Decizia civilă nr. 662/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 662/2011
Ședința 15 februarie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTOR: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. A M. C. N. și reclamanta T. N. S., împotriva sentinței civile nr. 2768 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., cauza privind și pe intimata A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauă nu s-a prezentat nimeni.
P. de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de A. C. este scutit de plata taxelor de timbru.
Recursul declarat de reclamantă este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și
0,3 lei timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâta recurente A. C., la recursul declarat de reclamanta T. N. S., prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 C. În baza actelor și a probelor de la dosar constată că, prezenta cauză este în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2768 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă. A fost respinsă acțiunea reclamantei T. N. S., împotriva pârâtei A. F. A MUN.C. N., având ca obiect restituire taxă de poluare. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M., formulată de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta T. N. S. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. A M. C.- N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 3260 lei taxă prelevată ilegal conform O.ui de plată nr. 12/(...) completată prin O. de plată nr. 3/(...) sumă care să fie actualizată cu dobânda legală de la data achitării până în momentul restituirii efective a sumei în conformitate cu prevederile art. 117-124 Cod P. F. precum si la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii arată că la data de (...) a achiziționat autoturismul marca Opel Astra fabricat în I., înmatriculat in această tară prima dată in 1997, iar la data de (...) dorind să-l înmatriculeze in R., i s-a prezentat o fisă de calcul a taxei pe poluare prin care a fost obligat să achite suma de 3260 lei cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule. La data de (...) a achitat suma de 2928 lei, iar ulterior, în (...) a achitat suma de 331 lei la T. mun. C.-N., onorându-și obligația legală statuată. A. excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare tribunalul le-a apreciat ca neîntemeiate. E. lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal - A. F. P. C.-N. a fost apreciată neîntemeiată, deoarece această pârâtă este partea în contul căreia a fostachitată suma a cărei restituire se solicită conform înscrisului de la fila 8, iar cererile de restituire si implicit decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule a emis-o. E. inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, deoarece obiectul juridic dedus judecății îl constituie obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.260 lei apreciată ca fiind taxă nedatorată și nu contestarea deciziei de calcul al taxei pe poluare din (...). Pe de altă parte, conform principiului disponibilității reclamantul are latitudinea statuării cadrului procesual a obiectului juridic dedus judecății și nu i se poate impune acest obiect, or în speță, în aceste circumstanțe nu se impune urmarea procedurii prevăzute de art. 205, 207 si art. 218 alin.2 din O.G. nr. 92/2003. A. pe fond acțiunea reclamantei prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că din actele depuse în probațiune rezultă că reclamanta a solicitat pârâtei restituirea taxei de poluare prevăzută de art. 1 din O.U.G nr. 5., împreună cu dobânzile legale aferente. Refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantei de restituire a taxei de poluare este justificat din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 5.. (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de J. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de J. s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Nona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării taxei) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E. A., după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-aperceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantei i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de instanță, în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal. Față de cele expuse, tribunalul a dispus respingerea petitului având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea taxei pe poluare asupra autovehiculelor în cuantum de 3260 lei ca nefondat. Deoarece cererea de chemare în garanție a fost formulată de pârâtă numai pentru ipoteza în care se va admite acțiunea formulată de reclamantă, ori, în speță, acțiunea acesteia a fost respinsă s-a dispus și respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele prev. de art.60-63 C. Împotriva sentinței a declarat recurs Adminstratia F. P. a M. C.- N., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile nr. 2. a T. C. in sensul admiterii exceptiilor invocate de catre recurentă (lipsa calitatii procesuale pasive a acesteia si inadmisibilitatea actiunii) si respingerea actiunii formulate de catre reclamant ca efect al admiterii exceptiilor recurentei. Consideră că, sentinta civila recurata este netemeinica si nelegala in conformitate cu art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila. În motivarea recursului, recurenta arată că prima instanta in mod corect a retinut ca actiunea formulata de catre reclamant este neintemeiata si a procedat la respingerea ei. N. ca, exceptiile invocate de catre recurentă (lipsa calitatii procesuale pasive a acesteia si inadmisibilitatea actiunii) sunt intemeiate si trebuiau admise de catre prima instanta. Respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art.l coroborat cu cele ale art. 5 din OUG Nr. 5., conform carora, " Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită in continuare taxă care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului ... ", „Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă";. Având in vedere imprejurarea ca, reclamantul nu a inteles sa atace modul de calcul efectuat de auroritatea fiscala, in speta de A. F. P. C.