Decizia nr. 1819/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1819/2012
Ședința publică de la 08 M. 2012
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr.(...), în contradictoriu cu reclamanta M. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1071 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației invocată de intimata D. G. a F. P. B.-N.
A fost admisă contestația în contencios fiscal formulată de contestatoarea M. M. în contradictoriu cu intimatele D. G. a F. P. B.-N. și A. F.
P. N. și, în consecință:
S-a dispus obligarea intimatei D. G. a F. P. B.-N. să soluționeze pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art.205 și urm. Cod proc.fiscală, contestația formulată de contestatoarea M. M. împotriva D. privind angajarea răspunderii solidare pentru suma de 247.160 lei emisă la data de (...) de pârâta A. F. P. N., contestație înregistrată la D. B.-N. sub nr.21401 din 11 noiembrie
2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul prevederilor art. 27 alin. 1 lit. a și art. 28 alin. 1-6 din Codul de procedură fiscală, AFP N. a emis la data de (...), D. privind angajarea răspunderii solidare a contestatoarei M. M., în calitate de persoană fizică care a dobândit prin act de vânzare-cumpărare singurul bun imobil al debitoarei SC C.-E. SRL, reținându-se că astfel s-a provocat insolvabilitatea debitoarei pentru suma de 2. lei, reprezentând creanțe ale bugetului general consolidat (f. 31 -
33).
Conform prevederilor art. 28 alin. 3 C.pr.fiscală, decizia constituie titlu de creanță privind obligația la plată a persoanei răspunzătoare, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, titlul de creanță comunicat potrivit alin. 5 poate fi atacat în condițiile legii.
Împotriva acestei decizii, persoana față de care s-a angajat răspunderea solidară, contestatoarea a formulat contestația înregistrată la D. B.-N. sub nr.
21401 din (...) (fila 37 dosar).
Prin adresa nr. 21401/(...), D. B.-N. a comunicat însă contestatoarei că
„această contestație a fost greșit direcționată, organul fiscal neavând competența de soluționare pe cale administrativă a acesteia.";
Totodată, în cuprinsul aceleiași adrese se învederează contestatoarei faptul că decizia de angajare a răspunderii solidare constituie titlu executoriu, astfel că împotriva acesteia se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în conformitate cu prevederile art. 172-173 din
Codul de procedură fiscală.
Urmare a acestui răspuns, persoana față de care s-a angajat răspunderea a formulat contestația înregistrată inițial pe rolul J. N.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția tardivității invocată în cauză de intimată, tribunalul a reținut că aceasta nu este fondată și a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Intimata invocă în motivare excepției nerespectarea termenului de 30 de zile în care poate fi depusă, conform prevederilor art. 207 C.pr.fiscală, contestația formulată potrivit art. 205 din același act normativ împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale.
Numai că, în mod eronat intimata se raportează, atunci când conchide asupra depășirii termenului legal, la data formulării în fața instanței a contestației înregistrată pe rolul J. N. la data de (...).
Aceasta, întrucât contestația împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, ce constituie, potrivit prevederilor legale mai sus citate, titlu de creanță, a fost formulată în temeiul prevederilor Titlului IX al Codului de procedură fiscală la data de (...), în interiorul termenului legal de contestare.
Ulterior, și doar ca urmare a răspunsului formulat de D. B.-N., contestatoarea s-a adresat cu contestație instanței de judecată, însă
Judecătoria Năsăud a calificat în mod corect cererea dedusă judecății, apreciind că din conținutul acesteia rezultă că se contestă actul administrativ fiscal ce constituie titlu de creanță.
De altfel, în motivarea D. nr. XIV din 5 februarie 2007 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat distincția care trebuie realizată între „titlu executoriu fiscal";, „titlu de creanță fiscală"; și „act administrativ fiscal";, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că, în privința competenței de soluționare a contestației formulate la data de (...) împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, aceasta revine, potrivit art. 209 alin.
