Decizia nr. 8189/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
DECIZIA C. Nr. 8189/2012
Ședința a de 17 O. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul C. J. M. PENTRU C. PENTRU P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 4659 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...)*, în contradictoriu cu reclamantul I. A. G., având ca obiect - anulare act administrativ măsuri de protecție specială a copilului.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic G. F., care depune la dosar delegație de reprezentare nr.
3970/(...), lipsind intimatul-reclamant.
Soluționarea cauzei s-a făcut cu participarea d-nei procuror V. T., potrivit prevederilor art. 125 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, la dispozițiile L. nr. 2. și art. 3 pct. 3
C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de prima instanță cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Susține reprezentanta recurentei că în prezenta cauză trebuia citată și D. Generală de A. S. și P. C. M., al cărei raport, în conformitate cu dispozițiile L. nr.
2. ar fi fost necesar pentru soluționarea cauzei.
La întrebarea instanței aceasta relevă că prezenta pricină are caracter contencios având în vedere că s-a atacat un act administrativ, respectiv hotărârea nr. 93/(...) emisă de o comisie care funcționează în subordinea C.ui J. M..
În subsidiar solicită casarea sentinței primei instanțe cu consecința admiterii excepției lipsei plângerii prealabile și prin urmare respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
De asemenea solicită modificarea sentinței și menținerea hotărârii nr.
93/2012 ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive:
Apreciază că potrivit art. 3041 C. pr.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel nu poate fi limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. pr.civ., cauza putând fi analizată sub toate aspectele.
Susține reprezentanta recurentului că instanța de fond a indicat în dispozitivul hotărârii atacate că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, conform dispozițiilor codului de procedură civilă, deși L. nr. 2. prevede termenul de 10 zile, dispoziții speciale aplicabile în cauză.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legii contenciosului administrativ și a stabilit că procedura de urmat în prezenta cauză este cea de drept comun, deși potrivit art. 128 din L. nr. nr. 2. în cauzele care privesc măsurile de protecție socială termenul de recurs este de 10 zile.
Un rol important în soluționarea cauzei l-ar fi avut menținerea în calitate de parte a D. G. de A. S. și P. C. M., actul administrativ atacat fiind adoptat în baza unui raport întocmit de această direcție, iar potrivit art. 130 din L. nr. 2. este necesar un raport al acestei instituții, adresat instanței de judecată, raport distinct de cel în baza căruia s-a dat dispoziția de mutare a reclamantului.
Susține reprezentanta recurentei că această entitate trebuia citată ca pe baza raportului adresat instanței să se procedeze la justa soluționare a cauzei, cu atât mai mult cu cât luarea măsurilor de plasament, conform art. 130 al. 1 din L. nr. 2. sunt de competența direcției generale de asistență socială și protecția copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază teritorială a fost găsit acesta.
De asemenea se relevă că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. în sensul în care instanța reține în cuprinsul hotărârii atacate că pentru încetarea plasamentului C. nu a respectat prevederile art. 9 pct. 4, art. 14 pct.
2, art. 16 pct. 4 din L. nr. 2., dispoziții care nu fac referire la metodologia de funcționare a C. sau la măsuri de protecție socială.
Totodată instanța de fond nu a reținut corect nici vârsta intimatului, care este de 22 de ani iar nu de 17 ani, astfel încât nu poate fi vorba despre încetarea plasamentului minorului.
Prima instanță nu a analizat rapoartele DGASPC M. care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat ci a avut în vedere doar aspecte procedurale care vizează activitatea C. cu ocazia luării așa zisei măsuri a încetării plasamentului, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Raportat la prevederile art. 304 pct. 8 308 C. pr.civ. instanța a reținut în mod greșit măsura încetării plasamentului, dat fiind că nu este vorba despre o atare măsură, ci de o măsură de mutare, care încetează într-o locație și se transpune într-o altă locație.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și acordarea cheltuielilor judiciare, reprezentând costuri de transport și cazare.
Reprezentanta M.ui P. solicită admiterea recursului, apreciind că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu greșita aplicare a legii cât și a obiectului juridic dedus judecății, realizând o tertia lex între L. nr. 554/2004 și L. nr. 2..
Temeiurile juridice și obiectul cauzei sunt diferite în materia măsurilor luate față de minor, fiind strict determinate prin legea specială, iar din această perspectivă instanța de fond nu putea da o soluție pe baza ambelor acte normative.
Intenția legiuitorului, la momentul conceperii legii privind protecția copilului, a fost aceea de a asigura un cadru legal strict determinat care vizează minorii lipsiți de ocrotirea părintească, față de care statul, prin instituțiile specializate, ia măsurile anume prevăzute de aceste dispoziții legale.
