Decizia nr. 1629/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1629/2012
Ședința din data de 29 F. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul J. E. împotriva sentinței civile 3604 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C., I. P. J. M. și I. P. J. C., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul prin avocat V. D., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 2., lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
P. de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului declarat.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimata-pârâtă I. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, iar la data de (...) intimatul-pârât I. C. a depus întâmpinare, în două exemplare.
Reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul promovat.
Instanța comunică reprezentantului recurentului câte un exemplar la întâmpinărilor depuse de intimați.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.19 și art. 20 din L. nr.5. și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței cu privire la urmarea procedurii prevăzută de art. 111 al. 6 din OUG 195/2002 reprezentantul recurentului relevă că a urmat această procedură, adresându-se atât pârâtului cât și procurorului care a instrumentat dosarul de urmărire penală aflat pe rolul P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca iar răspunsurile primite se află atașate la dosarul cauzei. De asemenea se solicită instanței a se lua act de răspunsurile la interogatoriu dat de către același pârât, practica administrativă constantă fiind în sensul în care în atare situații se refuză prelungirea dreptului de circulație pe durata urmăririi penale.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței civile recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea analizării fondului pricinii.
Susține că întreaga culpă aparține I.ui de P. al J. M. care a introdus în baza de date un proces-verbal inexistent, care nu a putut fi prezentat de către pârâtă în fața instanței.
Instanța de fond reține în considerentele sentinței pronunțate condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ, fără a intra într-o analiză a fondului cauzei, de natură a determina respingerea acesteia ca nefondată. Dacă prima instanță, în temeiul art. 998 cod civil, ar fi analizat raportul faptă-consecință, aceasta ar fi putut pronunța o soluție cu privire la fondul cauzei.
La fila 5 din dosarul de fond a fost depusă copia plângerii prealabile formulată de către reclamant, prin care solicită eliberarea permisului de conducere reținut ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții, la care i s-a comunicat răspunsul depus la fila nr. 6, fiindu-i refuzată restituirea permisului de conducere auto, deși reclamantul se încadra în prevederile art. 111 al. 6 din OUG 195/2002.
Pe parcursul judecății fondului, dat fiind faptul că au fost soluționate cele două dosare penale iar reclamantul a reintrat în posesia permisului auto, acțiunea introductivă a rămas fără obiect și implicit lipsită de interes, motiv pentru care s-a formulat o precizare de acțiune, conform filei 46 din dosarul de fond, în sensul obligării pârâților la repararea pagubei cauzate ca urmare a faptului că reclamantul a fost frustrat de dreptul legitim de a conduce autovehicule pe o perioadă îndelungată de timp - aproximativ 10 luni - ceea ce a generat producerea unei pagube în bugetul recurentului, întrucât acesta a fost nevoit să apeleze la închirierea unei mașini și a unui șofer care să o conducă în acest interval.
Apreciază reprezentantul recurentului că refuzul autorităților de a proceda la restituirea permisului auto reprezintă un refuz nejustificat care justifică dreptul reclamantului la recuperarea prejudiciului suferit, iar în privința cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune susține că acestea sunt cuantificate prin facturile depuse la dosarul de fond.
Totodată se arată că nu se solicită acordarea cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul proces.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3604 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul J. E. împotriva pârâților I. DE P. A J. C., I. DE P. A J. M. și I. DE P. A J. C., având ca obiect despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 8 pct.l din L. nr. 5. „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin.4, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate si eventual, reparații pentru daune morale; de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii";.
Din prevederile legale menționate rezultă că: reclamantul trebuie să aibă calitatea de persoană vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral; să se fi adresat organului emitent al acestuia, iar în măsura în care este nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente, se poate adresa în termenul prevăzut de art. 7 alin.4 din L. nr. 5. instanței de contencios administrativ competente pentru a solicita: anularea în tot sau în parte a actului si repararea pagubei cauzate, eventual daune morale.
In contextul acelorași prevederi legale, instanța a apreciat că o acțiune intentată exclusiv pentru obținerea de despăgubiri, daune materiale si morale este condiționată de cerința anulării actului administrativ vătămător, cerință neprobată, dimpotrivă, în cauză reclamantul si-a precizat acțiunea exclusiv în acest sens.
