Decizia nr. 4883/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4883/2012
Ședința publică de la 31 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC W. S., împotriva sentinței civile nr. 934 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu chematul în garanție M. A. ȘI D. R. și pârâta D. PENTRU A. SI D. R. A J. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- au depus întâmpinări, în raport de conținutul cărora, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 934 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., au fost respinse excepțiile invocate de pârâta D. pentru A. M. și chematul în garanție M. A. și D. R. B..
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. pentru A. M., în contradictoriu cu M. A. și D. R. B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepțiile, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, instanța a constatat că acestea sunt nefondate și reține următoarele:
Conform art. 7 al. 5 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ modificată, pentru cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 al. 2, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 8 al. 1 din legea menționată, cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare a cererii, se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Față de cele arătate, nu pot fi primite apărările chematei în garanție referitoare la inadmisibilitatea acțiunii și cea privind tardivitatea introducerii acesteia iar atâta vreme cât este ordonator principal de credite, M. nu se poate apăra invocând lipsa calității sale procesuale pasive.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantei, din coroborarea apărărilor pârâtei și a chematei în garanție, a probelor existente la dosar, precum și a prevederilor legale incidente speței, tribunalul a reținut următoarele:
Este real faptul că reclamanta SC W. S. S. a încheiat contractul de credit bancar nr. 25 din 30.XII.2009, contract înregistrat sub nr. 11.330 din
30.XII.2009, din cuprinsul căruia rezultă că suma de 180.000 lei împrumutată de la B. C. SA S. B. M. reprezintă credit agricol în baza L. nr. 1. (f.3-6).
Reclamanta a depus cererea - tip pentru acordarea alocațiilor din fonduri publice abia la (...), aspect ce reiese din copia existentă la filele 17 - 18, cu încălcarea art. 4 al. 2 din H.G. nr. 8. privind aprobarea N. metodologice de aplicare a L. nr. 1..
Din conținutul cererii și din anexa la contractul de credit reiese că data acordării creditului este (...) iar data rambursării acestuia este 21.XII.2010.
Prin H. Guvernului nr. 6. privind aprobarea pentru anul 2009 a nivelului fondurilor publice la creditele agricole de producție, potrivit L. creditului agricol pentru producție nr. 1., au fost acordate aceste sume aferente numai creditelor contractate cu băncile comerciale pe baza produselor bancare care au ca obiect finanțarea activității agricole pentru anul 2009. Potrivit art. 1 alin. 3 din hotărârea menționată, contractele de credit încheiate între beneficiar și banca comercială trebuie să conțină informații referitoare la obiectul contractului, precum și la durata și termenele de rambursare a ratelor și dobânzilor aferente
(grafic de rambursare). Având în vedere că actul normativ impune această prevedere în mod expres, respectarea ei este obligatorie, nefiind posibilă derogarea de la aceasta.
Începând cu 1 ianuarie 2010, prin R. C. nr. 1., de aplicare a prevederilor art. 87 și 88 din Tratatul C. și de modificare a R. C. nr. 7. și a L. directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013, s-a impus obligativitatea reconsiderării ajutoarelor de stat în concordanță cu aceste norme. În acest sens, Guvernul României a adoptat OG nr. 14/2010. Chiar dacă această ordonanță nu abrogă expres L. nr. 1., astfel cum susține reclamanta, este evident faptul că în conf. cu prev. art. 148 alin. 2 din Constituția R., normele europene arătate în cele ce preced, se aplică cu prioritate față de prevederile legale interne. În consecință, acordarea în anul 2010 a ajutorului de stat conform L. nr. 1. este incompatibilă cu norma specială comunitară.
Susținerile reclamantei potrivit cărora dispozițiile L. nr. 1., fiind anterioare aderării R. la U., sunt aplicabile conform Anexei V pct. 3 lit. b a L. nr. 157/2005, privind ratificarea Tratatului de aderare, sunt neîntemeiate, iar împrejurarea că în perioada de tranziție de până la data de 31 dec. 2009, legea în cauză nu a suferit modificări a fost lipsită de relevanță.
De asemenea, apărările reclamantei în sensul că solicitarea și obținerea creditului s-a făcut la sfârșitul anului 2009, nu justifică acordarea alocației bugetare solicitate, creditul în cauză a fost utilizat în anul 2010, pentru care Guvernul nici nu a stabilit nivelul alocației bugetare, conform art. 6 alin. 2 din L. nr. 1..
