretare ca și cea evidențiată de reclamanți întrucât legiuitorul a instituit prin norme explicite dreptul persoanelor nemulțumite de a promova contestație împotriva actului administrativ, dispozițiile OUG nr .194/2002 completându-se cu prevederile de drept comun in materie cuprinse in L. nr.554/2004.
Constant doctrina a admis că deși în principal controlul judecătoresc asupra actelor administrative este unul de legalitate examinarea actului și din perspectiva oportunității poate fi realizată pentru a determina dacă dreptul de apreciere nu a fost exercitat abuziv .
Legalitate actului administrativ se analizează din prisma condițiilor de valabilitate a acestora fiind esențială emiterea sa de către autoritateacompetentă , în forma și cu respectarea procedurii de adoptare iar examinarea acestor aspecte presupune analiza tuturor documentelor emise în această procedură , respectiv întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului.
Susținerile reclamanților potrivit cărora nu exista niciun motiv pentru care, la soluționarea cererii , să nu fie avute toate motivele invocare de reclamanți, întrucât si daca au mai fost analizate de alte instanțe, aceasta analiza s-a făcut doar pentru a se verifica daca sunt motive de acordare a statutului de refugiat, in timp ce in prezenta cauza sunt invocate ca temeiuri de acordare a statutului de tolerat, cerere fundamental diferita din punct de vedere legal si faptic poate fi primită doar în măsura în care se apreciază că cenzurii instanței îi sunt supuse aceleași motive și aceleași documente care au fost examinate și de autoritatea pârâtă având în vedere caracterul subsidiar al controlului judecătoresc asupra legalității actului administrativ .
Autoritatea pârâtă, prin documentele prezentate , referatele care au dus la emiterea actelor contestate a evidențiat că a procedat la analizarea tuturor motivelor invocate de reclamanți la solicitarea acordării statului alegându-l pe cel apreciat ca fiind determinant în opțiunea făcută, existența unui litigiu care viza statutul persoanei astfel că în mod evident actele administrative subsecvente au fost raportate la actul primar a cărui legalitate de altfel nu a fost contestată .
Aserțiunile vizând omisiunea menționării motivului selectat de autorități nu pot fi primite întrucât prin referatul întocmit la (...) de pârâtul O. Român pentru I. - D. Migrațiune - S. pentru I. al J. C. se evidențiază pentru I. T. că la data de (...) reclamanta, cetățean din Irak a solicitat prin petiția formulată de părinții săi în calitate de reprezentanți legali și înregistrată cu nr.2591409/(...) acordarea statutului de tolerat în R. în condițiile art.103 lit.f din OUG nr.194/2002 întrucât anterior a solicitat acordarea statutului de refugiat în R. însă acest statut a fost respins de către O. Român pentru I. iar împotriva acestuia a fost formulată la data de (...) plângerea nr.2542057 pentru care s-a fixat termenul de judecată la Judecătoria Șomcuta Mare la 12 iulie
2010.Referatul cuprinde mențiuni referitoare la persoanele care însoțesc titularul cererii respectiv părinții reclamantei precum și cei doi frați.
Documentele întocmite premergător actului contestat cuprind menționarea împrejurării că emitentul apreciază că plângerea din procedura de azil formulată de minorul I. T. ,prin reprezentanți legali, constituie singurul just temei de a rămâne pe teritoriul R. și în consecință propunerea a fost de acordare a statutului de tolerat conform art.103 lit.f din OUG nr.194/2002.
Regimul tolerării este reglementat de art 104 O. de urgență nr. 194 din
12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în R. care statuează : Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariția cauzelor.
Tolerarea nu anulează obligația străinilor de a părăsi teritoriul statului român la încetarea motivelor pentru care a fost acordată, așadar chiar și pentru ipoteza în care nu s-ar fi emis actul contestat la data epuizării motivului pentru care a fost acordată s-a născut obligația de a părăsi teritoriul statului .
La încetarea motivelor care au stat la baza acordării tolerării străinul va fi îndepărtat imediat de pe teritoriul R., fără o notificare prealabilă.
Actule administrative atacate au reflectat dispozițiile legale enunțate anterior iar la adoptarea actelor administrative care au stabilit statutul detolerat al reclamanților , așa cum confirmă documentele care au stat la baza emiterii lor, au fost avute în vedere de către autoritatea pârâtă drepturile asigurate de C. respectiv exigențele art 8 din Convenție , fiind consemnată în mod expres analizarea cererilor din perspectiva legăturilor de familie existente între reclamanți , raporturile de dependență și de rudenie existente între aceștia constituind fundamentul justificării încadrării motivelor reprezentate în ceea ce legiuitorul a numit motive obiective, respectiv derularea procedurii de azil de către minora I. T. , prin reprezentanți legali .