Pe de altă parte, în apărare a invocat rezoluții de neîncepere a urmăririi penale (f.38-39), rezoluții care nu pot forma obiectul acțiunii în contencios administrativ deoarece nu sunt acte administrative ci au natură juridică penală si cad sub incidența dispozițiilor Codului de P. Penală.
Față de cele expuse instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada cerințelor prev.de art. 8 alin.l din L. nr. 5. - temei legal al acțiunii precizate, motiv pentru care a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul J. E., solicitând ca, în urma îndeplinirii formelor procedurale legale, prin decizia ce se va pronunta, in conformitate cu prevederile Art.312 C.p.c. raportat la A. ind. 1 din acelasi cod, sa se admita recursul reclamantului, asa cum a fost formulat si motivat si consecutiv: - apreciind actul nr.307331/SPR/(...) emis de I. C. - S. P. R. ca fiind unul asimilat actului administrativ, sa se caseze sentinta civilă recurată si sa se trimită cauza spre rejudecare aceleiasi instante, in vederea analizării si pronunțării pe fondul pricinii.
În motivare s-a arătat că:
Considerentele instantei fondului se circumscriu eventual unor conditii de inadmisibilitate ale actiunii in contencios administrativ formulate si precizate de reclamant si nicidecum nu reprezinta o analiza pe fond a cauzei, de natura a conduce la respingerea acesteia ca nefondata. D. in situatia in care ar fi analizat raportul fapta-prejudiciu in sensul Art.998 Cod civil, aceasta ar fi putut pronunta pe fond o solutie. In consecinta, procedand astfel, instanta fondului l-a privat de un grad de jurisdictie, ceea ce atrage in viziunea sa, casarea cu trimitere pentru o judecata pe fond a cauzei.
Pe de . parte, contrar susținerilor instanței fondului, actul nr.307331/SPR/(...) emis de I. C. - S. P. R. la plângerea prealabila a reclamantului si înregistrată sub același nr., reprezintă un act asimilat actului administrativ (asemenea lipsei unui răspuns la plângerea prealabilă).
In consecinta, chiar daca actului asimilat celui administrativ nu i se poate aplica sanctiunea anularii, paguba cauzata - si dovedita cu inscrisuri - precum si daunele morale produse de catre acesta, trebuie reparate.
Fata de cele mai sus aratate, apreciază ca se impune admiterea recursului.
Pârâții-intimați I. de P. al J. C. și I. de P. al J. C. au formulat întâmpinări, solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să se respingă ca nefondat recursul și să se mențină în întregime hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul J. E. a chemat în judecată pârâtul I. DE P. A J. C. solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: anularea actului administrativ nr. 307331/ SPR 2009, cu obligarea acestuia la restituirea permisului de conducere.
Ulterior, prin precizarea de acțiune depusă, reclamantul a învederat instanței că înțelege să extindă cadrul procesual, prin chemarea în judecată
și a I. M. si I. C., iar obiectul juridic dedus judecății îl constituie: obligarea pârâților în solidar la repararea pagubei cauzate în perioada martie- decembrie 2009 în sumă de 87.540 lei constând în închiriere autoturism si șofer; obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 5.000 Euro cu titlu de reparații pentru daunele morale produse si la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința atacată, acțiunea a fost respinsă, tribunalul apreciind că nu se atacă un act administrativ, în sensul Legii nr. 5., astfel încât nici obligarea, pe această cale, la plata unor despăgubiri nu ar fi admisibilă.
Reclamantul a declarat recurs, prin care se arată că aceste statuări nu pot fi validate, întrucât s-a prevalat de existența unui refuz nejustificat de restituire a permisului său de conducere, reținut cu încălcarea prevederilor legale, însă petitul inițial formulat a rămas fără obiect pe parcursul soluționării cauzei, actul fiindu-i înapoiat, fără însă ca în această manieră să se legalizeze atitudinea anterioară a pârâtului și fără a-i putea fi astfel negat dreptul la repararea prejudiciului cauzat.
Curtea constată că deși criticile formulate sunt parțial întemeiate, în limitele expuse conform celor ce urmează, această împrejurare nu este de natură să ducă, în substanță, la admiterea acțiunii, fiind suficientă circumstanțierea considerentelor pentru care soluția dată la fond este legală, o astfel de explicitare putând fi realizată de către instanța de recurs, dat fiind și faptul că tribunalul nu s-a pronunțat pe excepție.