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată de reclamantă a fost neîntemeiată și a fost respinsă în baza art. 18 al. 1 din L. nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC W. S. S., solicitând instanței de recurs ca prin hotărârea ce va pronunța și în conformitate cu prevederile an. 304 pct. 9 și art. 312 alin 1,2 și 3 Cod de procedură civilă, să modifice sentința atacată și să admită actiunea promovată de noi în contradictoriu cu pârâta D. pentru A. și Dezvoltare R. M., având sediul în baia M. str. G. Ș. nr. 46, în sensul obligării pârâtei la plata bonificațiilor(alocații bugetare) în procent de 30% din volumul creditului de 170.324 , 70 lei contractat de noi în baza L. creditului agricol nr. 1. de la B. C. S. - S. B. M. și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei datorate începând cu data introducerii acțiunii, până la plata efectivă a acestei sume, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 9., Tribunalul Maramureș a respins acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei D. M. la plata alocațiilor bugatare în procent de 30% (stabilit prin pct. 4 din Anexa la HG nr. 6.) din volumul creditului de 170.324, 7 lei. Menționăm că volumul creditului contractat, de noi, a fost de 180.000 lei însă a cerut 30% din valoarea de 170.324,7 lei întrucât suma respectivă ne-a fost facturată(factura nr.195/(...)) în cursul anului
2009 , respectiv la (...) de către S. B. N. care ne-a livrat furaje pentru animale.
În motivarea sentinței atacate, se reține corect faptul că a contractat creditul de 180.000 lei de la B. C. S. în baza legii nr. 1., la data de (...), în baza contractului nr. 25/(...).
Se reține în sentință faptul că noi am fi încălcat art. 4 alin. 2 din H.G. nr.8., privind aprobarea N. metodologice de aplicare a L. 1. prin faptul că am depus cererea tip pentru acordarea alocațiilor din fonduri publice abia la data de (...). Învederează instanței de recurs că HG nr. 8. are un articol unic iar normele de aplicare a legii nr. 1. la art. 4 alin. 2, prevăd faptul că nivelul fondurilor publice se va stabili diferențiat, în fiecare an, prin hotărâre de guvern, deci nu se pune problema prescripției dreptului de a cere acordarea alocațiilor bugetare decât în termenul, general de prescripție de 3 ani. De altfel nici nu putea cere mai devreme acest lucru întrucât legea (art. 6 alin. 1 din legea nr. 1.)cere încadrarea în termenul de 360 zile a restituirii a ratelor și dobânzilor aferente și numai după aceea se poate pune problema acordării alocațiilor bugetare. Se poate constata că noi am depus cererea în termen legal și am cerut procentul de 30% din volumul creditului, acesta fiind stabilit prin anexa la RG nr. 6. pct. 4.
În mod greșit, Tribunalul Maramureș, reține în sentința atacată, faptul că din conținutul cererii și din anexa la contractul de credit reiese că data acordării creditului este (...). Data acordării creditului este (...) așa cum rezultă din art. 9.1 din anexa 2 la contractul de credit bancar nr. 25/(...) (condiții generale de derulare a contractului de credit - pe care o anexăm) " Prezentul contract intră în vigoare la data semnării lui de către ambele părți, dar creditul nu va fi acordat înainte de constituirea, înscrierea, asigurarea garanțiilor și cesionarea drepturilor de garanție în favoarea băncii pentru bunurile aduse în garanție, precum și la prezentarea la bancă a documentelor doveditoare în acest sens. Atât contractul cât și garanțiile și celelalte operațiuni au fost semnate și prezentate la bancă în data de (...), deci aceasta este data contractului de credit. La data de (...) a fost efectuată plata facturii(nr. 195/(...)) pentru furaje emisă de S. B. N. S.
Tribunalul Maramureș a dat o interpretare greșită prevederilor art. 1 alin. 3 din H.G. 6. ,,(Contractele de credit încheiate între beneficiar și banca comercială trebuie să conțină informații referitoare la obiectul contractului cât și la durata și termenele de rambursare a ratelor și dobânzilor aferente,,). Este explicit faptul că obiectul contractului este acordarea unui credit iar în anexele la contract au fost prevăzute condițiile de rambursare a creditului.
Este adevărat că Normele comunitare au interzis acordarea ajutoarelor de stat, în baza legii nr. 1., după data de (...), însă se poate observa faptul că a contractat creditul în baza aceste legi, în anul 2009.
Mai arată instanței de recurs faptul că Tribunalul Maramureș a greșit atunci când a susținut că dacă utilizarea creditului acordat în anul 2009 s-a făcut în anul 2010, nu se justifică acordarea alocațiilor bugetare. L. 1. nu prevede acest lucru care, în opinia noastră este și absurd deoarece au fost situații în care creditul a fost contractat la începutul anului 2009 iar acesta a fost utilizat parțial sau total în cursul anului 2010 iar persoana a primit ajutor de stat în anul 2010 sau 2011.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 mai 2012 (f.22-23) pârâta D. pentru A. M., a solicitat respingerea recursului și menținerea Sentinței civile nr.
