Decizia nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE civila Nr. 5.
Ședința publică de la 12 I. 2012
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R.
Judecător M.-I. I.
Grefier C. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 6145 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul intimat V. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D.
Ida din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantului-intimat V. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. pr. cv. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta intimatului depune la acest termen întâmpinare și arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Reprezentanta reclamantului intimat V. M. solicită respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefundat potrivit motivelor invocate prin întâmpinare, și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6.145 din 9(...), pronunțată în dosarul nr. (...) de
Tribunalul Cluj s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâtă și chemata în garanție.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.-N. și în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 460 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
S-a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. și obligată aceasta să plătească pârâtei A. F. P. a mun. C.-N. suma de 460 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 239,30 lei cheltuieli de judecată.
Conformându-se exigentelor art.137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Cererea de suspendare si exceptiile invocate prin întimpinare vor fi respinse întrucât reclamantul contestă compatibilitatea taxei de poluare cu legislația europeană, împrejurare față de care nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea sa fiind admisibilă și formulată împotriva persoanei care a refuzat restituirea în termenul legal.
Analizând pe fond acțiunea, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat autovehiculul marca FORD, tip FIESTA, nr. de identificare W., care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al U. E.. In vederea înmatriculării în România a autoturismului reclamantul a fost obligat să achite suma de 460 lei cu titlu de taxă de poluare , taxa pe care a achitat-o la A. F. P. C.-N. in (...) (f. 12).
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei care i-a respins cererea (f.13).
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Față de cele ce preced, luând în considerare și faptul că în baza OUG nr. 5. taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garanție, in temeiul art. 60 si urm. Cod pr.civ., s-a admis si cererea de chemare in garantie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M.C.-N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
În privința dobânzii legale, pârâta consideră că cererea de acordare a acestora de la data achitării taxei de poluare și până la data plății efective ar fi trebuit respinsă de către instanța de fond, pentru că dauna de întârziere este datorată doar din ziua chemării în judecată, motiv pentru care solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de acordare a dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare și până la data plății efective.
Intimatul V. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursul ca nefondat și, pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale, cu cheltuieli de judecată.(f.9-11)
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata acest motiv de recurs este nefondat.Astfel conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Legii 9/2012 antamate de recurentă prin motivele de recurs Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 12 din acest act normativ in cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie
2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5., aprobată prin nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
Curtea reține că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de (...) respectiv in perioada 1 iulie 2008-(...) și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor U. E..
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat(actualmente art. 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de (...) pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa de poluare .
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la (...) și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa de poluare încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea Legii 9/2012 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
In ce priveste motivul de recurs vizind cererea de chemare in garantie acesta este nefondat cata vreme ea a fost admisa asa cum a fost formulata.
In ce priveste motivul de recurs vizind cheltuielile de judecata acesta este nefondat cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia . Pentru aceste cheltuieli nu este posibila obligarea AFM intrucit culpa procesuala este proprie autoritatii fiscale si pentru ea nu sunt intrunite cerintele legale pentru formularea unei cereri de chemare in garantie,obligatia de restituire a chematei in garantie nevizind si aceste cheltuieli .
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 312
C.pr.civ urmează a fi respins ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 6.145 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012.{ F. |
PREȘEDINTE,
A. A. M.
JUDECĂTOR, S. L. R.
JUDECĂTOR,
M.-I. I.
GREFIER C. C.
}
Red. A.A..M./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: E. B..
{ F. | }
{ F. | }