Astfel, în fapt, se constată că, data de (...), reclamantul a fost oprit în trafic de agenții de circulație pe raza municipiului C.-N., iar în urma verificărilor efectuate în baza de date, s-a constatat că era cercetat penal de I.
C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr.
195/2002, respectiv pentru că a condus pe drumurile publice, în timp ce permisul său de conducere era suspendat, urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale.
Ca atare, agentul constatator a procedat la reținerea permisului de conducere al reclamantului, eliberându-i acestuia dovada înlocuitoare fără drept de circulație seria CD nr. 0190336/(...), pe care petentul a refuzat să o primească, motiv pentru care a rămas în păstrarea SPR C..
Totodată, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86. alin. 2 din
OUG nr. 195/2002, s-a întocmit dosarul penal nr. 2465/P/2009 al P. de pe lângă J. C. N., constatându-se că s-a dispus anterior, de către I. C., reținerea permisului de conducere al petentului.
Reclamantul arată că la originea întocmirii primului dintre cele două dosare penale și a reținerii permisului său de conducere a stat înregistrarea procesului-verbal nr. 1. încheiat de I. M., la data de (...), pentru sancționarea contravențională a petentului, prin care a fost aplicată amenda contravențională și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, însă având în vedere că plângerea contravențională formulată nu a fost implementată în baza de date decât la data de (...), în baza certificatului de grefă eliberat la (...), pârâtul I. C. a relevat că nu i se poate reține în sarcină vreo culpă pentru modul în care a înțeles să dea eficiență prev. art. 190 din HG nr. 1391/2006.
În acest context, reclamantul s-a adresat I. C., prin solicitarea înregistrată sub nr. 307331/SPR/(...), cerând „eliberarea de îndată a permisului său de conducere"; (f. 5), răspunsul emis sub același număr, la (...)
(f. 6), fiind în sensul în care, dat fiind faptul că acesta a fost reținut ca urmare a întocmirii a două dosare penale, dintre care cel înregistrat sub nr.
143/P/2009, pe rolul parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, vizează o infracțiune comisă la (...), deci anterioară celei din dosarul penal nr.
2465/P/2009 al P. de pe lângă J. C. N., este necesar ca petentul să prezinte rezoluțiile procurorilor de caz în cele două cauze.
La data de (...), reclamantul s-a adresat și P. de pe lângă J. C. N., înregistrând, în cadrul dosarului nr. 2465/P/2009, o cerere prin care a solicitat să se dispună organelor de poliție să i se restituie de îndată permisul.
Prin adresa de răspuns de la fila 14 din dosarul de fond, s-a relevat că procurorul nu are astfel de atribuții, acestea revenind exclusiv șefului serviciului poliției rutiere, fiind aduse, totuși, în discuție și prev. art. 111 alin.
6 din OUG nr. 195/2002, care se referă însă la prelungirea dreptului de circulație, pe durata desfășurării cercetărilor penale.
Ulterior, la data de (...), în dosarul nr. 143/P/2009 al P. de pe lângă
Judecătoria Târgu Secuiesc, a fost dată rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, apreciindu-se că acesta nu a luat efectiv la cunoștință despre faptul că s-a dispus luarea măsurii complementare a suspendării dreptului său de a conduce pe drumurile publice, de către I. M..
De asemenea, în dosarul nr. 2465/P/2009 al P. de pe lângă J. C. N., la data de (...), s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantului, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, cu motivarea că, la data de (...), permisul său nu era efectiv anulat, ci numai reținut în vederea anulării.
De amintit este și faptul că, prin sentința civilă nr. 377/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei Luduș, a fost admisă plângerea contravențională a reclamantului și a fost anulat procesul-verbal nr. 1. încheiat de I. M., la data de (...), ca urmare a constatării faptului că a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale aplicate(f. 107, dosar fond).
Esența apărărilor reclamantului constă în faptul că refuzul restituirii permisului său de conducere, de către I. C., la data de (...), este unul nejustificat, având în vedere faptul că a adus la cunoștința autorității că procesul verbal care a stat la baza procedurilor penale demarate împotriva sa nu i-a fost comunicat conform exigențelor procedurale și, mai mult, că a introdus pe rolul instanței o plângere contravențională, înregistrată la data de (...).