934/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș În dos. nr. (...), ca fiind legală și temeinică.
În motivarea pârâta reiterează motivația făcută în fața primei instanțe și arată că acțiunea este nelegală și neîntemeiată așa cum rezultă din motivația făcută de Tribunalul Maramureș prin Sc. 9. februarie 2012, în contextual textelor lega le pe care se bazează această motivație.
Acțiunea este și inadmisibilă față de instituția noastră pe calea excepției de lipsa de calitate procesuală pasivă, așa cum am motivate și argumentat În timpul dezbaterilor de fond.
Astfel din dispozițiile legale mai sus invocate nu rezultă nici un temei legal care să confere Direcției pentru agricultură M., calitatea procesuală pasivă datorată neîndeplinirii unei obligații prevăzute de textele legale aplicabile față de cererea formulată sau o culpă imputabilă în acest sens. Din verificarea actelor dosarului depus, rezultă că instituția și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de
L. nr. 1. și În N. de aplicare a acestei legi aprobate prin H. 8. HG nr.6..
Referitor la obligațiile înscrise în actele normative de mai sus, comparativ cu conținutul dosarului depus de reclamantă, nu se regăsește nici un caz de neîndeplinire a obligațiilor ce revin instituției și care definesc capacitatea juridică a acesteia, capacitate care nu poate fi extinsă sau limitată.
Realizarea obiectului cererii reclamantei depășește limita capacității juridice a instituției, alocarea sumelor solicitate aparținând altor instituții ale statului, respectiv M. A. și D. R.
Pârâta mai invocă prevederile art. 6, 7 din L. nr. 1. și prevederile art.3, 4 alin.1 și 7 din H.G. nr. 8..
Prin întâmpinarea înregistrată de M. A. și D. R. a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că prima instanță în mod corect a reținut faptul că acesta nu are calitate procesuală în prezenta cauză.
Prin recursul declarat de reclamantă S. W. S. nu se critică sentința instanței de fond în ce privește soluția pronunțată de aceasta referitor la chemarea în garanție a ministerului, așa încât din acest punct de vedere, sentința recurată a intrat sub puterea lucrului judecat, încă de la data pronunțării instanței de fond, în consecință la acest moment nu se mai justifică prezenta instituției în cauză.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, în limitele formulate de recurent, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind interpretarea și aplicarea dreptului pertinent în cauză, Curtea reține că dezlegarea în drept dată de instanța de fond raportului juridic de conflict este legală și temeinică.
Astfel, obiectul acțiunii introductive viza stabilirea ca nejustificat a refuzului de a recunoaște și acorda bonificațiile (ajutorul de stat)în baza L. nr.
130/2003 în cuantum de 30% din suma de 170.324,70 lei împrumutată de recurentă de la B. C. SA.
Curtea reține că potrivit L. creditului agricol pentru producție nr. 1. , abrogată expres direct prin art. I alin. 1 lit. e) din L. nr. 281/2010 pentru abrogarea unor reglementări din domeniul ajutorului de stat în agricultură și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010 cu efect abrogator de la 2 ianuarie 2011 , s-au introdus anumite facilități recunoscute unor categorii de persoane expres prevăzute de lege (art. 3), între altele și cea privind ce a unei alocații bugetare de până la 30% din volumul creditului în ipoteza în care beneficiarii rambursează creditele și plătesc dobânzile la termenele scadente prevăzute în contractele de împrumut (art. 6 din L. nr. 1.).
În speță așa cum corect a reținut instanța de fond reclamanta recurentă a încheiat cu B. C. SA un contract de credit bancar nr. 25 din (...) înregistrat sub nr. 11.330 din (...) din cuprinsul căreia rezultă că reclamanta a împrumutat suma de 180.000 lei cu titlu de credit agricol în baza L. nr. 1..
Conform art. 6 alin. 2 din L. nr. 1. Guvernul a aprobat prin H. nr. 6. nivelul fondurilor publice care se acordă la creditele agricole pentru producție contractate cu băncile comerciale în anul 2009.
Din economia acestei hotărâri rezultă că fac obiectul prevederilor stipulate doar creditele agricole contractate cu băncile comerciale pe baza produselor bancare care au ca obiect finanțarea activității agricole, conform L. creditului agricol pentru producție nr. 1., cu modificările ulterioare.
