Sentința civilă nr. 66/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 66/2011
Ședința publică din 02 februarie 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI D. R. având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare - ordin de eliberare din funcție.
La data de (...), prin fax, și ulterior la 3 ianuarie, prin poștă, reclamantul a depus la dosar adresa înaintată în numele reclamantului de către reprezentantul acestuia și răspunsul la această adresă eliberat de D. pentru Agricultură Maramureș.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată formulată în data de (...), înregistrată pe rolul C. de A. C., reclamantul M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. A. și D. R., următoarele:
- anularea O. nr. 422/(...), emis de M. A., P. și D. R." prin care s-a dispus "eliberarea reclamantului M. C. din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș,
- repunerea reclamantului în toate drepturile aferente funcției publice de conducere de "director executiv adjunct" al Direcției pentru Agricultură și
Dezvoltare Rurală a județului Maramureș - funcție pe care a ocupat-o în mod legitim din data de (...) și din care a fost eliberat la data de 23 mai 2009 odată cu împlinirea termenului de preaviz prin efectele O. nr.4. aprilie 2009 atacat - respectiv "drepturi salariale, sporuri, indemnizația de conducere etc.";, de care reclamantul a fost în mod efectiv lipsit în intervalul 24 mai
2009 - 1 iulie 2010 ca o consecință directă a emiterii O. atacat și în consecință, obligarea pârâtului la plata tuturor acestor drepturi, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, s-a arătat că prin O. nr. 611 din 21 martie 2005 al M. A., P. și D. R., reclamantul M. C. a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Maramureș, cu începere din data de 21 iunie 2005 cu un salariu de bază de 12.003.000 lei (ROL), o indemnizație de conducere de 40% și un spor de vechime conform vechimii în muncă. În timp, câtimea și componențaacestor drepturi a fost reapreciată prin acte administrative succesive, astfel cum urmează a se dovedi prin probațiunea ce se va administra.
Prin O. nr.4. aprilie 2009, invocând prevederile art.III alin. 1 și alin. 11 ale O. nr. 3., art.99 alin. 1 lit. b) și 3), 4), 5), 6) și 7) din L. nr. 1. privind Statutul funcționarilor publici republicată și respectiv art. 7 alin. 6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea M.A.P.D.R., M. A., P. și D. R. dispune acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice, în perioada (...)- (...) domnului M. C., director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală Maramureș, cu eliberarea din această funcție, la data expirării perioadei de preaviz.
Apoi, la data de 24 mai 2009, prin O. nr.635 al aceluiași Ministru al A.
"domnul M. C. se numește în funcția publică de execuție de consilier 1 superior 1 în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș, beneficiind de salariul de bază aferent acestei funcții publice de execuție la care se adaugă sporurile la care are dreptul conform legii ", funcție pe care reclamantul a ocupat-o până la data de 2 iulie 2010, când, prin O. nr.961 al M. A. "domnul M. C. se reintegrează în funcția publică de conducere de director executiv adjunct în cadrul Direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală Maramureș beneficiind de un salariu de bază de 3.240 lei. "
Cu toate că prin O. nr. 9. iulie 2010 reclamantul a fost reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv, prin actul administrativ susmenționat nu s-a procedat la o revocare a O. de eliberare din funcția publică de conducere nr. 422/(...) și nici nu s-a realizat o restitutio in integrum sub aspectul reparării tuturor drepturilor de natură salarială - și nu numai - vătămate reclamantului prin emiterea O. atacat cu toate că lipsirea de temei constituțional a actului normativ (O. nr. 3.) ce a stat la baza actului administrativ individual (O. nr. 422/2009 al ministrului) avea drept efecte încetarea de drept a actului subsecvent emis în temeiul și în aplicarea acestuia.
Este de necontestat faptul că prin O. nr. 422/(...), emis în atingerea acelorași scopuri pentru care a fost emisă și O. nr.3., nu s-a urmărit decât înlăturarea din funcția publică de conducere a reclamantului - sub aparența desființării funcției publice de conducere de director executiv ocupată de acesta - câtă vreme desființarea acestei funcții publice nu se justifică atâta vreme cât atribuțiile aferente specifice acesteia nu au modificate În proporție de peste 50% și nici nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a funcției respectiv - referitoare la studii, condiții impuse de prevederile alin. 4 al art. l00 din L. nr. 1..
