Sentința civilă nr. 701/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 701/2011
Ședința publică de la 25 N. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții M. A. S., M. S.
Împotriva pârâților C. C. PENTRU S. D., A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligația de a face acordare despăgubiri bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta
M. S. personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că a fost comunicată precizarea de acțiune formulată de reclamanți, iar la data de
22 noiembrie 2011 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de pârâta I.
P. jud. C.
Se comunică întâmpinarea și răspunsul la interogator cu reclamanta. Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a C. de A. C. invocată prin întâmpinare de pârâtul P. jud. C.
Reclamanta învederează instanței că în demersul său înaintat C. de A. C., prin care se solicită amendarea refuzului nejustificat al C. de soluționare și de emitere a titlului de despăgubire a fost înaintat curții de A. în considerarea prerogativelor conferite de art. 3 C. și L. nr. 2.. Arată că disocierea celor două proceduri și sancționarea pe cale judiciară a refuzului P. de a înainta dosarul ar conduce la nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 3 C. raportat la art. 17 C., apreciază că excepția necompetenței materiale este nefondată, așa încât o va respinge. Stabilește că cerere principală în acest litigiu este cea prin care reclamanții solicită obligarea pârâta C. C. pentru S. D. să analizeze dosarul nr.2005/A privind dispoziția nr.7. emisă de P. M. C. și având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile L. 2. pentru imobilul Situat în C.-N. str.Între L. nr.52, înscris în CF nr.2483 C.-N., nr.top 15532/10/2/2/2 restul petitelor având caracter accesoriu. Conform regulii de drept procesual judecătorul acțiunii este și judecătorul cererilor incidente și accesorii Curtea este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta pricină.
În continuare, Curtea pune în discuție excepția prematurității cererii introductive, invocată de pârâtul S. Român prin C. prin întâmpinare.
Reclamanta solicită respingerea excepției prematurității, arătând că durata rezonabilă a procedurilor nu a fost respectată.
Curtea pune în discuție excepția prematurității cererii privind obligarea A. la eliberarea titlului de plată pe considerentul neemiterii titlului de despăgubire,dar din perspectiva art. III din OUG 6..
Reclamanta se opune admiterii acestor excepții.Consideră legitime nu doar cererile privind analiza dosarului și desemarea evaluatorului , emiterea titlului de despăgubiri ci și cererea privitoare la emiterea titlului de plată întrucât în practică s-au ivit numeroase situații în care C. a fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă la emiterea dispoziției de despăgubiri, iar după emiterea acesteia A. N. pentru R. P. nu a mai procedat la emiterea imediată a T. de plată, tergiversând astfel executarea efectivă a hotărârii și făcând necesară o nouă acțiune în justiție. Apreciază lipsit de relevanță faptul că nu au primit încă un refuz nejustificat din partea acestei din urmă autorități deoarece procesul de restituire este unul complex, care implică mai multe autorități ale administrației publice, aflate sub controlul S. Român, cu diverse atribuții succesive, lipsind o dispoziție legală care să imprime un ritm corespunzător de soluționare a cererilor care au fost deja validate de o hotărâre judecătorească irevocabilă în sensul celor impuse prin hotărârea C. pilot Atanasiu contra româniei. Susțin că sunt îndreptățiți la admiterea tuturor cererilor în scopul finalizării dispozițiilor hotărârii judecătorești. În această hotărâre C. a arătat că „având în vedere acumularea de disfuncționalități ale mecanismului de restituire și despăgubire care persistă chiar și după adoptarea hotărârilor Viașu, Faimblat et Kazt. Curtea apreciază că este imperios necesar ca S. să ia de urgență măsuri cu caracter general care să poată conduce la o realizare efectivă a dreptului la restituire sau despăgubire menținând un just echilibru între diferitele interese implicate"; (par.228). Or, este evident că aceste măsuri nu au fost luate, continuându-se același ritm care conduce la absența în fapt a despăgubirilor, conform procedurii impuse de pârâte, care nu recunosc importanța și efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile care stabilește un drept de proprietate asupra unui „bun"; în înțelesul C.i. Sistarea procedurilor administrative este incompatibilă cu drepturile recunoscute prin C.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
