Sentința civilă nr. 392/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 392/2011
Ședința { F. publică} de la 30 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T. J. și T. DOV, în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligația de a face numire evaluator.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 5 mai 2011 reclamanții T. J. și T. DOV, în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D. au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea autorității pârâte ca:
1. în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru imobilele-terenuri evidențiate în Hotărârea nr. 2.-I.-915 din data de (...) emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;
2. să emită în favoarea reclamanților o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele-terenuri evidențiate în Hotărârea nr. 2.-I.-915 din data de (...) emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare;
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că prin hotărârea nr. 2.-I.-915 din (...) s-a dispus reconstituirea dreptului lor de proprietate prin acordarea de despăgubiri asupra unor bunuri imobile proprietatea antecesorilor lor.
Hotărâre nr. 205/2010 a fost transmisă mai apoi către Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților la data de 15 iulie 2010 fiind ulterior restituit dosarul C. locale pentru completarea cu alte înscrisuri.
Apreciază reclamanții că prin returnarea dosarului pârâta își încalcă competența conferită de lege neavând competența de a cenzura o hotărâre emisă de comisie județeană de fond funciar.
Susțin reclamanții că în temeiul art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 S. C.C.S.D. verifică doar legalitatea respingerii cererii de restituire in natură.
Mai arată reclamanții că prin refuzul de emitere a titlului de despăgubiri pârâta încalcă art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 205 din (...) C. locală de fond funciar Alba-Iulia a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru imobilele deținute de antecesori, în privința cărora nu se poate dispune restituirea în natură.
În condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubiri al reclamanților a fost transmis către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în data de 21 octombrie 2010 - fila 16.
Ulterior, dosarul a fost restituit de către pârâtă C. județene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată în vederea completării cu mai multe documente, ca urmare a modificării alin 3 al art. 18 din Legea nr.
18/1990.
Din actul de la fila 63 rezultă că pârâta a procedat la returnarea dosarelor ca urmare a faptului că pentru terenurile ocupate cu construcții la data preluării nu se acordă despăgubiri astfel încât trebuie revalidată suprafața - f 63.
Curtea apreciază că procedura urmată în privința reclamanților până la acest moment încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene privind Drepturile Omului.
Curtea reține că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamanții fiind lezați în dreptul lor de a încasa despăgubiri pentru impbilul revendicat, prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a le soluționa cererea într-un termen rezonabil, respectiv prin neemiterea deciziei în termenul menționat.
Legea specială în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, aceea că rezolvarea cererii formulată de către reclamant trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile.
Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 al.1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul M. F. P., în temeiul art.32 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C. C. pentru S. D. care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap.V. al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005). Odată primit dosarul atribuția C. Centrale prin S. acesteia constă în analizarea situației juridice a imobiluluipentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare
(art.16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).
În speță, reclamanții atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Titularii notificării au fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul lor de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior înregistrării dosarului la autoritatea administrativă în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor se creează celui îndreptățit convingerea și speranța legitimă că cererea va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil.
A arătat pârâta în întâmpinare că etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă.
Curtea constată că dosarul reclamanților a fost înregistrat la pârâtă la data de
(...), (f.25)
Cu privire la acest aspect , Curtea reține că, potrivit art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 1014/2006, dispoziție neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamanților dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamanții, deși sunt îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul lor patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1, este, în mod vădit, încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamanților la respectareabunurilor lor, în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al
Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Reclamanții, utilizând de posibilitățile oferite de normele interne, au întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului lor.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamanții nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Referitor la lipsa documentelor din dosarul reclamanților, ce ar fi împiedicat desfășurarea procedurii, Curtea constată că cererea de completare a documentației este datată cu data de (...) (f. 20 ), deci în timpul prezentei cauze, existând astfel temerea că acest demers a fost justificat, în principal, de faptul acționării în judecată a pârâtei.
În consecință, în temeiul art. 1 al. 1 rap. la dispozițiile art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite cererea formulată de reclamanții T. J. și T. DOV, cu domiciliul ales la S. P., B. și A. cu sediul în C.-N., str. Baba Novac nr. 20, ap. 2, jud. C. prin avocat O. P., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D., cu sediul în B., C. F., nr. 202, sector 1.
Obligă pârâta să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru imobilele terenuri evidențiate în Hotărârea nr. 2. I.-915 din data de (...) emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Obligă pârâta să emită pentru reclamanți decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele terenuri evidențiate în Hotărârea nr. 2. I.-915,
ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
Obligă pârâta să achite reclamanților suma de 1633,68 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, D. M. M. T.
Red.D.M./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 751/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