-N., ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum si ca acesta ar genera discriminare intre cumparatorii de autovehicule, recurenta nu are calitate procesuala pasiva in cauza. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, arată că prima instanta a omis sa analizeze motivele invocate de aceasta in sustinerea acestei exceptii (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila). Asa cum a aratat prin intampinarea depusa la dosarul primei instante, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente: Taxa pe poluare in suma de 3.260 lei a fost stabilita de catre recurentă prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr.807784/(...) (depusa de catre aceasta la dosarul primei instante) emisa de catre recurentă urmare cererii reclamantului (depusa la dosarul primei instante). Asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei, decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de către reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art. 207 alin.l din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin.l din acelasi act normativ. Reclamantul nu a exercitat, insa, calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata impotriva deciziei de calcul al taxei pe pouare pentru autovehicule, motiv pentru care actiunea reclamantului este inadmisibila. În conformitate cu art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, actul care ar fi putut ti atacat la instanta de contencios administrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. G. a F. P. a J. C. ar fi solutionatcontestatia prevazută de art. 205 si următoarele din ordonanta, în cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamant. Deci, actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie titlu de creanta si in baza careia reclamantul a achitat taxa pe poluare. Atata timp cat decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, recurenta nu va putea fi obligata la restituirea catre reclamant a taxei pe poluare si nu poate fi vorba despre vreun refuz nejustificat din partea acesteia de a-i restitui reclamantului taxa pe poluare. De asemenea, solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 205 si urm. si art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila). In concluzie, solicită ca în confiormitate cu art. 304.1 Cod procedura civila, să se analizeze cauza sub toate aspectele si sa se admită recursul. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și T. N. S. prin care solicita admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii si obligarea Administrației F. P. a M. C., sa-i restituie suma de 3.260 lei taxa plătită de către aceasta ca taxă de poluare în R. actualizata cu dobanda legala și obligarea pârâtei sa-i achite dobânzile aferente calculate de la data achitării taxei de poluare și până în momentul restituirii efective a sumei, conform art. 117-124 C. p. fiscala si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata. Apreciază hotararea ca fiind netemeinica si nelegala din urmatoarele considerente: Taxa de poluare a fost introdusa la data de 1 iulie 2008 prin OUG nr. 5., OUG 5. asa cum a fost modificata prin OUG 2. și prin OUG nr. 7. este contrara art. 90 din T. CE. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care J. statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. Prin ultimele modificari aduse O. 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din T. de I. a C. E. In jurisprudenta referitoare la art. 90 din T. CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne auorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. Ca urmare a acestor prevederi legale se poate constata ca prevederile OUG 5. asa cum a fost modificata prin OUG 2. și prin OUG 7., contravine T.ui C. E. si nu pot fi aplicabile in dreptul intern. Exista trei forme succesive ale taxei de poluare instituita prin OUG 5. prima forma e in vigoare din iulie 2008 până in decembrie 2008, a doua forma din decembrie 2008 pana in februarie 2009, a treia forma din februarie 2009 pana la zi. Cu privire la a doua si a treia forma a taxei de poluare, opinia majoritara a C. de A. C. este in sensul ca prin modificarile aduse începând cu luna decembrie 2008, taxa de poluare devine incompatibilă cu dreptul comunitar. Urmărind modificările succesive ale O. 5., se constata faptul că recurenta a achitat taxa de poluare dupa data modificarii O. 5. prin O. 2.. Mai mult, chiar decizia decalcul al taxei pe poluare pentru autovehicule a fost emisa de A. F. P. in data de (...), deci dupa data la care OUG a fost modificata prin OUG 2.. Cererea de restituire adresata autoritatii administrative este din ianuarie 2010, iar O. 2. a fost publicata in M.Of. in (...). În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse prin OUG 2.. Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de catre Guvernul României prin adoptarea ordonanței de urgenta. A., in preambuluri ordonanței de urgenta analizate se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: "concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională";. Intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea initial "asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale". Schimbarea de intenție declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretari. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate in productia de autovehicule. T. enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin actul normativ enunțat, O. 2., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. „. M 1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele NI cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor LLNK 12008 50180 301 O 46 Ordonanței de urgență a G. nr. 5.". Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O. 