Curtea unește cu fondul excepțiile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de (...) și precizată ulterior , reclamanții M. A., M. S. au chemat în judecată pe pârâții C. C. PENTRU S. D., A. N. PENTRU R. P., I. prefectului C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată I. P. C. să trimită C. C. pentru S. D. dosarul reclamanților nr.2005/A vizând dispoziția nr.7. emisă de P. M. C., să fie obligată pârâta C. C. pentru S. D. să analizeze dosarul reclamanților nr.2005/A privind dispoziția nr.7. emisă de P. M. C. și având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile L. 2. pentru imobilul Situat în C.-N. str.Între L. nr.52, înscris în CF nr.2483 C.-N., nr.top 15532/10/2/2/2, să-l înainteze evaluatorului dosarului pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire să fie obligată A. N. PENTRU R. P. să emită ulterior T. de plată corespunzător la rămânerea definitivă a dispoziției.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că refuzul pârâtelor de a soluționa dosarul nr.2005/A privind dispoziția nr.7. emisă de P. M. C. și având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile L. 2. pentru imobilul Situat în C.-N. str.Între L. nr.52, înscris în CF nr.2483 C.-N., nr.top
15532/10/2/2/2 este unul nejustificat nejustificat întrucât neexecutarea unei
ho tăr âr i judec ătoreș ti c are rec uno aș te dre p tul l a d esp ăgub ire, ch iar d ac ă nu es te s tab il it ș i cu an tu mul aces tor a consti tu ie o inger in tă in drep tul de proprie tate în sensul primei fraze a primului alineat al articolul 1 din Protocolul nr. 1(D. si alțiic. R., nr. 25862/03, §§ 46-47, 3 martie 2009)" [par. 182.
R. arată că au făcut primele demersuri pentru restituire în natură sau despăgubiri încă din anul 1991, odată cu apariția L. nr. 18/1991 și le-au reluat după intrarea în vigoare a L. nr. 1..
După mai bine de 10 ani și emiterea unei hotărâri judecătorești irevocabile care stabilește dreptul lor la despăgubiri bănești li se refuză punerea în executare a acestei hotărâri care are ca finalitate obținerea reală a sumei care reprezintă contravaloarea terenului stabilită conform dispozițiilor legii nr. 2..
Menționează și faptul că reclamantul M. A. senior, împlinește vârsta de
9. ani în ianuarie 2012, motiv care ar constitui o prioritate în soluționarea dosarului conținând Dispoziția nr. 7. pentru a obține executarea efectivă a D. civile nr. 3. A. a C. de A. C.
Consideră legitime nu doar cererile privind analiza dosarului și desemnarea evaluatorului, emiterea titlului de despăgubiri ci și cererea privitoare la emiterea titlului de plată întrucât în practică s-au ivit numeroase situații în care C. a fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă la emiterea dispoziției de despăgubiri, iar după emiterea acesteia A. N. pentru R. P. nu a mai procedat la emiterea imediată a T. de plată, tergiversând astfel executarea efectivă a hotărârii și făcând necesară o nouă acțiune în justiție. Apreciază lipsit de relevanță faptul că nu au primit încă un refuz nejustificat din partea acestei din urmă autorități deoarece procesul de restituire este unul complex, care implică mai multe autorități ale administrației publice, aflate sub controlul S. Român, cu diverse atribuții succesive, lipsind o dispoziție legală care să imprime un ritm corespunzător de soluționare a cererilor care au fost deja validate de o hotărâre judecătorească irevocabilă în sensul celor impuse prin hotărârea C. pilot Atanasiu contra R.. Susțin că sunt îndreptățiți la admiterea tuturor cererilor în scopul finalizării dispozițiilor hotărârii judecătorești. În această hotărâre C. a arătat că „având în vedere acumularea de disfuncționalități ale mecanismului de restituire și despăgubire care persistă chiar și după adoptarea hotărârilor Viașu, Faimblat et Kazt. Curtea apreciază că este imperios necesar ca S. să ia de urgență măsuri cu caracter general care să poată conduce la o realizare efectivă a dreptului la restituire sau despăgubire menținând un just echilibru între diferitele interese implicate";
(par.228). Or, este evident că aceste măsuri nu au fost luate, continuându-se același ritm care conduce la absența în fapt a despăgubirilor, conform procedurii impuse de pârâte, care nu recunosc importanța și efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile care stabilește un drept de proprietate asupra unui „bun"; în înțelesul C.i.
]A. N. pentru R. P., prin întâmpinarea depusă la dosar în data de
25 octombrie 2011 invocă excepția prematurității emiterii titlului deplată.