1 lit. a C.pr.fiscală, respectiv structurii specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene (…) în a căror teritorială își are domiciliul fiscal contestatorul, în speță din cadrul D. B.-N. Aceasta, întrucât prin decizia de angajare a răspunderii, contestatoarea a devenit, în temeiul prevederilor art. 25 C.pr.fiscală, debitor al obligațiilor SC C.-E. SRL către bugetul general consolidat, obligație fiscală potrivit art. 22 C.pr.fiscală.
Or, cum în speță organul fiscal competent nu a soluționat pe fond contestația formulată potrivit procedurii reglementate de art. 209 și urm. C.pr.fiscală, neanalizând motivele invocate de contestatoare și nemotivând aprecierea lapidară inserată în adresa nr. 21401/(...) - „considerăm că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în urma analizării motivelor de fapt și de drept care au stat la baza acestui titlu executoriu";, tribunalul reține că menționata adresă (f. 35) nu întrunește exigențele unei decizii în sensul prevederilor art. 216 C.pr.fiscală.
Mai mult decât atât, în cuprinsul acesteia se invocă o pretinsă direcționare greșită a contestației (adresa fiind emisă de B. procedura insolvenței și lichidări).
Numai că, și din această perspectivă, organul fiscal competent nu este absolvit de obligația de a soluționa pe fond contestația formulată în condițiile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, dobândind deplină relevanță și aplicabilitate în acest caz și prevederile art. 6 ind. 1 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, text de lege potrivit cu care „petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta";. Prin urmare, direcționarea corectă a contestației constituie responsabilitatea angajaților instituției.
Față de cele ce preced și în temeiul prevederilor legale sus menționate, instanța a admis contestația în contencios fiscal formulată de contestatoarea
M. M. și a dispus obligarea intimatei D. G. a F. P. B.-N. să soluționeze pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art.205 și urm. Cod proc.fiscală, contestația formulată de aceasta împotriva D. privind angajarea răspunderii solidare pentru suma de 247.160 lei emisă la data de (...) de pârâta A. F. P. N., contestație înregistrată la D. B.-N. sub nr.21401 din 11 noiembrie 2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. B.-N., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, respingerea contestației la executare formulată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei privind angajarea răspunderii solidare emisă la data de (...) întocmită de A. F. P. N.
În motivarea recursului pârâta invocă excepția tardivității introducerii contestației formulate de M. M. împotriva deciziei privind angajarea răspunderii solidare pentru suma de 247.160 lei, emisă la data de (...).
Arată că reclamanta a introdus contestația la executare împotriva deciziei mai sus amintită la data de (...) la Judecătoria Năsăud așa cum reiese și din actele depuse la dosarul cauzei. Menționează că reclamantei i s-a emis de către A. N. la data de (...) decizia privind angajarea răspunderii solidare în calitatea de persoană fizică care a dobândit prin act de vânzare-cumpărare singurul imobil al S.C. C. E. S.R.L. care astfel și-a provocat insolvabilitatea pentru suma de 247.160 lei reprezentând creanțe ale bugetului general consolidate al statului, decizie emisă la data de (...) comunicată ulterior cu contestatoarea.
Exigențele legale privind atacarea actului administrativ fiscal, invocate atât de pârâtă, cât și de instanța de fond privesc termenul de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Referirea din prevederile legale ale O.G. nr. nr.92/2003, cuprinse în art.205 alin.1 teza 2, privind dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, se impunea a fi atent analizat de către instanța de fond prin raportare la excepția tardivității invocată de pârâtă.
Chiar dacă s-a raportat la data la care reclamantei i-a fost comunicată adresa 21401/(...), termenul în care aceasta a depus contestație la executare pe rolul J. N. ar fi fost unul care ar fi depășit termenul impus de legiuitor, intervenind sancțiunea aplicabilă în astfel de cazuri, decăderea.