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din T. de I. a C. E. În consecinta, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incât consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. Obligarea recurentei la plata taxei de poluare este în contradicție cu dispozițiile T.ui U.E., respectiv art. 90, parag. 1, din punctul de vedere al autovehiculelor înmatriculate în R. după ce anterior mai fuseseră înmatriculate și în alte țări membre ale U.E., astfel că dispozițiile O. nr. 5. asa cum a fost modificata prin O. 2. încalcă prevederile T.ui U.E. În sprijinul acestor susțineri invoca si dispozițiile art.139 alin. 1 din Constituție care instituie obligativitatea R. de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art. 90 parag.l din T. C.E. Invocând dispozițiile T.ui de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările C. E. de J., susține că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. În ceea ce privesc prevederile O. nr. 5., deasemenea acestea sunt discriminatorii față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. De asemenea, apreciază că are dreptul la restituirea taxei de poluare, deoarece nu se încadrează în nici una din situațiile legal stabilite ca fiind situații generatoare a obligației de plată a taxei respective. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Ab intio., trebuie insa enunțata starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecații si plecând de aspectele concrete ale spetei trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. Se mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul inmatriculării, deși din preambulul OUG 5. rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește";. Acest tip de discriminare se discută însă în raport de art 16 din Constituție, art 26 din Pactul International din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de R. prin D. 2. și a art. 1 și 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții față de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii în acest sens și nechemarea în judecată a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării) Or, după aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărărea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în I.). Asupra încălcării art 90 din T. prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la L. prin hotărărea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C- 3., F. G. R. BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărărea din 7 mai 1987, cauza 184/85, C. c. I. (bananele importate în I. și fructele cultivate în I.). Intr-o atare ipoteza, se aplica principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrara dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din aceasta perspectiva are dreptul la restituirea integrala a taxei de poluare încasata in temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. In astfel de situatii Curtea de Justiție a decis ca statele membre trebuie sa asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guverneaza autonomia procedurala si imbogatirea fara justa cauza. Totodata a decis ca in astfel de cauze pot fi platite si daune pentru pierderile suferite (CJCE cazul 68179 Hans Just I/S contre Ministere danois des impost el accises, precumsi cauza conexata nr. C-2. si C- 3. Akos Nadasdi si Rona nemeth paragraph 61-70). Taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R. stat comunitar, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în R., taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import. Potrivit normelor comunitare: - art. 25 C.E. "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. A. interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal". - art. 28 C.E. "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent". Conform jurisprudenței C. E. de J., noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din T. C. E., trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Practic, prin instituirea taxei de poluare indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG 5. și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in R., reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art. 214 alin. 1-3 din C.fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu. În consecință, in conformitate cu art. 304 indice 1 C.p.civila solicită admiterea recursul formulat si obligarea Administrației F. P. Turda să-i restituie suma de 3.260 lei taxa plătită de către recurentă ca taxă de poluare în R. actualizata cu dobanda legala, obligarea pârâtei să-i achite dobânzile legale aferente calculate de la data achitării taxei de poluare și până în momentul restituirii efective a sumei, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. Prin întâmpinarea formulată, M. F. P. a solicitat respingerea recursului formulat de T. N. S. impotriva sentintei civile nr.2. a T. C., pentru urmatoarele motive: Asa cum a aratat in intampinarea depusa la dosarul instantei de fond si in recursul pe care l-a formulat impotriva sentintei civile nr.2. a T. C., actiunea formulata de catre reclamanta este inadmisibila. Taxa pe poluare a fost stabilita de catre intimată la cererea reclamantei prin care reclamanta a solicitat stabilirea taxei pe poluare, in conformitate cu O. nr. 5.. Cererea reclamantei a fost solutionata favorabil de catre intimată prin D. de calcul al taxei pe poluare (depusa la dosarul primei instante). D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nu a fost atacata de catre reclamanta in conditiile art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, astfel incat nu mai poate fi desfiintata. Deci, titlul de creanta (decizia de calcul al taxei pe poluare) prin care a fost stabilita taxa pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea cailor speciale de atac, motiv pentru care actiunea in contencios administrativ nu poate fi admisa astfel cum a fost formulata, indiferent de concordanta sau neconcordanta O. nr. 5. cu prevederile