Decizia civilă nr. 447/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 447/2011
Ședința { F. publică} de la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana-M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., împotriva sentinței civile nr. 2666/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul B. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...), reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.666 din data de 21 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a admis în parte acțiunea reclamantului B. A. și a fost obligată pârâta D. G. A F. P. S.- A. F. P. Z., în solidar cu chemata în garanție M. M. - A. F. PENTRU M. B., să-i restituie suma de 4907 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr.
4081343/2009, la care s-au adăugat majorările legale de întârziere, calculate de la data achitării până la data restituirii.
S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei nr. 4549/(...).
În considerentele acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS5 nr. 4081343/(...), reclamantul a achitat la T. Z. suma de
4.907 lei, cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de O. 5..
T. a apreciat că înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că
autoturismul au fost achiziționat din, țară membră a Uniunii E.; în urma deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamantul a solicitat restituirea sumei solicitate care i-a fost respinsă de A. Z. cu adresa nr. 4549/(...).
A precizat instanța de fond că argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii E., iar cel de-al doilea privește interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării.
O. 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din această nouă ordonanță „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie
2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5., pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. III din O. 2. „se exceptează de la obligația de plată a taxeipe poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U.E. în perioada
15.XII.2008-31.XII.2009.";
Din nota de fundamentare a acestei ultime ordonanțe de urgență rezultă că scopul său este păstrarea locurilor de muncă în economia românească,prin susținerea sectorului de automobile, ca urmare a scăderii piețelor auto, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008.
Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...), privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
O. 5., în formă actualizată statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pepoluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.."; Prin această prevedere legală s-a urmărit în mod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei. Pe de altă parte, s-a stabilit că obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; din același act normativ „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România";.
A rezultat din cele ce preced, că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare(art.2.-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la ";. înmatriculare în România"; și nu conform principiului stabilit de legislația de mediu, acela că"; poluatorul plătește";.
Astfel, în cazul autoturismelor second-hand achiziționate din țările
Uniunii E. se percepe taxa pe poluare la prima înmatriculare în România, fără ca aceeași taxă să fie percepută pentru autovehiculele autohtone în caz de revânzare, conform principiului egalității în fața legii, consfințit de art.16 alin.(1) din Constituție, fiind evident că noul proprietar se află într-o situație similară, prin reînmatricularea autovehiculului second-hand pe teritoriul R.
Fiind în prezența unei discriminări negative între cele două categorii de cumpărători, se ignoră și prevederile din Protocolul nr. 12 la C. E.(…),privind interzicerea totală a discriminării, inclusiv prin acte normative cu putere de lege, acest principiu de drept fiind asumat de toate statele semnatare (Înalte Părți Contractante), între care se află și România.
Desigur că, a subliniat instanța de fond, raportat strict la legislația de mediu, se poate vorbi și despre o discriminare pozitivă, atâta vreme cât sunt supuse taxării doar autovehiculele înmatriculate după data de (...). Or, autovehiculele cu aceleași caracteristici tehnice, deținute anterior datei de
(...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată, ceea ce denotă că principiul „poluatorul plătește";,a fost ignorat de legiuitor cu desăvârșire; acest aspect nu vine însă în coliziune cu normele de drept comunitar privind impozitarea mărfurilor și serviciilor din spațiul Uniunii E., atâta vreme cât cele două categorii de cumpărători mai sus amintite se află pe poziții de egalitate din acest punct de vedere. Pe de altă parte, discriminarea pozitivă este permisă de practica C. în anumite circumstanțe, care sunt lăsate la aprecierea legiuitorului intern.
Pentru ca taxa de poluare să fie una veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, instanța de fond a precizat că aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toți deținătorii de autovehicule, sau, cel puțin, pentru toate autovehiculele supuse înmatriculării după intrarea în vigoare a actului normativ care o instituie,- indiferent de caracteristicile tehnice și țara de origine din spațiul C. E. (actualmente U. E.)- pentru ca această taxă să nu fie discriminatorie, în sens negativ. Această ultimă cerință se impune cu necesitate din perspectiva dreptului comunitar (european) deoarece art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. prevede fără echivoc că „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";.
Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul mai sus evocat, tribunalul a constatat că, reglementarea taxei pe poluare prin actul normativ intern contravine dreptului comunitar chiar și numai dacă, se ia în considerare faptul că, prin măsura luată de autoritățile române - cu motivația la început arătată, ce excede scopului declarat prin însăși textul legii, acela de protecție a mediului - scade în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, fiind protejată astfel producția internă de autovehicule.
Or, după aderarea României la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor noi fabricate în Romania și nici favorizarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională(de orice natură) diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C.E., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO- FRUTTA S.R.L. - C. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).
Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare,- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are doar o aparentă neutralitate fiscală, prin direcționarea ei, însă prin conținut este similară taxei speciale instituită prin art. 2.-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în România, păstrându-și astfel caracterul de impozit intern asupra produselor altor state membre ale Uniunii E..
T. a apreciat că prin modul de reglementare, taxa pe poluare are un vădit caracter discriminator față de produsele interne similare (autovehicule second-hand) cât și efecte restrictive privind libera circulație a mărfurilor în spațiul Uniunii E., constituind „măsură cu efect echivalent"; în sensul definit de art. 28 din Tratatul C. E..
Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E.";…au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"; și având în vedere că autoritatea judecătoreascăgarantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție este nelegală, prin prisma normelor de drept comunitar (european) la care s-a făcut referire, motiv pentru care tribunalul a admis acțiunea în ce privește restituirea taxei pe poluare.
