Sentința civilă nr. 598/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 598/2011
Ședința publică de la 21 O. 2011
PREȘEDINTE S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a prevederilor art. 19 alin 2 teza a II-a din HG nr. 2. invocată de pârâta T. A. G., în contradictoriu cu intimat GUVERNUL ROMÂNIEI - în calitate de emitent al HG NR. 2. și S.
J. DE U. Z. și intervenient M. M., F. ȘI P. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , după care,
Curtea, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
INSTANȚA P rin încheierea pronunțată în (...) Tribunalul Sălaj, în temeiul prevederilor art.4 (1) și art.10 (1) din L. 554/2004, a sesizat Curtea de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de T. A. G. în dosar nr.10.(...), înregistrat pe rolul aceleiași instanțe.
Prin cererea formulată la (...) și precizată ulterior în dosar nr. 10.(...) aflat pe rolul T. S., s-a invocat nelegalitatea dispozițiilor art. 19 alin.2 teza a II-a din HG nr. 2..
În motivele cererii se arată că HG nr.2. s-a emis în baza Legii salarizării nr.14/1991, dar încalcă și este în contradicție cu prevederile acestei legi, precum și cu prevederile Constituției din 1991, Legii nr. 5. și
OUG 115/2004.
S. J. de U. Z. prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 24 august
2011 consideră ca admisibilă excepția de nelegalitate invocată de pârâtă,învederând faptul că potrivit art.19 alin.2 din HG 2. persoanele care desfășoară activitate în aceeași unitate prin cumul de funcții, se salarizează la nivelul gradației I a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute în statul de funcții. P. salariului în acest fel nu era posibilă la data încheierii contractului, având în vedere faptul că nu mai existau gradații prevăzute de legislația în vigoare privind salarizarea personalului din unitățile sanitare și nici statele de funcții nu prevăd astfel de elemente ale funcțiilor contractuale.
Arată că L. 5. la art.35 alin.1 prevede că „orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcții, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea";.
Precizează că în această situație, prevederile art.19 alin.2 din HG 2. sunt contrare principiilor egalității de tratament și a echității salarizării angajaților, promovate de C. muncii.
Consideră că prevederile contrare C.ui muncii trebuiau abrogate expres, însă aici se poate considera că este vorba de o abrogare tacită care se deduce din cuprinsul art.298 din C. muncii „ (1) prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003; (2) pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:....- orice alte dispoziții contrare";.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 4 iulie 2011 Guvernul României solicită respingerea ca nefondată a excepției de nelegalitate a art.19 alin.2 teza a II-a din H.G.2. invederând faptul că, aceasta este temeinică șilegală, fiind adoptată în temeiul Legii salarizării nr.14/1991, precizând faptul că hotărârea contestată a fost adoptată de E. prin însușirea proiectului inițiat de către Ministerul Finanțelor Publice și M. M. și P. S., organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în speță.
Arată că la elaborarea actului administratis supus judecății, au fost respectate dispozițiile Decretului 16/1976 pentru aprobarea Metodologiciei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative, precum și cele cuprinse în HG 496/1991 cu privire la aplicarea legilor și a hotărârilor de G.
Mai arată faptul că, prezumția de legalitate care stă la baza întregului edificiu al forței juridice deosebite a actelor administrative, precum și a teoriei regimului juridic administrativ are un caracter relativ, actele administrative fiind supuse controlului de legalitate al instanțelor judecătorești.
Prin cererea de intervenție înregistrată la data de (...) intervenientul M.
M., F. și P. S. a solicitat respingerea excepției.