2) Excepția prematurității introducerii acțiunii
În considerarea aprecieri lor instanței de fond asupra caracterului de act administrative fiscal a D. de atragere a răspunderii solidare a contestatoarei M. M., precum și a analizei Adresei 21401/(...), ca neîndeplinind formele prevăzute de exigențele legale ale art.216 din OG 92/2003, considerăm ca fiind prematură cererea introdusă de reclamantă, atât timp cât aceasta nu i-a fost comunicată soluția contestației înregistrate pe cale administrativă, așa cum se impune raportat la prevederile art. 205 -209 Cod procedură fiscală Pe fondul cauzei solicităm admiterea recursului astfel formulat, respingerea contestației ca neîntemeiată, în consecință - menținerea ca temeinica si legala a D. privind angajarea răspunderii solidare emisă la data de (...)
Reiterând elementele prezentate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, arată faptul că debitorul SC C. - E. SRL , cu sediul în loc. N., str. M. C., bl. 5 ABC, se A, ap. 11, jud. B.-N., CUI RO 14775953, JI(...) înregistrează obligații fiscale neachitate în sumă de 2. lei. În vederea încasării creanțelor fiscale restante, AFP N. a aplicat măsurile legale prevăzute, mai exact s-au comunicat titlurile executorii și somații de plată, s-au înființat popriri asupra disponibilităților bănești din conturile bancare. În urma măsurilor de executare silită aplicate nu au putut fi astfel recuperate creanțele fiscale datorate.
Prin procesul-verbal nr. 15476 din (...), s-a constatat starea de insolvabilitate a debitorului SC C. E. SRL, în conformitate cu prevederile art.176 din OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Anterior constatării stării de insolvabilitate, debitorul a procedat la vânzarea singurului mijloc fix de natură imobiliară deținut, respective a pensiunii agroturistice cu terenul aferent, imobil înscris în (...)JA/N de sub A+1, identificat cu nr. cad. 889/29/1/c, teren extravilan cu suprafață totală de
2., situate în loc. BLAJA- Tășnad, jud. Satu-Mare.
În urma acestei tranzacții s-au născut impozite de plată la bugetul de stat, respective se C. E. SRL datorează bugetului de stat TVA , impozit pe profit și accesorii, în sumă totală de 2., tranzacție nereflectată în contabilitatea firmei, dar petrecută în fapt, și 13313 lei, care reprezintă restanțe aferente activității societății.
În considerarea actelor depuse la dosar, precum și a prevederilor art.27, alin 1, lit.a din OG 93/2003, republicată, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta "persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabiiitătii, cu rea- credintă dobândesc În orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea" , așa cum prevedea forma nemodificată a articolelor invocate din Codului de procedură fiscală, la data demarării actelor privind angajarea răspunderii solidare a contestatoarei M. M..
În ceea ce privește procedura privind angajarea răspunderii solidare, legiuitorul a instituit unele dispoziții speciale, prevăzute la art. 28 din OG
92/2003.
Ca urmare a îndeplinirii procedurii privind angajarea răspunderii solidare a contestatoarei M. M., AFP N. a procedat la emiterea D. de angajare a răspunderii solidare a numitei M. M., domiciliată în L. /Ivei, nr. 630, jud. B.- N., în calitate de persoană fizică care a dobândit prin act de vânzare- cumpărare, singurul bun imobil al SC C. E. SRL, care astfel și-a provocat insolvabilitatea pentru suma de 2. lei, reprezentând creanțe ale bugetului general consolidate al statului., decizie emisă la data de (...), comunicată ulterior cu contestatoarea.
Având în vedere faptul că actele și acțiunile întreprinse de AFP N. sunt în deplină armonie cu prevederile legale în vigoare, fiind întocmite cu respectarea întocmai a exigențelor prevăzute de legiuitor, solicităm instanței admiterea recursului astfel formulat, respingerea contestației la executare și în consecință menținerea ca legală și temeinică a D. de angajare a răspunderii solidare emisă la data de (...).
