Decizia nr. 1650/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1650/2012
Ședința publică de la 01 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de (...), în contradictoriu cu reclamanta SC K. P. S. și pârâta S. R. PRIN M. F. P., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat N. S. P., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantei intimată arată că prin întâmpinare nu sunt aduse în prim plan aspecte noi, ci doar apărări de fond, apreciind că nu se impune comunicarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4134 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., a fost admisă excepția invocată de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. a J. C. și în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantă pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC K. P. S. împotriva pârâtei A. J. PENTRU O. F. DE M. C. în contradictoriu cu pârâta în consecință s-a anulat Decizia nr. 284/(...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9648 lei cu dobânda legală de la data de (...) până la data plății integrale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.2 lit.b din L. nr. 554/2004, „autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităților publice în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public";.
Din prevederile legale menționate rezultă că în contenciosul administrativ S. Român ca entitate cu personalitate juridică nu poate fi acționat în judecată direct, acțiunea putând fi exercitată față de orice organ al său, care acționează în regim de putere publică, cu excepțiile prevăzute de art.5 din L. nr. 554/2004.
Raportat la obiectul juridic dedus judecății, instanța a apreciat că raportul juridic este statuat între reclamantă și pârâtă care este organul emitent al actului administrativ atacat, astfel încât și din acest punct de vedere S. Român neparticipând la acest aport nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Față de cele expuse, instanța a dispus admiterea excepției și a dispune respingerea acțiunii formulate și precizate față de S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 284/(...) (f.6) pârâta A. C. a respins solicitarea reclamantei privind subvenția prevăzută la art. 80 din L. nr. 7. modificată și completată, invocând prevederile art. 4 alin. 2, alin. 3 coroborat cu art. 14,
22 din L. nr. 5..
În conținutul deciziei se menționează că s-a avut în vedere atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă prin epuizarea sumelor alocate acestor credite bugetare în concordanță cu prevederile legale menționate.
Probațiunea administrată în cauză atestă că reclamanta prin cererea înregistrată sub nr. 279/(...) a solicitat pârâtei dreptul de a beneficia de subvenția prevăzută de art. 80 din L. nr. 7. modificată și completată.
În contextul acestor prevederi legale reclamanta la data de (...) a angajat-o pe numita C. E.-E., încheind cu aceasta Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1. pe durată nedeterminată (f.10-13).
Potrivit prevederilor art. 80 pct. 1 lit.c „angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ, sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală cu de 5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior";.
Actele de la filele 14-27 atestă că reclamanta a depus lunar toate actele prevăzute de art. 52 alin. 1 din L. nr. 7., respectiv tabelul cu persoanele angajate, declarațiile, statele de plată, precum si contractul individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată.
Pârâta așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar s-a prevalat de prevederile L. nr. 5. respectiv art. 4 alin. 3 și 22 care nu îi permit să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale iar pe de altă parte faptul că se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute de art. 22 alin. 1 din acest act normativ.
Față de apărarea invocată instanța a apreciat că aceasta nu poate fi imputată reclamantei iar pe de altă parte aceste împrejurări nu pot afecta drepturile stabilite în mod imperativ prin L. nr. 7.- art. 80, prevederi care nu condiționează în nici un fel acordarea subvenției.
De asemenea apărarea invocată de pârâtă în sensul că nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta instanța nu o poate reține ca fiind întemeiată deoarece acordarea drepturilor menționate nu este condiționată de semnarea acesteia cu atât mai mult cu cât restul cerințelor pentru a fi beneficiarul prevederilor art. 80 pct. 1 lit. c din L. nr. 7. sunt îndeplinite.
Față de cele expuse instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă a fost întemeiată și a dispus admiterea acesteia în conformitate cu prev.art. 80 alin.l lit.c din L. nr. 7., în sensul: anulării Deciziei nr.
284/(...) ca nelegală; obligării pârâtei în conformitate cu prev. art. 80 alin. l lit. c din același act normativ coroborat cu disp.art. 33 indice l din OUG
126/2008 să plătească reclamantei suma de 9648 lei, cu dobânda legală de la data de (...) până la data plății integrale.
Potrivit prevederilor art. 274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (f.18-19).
Împotriva acestei sentințe, pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației înaintată de reclamanta SC K. P. S. H., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 si 9 Cod proc. civ..
În motivarea recursului, pârâta a arătat că așa cum reiese din conținutul art.l al deciziei nr. 284/(...) emisă de A. C., respingerea solicitării s-a făcut în temeiul L. nr. 5. actualizata, privind finanțele publice, care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar. Astfel, la art.l alin.2 lit.b) din L. nr.5. se prevede că dispozițiile acestei legi se aplica in domeniul elaborării, aprobării, executării si raportării bugetului asigurărilor sociale de stat.
