Sentința civilă nr. 79/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.79/2011
Ședința ata de 7 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. I. I. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de contestatorul EL-S. R. EL S. M. M. și cererea de intervenție formulată de intervenienta V. R. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. având ca obiect litigiu privind regimul străinilor ( anularea Deciziei de returnare nr. 2735641 din (...) emisă de pârât).
În data de 4 februarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scris din partea contestatorului EL-S. R. EL S. M. M. și a intervenientei V. R.
În data de 7 februarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea pârâtului O. ROMÂN PENTRU I.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de
ședință din data de 31 ianuarie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi
.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2010, reclamantul EL-S. R. EL S. M. ED M., în contradictoriu cu pârâtul O. ROMAN PENTRU I., a formulat contestație împotriva Deciziei de returnare cu nr. 2735641 din data de (...) emisă de O. ROMAN PENTRU I., solicitând anularea deciziei de returnare și obligarea pârâtului la acordarea regimului de ședere temporara pentru reîntregirea familiei.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că la data de (...) a solicitat
O.ui Român pentru I. C. acordarea regimului de ședere temporara pentru reîntregirea familiei în temeiul art. 62 si urm. din OUG nr. 1..
Prin Decizia nr. 3334206/(...) emisa de către ORI C. solicitarea reclamantului a rost respinsă în temeiul prevederilor art. 63 alin. 2 lit. a, b, c, d, f din OUG nr. 1., reținându-se caracterul de conveniență al căsătoriei încheiate cu o persoana de cetățenie română.
Prin Decizia nr. 139/(...) a Curții de A. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a dispus anularea deciziei de returnare nr. 3334206/(...) iar autoritatea de resort a fost obligată să soluționeze cererea de prelungire a dreptului de sedere formulata de reclamantul având in vedere toate conditiile generale si speciale si in baza unei verificări efective a condițiilor speciale in raport de dispozițiile OUG nr. 1..
Ulterior, prin decizia nr. 2735641 din (...) s-a refuzat din nou prelungirea dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei cu motivarea ca in urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că reclamantul a încheiat o căsătorie de convenientă, fiind incidente prev. de art. 63 alin. 2 lit b, c, d.f din OUG nr. 1.nemaifiind reținut art. 63 alin. 2 lit. a din OUG nr. 1. referitor la coabitarea matrimonială faptică a soților.
Reclamantul apreciază că decizia de returnare este nelegala, fiind consecința greșitei aplicări a dispozițiilor legale ce guvernează regimul acordării dreptului de ședere temporara pentru reîntregirea familiei și a greșitei interpretări a probelor.
Ca motive de nelegalitate formală, reclamantul a susținut că decizia atacata nu cuprinde o motivare concretă, pertinentă si convingătoare de natură a asigura informare reală, corectă si completă a reclamantului cu privire la motivele care au dus la respingerea cererii sale.
Apoi reclamantul pretinde că documentația depusă la autoritatea pârâtă conduce la concluzia că acesta a încheiat o căsătorie valabilă si întemeiată pe sentimente sincere si profunde de respect, iubire si prietenie cu o persoana de cetătenie română, detine cu titlu legal un spatiu de locuit la adresa de resedință, dispune de mijloace de întretinere si beneficiază de asigurare de sănătate, nu suferă de boli sau alte afectiuni care să impieteze negativ asupra sederii sale în R., și-a achitat taxele legale stabilire de legea română.
Totodată susține reclamantul că în mod greșit s-a reținut în decizia contestată că soții nu s-au cunoscut anterior încheierii căsătoriei. A. aduce la cunoștința instanței că a venit în tară în baza unei invitații pentru a o cunoaște personal pe R. V., cu care avusese discuții telefonice si pe care o văzuse în fotografii, căsătoria intervenind ca si concretizare a sentimentelor de afecțiune reciproca si a dorinței de a întemeia o familie.
Cât privește contribuția efectivă la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie, reclamantul a învederat faptul că atât el cât si soția sa contribuie în mod real si efectiv la aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce derivă din calitatea de soți, iar aprecierea contrară a pârâtului este rezultatul unei interpretări eronate a elementelor probatorii existente la dosar.
