Decizia civilă nr. 1900/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 1900
Ședința publică din 11 mai 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: A. A. I.
JUDECĂTORI : C. I.
D. P.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. F. P. A M. T., chemata în garanție A. F. PENTRU M. și reclamanta SC R. E. T. S. T. împotriva Sentinței civile nr. 4114 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.
(...) al T. C. având ca obiect anulare act de control taxe și.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate de către pârâtă și chemata în garanție sunt scutite de plata taxelor de timbru, recursul promovat de către reclamantă nu este timbrat lipsind suma de 19,5 lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea A. F.
P. T. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004. I., reținând că deși legal citată recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cauzei în recurs nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții în ceea ce privește recursul declarat de reclamantă și pe fondul cauzei în ceea ce privește recursurile declarate de pârâtă și chemata în garanție. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 4114 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare. S-a admis în parte acțiunea reclamantei SC R. E. T. S., împotriva pârâtei A. F. P. A M. T., în consecință : A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 7.164 lei reprezentând taxă pe poluare. A fost respins petitul având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente în conformitate cu art. 117-124 Cod procedură fiscală. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă. A fost obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M., să restituie pârâtei suma de 7.164 lei reprezentând taxă pe poluare. În motivare se arată că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta SC R. E. T. S. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. A M. T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta să restituie suma de 7.164 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu obligarea la achitarea dobânzilor aferente de la data plății până în momentul restituirii efective a sumei în conformitate cu prev. art.117-124 Cod.proc.fiscală. Reclamanta a achiziționat la data de (...) o autoutilitară N3 IVECO, înmatriculată pentru prima dată în 2005, în Anglia, țară membră a C. E. La data de (...) în momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în R., pârâta i-a prezentat o fișă de calcul a taxei pe poluare prin care era obligat să plătească suma de 7.164 lei cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule. Prin chitanța seria TS6 nr.2012214 a achitat suma de 7.164 lei la T. M. T., cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar după achitarea acesteia, în ianuarie 2010 a solicitat restituirea, însă în răspunsul primit și- a exprimat refuzul de a da curs solicitării formulate. În drept, au fost invocate principiile fundamentale referitoare la libera circulație a mărfurilor pe teritoriul U. E. înscrise în : T.ul de la R. de constituire a comunității europene art. 6-12, art. 30-37, T.ul privind U. E.- art. 3 lit.a, T.ul de la A.-art. 3 lit. a și Interpretările C. E. de J., coroborate cu art. 1,2 și 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004. Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar (f.19-21), a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată în drept pe prevederile art. 205, 207, 209 din OG nr. 92/2003, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare la data plății respectiv OUG nr.5.. Pârâta prin înscrisul de la fila 22 a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în ipoteza în care se va admite acțiunea formulată de reclamantă să se dispună obligarea chematei în garanție să-i restituie suma pe care instanța o va obliga să o achite reclamantului. În drept sunt invocate prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă. Chemata în garanție, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare. Analizând excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare instanța a apreciat-o ca fiind nefondată deoarece obiectul juridic dedus judecății îl constituie restituirea sumei menționate, urmare a refuzului de nerestituire din partea pârâtei și nu anularea unui act administrativ fiscal care să determine incidența în speță a prevederilor art. 205, 207, 209 din OG nr. 92/2003, motiv pentru care s-a dispus respingerea acesteia. Analizând pe fond acțiunea reclamantei prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut următoarele: Probațiunea administrată atestă că reclamanta a achiziționat la data de (...) o autoutilitară N3 IVECO, înmatriculată pentru prima dată în 2005, în Anglia, țară membră a C. E. La data de (...) în momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în R., pârâta i-a prezentat o fișă de calcul a taxei pe poluareprin care era obligat să plătească suma de 7.164 lei cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule. Prin chitanța seria TS6 nr.2012214 a achitat suma de 7.164 lei la T. M. T., cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar după achitarea acesteia, prin cererea înregistrată sub nr. 22089/(...) a solicitat pârâtei restituirea, care prin actul înregistrat sub numărul 22692/(...), i-a comunicat că taxa pe poluare a fost calculată în conformitate cu prevederile OUG nr. 5., neabrogată, astfel încât nu poate face obiectul unei restituiri. Atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E este unanim admis