Ignorarea principiilor C. la emiterea actului nu poate fi imputată autorității pârâte care a aplicat tocmai aceste prevederi asigurând un tratament egal și cu respectarea vieții de familie în sensul dat acestei noțiuni de practica instanței de la S. .
Motivele obiective trebuie circumscrise imposibilității de a părăsi R. și nu imposibilității de a se deplasa într-un anumit stat eventual cel al cărui cetățeni sunt astfel că acesta este rațiunea pentru care examinarea cererii a fost realizată de autoritatea pârâtă din perspectiva îndeplinirii condițiilor pentru acordarea statutului de tolerat în raport de aceste considerente fără a ieși din sfera legalității, și de altfel actul a cărui nemotivare este invocată nu a fost contestat de reclamanți , analiza incidentală fiind realizată doar din perspectiva de act revocat prin actul contestat .
Calitatea de inculpat a reclamantului M. K. in dos.nr. (...) aflat pe rolul J. C.-
N. nu poate determina aplicarea dispozițiilor art.103 lit.a) din OUG nr.194/2002 în fața acestei instanțe și prin procedura urmată de reclamanți .
În cazul persoanelor prevăzute la art. 103 lit. e), procurorul, prin ordonanță sau, după caz, instanța, prin încheiere, poate dispune prelungirea tolerării dacă prezența acestora este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. În acest caz tolerarea se prelungește succesiv, în condițiile prevăzute la alin. (1), până la încetarea procesului penal potrivit prevederilor art 104 din O. de urgență nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în R. .
Textul legal care stabilește condiția acordării statului de tolerat stabilește și entitățile care pot dispune o astfel de măsură și actele ce urmează a fi emise, procurorul, prin ordonanță sau, după caz, instanța, prin încheiere, iar din condițiile de emitere rezultă că este instanța investită cu soluționarea cauzei penale care poate aprecia că se impune o asemenea măsură .
Considerentele evidențiate au relevat că acțiunea formulată apare ca neîntemeiat actele contestate fiind emise cu respectarea exigențelor instituite pentru edictarea lor de către autoritățile competente cu respectarea procedurilor stabilite de dispozițiile legale astfel că în raport de dispozițiile art
18 din L. nr 554 /2004 , C. va respinge acțiunea formulată de reclamanții M.
K. I., A. J. M., K. M. K. I., M. M. K. I. și I. T., astfel cum a fost precizată și extinsă .
Limitele acordării tolerării de către alte autorități decât pârâta fiind astfel stabilite și în raport de caracterul subsidiar al controlului judecătoresc în contenciosul administrativ enunțat anterior relevă că petitul din completarea de acțiune vizând prelungirea statutului de tolerat apare ca inadmisibil .
Interpretarea cererii adresate autorității pârâte subsecvent emiterii actelor contestate a unei noi solicitări a constituit doar respectarea procedurii prealabile instituite de art 7 din L. nr 554/2004 și nu o cerere nouă care să justifice un eventual refuz al cărui caracter justificat sau nejustificat ar fi fost posibil a fi analizat de instanța de contencios administrativ în aplicarea art 8din același act normativ astfel că pentru aceste argumente C. va respinge, ca inadmisibilă, cererea privind prelungirea statutului de tolerat acordat în favoarea reclamanților pentru o perioadă de 6 luni cu posibilitatea prelungirii formulată de reclamanții M. K. I., A. J. M., K. M. K. I., M. M. K. I. și I. T.,
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanții M. K. I., A. J. M., K. M. K. I., M. M. K. I. și I. T., cu domiciliul procesual ales la cab av B. C. , situat în C. N. str Someșului nr 25 , jud C. precizată și extinsă împotriva pârâtului O. Român pentru I. al județului C. , cu sediul în C. N. , str AL . V. Voievod nr 53-
55 , jud C. , având ca obiect deciziile de returnare nr.2749807/(...);2749814/(...);2749816/(...);2749817/(...);2749818/(...) emise de pârâtă.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea privind prelungirea statutului de tolerat acordat în favoarea reclamanților pentru o perioadă de 6 luni cu posibilitatea prelungirii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F.
Red.A.C./S.M.D.
8 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2449/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 216/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