În interesul G. R. care are calitatea de intimat în litigiul promovat de către T. A. G., ce formează obiectul Dosarului nr. 685/33/201, aflat pe rolul C. de A. C., Secția C., de C. A. și F., cu termen de judecată la data de (...), pentru următoarele:
MOTIVE
Cererea de intervenție a fost justificată de calitatea M. M., F. și P. S., aceea de contrasemnatar al actului normativ atacat, respectiv, H. G. nr. 2. cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare. În același timp s-a evidențiat faptul că sfera de activitate reglementată de actul normativ în cauză se circumscrie domeniilor de competență din sfera de activitate a M. M., F. și P. S., acestea fiind stipulate în mod concret și limitativ potrivit prevederilor art. l din H. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M. M., F. și P. S., cu modificările și completări le ulterioare, respectiv domeniile muncii, familiei și protecției sociale. De asemenea, potrivit art.3 alin. (1) pct.
1 și 3 din același act normativ, în exercitarea funcțiilor sale, M. M., F. și P. S. are ca atribuții principale: _ identificarea, elaborarea și promovarea de politici publice și acte normative în domeniul muncii, familiei și protecției sociale, în deplină concordanță cu prevederile Programului de guvernare și cu obligațiile R. ce decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene, pentru domeniul său de activitate: avizarea proiectelor de acte normative elaborate de ministere și de organe ale administrației publice centrale, pentru domeniul său de activitate;
Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu fiind comunicată părților.
Deliberând Curtea reține următoarele:
1.Intervenienta a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, din perspectiva principiul neretroactivității în timp a legii civile, prevăzut de art. 1 Cod civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția R. relevând că în virtutea principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituția R., în situația dată controlul legalității prevederilor Hotărârii G. nr. 2. nu este posibil din perspectiva dispozițiilor art.4 al Legii contenciosului administrativ . L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a intrat în vigoare la data de 7 ianuarie 2005, motiv pentru care ea se aplica numai actelor administrative adoptate după aceasta data, ceea ce nu este cazul Hotărârii de G. în cauză, care a intrat în vigoare în anul 1993. Prin urmare, invocarea excepției de nelegalitate a prevederilor art.19 alin(2) din HG nr.(...) este inadmisibila în raport cu data adoptarii acestui act normativ. În același sens, s-a învederat instanței faptul că prin modificarea prevederilor art.4 din L.nr.554/2004 prin L. nr.2., publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 30 iulie 2007, sfera excepției de nelegalitate s-a restrâns la actele administrative unilaterale cu caracter individual. Potrivit art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004, așa cum a fost ea modificată prin L. nr. 2. se prevede că "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheierea motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza". Din interpretarea acestui text de lege rezultă că excepția de nelegalitate, ca mijloc de apărare, poate fi invocată doar în privința actelor administrative individuale caracterizate prin faptul că produc efecte față de o persoană sau față de persoane dinainte stabilite, pe când actele administrative cu caracter normativ sunt cele care conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu, producând efecte "erga omnes". Prin urmare, în actuala reglementare a art. 4 alin. 1 din L. nr. 55412004 a contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate nu poate fi utilizată în situații care vizează un act administrativ cu caracter normative, respectiv în cazul Hotărârii G. nr. 2..
Apărarea evocată de intervenientă va fi înlăturată .
Curtea reține că excepția de nelegalitate ca mijloc de apărare în procesul de contencios administrativ este admisibilă indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă. În acest sens există o jurisprudență constantă a ÎCCJ care a calificat drept admisibilă excepția de nelegalitate, indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă ( a se vedea deciziile 548/(...) pronunțate de I. s. com. cont. adm.și fisc., etc.).Această jurisprudență constantă a instanței cu cel mai înalt grad nu poate fi ignorată, iar respectarea ,recunoașterea ei de către o jurisdicție inferioară se înscrie în dezideratul asigurării unei practici unitare.
O hotărâre care ar refuza reclamantei dreptul de a beneficia de dispozițiile art. 4 din L 554/2004 ar avea caracter singular și ar fi arbitrară. O astfel de soluție care s-ar îndepărta de la jurisprudența constantă a instanței supreme, ignorând mecanismele care au menirea de asigura coerența de practică a instanțelor judiciare. Ea ar avea ca efect privarea reclamantei de unul din drepturile sale procesuale, în timp ce altor persoane care s-au aflatîntr-o situație similară le-a fost recunoscut acest drept, iar exigențele art. 6 din Convenție nu ar fi respectate (a se vedea Cauza Ștefan și Ștef contra R. dată în (...))
