Sentința civilă nr. 760/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.760 /2011
Ședința publică din data de 19 decembrie 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții S. D., S. A. D. și S. L. E. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligația de a face numire evaluator.
În data de 16 decembrie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax și comunicate și prin poștă la data de 19 decembrie 2011, note de ședință din partea pârâtei C. C. PENTRU S. D.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.de mai sus, reclamanții S. D., S. A. D. și S. L. E. au chemat în judecată pe pârâta C. C. PENTRU S. D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la trimiterea dosarului de despăgubire având D. nr.3014/(...) emisă de către P. M. C.-N. la un evaluator acreditat de către A. in vederea întocmirii unui raport de evaluare -potrivit art 16 din T. VII al L. nr. 247/2005 precum și la soluționarea dosarului de despăgubire pentru care s-a emis D. nr. 3014/(...) de către P. M. C.-N. prin emiterea T. de D. pentru suma ce va fi stabilita prin raportul de evaluare pentru imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp. situat în C.-N. Colonia Borhanci A jud.C.. înscris în CF 8035 C. cu top 13510, 13576, 13579 in termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În motivele acțiunii, reclamanții arată că prin notificarea nr. 2438/(...) trimisă prin BEJ S. M. antecesoarea acestora S. R.-Doina și Ș. L.-E. au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 12,16 ha situat în C.-N. Colonia Borhanci a jud. C.; ca urmare a refuzului P.ui Mun. C.-N. de a soluționa notificarea, notificatoarele au promovat o actiune civilă împotriva P.ui și au solicitat T.ui C. obligarea P.ui Mun. C.-N. la soluționarea notificării printr-o Dispoziție motivată în temeiul L.10/2001 în sensul restituirii terenului în natură, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă atunci să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 685/(...) a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de notificatoare raportat la dispozițiile art.8 alin 2 din L.10/2001 și art.8.2 din Normele metodologice de aplicare a L.
Împotriva acestei sentințe reclamantele au formulat apel iar Curtea de
A. C. a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare prin decizia civilă nr.
3. pronunțată în dosarul (...) apreciind ca prevederile legale invocate respectiv dispozițiile art.8 alin 2 din L.10/2001 și art.8.2 din Normele metodologice de aplicare a L. nu își gasesc aplicabilitatea în prezenta speță întrucât la data la care s-a formulat notificarea terenurile se aflau în intravilanul localității municipiului C.-N. De asemena Curtea a reținut și faptul că în baza legii fondului funciar nu a fost soluționată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și că această comisie a fondului funciar a recomandat formularea unei notificări în temeiul legii 10/2001 iar apoi ulterior a revenit si a susținut că, competentă în a soluționa cererea ar fi fost totuși C. de F. F. În al doilea ciclu procesual Tribunalul Cluj a admis acțiunea și a stabilit dreptul subsemnaților în calitate de moștenitori după def. S. R. Doina la despagubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul situat în Borhanici în suprafață totală de 12,16 ha.
Ulterior acestei sentințe, la efectuarea unor măsurători pe terenul din prezenta speță s-a constatat o eroare de calcul la întocmirea expertizei motiv pentru care subsemnații am formulat apel solicitand restituirea în natură a terenului rămas liber și restituibil în natură în suprafață de 428 mp.
Curtea de A. C. a admis apelul formulat și prin decizia nr. 3. A. pronunțată în dosarul nr. (...) a dispus restituirea în natură a sufrafeței de teren solicitate și a menținut dreptul nostru la despăgubiri pentru trerenul din Borhanci în suprafață de 12 ha și 1172 mp, împotriva acestei decizii P. M. C.-N. a formulat recurs care a fost declarat nul de către înalta Curte de C. și Justiție prin decizia nr.5012/(...) pronunață în dosarul nr. (...).
De la rămânerea irevocabilă a deciziei ICCJ au trecut 5 luni până în momentul în care P. a emis noua Dispoziție sub nr. 014/(...), iar de la formularea cererii de revendicare au trecut mai bine de 10 ani.
Arată că, după alte 3 luni și nenumărate insistențe și solicitări adresate administrației locale dosarul cu noua dispoziție și avizul de legalitate dat de către Prefectura Cluj, a fost înaintat la S. C. C. pentru S. D. la data de (...).
Reclamanții arată că la data de (...) au înregistrat o cerere la C. pentru
S. Despăubirilor prin care am solicitat soluționarea în regim de urgență a dosarului de despăgubire având în vedere starea de sănătate extrem de precară a subsemnaților. Cu toate acestea, dosarul încă nu a fost soluționat.
Acest refuz de a soluționa dosarul de despăgubire reprezintă o tregiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din C. Europeana a Drepturilor Omului (CEDa) si cele ale art. 1 alin.1 din Protocolul aditional nr. 1 al CEDa.