Referitor la reținerea faptului că cei doi soți nu vorbesc o limbă comună, reclamantul recunoaște că necunoașterea unei limbi comune a constituit la începutul relației o barieră, însă acest obstacol a fost depășit prin comunicarea într-o limbă de circulație internațională și cu ajutorul prietenilor si a cunoștințelor comune. Mai apoi, reclamantul susține că s-a înscris la cursuri de învățare a limbii române, în timp ce soția sa a început să deprindă cunoștințe de limba arabă.
În privința inconsecvențelor în declarațiile soților cu prilejul interviului se arată că atât reclamantul cât si soția au redat cu prilejul interviului elemente de natura personală pe care le-au cunoscut unul despre altul în perioada de început a relației lor, anterior căsătoriei.
Reclamantul subliniază faptul că în condițiile în care este căsătorit legal cu o persoană de cetățenie română rezidentă a statului român și nu există niciun element concret de natura a caracteriza căsătoria ca fiind de "conveniență";, respingerea cererii de acordare a regimului de ședere îi afectează în mod grav si flagrant viata de familie si reprezintă o ingerință nepermisă în exercitarea dreptului fundamental la viata de familie recunoscut de prevederile art. 26 din Constituția R. si art. 8 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 84 si urm. din OUG nr. 1..
Pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - DIRECȚIA MIGRATIE - S. pentru Imigări al J udețului C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cereriiformulată de reclamant ca neîntemeiată.
În primul rând, pârâtul a menționat că întrucât reclamantul a rămas în țară ca urmare a anulării primei decizii de returnare și s-a mutat formal într-un apartament cu R. V., împrejurare ce a fost investigată în limitele decenței, nu s-a mai insistat asupra dovedirii lipsei coabitării matrimoniale, renunțându-se la acest temei de fapt cu ocazia emiterii celei de a doua decizii de returnare.
Pârâtul susține în continuare că motivele de fapt pe care se întemeiază decizia de returnare contestată sunt expuse explicit, iar încadrarea în drept este de asemenea foarte clară, astfel că se impune înlăturarea criticii de nelegalitate privitoare la nemotivarea actului administrativ.
În opinia pârâtului, căsătoria încheiată de către reclamant este una de conveniență și rezultă din împrejurarea că soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei, lipsa contribuțiilor efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie și necunoașterea unei limbi comune.:
Împrejurarea că cei doi soți nu s-au cunoscut a rezultat din cercetarea derulată de lucrătorii de imigrări, și de instanța de judecată, unde reclamantul a recunoscut că nu a cunoscut-o efectiv pe soția lui. Toate convorbirile telefonice erau intermediate de pețitorul Abu A. R., pentru simplul motiv că cei doi nu se puteau înțelege. De asemenea, cei doi nu au purtat o corespondență scrisă, nici măcar nu știau cum arată.
Lipsa contribuțiilor efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie rezultă din faptul că reclamantul nu deține în R. mijloace de subzistență, trăind din ceea ce îi oferea Abu A. R. pentru care prestează anumite activități lucrative, accesul pe piața muncii din R. fiindu-i restricționat.
Cât privește cunoașterea unei limbi comune, se arată că deși reclamantul insistă asupra comunicării într-o limbă de circulație, nu indică limba respectivă, ceea ce conduce la concluzia unei afirmații nefondate.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului de aplicare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se susține că reclamantul nu trebuie să beneficieze de garanțiile oferite de acest text întrucât între cei doi soți nu există viață de familie efectivă, prin încheierea căsătoriei urmărindu-se obținerea rezidenței în R. de către reclamant, iar nu întemeierea unei căsătorii.
Numita V. R. a formulat cerere de intervenție voluntara accesorie in interesul reclamantului, prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamantului.
În ceea ce privește interesul în promovarea prezentei cereri, intervenienta a învederat ca actul administrativ atacat de reclamant reprezintă o ingerința nepermisă in dreptul său la viata familială, prohibit de lege si convențiile internaționale la care R. este parte.
Astfel, intervenienta susține că a încheiat cu reclamantul o căsătorie perfect validă din perspectiva Codului Familiei, iar emiterea actului administrativ de către intimată va conduce la destrămarea familiei, deși căsătoria acestora nu a fost desfăcuta ori anulată in condițiile speciale ale dreptului familiei.