O primă observație pe care Curtea o consideră necesară a fi făcută este aceea conform căreia, pornind de la prev. art. 2 alin. 2 din LCA, acest refuz este susceptibil, de principiu, a fi supus analizei instanței de contencios administrativ, iar având în vedere că solicitarea reclamantului din petitul principal a rămas fără obiect, pe parcursul soluționării cauzei la fond, nu se apreciază că aceasta ar însemna că ar deveni inadmisibilă cererea de despăgubiri, formulată în contradictoriu cu pârâtul I. C., care vizează tocmai perioada în care acest refuz și-a produs efectele, deși aceasta pare a fi teza avansată de către prima instanță.
Cu toate acestea, având în vedere dispozitivul hotărârii, precum și trimiterile succinte pe care le face tribunalul la caracterul procedurilor penale demarate împotriva reclamantului, cu privire la care se apreciază, în mod corect, că nu cad sub incidența Legii contenciosului administrativ, Curtea a ajuns la concluzia, redată și anterior, că nu se impune a fi trimisă cauza spre rejudecare, neputându-se pune în discuție încălcarea dreptului la apărare al petentului sau al dublului grad de jurisdicție, din moment ce toate considerentele primei instanțe, ce vor fi dezvoltate de către Curte, au fost făcute cu luarea în considerare a probațiunii depuse doar la dosarul de fond și a apărărilor expuse prin întâmpinările înregistrate de către pârâți, în cadrul judecății în primă instanță.
În ceea ce privește limitele în care se poate pronunța instanța, în cadrul analizei pe care o va realiza, trebuie subliniat că se impun a fi respectate rigorile impuse de L. nr. 5., precum și principiile generale ale dreptului administrativ, conform cărora legalitatea unui act emis în regim de putere publică nu poate fi verificată decât din perspectiva documentației care a stat la baza emiterii lui, orice acte sau fapte juridice intervenite ulterior neavând incidență în privința aprecierii referitoare la respectarea dispozițiilor imperative, de la momentul emiterii lui.
Așa fiind, instanța apreciază că în mod corect au fost luate în considerare, la data de (...), doar mențiunile care apăreau la acel moment în baza națională de date privind abaterile de la normele rutiere, în care înregistrarea referitoare la plângerea contravențională a fost inserată doar la data de (...), în baza unui certificat de grefă eliberat la (...) (f. 18).
Ca atare, la data de referință, pârâtul I. C. nu avea o altă modalitate de verificare a aspectelor sesizate de reclamant prin cererea adresată, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din actele dosarului că s-ar fi atașat solicitării de restituire a permisului un alt certificat de grefă, care să fi fost emis anterior.
De asemenea, pârâtul aduce în discuție în acest context, în mod corect, faptul că normele legale prevăd în sarcina persoanei interesate, respectiv a reclamantului, obligația de a prezenta organelor de poliție dovada înregistrării, în termen, a plângerii contravenționale, inclusiv în vederea menționării ei în baza națională de date.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorată împrejurarea că, la momentul formulării cererii de restituire a permisului, situația reclamantului nu mai intra sub incidența prev. art. 118 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, întrucât faptele săvârșite de acesta și care au dus la reținerea permisului de conducere nu erau de natură contravențională, ci intrau în logica textului art. 111 din același act normativ.
Astfel, chiar dacă este real că primul dintre dosarele penale întocmite pe numele reclamantului își are originea în nerespectarea unei măsuri complementare stabilite ca urmare a săvârșirii unei contravenții, nu poate fi negată specificitatea acestuia, care excedează ipotezei conținute de textul art. 118 alin. 3 din ordonanță.
Ca atare, situația asupra căreia a fost ținut să se pronunțe pârâtul, la momentul solicitării de restituire, nu putea fi analizată fără a lua în calcul prev. art. 111 alin. 1 și 6 din același act normativ, conform cărora:
"1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: a) la cumularea a cel puțin 15 puncte de penalizare; b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1) și la art. 92 alin. (3) și (5);…..
(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin.