Întrucât legea bugetară anuală prevede si autorizează, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementările care sunt specifice exercițiului bugetar, reiese în mod clar din textul de lege faptul că sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prev. la art.l alin.2, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează si se efectuează plăti, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, in conformitate cu art.4, alin.2.
Mai mult, in continutul art.4, alin.3 din L. nr. 5. se prevede în mod strict faptul că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel că acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit, fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă. Astfel toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile prezentei legi supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă. Totodată, în conformitate cu art. 14 alin. l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisă si limitată si sunt determinate de autorizările continute în legi specifice si în legile bugetare anuale.
De asemenea, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prev. la art.l alin.2 si nici angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonantă si plătită dacă nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
AJ.O.F.M. C., la fel ca alte instituții publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si în consecință se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prev. la art.22 alin. 1 din L. nr.
5., articol al cărui conținut prevede că ordonatorii de credite au obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, pârâta a menționat că nu este obligată si nu poate să prevadă sau să anticipeze în viitor un număr de conventii sau un număr de persoane ce vor fi angajate. Cu privire la sumele de bani acordate în temeiul art. 85 din L. nr. 7., pârâta a precizat că angajatorii beneficiază de aceste sume de bani cu titlu de subvenții dar doar în urma încheierii unor convenții cu agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă. Conventia reprezintă, în cazul de față, acordul bilateral de voință necesar în vederea materializării acesteia, dar convenției nu i s-a dat curs întrucât AJ.O.F.M. C. nu si-a dat consimțământul pentru că se află in imposibilitatea legală a onorării obligației față de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, institutia neputându-se angaja la o obligație de plată pentru o sumă si dintr-un fond a cărui limită maximă a fost atinsă si a cărui conținut financiar aprobat a fost epuizat.
Pe de alta parte, pârâta a menționat că lipsa bugetului nu poate fi imputată reclamantei, dar nici pârâtei, având în vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o poziție de subordonare față de ordonatorul principal de credite si în consecință cuantumul financiar scăzut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputată pârâtei, aceasta desfășurându-si activitatea pe acest segment până la epuizarea bugetului alocat sau până la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligație de plata pe care nu putea să o onoreze având în vedere prevederile stricte si imperative ale L. nr.
5. cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinație specială.
În continuarea motivării recursului, pârâta a invocat și dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 14 alin. 1 și 3 din L. nr. 5., referitoare la modul strict de angajare a cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă, limitată si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice si în legile bugetare anuale.
În final, pârâta a făcut trimitere la modificările si completările aduse la L. nr. 7. prin L. nr. 2., care reglementează segmentul măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, precum si acordarea subvențiilor, modificări si completări aduse în corelare cu L. nr. 5., act normativ care, de asemenea, limitează posibilitatea acordării de subvenții, la un buget anual, cu o destinație precisă si limitată ca si cuantum financiar.
Reclamanta S. K. P. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, argumentat de faptul că aspectele invocate de recurentă nu pot sub nicio formă afecta existența și cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege, care sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale, cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta S. K. P. S. a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art. 85 alin. 1 din L. 7., solicitare respinsă prin decizia 248/(...) de către A. C. R. a fost argumentată de recurentă pe lipsa fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pe de altă parte, nici un moment pârâta recurentă nu a contestat faptul că reclamanta intimata se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat pentru a fi beneficiara subvențiilor invocate atât în procedura prealabilă cât și în demersul dedus judecății în prezentul dosar.
Trebuie enunțat în acest context faptul că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta- pârâtă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei S. K. P. S.- până la (...), data emiterii deciziei
248 prin care s-a respins solicitarea reclamantei.
Prin art. 4 alin.3 din L. 5. s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, însă acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin emiterea deciziei 248/(...). Prima instanță a mai reținut într-o manieră corectă faptul că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța de recurs reține la rândul său și subliniază aspectul relevant conform căruia textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 85, dacă formulează cerere în acest sens, condiție care în cazul concret analizat este îndeplinită.
Nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs nici susținerea formulată prin întâmpinare conform căreia pârâta recurentă nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta. D., instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu
- zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive subiective de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță).
Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de către prima instanță, astfel că în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. și va menține sentința atacată ca fiind pe deplin legală și temeinică.
În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța va obliga recurenta să plătească intimatei SC K. P. S. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 4134/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC K. P. S. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 martie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