Intervenienta neagă caracterul de conveniență al căsătoriei încheiate cu reclamantul, învederând că este o căsătorie perfect valabilă ce întâmpină, ca multe alte mariaje, dificultăți de ordin material, financiar si de comunicare
(acestea din urma datorate si diferențelor de ordin cultural între în cultura europeană si civilizația arabă) însa care urmează a fi depășite si care nu sunt nicidecum de natura a afecta fundamentul familiei pe care au întemeiat-o.
In drept, a invocat dispozițiile OUG 1., art. 49 si urm. C.pe.civ., Legea nr.
554/2004 precum si pe celelalte dispoziții legale la care a făcut referire in cuprinsul prezentului script.
C. a dispus acvirarea dosarului nr. (...) al Curții de A. C. și a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, cu martori și cu interogatoriul intervenientei V.
R.
Analizând probele administrate în cauză, C. reține că reclamantul a intrat în R. la data de (...) în baza unei vize de ședere valabilă în perioada (...) - (...) (f. 43 dosar acvirat )
La data de (...) reclamantul a solicitat pârâtului ORI- S. C. prelungirea dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, fiind căsătorit cu cetățeanul român V. R. M. la data de (...).
La data de (...), pârâtul a emis Decizia de returnare de pe teritoriul R. nr.
3334206 ( f. 5 dosar acvirat ) prin care reclamantul era obligat să părăsească teritoriul R. în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință de decizie întrucât în urma verificărilor specifice a rezultat existența unei căsătorii deconveniență, motiv pentru care a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere temporară.
Această decizie a fost anulată prin sentința civilă nr. 139/(...) a Curții de A.
C. pronunțată în dosarul nr. (...) ( f. 19- 25 ), iar pârâtul a fost obligat să soluționeze cererea de prelungire a dreptului de ședere având în vedere toate condițiile generale și speciale și în baza unei verificări efective a condițiilor speciale în raport cu dispozițiile OUG nr. 1..
Din lectura considerentelor acestei sentințe reiese că instanța a reproșat în primul rând autorității administrative omisiunea de a efectua o cercetare efectivă la locuința reclamantului asupra conviețuirii faptice a celor doi soți, reținând că actul administrativ contestat nu este motivat corespunzător sub aspectul întrunirii elementelor de natură să justifice respingerea cererii reclamantului.
După efectuarea unor verificări la imobilele declarate de cei doi soți ca domicilii comune, respectiv în C. N., str. B. nr. 24, str. B. nr. 24A, C. M. nr. 78 ap. 41 și str. P. nr. 13 ap. 63, pârâtul a emis o nouă decizie de returnare de pe teritoriul R. nr. 2735641 din (...) pe numele reclamantului în motivarea căreia s- au invocat dispozițiile art. 63 alin. 2 lit. b, c, d și f din OUG nr. 1. referitoare la încheierea unei căsătorii de conveniență, reținându-se că în cazul reclamantului nu există o contribuție efectivă la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie, soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei, nu vorbesc o limbă comună, sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut și a altor informații relevante despre cei doi soți.
Contrar susținerilor reclamantului, C. reține că pârâtul a ținut cont de îndrumările date de instanța care a anulat prima decizie de returnare, procedând la verificarea adreselor la care reclamantul și intervenienta au locuit începând cu momentul la care cei doi au pretins că s-au cunoscut, dovadă în acest sens fiind procesele verbale încheiate în datele de (...) și (...) ( f. 46-54 ). Întrucât s-a constatat că cei doi soți locuiau împreună la data de (...) într-o garsonieră situată în C. N. str. P. nr. 13 ap. 63, prin decizia de returnare emisă la o dată ulterioară acestor verificări nu s-a mai reținut lipsa coabitării matrimoniale. Această împrejurare nu a determinat însă autoritatea pârâtă să renunțe la calificarea căsătoriei încheiate de reclamant ca fiind una de conveniență, care în opinia acesteia rezidă din celelalte elemente enumerate la art. 63 alin. 2 lit. b, c, d și f din OUG nr. 1..
Totodată C. nu achiesează la teza nemotivării deciziei de returnare nr.