2.Intervenienta a mai relevat că H. G. nr. 2. a fost abrogată potrivit prevederilor pct.2 din art.48 alin.(l) din L. cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, eventuala sa nelegalitate fiind înlăturată ca urmare a abrogării sale exprese. Prin abrogarea Hotărârii G. nr. 2. nu mai sunt aplicabile prevederile privind cumulul de funcții și nivelul impus pentru salarizarea personalului care cumula funcții în sistemul bugetar. Art. 24 din L. cadru nr. 284/2010, prevede că , posturile vacante și temporar vacante aferente funcțiilor didactice de predare, funcțiilor de specialitate medico-sanitară și asistență socială și funcțiilor de specialitate artistică pot fi ocupate și prin cumul de funcții, de personal angajat, cu respectarea prevederilor legale privind cumulul de funcții și a celor referitoare la ocuparea posturilor vacante" în condițiile în care nu au putut fi ocupate prin concurs. A., aceste posturi pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate, numai în condițiile în care programul funcției cumulate nu se suprapune cu cel corespunzător funcției de bază, însă, aceste prevederi se referă numai la situații de excepție, astfel încât se pot aplica numai funcțiilor nominalizate în lege.
Curtea nu va reține această apărare pentru următoarele considerente:
Dispoziția din actul administrativ cu caracter normativ vizată de excepția de nelegalitate a produs efecte în perioada în care era în vigoare prin urmare abrogarea ei ulterioară nu lipsește de obiect excepția. Prin din această perspectivă excepția este admisibilă.
3. S. J. de U. Z., prin cererea ce constituie obiectul dosarului nr.10.(...) aflat pe rolul T. S. , a solicitat obligarea pârâtei T. A. la restituirea drepturilor salariale acordate necuvenit, deoarece , în urma auditului financiar extern a pentru anul 2008, Curtea de C. a constatat că în contractele individuale de muncă incheiate de S. cu salariații prin cumul de funcții, salariile trebuiau să fie stabilite la nivelul minim al funcției cumulate in baza art. 19 (2) teza a II-a din HG nr. 2.. S-a considerat că sintagma nivelul minim din OUG nr. 115/ 2004 este sintagma echivalentă din prevederea citată, adică nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale din HG 2..
Pârâta T. A. a invocat nelegalitatea dispozițiilor art. 19 alin.2 teza a II-a din HG nr. 2..
Intervenienta s-a apărat relevând că excepția a fost invocată în mod formal câtă vreme circumstanțele evocate nu au nicio legătură cu legalitatea prevederilor în sine, fiind vorba evident de o greșită aplicare a legii, respectiv o eroare de interpretarea acestor norme.
Și titulara excepției de nelegaliate a formulat apărări similare,prin care tindea să golească de conținut demersul său, susținând că nu există niciun temei de drept care sa facă aplicabile prevederile HG nr. 2. dată în aplicarea Legii salarizării nr. 14/1991, abrogată în mod expres prin L. nr. 5. . Ea a afirmat că actul normativ atacat -HG nr.2. nu putea supraviețui și produce efecte juridice după abrogarea expresă a legii în executarea căreia s-a emis. Procedând în acest fel, nu a urmat o strategie constantă. Pe de o parte a considerat că în speță a operat o abrogare a HG 2. ,care nu putea supraviețui atâta timp cât L. 14/1991 și L. 2/1991 au fost abrogate prin L.
5., iar pe de altă parte, a susținut că este vorba de o nelegalitate a acestor prevederi solicitând constarea acestei nelegalități.
Cu privire la aceste apărări Curtea reține următoarele:
Spre deosebire de caducitate, care se produce automat, în lipsa oricărei manifestări de voință extinctive, abrogarea presupune o asemenea manifestare de voință.