Subsecvent emiterii O. nr. 422 din (...), urmare unor excepții de neconstituționalitate ridicate în alte cauze, prin decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a L. pentru aprobarea O. nr. 3. privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice (adoptată de Curtea Constituțională și publicată în M. O. nr. 758 din (...)), s-a constatat că L. pentru aprobarea O. nr. 3. privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
În motivarea deciziei, Curtea a reținut că prin reglementările sale, O. nr. 3. "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ- teritoriale, stabilit prin L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de P. în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j)din L. fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
De altfel, prin întreg conținutul reglementării, Curtea reține că G.ul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de G. nu poate fi acoperit prin aprobarea de către P. a ordonanței respective. În consecință, pentru aceste considerente, a apreciat că L. de aprobare a unei ordonanțe de urgență neconstituționale este ea însăși neconstituțională.
În conformitate cu Deciziile C. Constituționale nr.1257/2009 și
1629/2009, O. nr. 3. și respectiv, O. nr. 1. (cele două acte normative prin care au fost desființate funcțiile publice de conducere de director executiv și director executiv adjunct), au fost declarate neconstituționale, iar prevederile declarate ca fiind neconstituționale își încetează de drept efectele în condițiile art. 147 din Constituția României și art.31 alin 3 din L. nr.
47/1992 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, prin D. nr.414/14 aprilie 2010 publicată în M. O. nr.
291/(...), Curtea Constituțională a constatat faptul că dispozițiile art. 1 pct.
1, art.1 pct. 6 , art.1 pct. 27 și art.1 pct.28 din L. pentru modificarea și completarea L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici sunt deopotrivă neconstituționale.
Pe cale de consecință, urmare Deciziilor C. Constituționale suscitate continuă să își producă efectele dispozițiile L. nr.1. cu conținutul normativ al acestora anterior modificărilor neconstituționale aduse prin O. nr. 3. - și menținute apoi prin O. nr. 1., având drept principal efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, inclusiv a O. nr. 422/(...).
Măsura reintegrării în funcție a reclamantului dispusă în temeiul O. nr. 9.010 nu realizează însă nicio revocare a O. de eliberare din funcție și nicio reparație integrală a tuturor drepturilor vătămate reclamantului prin O. nr. 422/(...), act administrativ emis în temeiul unei ordonanțe declarate drept neconstituționale.
Așa fiind, aferent intervalului 24 mai 2009 - 1 iulie 2010 - cât timp O. nr. 4. aprilie 2009 și-a produs pe deplin efectele pentru care a fost emis - reclamantul a fost lipsit, pe lângă alte drepturi și de indemnizația de conducere aferentă funcției publice ocupate în mod legitim până la acel moment, solicitând, pe această cale , repararea acestui prejudiciu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.9 alin. 1, 4 și 5 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinarea formulată în data de (...) (f. 18-21 dosar), pârâtul M.
A. și D. R. a solicitat, în baza principiului subordonării interesului privatcelui public, respingerea cererii reclamantului în principal, ca fiind inadmisibilă și tardiv introdusă, iar în subsidiar, ca fiind lipsită de interes.
Excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile și pentru
„nelegalitate"; și cea a tardivității, au fost respinse de către instanță, la termenul din data de (...), pentru considerentele menționate în încheierea ședinței publice de la acea dată.
Relativ la excepția lipsei de interes, cu privire la care s-a făcut aplicarea prev. art. 137 alin. 2 C.pr.civ., s-au relevat următoarele considerente:
Reclamantul solicită «constatarea nulității actului administrativ prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere, respectiv O. nr.
422/(...) emis de M..
Actul administrativa cărui anulare se solicită a fost emis de M. A., P. în aplicarea prevederilor Ordonanței de U. a G. nr.3. privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ- teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală. cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.
Potrivit Deciziei nr. 414/(...) pronunțată de Curtea C., lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management. actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)".
Drept urmare, reținând efectele deciziilor C. Constituționale, cât și faptul că aceasta a statuat ca ele se produc erga omnes, implicit cu referire la considerentele pe care se sprijină, «întrucât puterea de lucru judecat se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor », și cum D. 4. a statuat cu valoare absolută că efectele actelor administrative emise în baza O. nr. 3. și O. nr. 1. declarate neconstituționale, încetează de drept, iar P.ul, G.ul, precum și autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să respecte întrutotul atât considerentele, cât și dispozitivul deciziei, efectele ordinului au încetat de drept.
