Decizia nr. 13/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA Nr. 13/2012
Ședința 21 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. H.
Judecător M. B.
Grefier V. D.
S-au luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul L. A. V. împotriva decizeie civile nr. 2. pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. privind și pe intimații D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B. M. și AFM B.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Contestația în anulare este legal timbrată.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa cererea și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin contestația în anulare formulată de intimatul L. A. V. , la data de (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. P. B. M., solicită anularea deciziei civile nr.2692/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr.(...) și rejudecarea recursului declarat de D. prin A. M. împotriva sentinței civile nr.2320/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr.(...).
Contestatorul arată că Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr.2320/(...) a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus restituirea sumei de 3282 lei - adică diferența rămasă nerestituită din taxa achitată în sumă de 5919 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. prin A. M. , iar prin decizia nr.2692/(...) Curtea de A. C. a admis recursul acesteia și a mai dedus încă o dată suma de 2.637 lei restituită pe cale administrativă, deși deducerea aceasta o făcuse Tribunalul Maramureș.
În concluzie, din suma de 5919 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare, T. a dedus - în mod corect suma de 2637 lei, dar și Curtea de A. C. a dedus la rândul ei, în recurs , în mod corect, aceeași sumă din ceea ce mai rămăsese de restituit, adică din 3282 lei statuând că reclamantul mai are de primit doar suma de 645 lei. Pe acest considerent s- au acordat doar 600 lei cheltuieli de judecată.
Consideră că, Curtea de A. C. a comis o eroare de calcul - o eroare materială în sensul prevăzut de art.318 alin.(1) C.proc.civ., motiv pentru care contestația se impune a fi admisă.
Apreciază că, în rejudecarea recursului, soluția care se impune ar fi aceea de respingere a recursului declarat de D. prin A. M. și acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.
Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2320 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui M. s-au respins excepțiile formulate de către pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. .
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanta L.
A. V. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M. și A. F. P. B. M. și în consecință : s-a anulat actul administrativ emis de A. F. P. B. M. privind soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 24053/(...).
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 3282 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța TS4A nr.1143949 /(...).
A fost obligată pârâta A. F. P. B. M. să restituie reclamantului suma de 3282 lei cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă .
Au fost obligată pârâtele să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B. M. iar prin decizia civilă nr. 2. recursul a fost admis iar pârâtele au fost obligate să achite reclamantului doar 645 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare.
În soluționarea contestației în anulare Curtea reține că reclamantul a acjitat, cu chitanța seria TS4A 1143949/0(...), suma de 5919. (f.16).reclamantul a beneficiat de o restituire parțială a taxei, realizată în baza OUG nr. 5., iar prin sentința civilă nr. 2320/(...) a beneficiat și de restituirea restului de 3282 de lei.
Acest aspect nu a fost avut în vedere, din eroare materială de către instanța de recurs, care a mai scăzut din nou, din suma restituită de către instanța de fond, suma deja restituită, obligând în final pârâtele la plata sumei de 645 de lei, diferență taxă de primă înmatriculare, nerestituită.
Potrivit art. 318 c.pr.civ.hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când sunt rezultatul unei greșeli materiale.
Starea de fapt enunțată anterior este rezultatul unei greșeli materiale. Astfel nu s-a observat de către instanța de recurs care este valoarea taxei achitată de către reclamant și nici faptul că din această sumă instanța de fond a scăzut deja suma restiutită reclamnantului în procedura administrativă, prealabilă sesizării instanței, iar instanța de recurs a scăzut din nou aceiași sumă.
Nu s-a produs în cauză o eroare de judecată, ci instanța de recurs, observând existența unei restutiri parțiale a calculat, în mod eronat, restul ce trebuia achitat, în urma unei duble scăderi.
Curtea apreciază că se poate reține existența unei greșeli materiale cu prilejul emiterii deciziei civile nr. 2., astfel încât în temeiul art. 318 teza I-a c.pr.civ. se va admite contestația în anulare și se va dispune anularea deciziei civile nr. 2..
Referitor la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2., Curtea reține:
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta a mai criticat și faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la incidența art. 725 alin. 1 C.pr.civ. invocat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, text de lege ce nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare, proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată.
Din această perspectivă, pârâta consideră că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe prima instanță trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din O.U.G. nr. 5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...) - (...) și nu restituirea integrală a taxei, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare și neîncălcând principiul neretroactivității legii civile în timp, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
A apreciat pârâta că OUG în forma aflată în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din T., fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate de reclamantă, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T..
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale
Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie
2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie
2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie
2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanta a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiulș art. 304 pct. 6 c.pr.civ. se va admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.2320 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația de plată a dobânzii legale în materie civilă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Cererea de obligare a intimatei-recurente la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă în parte, în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 3 c.pr.civ., Curtea constatând că onorarul de avocat în sumă de 500 lei în recurs este nejustificat de mare în raport de importanța cauzei și de munca depusă de către apărătorul ales .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare formulată de L. A. V. în contradictoriu cu intimatele D. G. A F. P. M. ȘI A. F. P. B. M. și în consecință:
Dispune anularea deciziei civile nr.2092/(...) în întregime și în consecință:
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.2320 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația de plată a dobânzii legale în materie civilă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta să achite intimatului L. A. 200 lei cheltuieli de judecată diminuate aferente contestației în anulare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
D. M. M. H. M. B. | V. D. |
red.DM/AC
2 ex. - (...)
jud.fond.O. S.