În temeiul art. 304 alin 6 și 8, solicită instanței admiterea prezentului recurs, învederând de asemenea instanței faptul că prin contestația formulată de către M. M., aceasta solicită instanței anularea D. de atragere a răspunderii solidare, instanța de fond pronunțându-se asupra obligării pârâtei la soluționarea pe fond a contestației conform procedurilor instituite de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Mai mult decât atât în preambulul sentinței atacate, dar și în citativul cauzei, aceasta apare fiind înregistrată ca și contestație la executare, inadmisibilă în speța de față, fără ca instanța să procedeze la recalificarea acesteia în fond, iar În dispozitivul sentinței recurate instanța admite contestație în contencios fiscal formulată.
În drept recurenta a invocat prevederile dispozițiilor art.301-304 Cod Proc civ. art. 304 alin 6 și 8 din Codul de procedură civi1ă, 3041 Cod procedură civilă, disp. art. sus citate din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat personal în instanță și nici nu
și-a desemnat reprezentant și nici nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația potrivit dispozițiilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Excepția tardivității contestației formulate de reclamantă invocată ca
și motiv de recurs de către intimata recurentă este esențial nefondată și va fi respinsă ca atare.
Curtea reține că D. emisă de pârâta recurentă la data de (...) în temeiul art. 27 alin. 1 lit. a) și art. 28 alin. 1-6 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (f. 31-33 dos tribunal), în forma avută în vedere la data emiterii, are natura juridică a unui act administrativ fiscal.
Acest regim este dat explicit de dispozițiile art. 28 alin. 3, 5 și 6 din același act normativ, care arată explicit că răspunderea solidară prevăzută la art. 27 se va stabili conform art. 28 din Codul de procedură fiscală, actul prin care se va face acest tratament sub aspectul stabilirii obligației principale și accesoriilor acesteia se va face prin titlu de creanță care va fi comunicat cu contribuabilul sancționat și va putea fi atacat în condițiile legii.
Conform art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Curtea reține că potrivit art. 205 alin. 1 C. împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
De asemenea, conform art. 207 alin. 1 din aceeași lege, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 4. și alte decizii ulterioare, textele din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
Pe de altă parte strict circumscris la natura juridică a contestației, Înalta
Curte de Casație și Justiție a decis pe calea unui recurs de interpretare (în interesul legii), că doar titlurile executorii fiscale sunt susceptibile de contestație la executare și că în acest sens competența materială aparține judecătoriilor, urmând ca actele administrative fiscale să fie supuse controlului administrativ pe calea contestației prevăzută de art. 205 și urm. C. și controlului judecătoresc prin posibilitatea care o conferă art. 218 alin. 2 din același cod pentru decizia ce urmează a fi pronunțată în cadrul soluționării contestației administrative. (D. nr. XV din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 733 din (...)).
În speță, Curtea observă că la data de 11 noiembrie 2009 (f. 37-38 dos. tribunal), reclamanta a formulat contestație împotriva titlului de creanță emis de pârâtă , respectiv D. emisă de pârâta recurentă la data de (...), contestația fiind depusă la R. instituției și înregistrată sub nr. 21401.
Prin urmare, Curtea observă că această contestație a fost înregistrată în termenul prevăzut de art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.
Împrejurarea că aceeași pârâtă a răspuns prin adresa nr. 21401 din (...)
(f. 35 dos tribunal) că această contestație este greșit îndreptată , pentru că organul fiscal nu are competența de soluționare pe cale administrativă și că împotriva acestei decizii care a fost calificată ca fiind titlu executoriu se poate introduce contestație la executare la instanța judecătorească competentă nu îndreptățește pe recurentă să invoce cu temei că demersul de contestare a titlului de creanță este tardiv introdus.