Situația care ar putea genera confuzie este aceea a unui text de lege, dublat de norme cu forță juridică interioară, de aplicare, (stabilite prin H. de G.), text scos din vigoare printr-o reglementare nouă.
În această ipoteză, dacă legea nouă se limitează a abroga legea veche lăsând neatinse vechile norme secundum legem, acestea rămânând fără obiectul lor de aplicare. În acest caz s-ar putea pune și problema caducității lor.
În cazul caducității acestora, - fenomen întâmplător și nu neapărat urmărit de legiuitor - , administrația ar putea încerca aplicarea prin analogie a vechilor norme de aplicare și cu privire la noua lege, pentru a evita situația nedorită a inaplicalității ei de facto, din lipsa unei concretizări suficiente.
Dar, există posibilitatea ca vechile norme să nu fie de principiu contrare noii legi atât doar că ele au ca obiect declarat organizarea aplicării vechii legi și, prin abrogarea acesteia rămân fără obiect de aplicare și interpretare.
Este așadar posibil ca un act normativ să supraviețuiască într-un nou mediu legislativ, ostil prin definiție, (raportat la cel vechi în care norma administrativă a luat naștere) dar să fie considerat ilegal până la revocarea sau anularea actului expresă.
Raportat la forța juridică inferioară a unui act administrativ normativ față de lege, Curtea apreciază că un act administrativ normativ, ar putea supraviețui legii noi dacă are un grad pronunțat de abstractizare, astfel încât menținerea în vigoare a actului administrativ normativ este efectul prezumției de legalitate de care acesta se bucură, prezumție care reușeșete, in extremis, să rămână la o primă vedere neafectată.
În consecință, formal actul este în vigoare, însă nimic nu împiedică administrația ori instanța de judecată să constate această stare de ilegalitate și, în consecință, să pună capăt efectelor sale din punct de vedere formal prin revocare (abrogare ori anulare).Așa este și în cazul de față. Dacă nu s-ar admite această teză singura posibilitate rămasă ar fi cea a considerării textului ca fiind abrogat tacit.
4. S-a susținut de intervenientă că petenta a ales să invoce această excepție în scopul de a fi exonerată de returnarea și plata sumei reprezentând foloase necuvenite. Debitul reținut în sarcina sa a rezultat în urma acordării unor drepturi salariale care excedau cadrului legal, ca o consecință a încadrării prin cumul de funcții, fără a se corobora prevederile C.ui muncii, cu prevederile legale, în vigoare la acel moment: HG nr.2. și OUG nr.ll5/2004. Totodată, petenta, care a realizat prin cumul sarcinile unui post vacant a beneficiat de unele drepturi salariale pentru acest post care excedau prevederilor legale, respectiv a beneficiat de salariul de bază mai mare decât cel reglementat legal pentru cumulul de funcții, dar și de spor de vechime.
În urma efectuării controlului de audit financiar la S. J. S., prin D. nr.
6/(...) a Camerei de C. S., s-a decis, printre altele: dispunerea măsurii pentru respectarea prevederilor legale cu privire la ocuparea unor posturi prin cumul de funcții de către personalul din cadrul unității, precum și a salarizării acestora, stabilirea întinderii prejudiciilor create prin plata unordrepturi salariale ce nu se pot acorda în cazul cumulului de funcții și luarea măsurilor pentru recuperarea acestora. Această măsură s-a dispus, ca urmare a constatării, prin procesul verbal încheiat la data de (...) la pct. B 6, a faptului că un număr de 20 de persoane încadrate în S. J. S., printre care se numără și petenta, au ocupat prin cumul de funcții la funcția de bază a sarcinilor unui alt post aflat în statul de funcții al unității la aceeași secție/sector, încheindu-se pentru aceștia contracte individuale de muncă pe durată determinată cu fracțiune de normă sau normă întreagă. Motivele de nelegalitate reținute de Curtea de C. privitoare la întocmirea celui de-al doilea contract individual de muncă pe durată determinată cu timp parțial al petentei au vizat următoarele aspecte: postul ocupat prin cumul de funcții nu era vacant și nici nu a fost scos la concurs, nefiind respectate prevederile art.22 alin. 2 din OUG nr.ll5/2004 și încălcarea prevederilor art.19 alin.2 din HG nr. 2. întrucât a fost acordat un al doilea spor de vechime, raportat la timpul parțial de lucru, deși petenta beneficia deja de acest spor pentru norma de bază; în concluzie, stabilirea salariului de bază trebuia să se facă la nivelul de bază al postului prin cumul, și nu la nivelul echivalent al postului ocupat în condiții normale.