Potrivit literaturii de specialitate, pentru ca acțiunea să fie admisibilă, reclamantul trebuie să justifice interesul practic urmărit, interes care se impune a fi legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
De asemenea, în temeiul Deciziei C. Constituționale nr.414/(...) referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l pct. l , art.1 pct. 6, art.1 pct. 27 și ale art.1 pct. 28 din L. pentru modificarea și completarea L. nr.1. privind Statutul funcționarilor publici, MADR a emis O. nr. 961/(...) prin care domnul M. C. a fost reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv adjunct - Domeniul implementare producție vegetală și animală, politici de piață, fond funciar din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș
Or, se constată că niciuna dintre condițiile cumulative anterior arătate nu este îndeplinită, prin raportare la obiectul cu care a înțeles să investească instanța și la motivele invocate în susținere.
Analizând cererea formulată, Curtea constată următoarele:
Prin demersul său, reclamantul M. C. a chemat în judecată pârâtul M. A. și D. R., solicitând a se dispune anularea ordinului nr. 422 din (...), prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de director executiv al DADR Maramureș, cu repunerea petentului în toate drepturile aferente acestei funcții publice, de care a fost lipsit în intervalul (...)-(...), ca o consecință directă a emiterii ordinului atacat.
În motivare s-a relevat că a ocupat funcția de director executiv adjunct al DADR Maramureș în baza ordinului MAPDR nr. 611 din (...), iar prin actul a cărei anulare se solicită, a fost eliberat din funcție, începând cu data de (...), fiind numit în funcția publică de execuție de consilier I superior 1 în cadrul aceleiași instituții, până la data de (...), când a fost emis ordinul M. A. nr. 9.010, prin care a fost reintegrat în funcția publică de conducere deținută anterior.
Considerându-se că, în această modalitate nu s-a produs o „restitutio in integrum";, datorită împrejurării că nu a fost revocat ordinul nr. 422/2009 și nici nu s-a procedat la plata diferențelor salariale pe care ar fi trebuit să le încaseze reclamantul în intervalul în care acest act a produs efecte juridice, a fost promovată prezenta acțiune, întemeiată în drept pe prev. art. 9 alin. 1,
4 și 5 din L. nr. 554/2004.
Aceasta întrucât reintegrarea sa s-a produs în urma declarării neconstituționalității OUG nr. 3., care a constituit temei pentru emiterea ordinului nr. 422/2009.
Pârâtul nu a contestat starea de fapt relevată de către reclamant, ci a arătat că reclamantul nu are interes în susținerea petitului 1, din moment ce, respectând decizia C. Constituționale nr. 1257/2009, a procedat la reintegrarea în funcție de conducere a reclamantului.
Curtea urmează a admite excepția invocată și a respinge, drept consecință, pretenția referitoare la anularea ordinului emis de pârât cu nr.
422/(...), în condițiile în care, prin publicarea în M. O. a deciziei C.
Constituționale nr. 1257/2009, s-a produs încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul ordonanței declarate neconostituționale.
Potrivit Deciziei nr. 414/(...) pronunțată de Curtea C., lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management. actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență).
Curtea Constituțională prin D. nr. 4. a statuat cu valoare absolută că efectele actelor administrative emise în baza OUG nr.3. declarate neconstituționale încetează de drept, iar P.ul, G.ul, precum si autoritățile si instituțiile publice sunt obligate sa respecte întru totul atât considerentele, cât și dispozitivul.
Astfel, în mod corect face trimitere pârâtul la prev. art. 145 alin. 2 din
Constituție, forță juridică obligatorie a deciziei răsfrângându-se și asupra considerentelor reținute de Curte care devin obligatorii, de la data publicării deciziei în M. O. al României.
Instanța achiesează susținerilor conform cărora lipsirea de afecte, de drept, a actelor subsecvente emise în temeiul OUG nr. 3. este o sancțiune mult mai gravă, decât o simplă revocare a unui act administrativ.
Mai mult, Curtea constată că pârâtul a înțeles să dea eficiență deciziei mai sus menționate, emițând ordinul nr. 961 din (...), prin care reclamantul a fost reîncadrat pe aceeași funcție de conducere.
În acest context, se reține că, așa cum arată, de altfel, și reclamantul, ordinul nr. 422/2009 și-a încetat efectele, astfel încât nu a fost relevată existența unui folos practic care să fie urmărit prin promovarea demersului, acesta trebuind în mod necesar să fie dedus din împrejurarea că reclamantul s-ar expune unui prejudiciu, în situația în care nu ar acționa în instanță pârâtul la acel moment.
Cu alte cuvinte, prin anularea ordinului atacat, reclamantul nu obține nici un folos practic, cu atât mai mult cu cât în cauză sunt incidente prev. art. 147 alin. 4 din Constituția României și art. 31 din L. nr. 47/1992, o revocare explicită a ordinului nr. 422/2009 nefiind necesară, din moment ce acesta și-a încetat, de drept, efectele, iar reclamantul a fost reîncadrat.