Continuând ideea, potrivit art. 6 din CEDO, ratificată de statul român prin L. nr. 3. "O. persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală indreptate împotriva sa ..... " în privinta caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudenta C. Europene a fost consacrat principiul conform căruia acesta se apreciază în functie "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate de jurisprudenta C., privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesati" (cauza Nichifor vs. R.). Referitor la durata procedurii s-a consacrat, de asemenea, principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercitiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuieconsiderată în cauză că a fost inițiată încă din cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul L. nr. 10/2001. Ratiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca S. român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și in privinta prezentei cauze.
Arată că din înscrisurile (decizii civile, sentinte civile) depuse în probațiune se poate observa faptul că S. prin organele sale administrative a tergiversat cu rea-credință soluționarea notificării prin pasarea cererii de la o comisie la la alta timp de 7 ani iar mai apoi când în final există o hotarâre irevocabilă în sensul stabilirii dreptului la despagubiri în favoarea subsemnaților mai trece un an intreg și pârâta în continuare refuză soluționarea dosarului de despagubire.
Invederează faptul că dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor". Aceste prevederi CEDO se coraborează cu art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță C.). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Susțin că această tergiversare și refuzul de a soluționa dosarul prin pasarea lui de la o comisie la alta sau prin invocarea de către pârâți a unei proceduri birocratice de lunga durată aduc atingere pe de o parte dreptului reclamanților de a le fi soluționat dosarul de despăgubire întru-un termen rezonabil iar pe de altă parte dreptului de proprietate asupra unui bun, respectiv al celui recunoscut prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de către Tribunalul Cluj rămasă irevocabilă prin decizia dată de îCCJ nr. 5012/(...) iar ulterior prin D. emisă de către P. M. C.-N. nr. 3014/(...).
In privinta încălcării dreptului de proprietate al reclamanților solicită a se retine că este relevantă hotărârea C. Europene dată în cauza Ramadhi si alti cinci impotriva Albaniei, Curtea statuând in sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sa a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției". Ori, în condițiile în care avem și o sentință civilă definităvă și irevocabilă și subsecvent și o Dispoziție de propunere de despăgubiri pentru imobilul în discuție considerăm că refuzul de soluționare a dosarului de despăgubire constituie o încalcare a prevederilor sus indicate și a dreptului nostru de proprietate asupra unui bun patrimonial. Apreciem că pârâții sunt ținuți a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor subsernnaților decurgând din D. nr.3014/(...).
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Urmare a derulării procedurii prevăzute de L. nr.10/2001 de către antecesorii lor, reclamanților S. D., S. A. D. și S. L.-E. le-a fost emisă dispoziția nr.3014 din data de 27 mai 2011 de către P. municipiului C.-N.
În vederea derulării procedurii administrative prevăzută de T. VII din L. nr. 247/2005, dosarul ce a fost soluționat prin emiterea dispoziției amintite anterior, a fost transmis S.ui C. C. la data de (...).
La o dată ulterioară, reclamanții au solicitat pârâtei C. soluționarea cererii în regim de urgență având în vedere starea precară de sănătate a beneficiarilor măsurilor reparatorii, însă, fără nici un rezultat.
Curtea constată analizând probațiunea administrată în cauză că de la momentul începerii procedurii de stabilire și acordare a măsurilor prevăzute de actele normative reparatorii au trecut mai bine de 10 ani, prima cerere de revendicare a drepturilor fiind notificată la data de (...).
Conform art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate. Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamanților prin emiterea dispoziției nr. 3014/2011 reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamanții deși sunt îndreptățiți în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din C. Europeană a Drepturilor Omului, precum
și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care nu trebuie tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și înprocedura prealabilă, întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamanți nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Această întârziere imputabilă autorității administrative care intenționează să folosească un criteriu aleatoriu de soluționare a cererilor, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 corelat cu art.2 alin.1 lit.g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale T. VII al L. nr.247/2005 ,în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă ca să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrările de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii pentru imobilul reclamanților.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, Curtea va reține că la acest moment procesual obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire este prematură urmând ca după etapa evaluării bunului și stabilirea irevocabilă a cuantumului despăgubirilor datorate, pârâta să emită titlul de despăgubire aferent.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamanților ca fiind fondată doar în parte urmând a fi admisă între aceste limite potrivit dispozitivului hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
H O T A R A S T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții S. D., S. A. D. și S. L. E. prin T. DAN F. cu domiciliul procesual ales în str.N. Tonița nr.4, jud.C., împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B., C. F. nr.202, sector 1.
Obligă pârâta să trimită dosarul reclamanților la un evaluator acreditat A. în vederea întocmirii raportului de evaluare potrivit art.16 din T.
VII al L. nr.247/2005.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER M. S. L. F.red.M.S./A.C.
6 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 5590/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2894/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