În fapt, arată că prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul C. de A. C., reclamanții M. A. și M. S. au chemat în judecată C. C. pentru S. D. și A. N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei C. C. dosarul reclamanților, să desemneze emită decizia; obligarea Autorității Naționale să emită titlu de plată; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată .
Referitor la excepția prematurității emiterii titlului de plată solicitat de reclamanți, învederează instanței că potrivit HG nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, A. N. pentru R. P. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea M. F. P.
Totodată, în cuprinsul art.2 din HG nr. 361/2005 se arată că, în privința aplicării L. nr.(...), "A. îndeplinește următoarele atribuții principale: a) acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit nr 1.privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv În perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, pentru aplicarea corectă și unitară a prevederilor acestui act normativ. "
Potrivit pct. 20 din O. nr. 8. "A. N. pentru R. P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar. "
De asemenea, la pct. 22 din actul normativ mai sus amintit este prevăzut faptul că "se înființează Direcția pentru Acordarea D. în Numerar în structura Autorității Naționale pentru R. P., [. . .] a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru R. P. numit prin decizie a primului - ministru. "
După emiterea titlurilor de despăgubire aferente (de către C. C.), A. N. pentru R. P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptătite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
Art. 182 în cazul prevăzut la art. 181 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la D., care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilitatilor financiare; Precizează că în cuprinsul art. 3 lit. a T. VII din L. nr. 2., cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de Urgență nr. 8., menținonându-se semnificațiile unor expresii și termeni folosiți în actul normativ amintit, se arată că titlurile de despăgubire sunt certificate emise de C. C. pentru S. D., în numele și pe seama S. Român, care încorporează drepturile de creantă ale detinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi exersa te prin conversia lor în actiuni emise de F. " P." și/sau, după caz, în functie de optiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și conditiile prevăzute în Ordonanța de Urgență nr. 8. privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De asemenea, precizează și semnificațiile expresiilor și termenilor: titlu de plată și titlu de . T. de plată sunt certificate emise de A. N. pentru R. P., în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman, de a primi, în numerar o sumă fixă de maxim 500.000 lei. T. de conversie sunt certificate emise de A. N. pentru R. P., în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de F. "P. ". Semnalează instanței că potrivit pct.181.1 din Normele metodologice de aplicare a T. VII din L. nr.2. aprobate prin H.G nr.1. și completate și modificate prin H.G nr.128/2008 după primirea cererilor de opțiune însoțite de documentele prevăzute în norme, Direcția pentru Acordarea D. în numerar le va analiza și dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, vicepreședintele care coordonează această direcție va dispune: a) emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanalpersoanele Îndreptățitălîndreptățite, în termen de 15 zile de la existența disponibilități lor financiare, dacă persoana îndreptățită a optat exclusiv pentru această măsură, în conformitate cu prevederile art. 182 /it. a) din lege; Totodată, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru R. P. va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 181 din HG nr. 1.. Prin OUG nr. 62/2008 ce modifică și completează T. VII al legii nr. 2. la art. 141 alin 4 se statuează că: Sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către D. se asigură, până la listarea SC F. P. SA, din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la F. P. și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul M. F. P. Mai mult, pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea (a se vedea alin.2 al aceluiași articol, menționat mai sus). Or, în cazul dedus judecătii, procedura administrativă prevăzută de T. VII al L. nr. 2. nu s-a declanșat deoarece dosarul de despăgubire al reclamanților nu a fost încă înregistrat la S. C. C. R. nu pot parcurge procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, procedură cuprinsă în cap. V 1 din OUG nr. 8., neavând încă un titlu de despăgubire. Consideră că, în condițiile mai sus arătate, solicitarea de emitere a titlului de plată este prematur formulată. C. C. pentru S. D., prin întâmpinarea depusă la dosar invocăexcepția prematurității cererii introductive de instanță . Față de cauza supusă judecății, învederează instanței că în cuprinsul art. 13 alin. 1 T. VII din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubiri/or care se acordă ... , se constituie C. C. pentru S. D., denumită În continuare C. C., care are, în principal, următoarele atribuții: b) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; c) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi. " În acest context, precizează că L. nr. 2., în cuprinsul T. 1, modifică și completează L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul T. VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubiriior aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționează că, în cuprinsul art. 1 alin. 1 T. VII din L. nr. 2. se arată că "prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea L. nr. 1. ... " Această procedură administrativă (cea prevăzută la C. V T. VII din L. nr. 2.) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul L. nr. 1. și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii În echivalent, "7, I emise înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 2., respectiv data de 25 iulie 2005 (situație în care se încadrează speța în cauză), fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în conditiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit. În acest context, învederează că procedurile de transmitere S. C. C. a dosarelor de către entitătile învestite cu solutionarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de L. nr. 1., însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din T. VII din L. nr. 2.. Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubiriior se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de T. VII al L. nr. 2. și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2. nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin 1 și 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin O.. După primirea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, S. C. C. pentru S. D.- secretariat asigurat de A. N. pentru R. P. procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. U. acestei analize, dosarele în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către C. C., în vederea întocmirii raportului de evaluare. În baza raportului de evaluare, C. C. va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. U., după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. N. pentru R. P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. T. de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise D.i pentru Acordarea D. în Numerar, în vederea efectuării operațiunilor de plată (conform cap. V1 din T. VII din L. nr.2., așa cum a fost introdus prin OUG nr. 8.). În speța dedusă judecății, dosarul de despăgubire al reclamanților nu a fost transmis la S. C. C. pentru S. D.. Prin urmare, în lipsa dosarului de despăgubire, procedura administrativă prevăzută de T. VII al L. nr. 2. nu poate fi declansata, așa cum prevăd prevederile art. 16 alin. 1. În aceste condiții, solicită a se constata că cererea reclamanților este prematur formulată. Precizează că, în momentul când dosarul va fi înregistrat la S. C. C., procedura administrativă prevăzută de T. VII al L. nr. 247-2005, se va declanșa ținând seama de prevederile D. nr. 2.. C. C. pentru S. D. a emis D. nr.2815/(...) cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a T. VII din L. nr. 2. aprobate prin H. G. nr. 1. dar și a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin D. nr.2/(...) Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretaritului C. C. se vor împărți în două categorii: -dosaretransmise S. C. C. pentru S. D. înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de U. nr.8., -dosare transmise S. Comsiei C. după intrarea În vigoare a O.. Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare. Totodată, face precizarea că prin OUG 8. pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial nr.446/(...), a fost modificat și completat T. VII din L. nr.2., fiind introdus și Capitolul V1, secțiunea 1 referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubiri. Potrivit modificărilor și completărilor aduse art.16 T. VII din L. 2. prin actul normative amintit, dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise S. C. C., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum și de înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii, deținute de entitățile notificate. I. P. J. C. prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 25 noiembrie 2011 solicită solicită respingerea acțiunii Proceduraadministrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2. presupune parcurgerea mai multor etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, această etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2, Capitolul V, T. VII, modificat și completat prin O. nr. 8. pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către S. C. C. sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O. nr. 8., prin care este introdus, în cuprinsul T. VII din L. nr. 2. Capitolul Vi, secțiunea 1 intitulată" Valorificarea titlurilor de despăgubire". Astfel, art. 16 alin. (2) din T. VII al L. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin O. nr. 8. prevede că notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se transmit S. C. C. pentru S. D., însoțite de decizia sau dispoziția conținând propunerea motivată de acordare de despăgubiri și de documentația aferentă, iar la alin. (21) se arată că "Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către S. C. C. pentru S. D., însotite de referatul continând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta". Prin "refuzul nejustificat de rezolvare a cererii" legiuitorul a înțeles "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". Ca atare, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat, ci refuzul are caracter nejustificat numai când se întemeiază pe excesul de putere așa cum rezultă și din definiția cuprinsă la art. 2 alin. 1 lit. i) din L. 554/2004. Soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă automat un refuz nejustificat. În fapt, relativ la procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2., cu privire la D. nr. 2. aferent Dispoziției nr. 709/(...) emisă de P. M. C.-N., prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în mun. C.-N., str. Între L. nr. 52, facem următoarele precizări: (i) dosarul a fostînaintat I. P. J. C. de către P. municipiului C.