art. 90 din T. de I. a CE. In sensul celor de mai sus s-a pronuntat Curtea de A. T. prin D. civila nr. 3. prin care actiunea formulata de reclamantul din acel dosar a fost respinsa ca inadmisibila pentru motivul ca nu se poate pune problema restituirii taxei pe poluare pentru autovehicule atâta timp cât decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost contestata in conformitate cu art. 205 si urm. din O.G. nr. 92/2003 in termenul prevazut de art. 207 alin. 1 din ordonanta. De asemenea, Curtea de A. C. a pronuntat mai multe solutii identice celei de mai sus (ex. D. civila nr. 1.). De altfel, O. nr. 5. nu este contrara normelor comunitare deoarece din modul in care este reglementata taxa pe poluare, rezulta in mod clar ca, cuantumul taxei este direct proportional cu gradul de poluare a mediului. A., din art. 6 lit. a) si b) din O. nr. 5. rezulta ca nivelul taxei este influentat direct de: norma de poluare, emisiile de C02 si capacitatea cilindrica a autovehiculului. Deci, cu cât poluarea adusa mediului de fiecare dintre autovehicule este mai mare cu atât si taxa pe poluare este mai mare. In sustinerea celor de mai sus, solicită ca instanța sa observe ca din formula de calcul al taxei pe poluare rezulta ca taxa este influentata considerabil de vechimea autovehiculului si anume cu cât autovehiculul este mai vechi cu atât taxa pe poluare este mai redusa, legiuitorul ținând cont de faptul ca un autovehicul mai vechi va avea o durata de functionare mai mica si va polua mai putin mediul inconjurator. Asa cum rezulta din continutul actului normativ, scopul instituirii OUG 5. este acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestuia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Sustinerile reclamantei cum ca ar fi discriminata si ca s-ar afla intr-un dezavantaj față de cumparatorii de autovehicule rulate cumparate din R. nu sunt reale. A., in speta nu s-a demonstrat ca este vorba despre aplicarea unor condiții diferite în tranzacții echivalente cu alte părți, prin urmare nu se poate discuta despre faptul ca reclamanta s- ar afla intr-un dezavantaj concurențial. Pe de alta parte, conform art. 3 din OUG 5., intra sub incidenta taxei pe poluare autovehiculele din categoriile MI - M3 și NI - N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2, iar exceptiile sunt clar reglementate de lege. Dispozitiile tratatelor privind U. E. nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor. OUG nr. 5. nu contravine art. 90 din T. CE, scopul acestei ordonante fiind acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., O. nr.5. este aplicabila unor categorii de vehicule si nicidecum unor categorii de cumparatori pentru a se discuta despre discriminarea acestora. Prin D. nr.802/(...) (M.Of. nr.428/(...)), Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de U. nr. 5., retinand faptul ca aceasta ordonanta a fost adoptata pentru punerea de acord a legislatiei nationale cu cea comunitara in situatia in care era iminenta declansarea procedurii de infrigement in fata C. de J. si ca taxa pe poluare este platita de catre "poluator" fiind stabilita "in functie de gradul prestabilit de poluare al vehicul ului" . Solicitarea reclamantului de obligare la plata dobanzii prevazute de art. 124 din O.G. nr.92/2003, solicită să fie respinsă ca neintemeiata si nelegală deoarece acest text de lege nu este aplicabil in speta de fata. Asadar, in cazul in care intimata ar fi refuzat restituirea sumei solicitate, desi reclamantul se afla intr-una din situatiile de la art.117 alin.l O.G. nr.92/2003, doar in acest caz ar fi indreptatit reclamantul la plata dobanzilor prevazute de art.124 Cod procedura fiscala. In ceea ce priveste data de la care reclamantului i s-ar putea, eventual, acorda dobanzi, ca aceasta data nu poate fi decât cea la care a expirat termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din O.G. nr.92/2003 ((...)), calculat de la data la care reclamantul a depus la intimată cererea de restituire a taxei pe poluare. A. recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele: Prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP C.-N. și a inadmisibilității și totodată a respins ca neîntemeiată pe fond cererea de chemare formulată de reclamanta T. N. S. în contradictoriu cu pârâta AFP C.-N., cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. a fost respinsă la rândul său ca neîntemeiată. Drept urmare soluția pronunțată de către prima instanță este una favorabilă pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N. prin urmare acesteia îi lipsește una dintre condițiile esențiale de exercitare a căii de atac respectiv cea a interesului ca folos practic urmărit de cel ce exercită acțiunea sau oricare altă formă procedurală ce intră în conținutul acestora. Deoarece în speță interesul recurentei nu întrunește cerințele impuse ca fiind legitim juridic, născut și actual, personal și direct, excepția lipsei interesului în promovarea prezentului recurs este una întemeiată motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. instanța o va admite conform dispozitivului prezentei decizii. Față de aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. recursul declarat de pârâta A. C.