2735641 din (...) susținută de către reclamant întrucât temeiurile de fapt și de drept ce au condus la adoptarea ei sunt indicate atât în cuprinsul deciziei contestate cât și în actele premergătoare ce au stat la baza emiterii ei ( referate întocmite de funcționari ai ORI, procese verbale de verificare, proces verbal referitor la interviul luat reclamantului și intervenientei). Dovada cea mai clară a faptului că reclamantul a cunoscut toate temeiurile ce au dus la adoptarea deciziei de returnare rezultă din împrejurarea că acesta prin contestația formulată a combătut în mod punctual fiecare temei de fapt și de drept indicat de autoritatea pârâtă în actul contestat.
Căsătoria de conveniență este definită in art. 2 lit. l din OUG nr. 1. ca fiind acea căsătorie încheiată cu singurul scop de a eluda condițiile de intrare si ieșire a străinilor si de a obține dreptul de ședere în R., iar nu în scopul firesc al întemeierii unei familii efective.
Potrivit art. 63 alin. 2 și 3 din OUG nr. 1., elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele: a) coabitarea matrimonială nu există; b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei; c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie; d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi; e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență; f) soții sunt inconsecvenți îndeclararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia; g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă. Constatarea elementelor prevăzute la alin. (2) se realizează de către ofițerul de interviu. A. elemente pot rezulta din: a) datele obținute în urma interviului; b) înscrisuri; c) declarațiile celor în cauză sau ale unor terțe persoane; d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare.
Dispozițiile art. 63 alin. 3 din OUG nr. 1. sunt permisive, în sensul că legea conferă autorității publice o marjă de apreciere în constatarea elementelor ce conduc la concluzia existenței unei căsătorii de conveniență. În acest scop autoritatea competentă poate apela la una sau mai multe surse dintre cele enumerate la literele a)-d): interviu, înscrisuri, declarații, controale la domiciliul conjugal.
Elementul determinant al cauzei este, prin urmare, stabilirea dacă invocata căsătorie a reclamantului cu numita V. R. M. este sau nu o căsătorie de conveniență, în raport atât de verificările pârâtului, cât și de probele administrate nemijlocit de instanță.
Autoritatea pârâtă pretinde în primul rând că a probat inconsecvențe importante în declararea datelor cu caracter personal și a altor informații relevante cu privire la cei doi soți prin interviului luat acestora la (...).
C. achiesează la această susținere a pârâtei și urmează să exemplifice prin câteva răspunsuri date de aceștia în timpul interviului inconsecvența în prezentarea unor date referitoare la pretinsa viață de familie de care se bucură după încheierea căsătoriei. De asemenea interviul luat relevă că cei doi soți nu cunoșteau chestiuni elementare despre trecutul acestora, despre pregătirea profesională a fiecăruia, despre familiile acestora și despre aspirațiile acestora.
Astfel, în timp ce soția a declarat că a mai fost căsătorită, reclamantul a declarat că aceasta nu a mai fost căsătorită.
Totodată la momentul luării interviului, niciunul din soți nu știa care este nivelul de studii al celuilalt și nici veniturile lunare ale celuilalt deși aceștia pretindeau că formează o familie de aproximativ o lună de zile, iar reclamantul nu știa care este profesia soției.
Cu privire la relația lor, reclamantul a menționat că au hotărât să se căsătorească înainte de venirea lui în R. prin intermediul lui R. și au stabilit data căsătoriei înainte să se vadă ( f. 32 dosar acvirat ), în timp ce soția lui a declarat că au decis să se căsătorească acasă la R., respectiv după venirea în R. a reclamantului.
Nici asupra modalității în care au petrecut noaptea ce a urmat căsătoriei cei doi soți nu au căzut de acord, reclamantul susținând că nu dormit împreună, iar soția contrariul.
Reclamantul a precizat că nu a mâncat niciodată mâncare gătită de soția lui, dar aceasta a menționat că de gătit se ocupă amândoi.
Soția a declarat că soțul urmărește știrile în limba arabă, dar reclamantul a arătat că se uită la TV la filme în limba arabă. De asemenea soția a declarat că ultimul cadou oferit de reclamant a fost un ir de buze în timp ce soțul său a declarat că nu i-a făcut nici un cadou soției sale, ci d-l R. i-a dat bani soției sale din contul său.