De asemenea, a fost obligată și chemata în garanție, A. F. pentru M. B., alături de cele două pârâte, să plătească reclamantului B. A., suma de
4.907 lei, reprezentând contravaloarea taxei pe poluare, cu motivarea că, taxa pe poluare se face venit la bugetul de stat (bugetul consolidat al statului) chiar dacă în conformitate cu prev. art. 1 din OUG nr. 5., se constituie venit la F. de M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, astfel încât răspunderea celor trei instituții publice nu poate să fie decât solidară, conform competențelor legale care le revin privind administrarea finanțelor publice.
Pe de altă parte, s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei nr. 4549/2010 emisă de A. F. P.-Z., pe considerentul că aceasta nu este un act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simplă operațiune tehnico-materială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtele- recurente D. G. A F. P. S., A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În recursul pârâtelor D. G. A F. P. S., A. F. P. Z. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondat, precum și respingerea cererii privind acordarea dobânzii, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele au precizat că reclamantul a chemat în judecată în condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 D.G.F.P. S. și A.F.P Z., solicitând a se dispune „anularea adresei nr. 4.549/(...) și restituirea sumei de 4.907 lei";… Din această perspectivă, pârâtele au învederat că în considerarea disp. art. 129 C.pr.civ. coroborat cu cele ale art. 84 C.pr.civ., instanța era obligată însă să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii. Astfel, pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanta de fond trebuia să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispoziiile art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act să vatame un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează solutiile pe care le poate da instanta, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabilească dacă actiunea priveste un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi. Având în vedere aceste dispoziții legale, demersul judiciar al reclamantului nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, aceasta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desfiintat. Fără a analiza actul administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, pârâtele au opinat că instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. Referitor la acordarea de către prima instanță a majorărilor de întârziere, pârâtele au considerat că aceasta s-a făcut în mod nelegal, deoarece acest nivel al dobânzii prev. de art. 124 C. se poate acorda doar în situația în care s-ar depăși termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin. 1. Or, inițial reclamantul a solicitat organului fiscal restituirea contravalorii taxei de poluare prin cererea înregistrată sub nr. 2728/(...) la care a primit răspuns înregistrat sub nr. 4549/(...), deci în termenul de 45 de zile prev. de art. 70 C.. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. șiîntemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. s-a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În argumentarea poziției sale, a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE.. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile CO2 sunt luate în considerare la taxarea mașinilor E. 4 și E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Așa fiind, reclamantul a plătit această taxă în conformitate cu legislația europeană, O. nr. 5. este un act normativ acceptat de C. E. ca fiind compatibil cu acquis-ul comunitar, astfel că nu pot fi reținute susținerile instanței potrivit cărora instituirea acestei taxe constituie o discriminare. În plus, instanța de fond nu a observat că prin art. 8 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE. De asemenea, chemata în garanție a criticat soluția instanței de fond și cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată, argumentat de faptul că atâta timp cât nu ea a stabilit suma de plată reprezentând taxă de poluare, respectiv nu a emis decizia de calcul, iar virarea sumelor la bugetul F. pentru M. se face în temeiul O. nr. 5., nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa și astfel nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Intimatul B. A. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului declarat de pârâte ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale. În argumentare, sunt invocateprevederile art. 148 alin.(2) și (4) din Constituția României, respectiv art. 28 și 30 din Tratatul constitutiv al C. E. (TCE) și art. 90 din același tratat. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate ladosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoareleconsiderente: Curtea reține că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu aceea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Operațiunile de înmatriculare au fost efectuate sub imperiul OUG nr. 5., mai precis prin plata sumei totale de 4.907 lei cu titlu de taxă de poluare, iar cuantumul și obligația plății acestei taxe a fost stabilită prin decizia de calcul nr. 15.710/(...). Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că deciziile pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare înregistrată la autoritatea fiscală pârâtă la data de (...) (f. 5 dosar fond). Prin adresa nr. 4.549 din (...) a A. Z. (f.4 dosar fond) această contestație a fost respinsă ca neîntemeiată. Potrivit art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxelor de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza Rotaru împotriva României). Curtea observă că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prinintermediul deciziilor administrative de stabilire și calculare a taxei. Desigur, plata acestor taxe și maniera în care au fost stabilite nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxele și implicit de a se solicita verificarea în substanță a legalității impunerii. În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare, cât și ulterior în faza de control judecătoresc, și apoi judiciar, se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară europeană pertinentă. Prin urmare, calea aleasă de reclamant, ca prin cererea dedusă judecății să solicite restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, fără a contesta decizia emisă în soluționarea contestației sale administrative, ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală, a deciziei de calcul a taxei de poluare este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Având în vedere că acest motiv este decisiv în economia rezolvării recursului pârâtei, Curtea este dispensată să mai cerceteze și celelalte motive invocate pe calea recursului de pârâte, analiza acestora devenind inutilă. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și A. F. PENTRU M. și va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul B. A. Se va menține dispoziția privind respingerea ca inadmisibilă a adresei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. S. A. F. P. A M. Z. și A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2.666 din 24 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă. Menține dispoziția privind respingerea ca inadmisibilă a adresei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, ANA-M. T. R.-R. D. L. U. GREFIER, M. T. Red..A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond:M. S.
| ← Sentința civilă nr. 152/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5027/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