Reprezentantul petentului a încercat să susțină admisibilitatea acestui petit din perspectiva faptului că, în lipsa unei dispoziții de anulare a actului, nu s-ar putea proceda la acordarea unor despăgubiri. O astfel de alegație nupoate fi primită, întrucât textul art. 9 alin. 5 din L. nr. 554/2004 nu prevede o asemenea condiție, enumerarea obiectului cererii întemeiate pe acest text nefiind una cumulativă.
În ceea ce privește pretențiile referitoare la acordarea despăgubirilor constând în diferența dintre drepturile salariale cuvenite reclamantului în calitate de director executiv adjunct și cele efectiv realizate în intervalul (...)- (...), acestea urmează a fi admise, cu luarea în considerare a faptului că prejudiciul produs prin emiterea unor acte esențialmente nelegale trebuie să fie reparat, fiind posibilă antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Conform art. 9 alin 4 și 5 din L. contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării deciziei prin care o anumită ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională, persoanele prejudiciate prin dispozițiile ordonanței pot formula o acțiune în despăgubiri.
Curtea apreciază, contrar susținerilor din întâmpinare, că, raportat la condițiile răspunderii civile delictuale, existența unui fapte culpabile, a vinovăției autorităților publice din România, a prejudiciului suferit de petent și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, este evidentă. Astfel, prin eliberarea din funcție a reclamantului, printr-un act administrativ emis în baza unei ordonanțe de urgență declarată neconstituțională, reclamantul a fost lipsit de drepturile salariale ce fac obiectul litigiului, fiind îndreptățit la acordarea efectivă a tuturor sumelor de care a beneficiat anterior datei de (...).
Acestea se constituie în prejudiciul efectiv suferit, a cărui reparare este posibilă, în virtutea textului art. 9 alin. 4 și 5 din lege, urmare a angajării răspunderii delictuale a pârâtului.
În ceea ce privește "privarea de proprietate" pe care reclamantul m suferit-o, trebuie observat că jurisprudența convențională a decelat trei condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o privare de proprietate să fie admisibilă: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul vizat. În prezenta speță însă, petentul relevă în mod corect că privarea de proprietate nu este admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiția legalității măsurii, datorită faptului că ordonanța de urgență prin care s-a blocat dreptul de a încasa salariul cuvenit în calitate de director executiv adjunct a fost declarată neconstituțională.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut și că, în ceea ce privește efectele deciziilor C. Constituționale asupra prezentei spețe, răspunderea pentru astfel de prejudicii decurge din edictarea ordonanței neconstituționale în tot sau în parte, iar nu din constatarea neconstituționalității. D. C. Constituționale are doar vocația de a dovedi că sunt îndeplinite trei dintre condițiile răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, vinovăția emitenților ordonanței și a actelor subsecvente și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. În aceste condiții, rămâne instanței de contencios administrativ doar sarcina de a stabili existența și întinderea prejudiciului.
Drept urmare, acțiunea va fi admisă în parte, iar pârâtul va fi obligat la plata sumelor reprezentând despăgubiri, constând în diferența dintre drepturile salariale cuvenite acestuia în calitate de director executiv adjunct și cele efectiv realizate în funcția de execuție de consilier I superior 1 în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș, în intervalul (...) - (...).
Văzând faptul că cererea a fost admisă, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat și la plata sumei de 2.000 lei,reprezentând cheltuieli parțiale de judecată, constând în taxă de timbru, cheltuieli de deplasare și onorariu avocațial (f. 57,59). În privința acestuia din urmă, s-a făcut aplicarea prev. art. 276 C.pr.civ., raportat la soluția de admitere în parte a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes a reclamantului și în consecință, respinge petitul având ca obiect anularea O. M.UI A. ȘI D. R. nr. 422/(...).
Admite în parte acțiunea și în consecință:
Obligă pârâtul M. A. ȘI D. R. să plătească reclamantului M. C., domiciliat în Ș. mare, str. F., nr. 34, jud. Maramureș, despăgubiri constând în diferența dintre drepturile salariale cuvenite acestuia în calitate de director executiv adjunct și cele efectiv realizate în funcția de execuție de consilier I superior 1 în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș, în intervalul (...) - (...).
Obligă pârâtul M. A. ȘI D. R. să plătească reclamantului suma de
2000 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
JUDECĂTOR GREFIER
M. B. A. B.
Red.MB/dact.LC
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 1604/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 589/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