că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp.art.90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie pe deplin și efectiv protejate. În jurisprudența referitoare la art.90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv:. să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Așa fiind atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare. În urma modificărilor aduse prin OUG 2. și OUG 7. norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din T.ul CE deoarece: Exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. și care se înmatriculează în R. și autoturismele second-hand deja înmatriculate în R. și pe de altă parte exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului. Există un raport de concurență intre produsele importate și produsele naționale astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumita categorie de produse fie înspre cele deja înmatriculate în R. fie înspre cele produse în R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ". de către C. E. la data de (...) în temeiul art.226 din T.ul CE. Prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei pe poluare, în ultima formă a acesteia motivând, declanșarea procedurii pe argumentele: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre,pe de altă parte în urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația româneasca care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară circulă fără a fi supuse acestei taxe iar mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurentă directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. În condițiile în care R. a semnat T.ul de aderare la U. E. are obligația să respecte dreptul comunitar și să-și alinieze legislația la reglementările europene. Conform art.11 alin.1 și 2 din Constituția R. "statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte iar tratatele ratificate de P., potrivit legii, fac parte din dreptul intern";. Potrivit art.148 alin.2 din Constituția R., urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Normele dreptului comunitar, cele cuprinse în tratatele la care R. a aderat prevalează față de dreptul intern motiv pentru care și în ipoteza în care există o lege internă care contravine normelor cuprinse în tratatele la care R. este parte are prioritate norma legală prevăzută în tratat. În condițiile în care există contradicție între prevederile codului fiscal astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.5. și prevederile T. Constitutiv al C. E., trebuie să se acorde prioritate normelor cuprinse în T.. Prin acordare priorității normelor cuprinse la art.90 (1) din T.ul menționat în raport cu prevederile C. Fiscal și ale OUG nr.5., aceste nome rămân fără aplicabilitate prevalând disp.art.90 din T.. Din considerentele menționate mai sus instanța în baza art.1,8 și 18 din L. 554/2004 va dispune admiterea în parte a acțiunii reclamantei în sensul obligării pârâtei să restituie acesteia suma de 7.164 lei reprezentând taxă pe poluare. Petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente în conf. cu art. 117-124 C.pr.fiscală urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Este de principiu că potrivit disp. art.21 alin.4 C.pr.fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot așa, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai așa se poate realiza o just reparație a prejudiciului cauzat acestuia prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv O. nr.9. - art.2, art.3 alin.1 și 3astfel încât temeiul de drept invocat de reclamantă - art. 117-124 C.pr.fiscală nu este incident speței. Acțiunea reclamantei a fost admisă, apreciind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60-61 Cod procedură civilă, s-a dispus admiterea cererii de chemare în garanție în sensul obligării chematei în garanție-A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. a M. T. în contul „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule"; deschis pe numele acesteia suma de 7.164 lei reprezentând taxă pe poluare. Din considerentele expuse, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte conform dispozitivului prezentei. Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. P. a M. T., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivarea recursului recurenta arată că prin sentinta civilă nr. 4114/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii invocate de parat si admisa in parte actiunea formulata de reclamanta SC R. E. T. S., fiind obligata sa restituie reclamantei suma de 7164 lei, taxa pe poluare. I. a respins petitul avand ca obiect obligarea la plata dobanzii aferente sumei, prev. de art. 24 Cod procedura fiscala, a admis cererea de chemare in garantie a Administratiei F. Pentru M. si a obligat chemata in garantie sa restituie paratei A. F. P. a M. T. suma de 7164 lei reprezentand taxa pe poluare. Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentintei atacata in sensul respingerii in totalitate a actiunii, in principal pentru inadmisibilitate, in subsidiar pentru netemeinicie. Considera ca, sentinta civila recurata este netemeinica si nelegala in conf. cu art. 304 pct 8 si 9 Cod procedura civila, cu luarea in considerare a art. 3041 Cod procedura civila. In primul rand, considera ca exceptia invocata de catre A. F. P. a mun. T. (inadmisibilitatea actiunii) este intemeiata si trebuia admisa de catre prima instanta. Asa cum a aratat prin întâmpinarea depusa la dosarul primei instante, actiunea in contencios administrativ formulata inadmisibila, pentru următoarele considerente: Taxa pe poluare în suma de 7164 lei a fost stabilită de către A. F. P. T. prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 50319/(...), decizie emisa urmare cererii depuse de catre reclamanta A. F. P. T. Actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta este inadmisibila. Atâta timp cât decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speclale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art. 205 si urm. din OG nr.92/2003 reepublicată si modificată, reclamanta nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. a mun. T. Asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei, D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii potrivit art 207 alin.1 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificată, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin.1 din acelasi act normativ. Reclamanta nu a exercitat, insa, calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003, republicată si modificata, împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. În conformitate cu art. 218 alin. 2 din O G. nr.92/2003 republicata si modificată, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contenciosadministrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. G. a F. P. a J. C. ar fi solutionat contestatia prevazuta de art. 205 si urm. din ordonanta, in cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamanta. Deci, actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie titlu de creanta si in baza careia reclamanta a achitat taxa pe poluare in suma de 7164 lei cu chitanța Seria TS6 nr. 2012214/(...). Atata timp cat decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speclale de atac a contestatiei acrninistrative prevazuta de art. 205 si urrn. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, reclamanta nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. a M. T. In ce priveste fondul cererii reclamantei considera ca nu este intemeiata solutia de admitere a actiunii, neputanduse retine incalcarea normelor comunitara. Taxa pe poluare pentru autovehicule a fost instituita prin OUG 5., astfel, persoana fizica sau juridica ce face înmatricularea are obligatia platii taxei cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in R., facand exceptie doar autovehiculele mentionate la art. 3 alin 2 si art. 9 alin. 1 din acelasi act normativ. Potrivit dispozitiilor art.8 si art.10 din O.U.G. nr.5., a art.7 si art.8 din Anexa la H. nr.686/2008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul presedinteiui AN.A.F nr.986/2008, precum si ale art.117 alin.1 din O.G. nr.92/2003, rep., cu modificările si completarile ulterioare, după efectuarea plății taxei pe poluare, la cererea contribuabilului, se restituie numai; - sumele reprezentand valoarea reziduala a taxei pe poluare; - sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei pe poluare; - sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislatiei in vigoare. Dispozițiile OUG nr. 5. nu contravin prevederilor tratatelor europene. În lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este binecunoscut faptul ca art.90 din T.ul C.E., reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadru tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul U. E. Asa cum rezulta în mod textual si expres din chiar continutul art.90 a!in.1 din T.ul C.E., citam "niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor nationale similare ". Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. Împotriva sentinței a mai declarat recurs și A. F. PENTRU M. B., prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, recurenta arată că, în privinta analizei taxei prin prisma art. 90 din T.ul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, instanfa de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. Art. 90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din OUG nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot sa impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxare al cărui cauntum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C- 132/88 Con. C. E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de J. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum capacitatea cilindrică. normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc de decizii arbitrare. Principala critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea ca, in realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-3. N. T., parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, încorporată într-un vehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacăautovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de J. s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T.ul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona nemeth, parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T.ul C. E. A., după cum se poate constata, determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual și de nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculării taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței. Recurenta critică, de asemenea, soluția instanței cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, considerând că nu poate fi obligată la plata acestora, pentru că nu s-a emis actul administrativ - D. de calcul și pentru că virare sumelor în Bugetul F. pentru M. se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Suma aferentă a taxei pe poluare este virată în contul recurentei de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, recurenta nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru mediu nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel că recurenta nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și la cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța de fond a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudenței CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T. CE, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Împotriva sentinței a declarat recurs și SC R. E.T. S. T., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării intimatei la plata dobânzii aferente a debitului reprezentând taxa de poluare în sumă de 7.164 lei, calculate de la data achitarii taxei de prima înmatriculare auto în R. și până în momentul restituirii efective a sumei. În motivarea recursului arată că, in speta sunt incidente prev. art. 117 - 124 C.p.fiscala, deoarece recurentul a achitat taxa de poluare în bazadispozițiilor C. de procedura fiscala si actiunea acestuia este intemeiata pe prevederile C. de procedura fiscala. Potrivit art. 124 Cod proc. fiscală, „Dobânzi în cadrul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prev. la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor; (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori";. Potrivit art 1241 Cod proc. fiscală, „Majorări de întârziere în cazul creanțelor datorate bugetelor locale : (1) Prin excepție de la prevederile art. 119 alin. 1 și art. 1201 pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. (2) Nivelul majorărilor de întârziere este de 2% din: cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. (3) Prevederile art. 119-124 •sunt aplicate în mod corespunzător. (4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul și modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2)";. Referitor la incidenta in speța a prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9.. Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. (art. 129 C.p.civila). Plecând de la sarcina atribuită instanței de judecată și anume aceea de a solutiona cauza cu care a fost investită, rezultă că, funcția esențială a judecătorului este tocmai aceea de a judeca, de a stinge litigiul ivit între părți, prin pronunțarea hotărârii. Hotărârea judecătorească fiind actul final al judecății, actul de dispoziție al instanței, cu caracter jurisdicțional, trebuie să exprime adevărul. Descoperirea adevărului nu ar fi posibilă dacă printr-un sistem procesual s-ar interzice judecătorului să stăruie, prin mijloace legale, in vederea lămuririi acelor fapte pe care părțile au omis să le dovedească din diferite motive. Însă, înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești, este esențial să se stabilească poziția procesuală a judecătorului în cadrul dezbaterilor, cât și rolul său din cadrul acestei etape. Pentru aceste considerente judecătorul era obligat în virtutea rolului sau activ, in situatia in care a respins capatul de cerere privind acordarea dobanzii prevazute de C. de procedura fiscala sa acorde dobanda legala prevăzută de OG 9.. Recurentul solicită admiterea recursului și menținerea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea intimatei la plata taxei de poluare si modificarea sentintei in ceea ce privește dobânda acordată si obligarea intimatei la plata dobanzii stabilite de C. de procedură fiscală, in situatia in care este apreciată inadmisibila cererea, obligareagarea intimatei la plata dobanzii legale prevazuta de OG 9.. Recursul declarat de SC R. E. T. S. T. va fi anulat ca netimbrat, dinurmătoarele considerente: Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentului i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea E. a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra R., că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurentul, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Examinând recursurile declarate de A. F. P. T. și A. F. pentru mediu B.,instanța constată următoarele: 1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilorde atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art. 7 din O. DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor LLNK 12003 92131 321 0 33>Ordonanței G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor <. 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că <. 12008 50180 302 1 56>Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și <. 12008 50180 302 14 67>art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin <. 12009 7180 301 0 4. de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal,deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E.4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organeleadministrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. C. de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismuluisecond-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C- 290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantei. În consecință, Curtea va aprecia recursurile declarate de A. F. P. T. și A. F. pentru M. B. ca fiind nefondate, iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată, iar recursul formulat de reclamanta SC R. E. T. S. T. va fi anulat ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. T. și A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr. 4114 din (...) pronunțată în dosarul număr (...) al T. C., pe care o menține în întregime. Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC R. E. T. S. T. împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. M. TÂR R ed. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: G. G.
| ← Sentința civilă nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