L. specială trebuia să constituție singurul temei legal aplicabil în cauză.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță - secția civilă și ca urmare cadrul procesual să fie determinat prin raportare la prevederile legii speciale, respectiv L. nr. 2., urmând a fi citată D. Generală de A. S. și P. C. M., care are calitate procesuală în virtutea dispozițiilor legale speciale.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4659 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)* s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul I. A. G. în contradictoriu cu pârâtul C. J. M. - C. PENTRU P. C. M. și în consecință: S-a anulat H. nr. 93/2012 din (...) emisă de pârâtul C. J. M. - C. pentru P.
C. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr.93/2012 s-a dispus de către comisia constituită în temeiul dispozițiilor H. nr.1437/2004, încetarea plasamentului la centru CTF E. S.-M. și trimiterea în plasament la C. de P. al T. care urmează să părăsească sistemul de protecție S.-M. începând cu data de (...).
Întrucât în mod greșit a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă D. pentru P. C. M. pentru intimata C. J. M. s-a constatat că excepția lipsei calității procesuale invocată de aceasta este întemeiată întrucât hotărârea atacată este dată de C. J. M. - C. pentru P. C. M..
În consecință, excepția a fost admisă, iar în calitate de pârât în cauză a fost introdus C. J. M. - C. pentru P. C. M., sens în care a și fost precizată acțiunea.
H. dată de C. J. M. a fost criticată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie întrucât s-a dispus de către C. constituită în baza dispozițiilor H. nr.1437/2004 încetarea plasamentului minorului de 17 ani începând cu data de
01 iulie 2012, în condițiile în care dispozițiile art.9 pct.4, 14 pct.2 și 16 pct.4 din
L. nr.2. nu au fost respectate.
Având în vedere aceste reglementări legale reclamantul a învederat faptul că acordul petentului, cu privire la măsura propusă nu s-a cerut de către comisie și nici nu au fost îndeplinite dispozițiile art.16 din H. nr.1437/2004, menționate mai sus.
În atare condiții s-a invocat că hotărârea este nelegală, iar reclamantul a solicitat anularea acesteia.
Instanța a reținut că în conformitate cu art.68 alin.1 și 2 din L. nr.2.
„Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului. În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii";.
Potrivit art.69 alin.3 din aceeași lege „În situația în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească";.
Art.53 alin.3 din L. nr.2. prevede : „măsurile de protecție specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimțământul acestuia. În situația în care copilul refuză să își dea consimțământul, măsurile de protecție se stabilesc numai de către instanța judecătorească, care, în situații temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-și exprima consimțământul față de măsura propusă";.
Conform art.61 din același act normativ: „Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului: a) în situația copilului prevăzut la art.56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art.56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului; b) în situația copilului prevăzut la art.56 lit. b) și e), atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri";.
Pe baza acestor dispoziții legale s-a constatat că măsura încetării plasamentului trebuia luat doar de către instanța judecătorească.
Instanța a înlăturat susținerile formulate de către pârâtă în sensul că prin hotărârea a cărei anulare se cere s-a stabilit o măsură administrativă de mutare într-o altă locație și nu o nouă măsură de protecție specială, justificată de faptul că reclamantul I. A. G. este născut la data de (...), având 22 ani, este student anul II la U. din Oradea - F. de drept, unde frecventează doar câteva zile pe săptămână cursurile.
În aceste condiții, pe baza celor mai sus expuse, s-a apreciat că hotărârea este nelegală drept pentru care s-a dispus admiterea acțiunii formulate și precizate de reclamant și anularea hotărârii, conform dispozitivului prezentei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Î. acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. M. pentru C. PENTRU
P. C. M. solicitând
- În principal, să se admită recursul, să se respingă Excepția Lipsei calității procesuale pasive a D. M., cu consecința casării încheierii și a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare;
În subsidiar, să se admită recursul, să se caseze sentința primei instanțe, să se admită Excepția lipsei plângerii prealabile cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă;
În subsidiar, să se modifice sentința primei instanțe și să se mențină H. nr.
9312012 ca fiind temeinică și legală;
- cheltuieli de judecată
În motivare s-a arătat că:
1. În primul rând, înțelege a reitera și în această fază procesuală exceptia lipsei plângerii prealabile așa cum a fost prezentată și motivată în Întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de (...), deoarece instanța de fond nu dă nicio explicație și nu aduce niciun argument cu privire la solutionarea acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente ( ... ) în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Solicită a observa că, la dosarul cauzei nu există documente care probează îndeplinirea de către intimatul-reclamant I. A. G., a procedurii prealabile prevăzută În mod imperativ În lege, motiv pentru care se impune admiterea excepției și în consecință respingerea cererii ca inadmisibilă.