-N. prin adresa înregistrată sub nr. 2594 din (...); (ii) I. P. J. C. a efectuat controlul de legalitate, conform art. 16 alin. 21 din T. VII al L. nr. 2., modificat și completat prin O. nr. 8., asupra Dispoziției mai sus menționate, prin care se propune acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubuirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2., și a emis avizul de legalitate având nr. 2594/IV/1 din (...); (iii) transmiterea dosarelor de despăgubire către S. C. C. pentru S. D. se face în baza unei proceduri stabilite de către A. N. pentru R. P., respectiv a unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc o dată la 3 luni, fiind impus și un număr maxim de 25 de dosare ce pot fi înaintate. Din perspectiva adresei emise de către A., apreciază că în speță nu există un refuz nejustificat al instituției noastre, întrucât acesta nu este rezultatul exercitării cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, ci este rezultatul punerii în aplicare a procedurii anterior menționate. Deliberând Curtea reține următoarele: I.R. au formulat o acțiune civilă pentru anularea Dispoziției nr.333/2006 emisă de P. municipiului C.-N. și stabilirea dreptului lor de a primi despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 823 mp situat pe str.Între L. nr.52, înscris în CF 2483 C.-N., nr.top 15532/10/2/2/2, acțiune ce a format obiectul dosarului nr.(...). Cererea le-a fost admisă prin decizia civilă nr.3. a C. de A. C., definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului promovat de P. municipiului C., prin decizia civilă nr.6050/2007 a Î. Instanța a stabilit irevocabil dreptul reclamanților de a primi despăgubiri bănești pentru terenul în litigiu, făcând referire la cauza T. contra R. în care C. a stabilit că acordarea titlurilor de despăgubiri nu este una efectivă, fapt ce reprezintă o încălcare a dreptului la un bun, în sensul art.1 alin.1 din Protocolul nr.1. U. soluționării D.ui nr. 24081117/2006, a fost emisă Dispoziția nr. 7. prin "care se propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri bănești, pentru terenul mai sus menționat. Cu toate că au depus la P. C. de calitate de moștenitor din care rezultă că reclamanta M. S. este singura moștenitoare a defunctei M. M. F., dispoziția a fost emisă avându-l ca beneficiar și pe M. A. junior, care renunțase în anul 2003 la succesiune prin declarație autentică. R., prevalându-se de modificările aduse L. nr. 2. au contestat această dispoziție, solicitând restituirea în natură a aceluiași teren. Această nouă acțiune a format obiectul D.ui nr. (...). Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 67212009, rămasă irevocabilă prin menținerea ei în toate căile de atac. Ca urmare a soluționării D.ui nr. (...), Dispoziția nr. 7. a P. M. C.-N., prin care se propunea acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri bănești a rămas definitivă. Fiind vorba de o dispoziție emisă în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile, care stabilea atât dreptul reclamanților la reparații cât și modalitatea în care aceste reparații vor fi acordate, în mod evident nu mai era necesară parcurgerea procedurii conform art. 16 alin. (21), alin. (3) și alin. (4) din T. VII al L. nr. 2., întrucât toate verificările asupra dreptului invocat au fost făcute de instanțele de judecată care și stabilit înmod irevocabil modalitatea de despăgubire în numerar și au respins cererea de restituire în natură. Pe de altă parte, finalitatea D. civile nr. 3. a C. de A. C. irevocabilă, este aceea de a se obține despăgubiri le bănești. În aceste condiții, reclamanții au sesizat C. N. pentru S. D., prezentând situația mai sus descrisă și solicitând punerea în aplicare a dispozițiilor hotărârii judecătorești irevocabile. Prin adresa cu nr. RG 9882/2719/L 10/(...) li s-a comunicat că dosarul conținând Dispoziția nr. 7. emisă de primarul M. C.-N. nu figurează în baza de date a S. C. și . urmată procedura descrisă începând cu art. 16 alin. (21) din T. VII al L. nr. 2., dosarul urmând a fi înaintat C. potrivit programării întocmite de S. acesteia. Din răspunsul P. J. C. inserat în adresa nr. N.A. 52/(...) rezultă procedura impusă de A., respectiv programarea într-un ritm extrem de lent a dosarelor soluționate de autoritățile locale, fără a se face o diferențiere pentru dosarele deja soluționate de . de judecată. Conduita celor două autorități încalcă dreptul de proprietate al reclamanților în sensul evocat de art., 1 din Protocolul nr. 1 al C. "Neexecu tare a une i ho tăr âr i judec ătoreș ti c ar e recun o aș te drep tul l a desp ăgub ire, ch iar d ac ă nu es te s tab il it ș i cu an tu mul, consti tu ie o inger in tă in dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului alineat al articolul 1 din Protocolul nr. 1 (D. si alții c. R., nr. 25862/03, §§ 46-47, 3 martie 2009)" [par. 182]. Parcurgerea procedurii instituite de T. VII din L. nr. 2. care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția P. mun. C.-N., căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze. Curtea E. a D. O. amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din C., mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative. Noțiunea de «. poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate. T. VII din L. nr. 2. reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată. Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de S. R. neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi. Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral. R. a parcurs procedurile instituite în favoarea lor și este doar culpa autorităților că ei nu se pot bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative anterior enunțate nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamanților, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente. Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei cererii , instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica C. de la S. s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamanți prin depunerea notificării. De la data rămânerii definitive a Dispoziției P. mun. C.