Or, trebuie notat că potrivit art. 1 din L. nr. 1.: Creditul agricol pentru producție este un instrument economico-financiar de politica agricolă prin intermediul căruia se susțin activitățile curente de producție agricolă, stabilite prioritar de M. A., A. și P. iar conform art. 2 din aceeași lege : Prin activitățile curente de producție agricolă se înțelege acțiunile care vizează: a) înființarea, întreținerea și recoltarea culturilor agricole, precum și întreținerea și recoltarea plantațiilor; b) achiziționarea sau producerea puilor de pasăre pentru carne și ouă, a purceilor pentru îngrășat, a tineretului ovin, caprin, bovin și cabalin pentru îngrășat, precum și a materialului de populare piscicolă și a familiilor de albine; c) aprovizionarea, procesarea hranei, asigurarea medicamentelor și tratamentelor medicale pentru animale, a cheltuielilor curente pentru întreținerea și funcționarea adaposturilor, utilajelor și instalațiilor aferente; d) asigurarea culturilor și plantațiilor împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor de risc natural, precum și asigurarea efectivelor de animale impotriva efectelor dăunătoare ale factorilor de risc natural, a bolilor și a accidentelor.
Așa fiind, în speță, pentru a beneficia de facilitățile oferite de L. nr. 1. pentru anul 2009 în acord cu HG nr. 6., reclamanta trebuia să probeze contractarea unui credit în termenii L. nr. 1. pentru finanțarea activităților curente de producție agricolă pentru anul 2009.
Din economia contractului de credit, rezultă că acest contract a fost încheiat la data de (...) deci cu 2 zile înainte de expirarea anului calendaristic
2009 cu intenția vădită de a eluda atât L. nr. 1. cât și dispozițiile legale ale
Uniunii Europene, în speță R. CE nr. 1. privind aplicarea art. 87 și 88 din
Tratatul CEE și de modificare a R. CE nr. 7. și a L. directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier în perioada 2007-2013, cu atât mai mult cu cât se știa că începând cu anul 2010, al treilea an de la aderarea R. la UE nu se mai pot acorda niciun fel de bonificații în baza L. nr. 1. ținând seama de incidența prevederilor cuprinse în Capitolul 3 pct. b) „A."; din Tratatul de aderare a R. la UE.
Pe de altă parte, în sprijinul tezei intenției de fraudare a legii rezidă și maniera concretă de executare a contractului, altfel condiție esențială prevăzută la art. 3 din HG nr. 6., respectiv pentru a beneficia de prevederile aacestui act normativ: Contractele de credit încheiate între beneficiar și banca comercială trebuie să conțină informații referitoare la obiectul contractului, precum și la durata și termenele de rambursare a ratelor și dobânzilor aferente (grafic de rambursare).
În acest context, din probele dosarului, așa cum corect a reținut și instanța de fond, rezultă că creditul a fost tras la (...) iar data rambursării acestuia a fost (...).
Prin urmare, în nici un caz nu s-a dovedit că creditul în cauză a fost contractat pentru activitatea curentă de producție agricolă aferentă anului 2009,
și deci nu se poate susține cu temei că la data de (...) când a fost semnat contractul de credit agricol exista deja o măsură de ajutor de stat pentru a intra sub incidența 88 alin. 1 din Tratatul CEE așa cum a fost aplicabil conform normelor stipulate în Tratatul de aderare precitat.
Așa fiind, reclamanta se prevalează de fapt de o aparență de ajutor de stat existentă până la data de (...) aparență creată de încheierea contractului de credit la data de (...).
Așa fiind, refuzul autorității publice de resort de a recunoaște și plăti bonificația solicitată de reclamantă pe considerentul că pentru plățile efectuate în anul 2010, aferente unui contract de credit încheiat în anul 2009 nu se acordă bonificațiile prevăzute de L. nr. 1. este justificat, iar pentru a înlătura orice dubiu cu referire la acest aspect L. nr. 1. a fost expres direct abrogată la data de
2 ianuarie 2011.
Efectul abrogator deși nu se întinde pentru trecut, așa cum a arătata corect și prima instanță L. nr. 1. nu mai putea fi invocată pentru recunoașterea unui atare drept după al treilea an de la data aderării R. la UE căci încălca nu numai dispozițiile Tratatului de aderare dar și prevederile R. nr. 1..
Trebuie notat că Tratatul de aderare al R. la UE face parte din legislația primară a Uniunii Europene, legislație ce produce efect direct în sistemul nostru juridic și se aplică cu prioritate față de dispozițiile contrare din dreptul național conform principiului priorității dreptului Uniunii Europene față de dreptul național consacrat și de art. 148 alin. 2 din Constituția R..
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pronunțând astfel o sentință legală și temeinică, sens în care în speță nu este dat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Așa fiind, conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 rap. la art. 312 C. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC W. S. S. împotriva sentinței civile nr. 934 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta SC W. S. S. împotriva sentinței civile nr. 934 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
L. U.
JUDECĂTOR,
M. D.
G., M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. I. V.