În ceea ce privește ziua anterioară susținerii interviului, reclamantul a precizat că nu a dormit împreună cu soția, s-a trezit la 7-7.30, a băut o cafea, a stat la televizor cu R., au plecat împreună la serviciu, a venit împreună cu R. acasă să mănânce și că în ziua respectivă nu s-a întâlnit cu soția.
Soția a declarat că în dimineața zilei respective s-au trezit la 6.30-7.30, ea a plecat la serviciu, el a rămas acasă, nu s-au întâlnit pe parcursul zilei, dupăamiază, pe întuneric ea a ajuns prima cu copii, el a venit la circa o ora, au mâncat împreună acasă, după care s-au culcat.
De asemenea, reclamantul nu cunoștea ambele prenume ale soției sale, nici ziua de naștere a acesteia, ci numai anul și luna în care s-a născut.
Din cele declarate de către soți reiese că aceștia nu-și cunosc preocupările reciproce, aspecte ale vieții anterioare, precum și date despre rude și părinți.
C. constată ca aspectele apreciate de pârât ca fiind inconsecvențe în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care soții s-au cunoscut ori alte informații relevante se referă la evenimentele si aspecte importante din viata celuilalt soț si, in cazul in care căsătoria ar fi fost încheiată pe baza unor veritabile sentimente specifice unei relații de familie, acestea trebuiau cunoscute de celălalt soț.
Așadar, C. reține că majoritatea aspectelor reprezintă inconsecvențe majore în declararea unor date relevante cu caracter personal, sau referitoare la circumstanțele în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia în accepțiunea art. 63 alin. 1 lit. f), neputând fi considerate drept detalii nesemnificative, așa cum a insinuat reclamantul pe durata cercetării judecătorești.
Apoi, instanța constată că cei doi soți s-au căsătorit la foarte scurt timp după momentul la care s-au cunoscut neexistând practic timp suficient pentru închegarea unor raporturi care să ducă la concluzia că încheierea căsătoriei ar fi avut ca rațiune dorința de întemeiere a unei familii. Astfel, reclamantul a venit în R. în 2 septembrie 2009, iar căsătoria a avut loc în (...), la nici două luni de la sosirea reclamantului.
Împrejurarea că cei doi nu s-au întâlnit anterior lunii septembrie 2009 este confirmată de martorul Abu A. R. ( f. 104-108 ), persoană care a intermediat întâlnirea celor doi în R.. A. a relatat instanței că i-a povestit reclamantului despre R. V. cu aproximativ un an înainte de a veni în țară, iar intenția lui a fost de a-l pune în legătură cu aceasta în vederea încheierii unei relații de căsătorie. Cei doi soți nu au comunicat înainte de venirea reclamantului în R. deoarece nu cunoșteau o limbă comună și prin urmare nu ar fi reușit să se înțeleagă. Tot martorul este cel care a declarat că reclamantul a văzut-o prima dată pe R. V. într-o fotografie pe care martorul i-a arătat-o în timpul unei vizite pe care a făcut- o în Iordania.
Prezentarea unei fotografii nu echivalează cu o cunoaștere a celor doi soți, ci aceasta trebuie să rezulte din împrejurări concrete în care aceștia ar fi fost puși în situația de a cunoaște laturi ale personalității celuilalt, astfel că susținerea reclamantul că a cunoscut-o pe soția sa cu mai mult timp înainte de încheierea căsătoriei nu poate fi primită. Apoi afirmația reclamantului că a vorbit telefonic cu R. V. înainte de a veni în R. este infirmată de declarația persoanei care i-a pus în contact, Abu A. R.
Imposibilitatea celor doi de a comunica, atât înainte de întâlnirea lor cât și după încheierea căsătoriei este determinată de necunoașterea unei limbi comune.
D. reclamantul a insistat că reușește să comunice cu soția sa într-o limbă de circulație internațională, acesta nu a fost în măsură să indice care este această limbă. De altfel, soții nu vorbesc nici în prezent o limbă comună chiar dacă a trecut mai bine de un an de la încheierea căsătoriei, împrejurare constatată de către instanță în cursul cercetării judecătorești. Faptul că în prezent reclamantul urmează cursuri de învățare a limbii române nu face decât să confirme cele susținute de autoritatea pârâtă referitoare la necunoașterea unei limbi comune cu soția sa. În plus, sub aspectul legalității deciziei de returnare, important este a se stabili dacă cei doi soți cunoșteau o limbă comună la data de (...), data încheierii căsătoriei, iar nu în prezent.