În ceea ce privește salarizarea petentei, în situația dată, sediul materiei este H.G. nr. 2., cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, care, la art. 19 alin. 2 prevedea: ... "P. vacante din unitățile de asistență socială sau de ocrotire a sănătății și din cultură, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate. Salarizarea acestora se face la nivelul gradației l a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute în statul de funcții. P. vacante ocupate în condițiile de mai sus se comunică lunar la direcțiile de munca și protecție socială".
Aceste dispoziții legale imperative reprezentau voința legiuitorului în privința salarizării în situația cumulului de funcții pentru domeniile specifice reglementate (asistență socială, ocrotire a sănătății și cultură) .
5.Instanța investită cu o excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ cu actele normative cu forță juridică superioară ce reglementează raporturile juridice supuse judecății în litigiul de fond în cadrul căruia s-a ridicat excepția. Pe de altă parte legalitatea actului se analizează în raport cu normele legale în vigoare la data emiterii
/adoptării lui( a se vedea I. s. com. cont. adm. și fisc. D. nr.3580/2007).
A.:
Art.16 (1) din Constituie stabilește egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminare.
Art.1 din L. nr.14/1991 reglementa dreptul fiecărei persoane la un salariu în bani pentru munca prestată, salariul cuprinzând salariul de bază, adaosurile și sporurile.Alineatul 3 din cuprinsul art.1 din lege prevedea că adaosurile și sporurile se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile în care se desfășoară munca și vechimea în muncă.
Art.1 din L. 2/1991 privind cuantumul de funcții, publicată în monitor în data de (...), recunoștea dreptul oricărei persoane de a cumula mai multe funcții și de a primi salariul corespunzător fiecărei funcții.
De asemenea C. muncii - L. nr.19/1972, act normativ în vigoare la data adoptării actului normativ atacat, în art.19 lit.b recunoștea dreptul principal al persoanei încadrate -salariatului- la salarizare în raport cu cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, iar în cei din domeniul ocrotirii sănătății aveau drepturi și obligații suplimentare potrivit art.54-57 din lege.
Potrivit cap.II - remunerarea muncii din C. muncii, sistemul de remunerare trebuie să asigure o îmbinare armonioasă a intereselor persoanei cu interesele generale ale societății precum și obținerea unor venituri în raport cu contribuția concretă adusă de fiecare salariat.
Art.82 alin.2 din C. muncii stabilește cu valoare de principiu faptul că remunerarea se face după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii „asigurându-se la munca egală remunerare egală";.
Art.88 din L. 10/1971 prevedea că „persoanele beneficiază de sporuri la salariu în raport cu vechimea în muncă (în reglementarea veche acest spor având denumirea de vechime neîntreruptă în aceeași unitate).
Contrar celor menționate și chiar contrar celor menționate în expunerea de motive, prin hotărârea de G. adoptată s-a introdus un sistem de salarizare discriminator în caz de cumul de funcții pentru personalul medico-sanitar, care era încadrat la baza funcției în momentul ocupării celei de-a doua funcții, ceea ce face ca teza a II din cuprinsul art.19 alin.2 din HG
281/1992, ce are următorul conținut „salarizarea acestora- adică a personalului medico-sanitar angajat prin cumul de funcții - se face la nivelul gradației I a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute în statul de funcții";, să contravină normelor cu forță juridică superioară.