-N. urmează a fi respins ca fiind lipsit de interes. Cu privire la recursul declarat de către reclamanta T. N. S. instanța reține următoarele: raportat la succesiunea legilor în timp, legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății, legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a achitat această taxă și nu cea sub care a fost efectuată achiziția bunului, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Din această perspectivă, Curtea reține că autovehiculul din litigiu a fost achiziționat de către reclamant în cursul lunii decembrie 2008 de pe piața comunitară. Raportul juridic de drept fiscal s-a născut însă prin plata taxei, operațiune anterioară înmatriculării, mai precis prin plata sumei de 2928 lei cu titlu de taxă de poluare la (...) respectiv 331 Ron la (...) (f. 8 dosar fond). Cuantumul și obligația plății acestei taxe au fost stabilite prin decizia nr. 807784/(...) (f. 25 dosar fond). Cauza dedusă judecății are o componentă particulară deoarece o mare parte din cuantumul taxei (2.928 Ron) a fost achitată de către reclamantă sub imperiul primei forme a taxei pe poluare (în lipsa unui act administrativ fiscal), iar actul administrativ fiscal a fost emis sub forma a doua a taxei de poluare (la (...), dată la care a fost achitată și diferența de taxă de 331 Ron), dupa modificările adoptate prin O. 2. si O. 7.. În consecință, cea mai mare parte a taxei a fost achitată sub imperiul primei forme a taxei de poluare, doar o mică diferență, stabilită printr-un act administrativ fiscal fiind achitată după modificările enunțate. În consecință, raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de prima formă a O. nr 5., formă care nu realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute. Cu privire la actul administrativ fiscal reprezentat de decizia de calcul a taxei pe poluare reclamanta nu a urmat procedura prealabilă reglementată de art. 207 alin. 1 din O.G. 92/2003 privind Codul de P. F., cale legală a cărei obligativitate rezultă chiar din cuprinsul decizie. Cuantumul și obligația plății acestei taxe au fost stabilite printr-o decizie de impunere emisă în baza dispozițiilor art. 7 din OUG 5., act administrativ fiscal pe care reclamanta l-a cunoscut cel mai târziu la momentul achitării diferenței de taxă, (...). Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantei s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu decreanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s- a mărginit să declanșeze o altă procedură administrativă de contestare a legalității taxei demarată sub forma unei cereri de restituire a taxei de poluare înregistrată la autoritatea fiscală pârâtă la data de 24 februarie 2010 sub nr. 6686, demers prin care se contestă practic baza legală și factuală a stabilirii și perceperii taxei de poluare, însă cu depășirea celor 30 de zile, termen în care se putea formula contestație împotriva actului administrativ fiscal. Chiar dacă am da acestei ,,cereri,, calificarea juridică corectă de contestație împotriva deciziei de impunere prin care a fost stabilită și calculată taxa de poluare, termenul de 30 de zile în care trebuia realizat acest demers a fost depășit la momentul ieșirii din pasivitate a reclamantului. În consecință, nici suma de 331 Ron achitată după modificarea OUG 5. prin OUG 2. si OG 9. nu poate fi restituită. Independent de compatibilitatea taxei cu dreptul comunitar, ca principiu de drept procesual fiscal, o taxă trebuie apreciată ca fiind legal datorată atât timp cât actul administrativ fiscal în baza căruia a fost stabilită, impusă și achitată nu a fost atacat și anulat. Restituirea unei taxe nu se poate dispune independent de anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată. Atât timp cât actul administrativ fiscal este în vigoare, taxa este considerată datorată. CU privire la suma achitată la (...), instanța de recurs mai reține că discriminarea la care s-a referit reclamantul intimat în cererea dedusă judecății și pe care prima instanță își întemeiază majoritatea argumentelor a fost introdusă doar prin OUG 2. și OUG 7., acte normative în vigoare până la (...). În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din T. C. E. „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. T. avut în vedere de asemenea că T. CE a creat ";o noua ordine juridică"; în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea E. de J. în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția R., potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. În speță, OUG nr. 50/(...) stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 din OUG nr.5. pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr. 5. reprezentă o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, iar obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei. Verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor O. nr. 5. poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în R. și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în R. înainte de (...) și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada (...) - (...), supuse taxei de primă înmatriculare. E.luarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. A. pentru că, așa cum a reținut Curtea E. de J. în cauza C-393/1998, Antonio Gomes Valente c. Fazenda P.a, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii obiective în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe: a. să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone; b. sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate; c. cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere. A. din această perspectivă O. nr. 5., Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine T.ui. A., așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din O. nr. 5., toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor. S.ul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de CO2, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de „. a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, Akos Nadasdi, par.52). În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în dispozițiile art. 10 din ordonanță o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, va fi respins recursul declarat de T. N. S. împotriva sentinței civile nr. 2768 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca fiind lipsit de interes recursul A. F. P. C.-N.. Respinge recursul declarat de T. N. S., ca neîntemeiat împotriva sentinței civile nr. 2768 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. V. D. Red. AAI dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 1564/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5590/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