(1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.";
De asemenea, conform prev. art. 219 din HG nr. 1391/2006:
"(1) Restituirea permisului de conducere se dispune de catre seful serviciului politiei rutiere care il are in evidenta, la cererea titularului, in urmatoarele cazuri: a) la expirarea termenului de suspendare, cand sanctiunea a fost aplicata pentru cumul de puncte; b) la expirarea termenului de suspendare, cand sanctiunea a fost aplicata ca urmare a savarsirii unei contraventii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, dupa caz, a fost majorata cu 30 de zile, daca titularul a promovat testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație; c) in baza certificatului medico-legal prin care se confirma ca afectiunile medicale care au determinat declararea persoanei respective ca inapta medical au incetat.
(2) Restituirea permisului de conducere se dispune de catre seful serviciului politiei rutiere pe raza careia a fost savarsita fapta, la cererea titularului, in baza rezolutiei sau, dupa caz, a ordonantei procurorului prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarirea penala ori incetarea urmaririi penale, in baza hotararii judecatoresti ramase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contraventiei a fost anulat ori ca urmare a incetarii masurii de siguranta prevazute la art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.";
Ca atare, în acest context, în mod corect a relevat prima instanță că nu intră în competența instanței de contencios administrativ a se pronunța asupra legalității procedurilor penale demarate împotriva reclamantului, astfel de statuări excedând sferei Legii nr. 5., esențial fiind că, la momentul la care pârâtul I. C. a refuzat să-i restituie reclamantului permisul de conducere, pe numele acestuia erau întocmite deja două dosare penale, astfel încât restituirea nu era posibilă, nefiind incidente niciuna din tezele cuprinse în textul art. 219 din HG nr. 1391/2006.
Pe de altă parte, chiar dacă cererea formulată ar fi fost interpretată ca intrând în logica textului art. 111 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, așa cum a arătat, de altfel, și reprezentantul reclamantului, în cursul dezbaterilor de la acest termen, prelungirea dreptului de circulație, pe durata derulării cercetărilor penale, se putea dispune numai de către procurorul de caz.
În acest context, se mai remarcă că o cerere similară cu cea adresată P. de pe lângă J. C. N. nu s-a dovedit că ar fi fost formulată și în atenția procurorului care instrumenta dosarul penal înregistrat pe rolul P. de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, deși acesta a fost întocmit în legătură directă și pe baza celor dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ce a fost atacat în instanță de către reclamant.
În plus, Curtea apreciază că pârâtul nu și-ar fi putut aroga atribuții care sunt prevăzute în sarcina procurorului de caz, fie prin dispunerea prelungirii dreptului de a conduce, fie prin emiterea ordonanței de scoatere/neîncepere a urmăririi penale, pe baza căreia se restituie permisul, cu atât mai mult cu cât dosarul înregistrat pe rolul P. de pe lângă Judecătoria
Târgu Secuiesc, a fost întocmit pentru o faptă săvârșită anterior înregistrării plângerii contravenționale a reclamantului, respectiv la (...).
În acest context, pârâtul a relevat corect că forma de manifestare a refuzului trebuie apreciată în fiecare caz concret, întrucât soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă automat un refuz nejustificat, caracterul nejustificat reieșind numai prin raportare la legislația existentă, cu care refuzul trebuie să fie în contradicție.
Ca atare, reținând, în esență, că refuzul pârâtului de a restitui permisul de conducere al reclamantului a fost unul justificat, atât din perspectiva specificității modului de derulare al cercetărilor penale demarate împotriva acestuia și care excedează competenței instanțelor de contencios administrativ, cât și din aceea a înregistrărilor care figurau, la acel moment, în baza națională de date, în cauză nefiind incidente prev. art. 2 alin. 1 lit. i și n din LCA, soluția de respingere a acțiunii este legală, pe această cale specială neputând fi acordate nici despăgubirile solicitate.
Aceasta întrucât, conform celor mai sus expuse, lipsește fapta ilicită a pârâtului, astfel cum aceasta este circumstanțiată în materia contenciosului administrativ, reclamantul având la dispoziție alte mijloace procedurale prin care poate încerca repararea prejudiciului invocat.
Așa fiind, în baza prev. art. 20 din LCA, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul formulat de reclamant va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de J. E. împotriva sentinței civile nr. 3604 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