Funcția cumulată era identică cu funcția de bază, vizând un alt post vacant, ce impunea aceleași condiții de pregătire, vechime, sarcini de muncă și responsabilități identice funcției de bază ocupate de petent.
Deși salariatul își exercita sarcinile și la funcția cumulată în aceleași condiții de cantitate, calitate, importanța socială a muncii, prin utilizarea aceluiași bagaj de cunoștințe, aptitudini și experiența acumulată în timp, îndeplinind practic la funcția cumulată aceleași sarcini ca și la funcția de bază cu toate acestea, actul normativ atacat încalcă principiile menționate și obligă la plata salariului la nivelul funcției de bază în caz de cumul.
P. la nivelul funcției de bază se face în cazul debutanților, or în speța nu a fost această situație, salariatul având mai mulți ani de vechime în funcție.
L. 14/1991 a salarizării și L. 2/1991 privind cumulul de funcții au fost abrogate expres prin actualul Cod al muncii aprobat prin L. 5.. HG nr. 2. s- a adoptat în vedere organizării și aplicării legii 14/1991.
H. guvernului este actul normativ emis de puterea executivă care conține norme juridice referitoare la organizarea executării legilor, respectiv măsuri concrete de punere în aplicare a legilor emise de P. în cele mai diverse domenii.
Pentru a produce efecte juridice ele trebuie să subordoneze legii, să nu conțină dispoziții contrare acestora, să respecte ierarhia forței juridice a actelor normative de stat, să nu conțină dispoziții contrare Constituției. Art.16 (1) din Constituie stabilește egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminare.
Nu exista nicio rațiune obiectivă și rezonabilă pentru instituirea tratamentului discriminatoriu în privința celor două categorii profesionale avute în vedere de art.19 alin.2 din HG 2. .
Autoritatea nu a dovedit și afirmat scopul legitim al acestei reglementări diferențiate( pentru conceptul de scop legitim în jurisprudența CEDO a se vede cauza Addulaziz, Cabales și Balkandali c. Regatului Unit) și faptul că la baza acestui tratament discriminatoriu se află interesul general (pentru conceptul de interes general în jurisprudența CEDO a se vedea cauza Marckx c. Belgiei). De asemenea, nu a probat nici că o asemenea deosebire de tratament ar avea la bază un raport rezonabil deproporționalitate între mijloacele folosite și „scopul vizat";( pe carereglementarea deficitară nu l-a lăsat să se întrevadă).
Teza a II-a din cuprinsul alin.2 al art.19 din HG 2. stabilește o măsură discriminatorie față de teza I din același act normativ, întrucât în cazul profesorilor, pentru ipoteza cumulului, salarizarea se făcea corespunzător funcției didactice îndeplinite, vechimii recunoscute în învățământ și gradului didactic obținut. Or, cele două categorii se aflau în situații analoage (pentru abordarea jurisprudențială a acestei noțiuni a se vedea cauza Van der Mussele c. Belgiei).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite excepția de nelegalitate a prevederilor art. 19 alin 2 teza a II-a din HG nr. 2. invocată de pârâta T. A. G. dom.în Z., str.S.B. nr.21, bl.3B, sc.B, ap.10, jud.S., în contradictoriu cu intimat GUVERNUL ROMÂNIEI - în calitate de emitent al HG NR. 2. cu sediul în B., Pța V. nr.1, sector 1 și S. J. DE U. Z. cu sediul în Z., str.S.B. nr.67, jud.S..
Constată nelegalitatea art. 19 alin 2 teza a II-a din HG 2..
Respinge cereea de intervenție formulată de M. M., F. și P. S. cu sediul în B., str.Dem I.D. nr.2-4, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER S. AL H. A. B.red.S.Al H./A.C.
5 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 4102/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2653/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