-N., reclamanții a făcut nenumărate demersuri în vederea obținerii despăgubirilor . Curtea reține însă că nu a existat o colaborare corespunzătoare între instituțiile abilitate să soluționeze cererea reclamanților. Prin adresa cu nr. RG 9882/2719/L 10/(...) li s-a comunicat că dosarul conținând Dispoziția nr. 7. emisă de primarul M. C.-N. nu figurează în baza de date a S. C. și . urmată procedura descrisă începând cu art. 16 alin. (21) din T. VII al L. nr. 2., dosarul urmând a fi înaintat C. potrivit programării întocmite de S. acesteia. Din răspunsul P. J. C. inserat în adresa nr. N.A. 52/(...) rezultă procedura impusă de A., respectiv programarea într-un ritm extrem de lent a dosarelor soluționate de autoritățile locale, fără a se face o diferențiere pentru dosarele deja soluționate de . de judecată (fila 8). G. este autoritatea publica a puterii executive, care asigura realizarea politicii interne și externe a tarii și exercita conducerea generală a administrației publice. In realizarea funcțiilor sale G. îndeplinește) exercita conducerea generală a administrației publice; P. este reprezentantul G. pe plan local și este garantul respectării legii. C. centrală ,ca structură a executivului, are drept atribuții în analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivitprevederilor titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferenteimobilelor preluate în mod abuziv" din . A. N. pentru R. P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilorrealizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar M inisterele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, prefecții, președinții consiliilor județene, primarii, entitățile implicate în acordarea de măsuri reparatorii stabilite de lege pentru imobilele preluate în mod abuziv, precum și celelalte instituții abilitate ale statului trebuie să coopereze pentru aducerea la îndeplinire a legilor privitoare la plata despăgubirilor. Este de reținut faptul că statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute. ANPR a solicitat reprezentantului G. pe plan local , în disprețul celor statuate de art. 16 din titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al ca dosarele să fie înaintate C. în ritm extrem de lent( pe baza unei programări care are loc o dată la 3 luni, fiindimpus un număr de maxim 25 de dosare ce pot fi înaintate).( fila 78, 79-80) Fără îndoială că blocarea procedurii de înaintare a dosarelor la nivelul I. prefectului reprezintă un exces de putere în înțelesul dat de art. 2 alin.1 lit. m din L. 554/2004. Refuzul autoritățile publice implicate în procedura acordării despăgubirilor de a înainta/ prelua dosarele nu are un fundament legal, conduce pe cale indirectă la lipsirea de efecte juridice a actelor jurisdicționale intrate în puterea lucrului judecat și încalcă dreptul de proprietate al reclamanților. În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de la data notificării, emiterii dispoziției precum și faptul că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat încă din cursul anului 1968, iar dispoziția P. mun. C.-N. 7. poate fi asimilată unui „bun"; în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O. și a L. F., nu poate fi primită apărarea pârâtei C. C. pentru S. D. referitoare la prematuritatea/ în subsidiar netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă. Curtea apreciază că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâtele s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept. Toate aceste considerente au format convingerea instanței în sensul în care refuzul I. P. de a înainta dosarul , refuzul C. de a prelua acest dosar și de a emite decizia la care sunt îndreptățiți reclamanții este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din L. nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv. Lentoarea parcurgerii etapelor administrative nu poate fi explicată în mod rezonabil de procedura de preluare a dosarelor instituită de autorități în disprețul celor statuate de art. 16 alin 2 teza finală din titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al . C. avea toate pârghiile administrative pentru a intra rapid în posesia dosarului iar I. prefectului în calitatea de garant a respectării Constituției și legilor trebuia să vegheze la respectarea acestora și să exercite acele prerogative legale recunoscute de L. 3. și L. contenciosului administrativ care puteau asigura realizarea acestui deziderat. Neexercitarea acestor atribuții lipsesc de legitimitate apărarea invocată de această autoritate. II. În privința cererii privind emiterea T. de plată R . susțin că : În privința încălcării dreptului lor de proprietate solicită a se reține că dreptul de creanță născut prin emiterea D. 7. neatacată, reprezintă o valoare patrimonială și are prin urmare caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al C. care nu are caracter revocabil sicare le conferă dreptul de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute de exercițiul dreptului de proprietate P ârâta A. a considerat că solicitarea lor este prematură,întrucâttitlul de despăgubire nu a fost emis. Curtea este chemată să analizeze dacă refuzul autorității de aproceda la emiterea titlului de plată este justificat sau nu . Dreptul de creanță născut prin emiterea D. 7. neatacată, reprezintă o valoare patrimonială și are prin urmare caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al C. care nu are caracter revocabil si care le conferă reclamanților dreptul de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute de exercițiul dreptului de proprietate. Pornind de la acest considerent , ținând și cont de practica administrativăconstantă a emiterii titlurilor de plată doar după parcurgerea procedurilorjudiciare, Curtea a apreciat că exercitarea unei acțiuni al cărui obiectiv final îl constituie tocmai recunoașterea și respectarea acestui drept într-un termen rezonabil, prin implicarea tuturor autorităților cu atribuții în domeniul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr. 2. , nu este prematură, doar prin aceea că titlul de despăgubire nu a fost încă emis. Temerea exprimată de reclamanți că scindarea celor două proceduri ar lipsi de finalitate un act jurisdicțional care ar transa doar problema emiterii titlului de despăgubire este serioasă și legitimă. De aceea Curtea a înlăturat aceste apărări. Dar din perspectiva prevederilor art. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 6. abordareadiferă . Art. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) stipulează că pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente este suspendată ". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru S. D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire În acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l". Trebuie lămurit dacă termenul de 2 ani adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent de către aceasta prin OUG 6., este sau nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient și dacă prin instituirea lui exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean nu sunt respectate. Dacă este ori nu îndeplinită cerința existenței unui just echilibru. Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată declarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțeîntre dispozițiile art. 6 din C. - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 6., intrată în vigoare la data de (...). Art. 6 din C. prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către oinstanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... " Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor". Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția R. "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță C.). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" . Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, C. 2002-II și Jantner). În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, C. 2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, C. 1999-II). Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, C. 2000-I). În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de C. trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul „justului echilibru";, inerent însuși art.1 din Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității. Curtea a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";. În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i. În plus, noțiunea „. publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd odespăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupuse, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele „utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986 & 46, seria A nr.98) Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa. Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ). În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu șialții împotriva R. Curte E. a D. omului a reținut următoarele: „În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică (a se vedea James și alții, menționată mai sus, && 68-69 și mutatis mutandis, Olaru și alții împotriva Moldovei nr.476/07, 22.539/05, 17.911. și 13.136/07 & 55, 28 iulie 2009)… Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită… În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare…. Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. (Broniowski menționată mai sus, & 182)… Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale (Broniowski, menționată mai sus, &186)…. …Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski și Wolkenberg că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia,precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, & 183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, C. 2007-XIV (extrase)….. În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masie ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, C. 2002-VIII)…";. G. R. s-a apărat în această cauză relevând C. că o serie de problemedintre cele mai grave a condus la încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate. El a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de la moștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându-se și cerința unei despăgubiri integrale impusă la legile în vigoare. Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro. G. a precizat că că PIB-ul R. pentru anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro. Curtea , hotărând să suspende pentru o perioadă de 18 luni de ladata rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva R. a reținut că :"; S. pârât trebuie, așadar, să garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate în jurisprudența C. cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 (paragrafele 162-177 de mai sus) .Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză (Viașu, menționată mai sus, & 83). În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de C. și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale C.i, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lun gă ar putea să reprezinte, de as emenea, măsuri c apabile să păstre ze un just echilibr u între interesele f oștilor proprietari și interesul general al colectivității. Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T. VII din L. 2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 6., prin care semodifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S. D.. Conform art. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) " pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru S. D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire În acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l". Raportat la prevederile constituționale invocate de reclamanți , obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile C., atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența C. privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați. Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație. Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite,si scopul urmărit. Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri . În ceea ce privește motivarea reclamantei, luând exemple relevante cauza Manole împotriva R., cauza Belasin împotriva R. și cauza Ramadhi și alți cinci împotriva Albaniei, se pot reține următoarele: Curtea E. de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiilediferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv. Curtea Constituțională a R. a statuat cu valoare de principiu, că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferențe. În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin D. nr. 1/(...) Plenul C. Constituționale a statuat că "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite". De aceea trimiterea la această jurisprudență nu este nerelevantă. Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile,de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski). În raport de aceste considerente instanța apreciază că nu existăneconcordanțe între dispozițiile art. 6 din C. - referitoare la duratarezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 6., intrată în vigoare la data de (...). Prin măsura adoptată de executiv în baza OUG.6. s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari șiinteresul general al colectivității. Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro PIB-ul R. pentruanul 2009 fiind de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84de milioane de euro. P. acestor cheltuieli în PIB reprezintă o sarcinăexcesivă care pune într-un real pericol interesele generale alecolectivității. De aceea instanța a apreciat că termenul de 2 ani în careemiterea titluirol de plată a fost suspendată prin OUG 6. nu este incompatibil cu existența unui remediu rapid și eficient ,exigențele uneibune administrații la care are dreptul orice cetățean fiind respectate. Curtea europeană a admis ,în mod explicit, în cauzele Broniowski și Wolkenberg ,că reforma radicală a sistemului politic și economic din P olonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, & 183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, C. 2007-XIV (extrase)….. În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptățită disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, C. 2002-VIII)…";. Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complexal distribuirii produsului social net în economia națională , pe de o parte și între stat și populație pe de altă parte. Pentru aceste considerente instanța a va aprecia că suspendarea pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a OUG 6. a procedurii de emitere a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate. În raport de premisele de fapt și de drept anterior expuse, apreciind că actiunea exercitată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții I. P. C., C. C. pentru S. D. nu este prematură instanța va respinge excepția prematurității invocată de C. C. pentru S. D.. În temeiul prevederilor art.18 din L. 554/2004 va admite acțiunea formulată și precizată de reclamanții M. A. și M. S. în contradictoriu cu pârâții I. P. C., C. C. pentru S. D. și în consecință va obliga I. P. C. să trimită C. C. pentru S. D. dosarul reclamanților nr.2005/A vizând dispoziția nr.7. emisă de P. M. C. va obliga pârâta C. C. pentru S. D. să analizeze dosarul reclamanților nr.2005/A privind dispoziția nr.7. emisă de P. M. C. și având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile L. 2. pentru imobilul Situat în C.-N. str.Între L. nr.52, înscris în CF nr.2483 C.-N., nr.top 15532/10/2/2/2, să-l înainteze evaluatorului dosarului pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire. Totodată reținând considerentele evocate mai sus va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu ANPR având ca obiect emiterea titlului de plată ca urmare a admiterii excepției prematurității în raport de prevederile art. III din Ordonanța de Urgență nr. 6.. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. H O T A R A Ș T E Respinge excepția prematurității acțiunii invocată de C. C. pentru S. D.. Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanți M. A. domiciliat în C.-N., str.C-tin B. nr.62, jud.C. și M. S. domiciliată în C.-N., str.C-tin B. nr.62, jud.C. în contradictoriu cu pârâții I. P. C. cu sediul în C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr.58, C. C. pentru S. D. cu sediul în B., C. F. nr.202, sector 1 și în consecință: Obligă I. P. C. să trimită C. C. pentru S. D. dosarul reclamanților nr.2005/A vizând dispoziția nr.7. emisă de P. M. C. Obligă pârâta C. C. pentru S. D. să analizeze dosarul reclamanților nr.2005/A privind dispoziția nr.7. emisă de P. M. C. și având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile L. 2. pentru imobilul Situat în C.-N. str.Între L. nr.52, înscris în CF nr.2483 C.-N., nr.top 15532/10/2/2/2, să-l înainteze evaluatorului dosarului pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent decizia reprezentând titlu de despăgubire. Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu ANPR cu sediul în B. , C. F. nr.202 , sector 1 având ca obiect emiterea titlului de plată ca urmare a admiterii excepției prematurității. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2011. PREȘEDINTE GREFIER S . AL H. A. B. red.S.Al H./A.C. 5 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 2200/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2092/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