Lipsa unei contribuții efective din partea reclamantului la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie rezultă cu prisosință din declarația martorului Abu A. R. A. a arătat că reclamantul a fost angajat la o societate pe care martorul o administra în Iordania, dar care a intrat în faliment, reclamantul rămânând fără loc de muncă. Afirmația reclamantului referitoare la deținerea calității de manager la o societate comercială cuprinsă în cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară este infirmată de martorul Abu A. R. care susține că reclamantul nu deține nicio societate comercială în Egipt sau Iordania. Apoi tot martorul a precizat că, întrucât se consideră responsabil pentru venirea reclamantului în R., îi remite periodic diverse sume de bani respectiv 900-1000 lei. De asemenea tot el suportă contravaloarea chiriei de 900 lei lunar pentru apartamentul pe care îl ocupă în prezent reclamantul cu soția lui și cheltuielile de întreținere pentru acest imobil.
Reclamantul nu are în R. un loc de muncă și nici alte surse de venituri. De asemenea acesta nu a probat că deține resurse financiare pentru a-și asigura nici măcar propria subzistență astfel că de suportarea unor obligații financiare în legătură cu întreținerea familiei nici nu poate fi vorba. Sprijinul financiar din partea martorului Abu A. R. de care a beneficiat până în prezent poate înceta oricând având în vedere că nu are încheiate cu acesta raporturi de muncă și nici nu este rudă cu acesta.
D. într-o oarecare măsură declarațiile martorilor Abu A. R. și I. L. D. tind să evidențieze faptul, ca după momentul încheierii căsătoriei, intre părți s-a conturat o relație firească de familie, bazată pe sentimente de afecțiune si respect reciproc, aceasta evoluție a relației soților nu poate afecta caracterul legal al deciziei de returnare, ci eventual poate avea consecințe in favoarea reclamantului prin apelarea la alte instrumente puse la disp. de OUG nr.1. rep. in scopul de a păstra si dezvolta viața de familie inclusiv pe teritoriul țării de origine a soțului.
În concluzie caracterul de conveniență al căsătoriei reclamantului rezultă din scopul fraudulos urmărit de părți prin încheierea căsătoriei, respectiv obținerea rezidenței în R., dedus din circumstanțele de fapt existente la momentul căsătoriei, fără a interesa cum au evoluat relațiile dintre părți după acest moment.
Împrejurarea că pârâtul a reținut numai o parte din elementele enumerate de art. 63 alin. 2 din OUG nr. 194/2004 nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei de returnare, nefiind necesară constatarea tuturor elementelor pentru a se reține existența unei căsătorii de conveniență. Constatarea oricăruia dintre elementele prev. de art.63 alin.2 din OUG 1. este suficientă pentru a se aprecia că persoana care solicită prelungirea dreptului de ședere a încheiat, de fapt, o căsătorie de conveniență.
Întrucât probele administrate în cauză au dovedit că respingerea cererii de prelungire a dreptului de ședere și emiterea deciziei de returnare s-a făcut cu respectarea disp. OUG 1., dată fiind încheierea de către reclamant a unei căsătorii de conveniență, C. în temeiul art. 63 din OUG nr. 194/2004 va respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul EL-S. R. EL S. M. M. în contradictoriu cu intimatul O. ROMÂN PENTRU I. împotriva deciziei de returnare nr. 2735641 din (...) emisă de intimat.
De asemenea în temeiul art. 49 C.proc.civ. și față de soluția pronunțată asupra cererii principale, C. va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta V. R.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul EL-S. R. EL S. M. M., cu reședința în C. N., str. P., nr. 13, ap. 63, jud. C. în contradictoriu cu intimatul O. ROMÂN PENTRU I., cu sediul în C.-N., str. A. V. V., nr. 53-55, Complexul Iulius Mall, Parcarea Roșie - Demisol - Zona C, jud. C. împotriva deciziei de returnare nr. 2735641 din (...) emisă de intimat.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta V. R., cu domiciliul procesual ales în C.-N., str. Someșului, nr. 25, jud. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. L. F.
Red.M.I.I. Dact.H.C./6 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 664/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5374/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
