Sentința civilă nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 96/2011
Ședința data de 14 februarie 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O. ANA împotriva pârâtei A. N. PENTRU R. P. - C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligația de a face emitere titlu de despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. Dan pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 8 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un set de înscrisuri în susținerea poziției procesuale din partea reclamantei (f.72-83).
Reprezentantul reclamantei depune la o adresă (f.84)din partea
Direcției de U. și D. U. - S. U. și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la emiterea, în cel mai scurt timp, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire la valoarea expertizei extrajudiciare și obligarea pârâtei la plata a 1000 lei/zi cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere nejustificată la eliberarea deciziei, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în scris.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 10 noiembrie 2010, reclamanta O. Ana a chemat în judecată pârâta A. N. pentru R. P. - C. C. pentru S. D. solicitând obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei, decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de 1/3 din terenul înscris în CF nr.17997 nr.top 21724 în suprafață totală de 9057 mp (respectiv 3019 mp), situat în C.-N. - teren „La Versant"; sau
„Rotația I";, conform dispoziției nr.9663 din 22 octombrie a Primarului municipiului C.-N., modificată prin dispoziția nr.4705 din 9 noiembrie 2009 a Primarului municipiului C.-N. obligarea pârâtei să plătească 1000 lei pe zi de întârziere cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere nejustificată la eliberarea deciziei precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere la admiterea acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin notificarea înregistrată sub nr.849/(...) la BEJ C. M. a solicitat Prefecturii jud.C. în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, măsuri reparatorii pentru cota de 1/3 ce îi revenea cu titlu de moștenire pentru imobilul înscris în CF nr.17997 C.-N., nr.top 21724 care a aparținut antecesorului său B. I..
Arată, de asemenea, că urmare a verificărilor efectuate și a obligării prin sentința civilă nr.94/(...) a Tribunalului C., Primarul municipiului C.-N. a emis dispoziția nr.9563/(...) prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, imobilul nefiind restituibil în natură. Prefectura jud.C., a solicitat unele precizări cu privire la faptul dacă s-au acordat sau nu antecesorului său despăgubiri la epoca exproprierii și, cu toate că a îndeplinit solicitările, arată că rezolvarea dosarului său a fost blocată nejustificat, adresându-se în acest sens Tribunalului C. prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) care, a fost admisă prin sentința civilă nr.61/2009 dispunându-se trimiterea dosarului la A.
A. a retrimis dosarul Prefecturii jud.C. cu solicitarea ca, pe de o parte, să se facă dovada faptului că antecesorul reclamantei, B. I., a fost membru CAP deși acesta era înscris ca proprietar în CF, iar pe de altă parte, de a se lămuri motivul pentru care între suprafața terenului menționată în CF și cea menționată în decretul de expropriere există o direferență de 2 mp. U. a solicitărilor A., Primarul municipiului C.-N. a emis dispoziția nr.4705/(...) pentru modificarea dispoziției nr.9563/(...) emise anterior.
Reclamanta arată că deși i s-a retransmis dosarul de mai bine de un an, C. de stabilirea despăgubirilor de pe lângă A. nu a mai întreprins nici un demers în sensul soluționării acestuia. În aceste condiții, arată că i se încalcă dreptul la o reparație echitabilă în sensul dispozițiilor art.1 din
Protocolul adițional nr.1 la C. E. a D. O.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Prin Dispoziția nr. 9563/2007, modificată prin dispoziția nr.4705/2009, P. M. C.-N., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat respectiv cota de
1/3 parte din terenul înscris în CF nr.17997, nr.top 21724, în suprafață de
9057 mp, situat în C.-N., teren La Versant sau Rotația I.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis S.ui C. Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 247/2005.
Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis de P. M. C.-N., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la S. C. C.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a D. Omului, executarea unei sentințe sau unei hotărâri, indiferent de la ce instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul în care a fost astfel calificat de C.
Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Imobiliara Saffi împotriva
Italiei ) sau să se bucure de efect parțial .
Curtea a admis că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea șiindiferent care ar fi împrejurările însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze, sau întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
Parcurgerea procedurii instituite de T. VII din L. nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească .
Curtea de la S. amintește în mod constant în jurisprudența sa că ea a considerat deja că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din C., mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de «. poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Curtea reține astfel că reclamanții sunt în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la C. pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de R. prin L. nr.30/1994.
Prin urmare, reclamanții pot invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a D. O. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția R., Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a R. în cauzele Togănel și Grădinaru și
Jujescu contra R., ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele Străin, Porteanu, Păduraru și Brumărescu, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamanților prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamantul arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care acesta se prevalează.
Curtea reține că are prerogativa ca în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul și să nu expună astfel R. la o nouă condamnare previzibilă în fața jurisdicției internaționale în materia D. Omului de la S. astfel că va admite acțiunea și în temeiul dispozițiilor legale amintite mai sus va obliga pârâta să procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamanți.
Este cunoscut faptul că potrivit art. 21 alin. 2 din Constituția R., dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
De altfel, în cauza Dumitru Popescu împotriva R., Curtea E. a D.
Omului a arătat că un asemenea sistem „bazat pe prioritatea C. și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de C. și de protocoalele sale adiționale.";
S-a mai precizat că, din moment ce C. face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință „obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator.";
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție „de împrejurările cauzei și criteriile consacrate înjurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesați"; (cauza S.C. Concept LTD S.R.L. și Manole împotriva R.).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 1997, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamanții sunt ținuți să mai aștepte, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de peste 10 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamanta a fost lipsită în mod arbitrar de atributele dreptului lor de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către S. Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva R., Curtea a statuat că O.U.G. nr.
81/2007 vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat dar cu toate acestea, până în prezent, Fondul
Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.
Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca S. Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză.
Împrejurarea invocată de pârâta C. C. pentru stabilirea D. potrivit căreia la acest moment nu este legal investită cu soluționarea cererii reclamantei urmare a solicitărilor formulate pentru completarea dosarului nu pot constitui temei de tergiversare a cererii întrucât după cum reiese din înscrisurile existente la dosar completările solicitate au fost efectuate.
În consecință, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale T.ui VII al Legii nr.247/2005 va admite acțiunea reclamantei așa cum se va regăsi în dispozitivul prezentei sentințe.
De asemenea, Curtea va aprecia că ipoteza normei legale instituite prin art.18 alin.5 din același act normativ este întrunită astfel că va obliga pârâta să plătească 1000 lei pe zi de întârziere nejustificată în îndeplinirea obligațiilor care-i revin.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E A dmite acțiunea reclamantei O. ANA domiciliată în C.-N., str.C. nr.63 în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B., sector 1, C.
F., nr.202 și în consecință:
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru cota de 1/3 din terenul înscris în CF nr.17997 nr.top 21724 conform dispoziției nr.9663 modificată prin dispoziția nr.4705 din 9 noiembrie 2009 a Primarului municipiului C.-N.
Obligă pârâta să plătească 1000 lei pe zi întârziere nejustificată la eliberarea deciziei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. L. F.
Red.M.S./A.C.
4 ex.-(...)
| ← Decizia civilă nr. 1395/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1900/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