De asemenea solicită a se observa că acțiunea intimatului-reclamant nu se încadrează în categoria celor prevăzute la art. 7 alin.5 din L. nr.554/2004 când nu este obligatorie plângere a prealabilă.
2. În conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc civ. " Recursul declarat Î. unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute În art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele"
Astfel, în opinia pârâtului în mod eronat instanța a reținut termenul de recurs de 15 zile, deoarece raportat la obiectul litigiului apreciază că sunt incidente prevederile art. 128 din L. nr. 2. privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii"
Apoi, un rol esențial în soluționarea corectă a cauzei l-ar fi avut menținerea
În calitate de parte procesuală a D. G. de A. S. și P. C. M. aspect pe care l-a invederat și la instanta de fond dar, a fost respins motivat de faptul că actul administrativ atacat este emis de o C. care se află În subordinea C.ui J..
Susținerea pârâtului are la bază următoarele argumente:
- în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. 1 din L. nr. 2. privind protecția și promovarea drepturilor copilului" În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la domiciliul copilului sau în cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmește și prezintă instanței raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
- personalitatea, starea fizică și mentală a copilului;
- antecedentele socio-medicale și educaționale ale copilului;
- condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit;
- propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în care ar putea fi plasat copilul;
- orice alte date referitoare la creșterea și educarea copilului, care pot servi soluționării cauzei."
- instanța ar fi putut cunoaște mai bine circumstanțele reale în care C. pentru P. C. a luat decizia de a-l muta pe intimatul-reclamant În plasament la "C. de P., A. și sprijin al tinerilor care urmează sa părăsească sistemul de protecție S.
M.";
- intimatul-reclamant se află În sistemul de protectie al D. M. deci, beneficiază încă de măsura de protecție specială a plasamentului și că tocmai mutarea acestuia la noua locație a fost luată ca urmare a evaluării și a întocmirii unui raport de către aceasta;
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D. M., argumentând practica judiciară în cauze care au ca obiect plângeri împotriva
Hotărârilor dispuse de C. de E. a P. A. cu H. M., în opinia pârâtului ar fi fost relevantă practica judiciară în cauze care au ca obiect plângeri împotriva Hotărâri lor dispuse de C. pentru P. C., motivat de faptul existenței particularităților psihofiziologice și comportamentale distincte ale celor două categorii de persoane.
3. H. nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, instanța reține la pagina 4 primul alineat al hotărârii atacate că, pentru încetarea plasamentului C. nu a respectat prevederile art. 9 pct. 4, art. 14 pct.2, art. 16 pct. 4 din L. nr. 2., dispoziții care nu fac referire nici la metodologia de funcționare a C. nici la măsurile de protecție specială.
Apoi reține că s-a dispus" încetarea plasamentului minorului de 17 ani" în condițiile în care intimatul-reclamant I. A. G. are 22 ani.
Instanța nu a analizat rapoartele D. M. care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat ci a avut în vedere doar aspecte procedurale ale C. - cu ocazia pretinsei măsuri a încetării plasamentului -ceea ce în opinia pârâtului echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, aspect care îl determină să susțină că hotărârea atacată este netemeinică.
4. Instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, art. 304 pct.8 C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 55 din L. nr. 2. măsurile de protecție specială a copilului sunt: a) plasamentul b) plasamentul în regim de urgență c) supravegherea specializată
Intimatul-reclamant deși are 22 de ani beneficiază Încă de măsura specială a plasamentului deoarece în conformitate cu prevederile art. 51 alin. 2 din același act normativ " la cererea tânărului exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani" I. A. G., este student în anul II la F. de drept din cadrul Universității din Oradea, calitate în care beneficiază de un loc de cazare în unul din căminele acestei facultăți pe perioada studiilor, în anturajul unor tineri cu vârstă apropiată de a sa, situație care se impune și pe timpul cazării în sistemul de protecție al D.
Prin H. nr. 93/(...) art. 1, C. pentru protecția copilului M., a hotărât " pentru tânărul I. A. G. - ÎNCETARE P. LA C.T.F. E. S. M. SI P. LA C. DE P., A. ȘI S. AL T. CARE URMEAZĂ SĂ PĂRĂSEASCĂ S.UL DE PROTECTIE S. M. INCEPAND CU DATA DE 1 IULIE 2012
Solicită a se observa că nu s-a dispus de către C. încetarea măsurii de protecție a plasamentului așa cum greșit a reținut instanța de fond, ci incetarea măsurii într-o locatie și continuarea plasamentului la o altă locatie deci, o măsură de mutare, în acest sens fiind și recomandările Serviciului Abuz și Neglijare în Raportul nr. 25649 întocmit la data de (...) (depus în probațiune), respectiv "îndepărtarea abuzatorului din mediul în care s-a produs incidentul" situatie în care nu se impunea acordul intimatului-reclamant.
Intimatul-reclamant a luat cunoștință de faptul că urmează să fie luată această măsură de mutare a sa, ca urmare a actelor repetate de indisciplină, dovadă fiind faptul că a semnat citatia nr. 194 din (...), ( depusă în probatiune) însă instanța de fond reține că nu a fost respectată procedura de citare.
Apoi instanța reține că încetarea plasamentului trebuia luată de către instanța judecătorească.
Solicită a se observa persistența instanței în a considera fără temei că este vorba despre încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului, contrar susținerilor pârâtului și mențiunilor din H. C. nr. 93/2012, dând în mod nejustificat satisfacție intimatului-reclamant, prin eludarea tuturor recomandărilor cuprinse în Rapoartele persoanelor de specialitate care au analizat comportamentul acestuia.
5. H. pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct.9
Deși se desprinde foarte clar din conținutul actului administrativ atacat ce fel de măsură a luat C. raportat la I. A. G., instanța a înlăturat susținerile formulate de pârât fără a-și motiva convingerea, respectiv că nu este vorba despre mutarea intimatului reclamant ci despre încetarea plasamentului.
Pentru considerentele expuse, apreciază că, H. nr. 93/2012 s-a dat cu respectarea tuturor procedurilor prevăzute de H. nr.1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a C. pentru P. C. și a prevederilor L. nr.
2., este temeinică și legală, motiv pentru care solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele C.proc. civ. L. nr.
554/2004, L. nr, 2., H. nr.l437/2004.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul T. M. - Secția I C. reclamantul I. A. G. a solicitat în contradictoriu cu C. J. M. - D. pentru protecția copilului anularea hotărârii nr. 93/(...) prin care s-a dispus încetarea plasamentului acestuia la CTF E. S.-M. și plasamentul la C. de P. A. și S. al T. care urmează să părăsească sistemul de protecție S.-M. începând cu (...).
Cauza a fost transpusă la Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a T. M. prin încheierea din (...) reținându-se faptul că se contestă un act administrativ în condițiile L. nr. 554/2004.
Astfel investită instanța de contencios administrativ a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii atacate.
Cu prilejul dezbaterilor din recurs la termenul de judecată din (...) Curtea a pus în discuție inclusiv competența instanței de contencios în soluționarea pe fond a cauzei raportat la dispozițiile L. nr. 2. și ale HG nr. 1437/2004.
Astfel, potrivit art. 10 alin. 3 din HG nr. 1437/2004 hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de L. nr. 2., conform art. 124-131 din acest act normativ.
Cum obiectul cauzei are ca obiect o măsură ce se circumscrie noțiunii de protecție socială a copilului, Curtea apreciază că sunt aplicabile normele de reglementare din L. nr. 2., competența de soluționare a cauzei revenind secției I civilă din cadrul tribunalului de la domiciliul copilului, așa cum de altfel rezultă și din considerentele deciziei nr. 111 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite.
În speță, este evident așadar, față de obiectul acțiunii că dispozițiile art. 10 alin. 3 din HG nr. 1439/2004 care se referă la hotărârile comisiei cu privire la măsuri de protecție specială a copiilor sunt aplicabile. De altfel, ca un argument în plus că în cauza de față sunt aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de L. nr. 2. îl reprezintă și prevederea de la alin. 2 al art. 10 din HG nr.
1437/2004 din care rezultă că hotărârea la care se referă textul vizează măsurile de protecție a copilului. Totodată, în conținutul L. nr. 2. la art. 104 care prevede atribuțiile comisiei pentru protecția copilului se face trimitere la hotărârea G., respectiv alin. 2 al aceluiași articol prevede că organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului se reglementează prin hotărârea
G.
În contextul acestor argumente, Curtea apreciază că raportat la dispozițiile art. 312 C.pr.civ. se impune admiterea recursului declarat de C. J. M. împotriva sentinței civile nr.4659 din 9 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)* al T. M. pe care o va casa și va trimite cauza spre judecata T. M. - Secția I C..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de C. J. M. împotriva sentinței civile nr.4659 din 9 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)* al T. M. pe care o casează și trimite cauza spre judecata T. M. - Secția I C..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: C. L.