Așa cum a stabilit corect instanța de fond, contestația nu a fost soluționată pe fond de către organul de soluționare a contestațiilor prevăzut de art. 209 C.
De altfel, chiar dacă reclamanta ar fi procedat greșit, autoritatea publică sesizată ar fi trebuit conform art. 61 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor cu trimitere și la art. 207 alin. 2-3 din Codul de procedură fiscală să trimită contestația la organul de soluționare a contestațiilor competent, urmând ca aceasta să fie înștiințată și nu să restituie actele și să refuze soluționarea acesteia îndrumând greșit nelegal spre a urma o altă cale care nu era disponibilă față de demersul legal preconizat de reclamantă.
Așa fiind, actul nr. 21401 din (...) emis de pârâta recurentă nu poate fi calificat decât ca un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri formulată de particularul îndreptățit să i se recunoască dreptul la contestație și să i se încalce așadar acestuia dreptul prevăzut explicit de art. 205 alin. 1 C.
Din această perspectivă, sancțiunea ce se impune în acest caz este, așa cum corect a statuat și instanța de fond, constatarea refuzului nejustificat și esențial nelegal de soluționare a contestației și corelativ obligarea pârâtei, conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 205 și urm. C.pr.civ., la soluționarea pe fond a contestației.
În context, Curtea mai reține că statuarea instanței de fond cu referire la excepția de tardivitate a contestației este corectă, deoarece recurenta cu bună
știință ori involuntar se raportează la o dată greșită în funcție de care se calculează termenul de contestare.
De altfel, stabilirea că actul de contestare s-a făcut în termen legal se poate face într-o primă etapă chiar de organul de soluționare a contestațiilor conform procedurii prevăzute de art. 205 și urm. C.
Cu toate acestea în speță, o atare constatare nu mai este necesară căci s- a stabilit în această speță, cu putere de lucru judecat, că, contestația a fost înregistrată în termen legal, termenul calculându-se de la comunicarea actului contestat așa cum impune art. 207 alin. 1 C..pr.fisc.
Prin urmare, recurenta este în eroare cu privire la critica privind greșita soluționare a excepției de tardivitate (decădere) așa încât motivul de recurs este esențial nefondat.
Și dacă am admite că recurenta s-ar referi la un alt reper temporal și la alt demers, Curtea nu-i poate împărtăși apărarea.
Astfel, Curtea observă că actul de refuz de soluționare, respectiv adresa nr. 21401 a fost emisă la data de (...) fără să se producă o probă pertinentă din care să rezultă data comunicării acestui act cu reclamanta.
Oricum și față de data emiterii actului, acțiunea în contestare a refuzului de soluționare a contestației, materializată în demersul greșit îndreptat la
Judecătoria Năsăud, este făcut în termenul legal, căci termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 curge de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.
Or, față de data emiterea actului atacat, (...), raportată la data introducerii acțiunii, 11 martie 2010, se poate constata că acțiunea în contencios administrativ a fost introdusă în termen legal, și deci, și din această perspectivă acțiunea nu poate fi paralizată prin invocarea excepției tardivității.
Dintr-un alt unghi de vedere, Curtea reamintește că, calificarea corectă a demersului administrativ al reclamantei este contestația prevăzută de art. 205 și urm. C. și față de refuzul de soluționare demersul judecătoresc poate fi calificat ca fiind o acțiune în contencios administrativ.
În nici un caz însă demersul judecătoresc al acesteia nu poate fi calificat ca fiind contestație la executare căci la data promovării contestației titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu, deoarece abia la data de (...) s-a stabilit termenul de plată.
Dincolo însă de orice altă apreciere, în contestația îndreptată greșit la
Judecătoria Năsăud la sugestia nelegală a recurentei, contestatoarea a contestat nu titlul executoriu, așa cum eronat încearcă să acrediteze recurenta, ci titlul de creanță, respectiv decizia privind angajarea răspunderii solidare emisă la data de (...).
Astfel fiind, și din această perspectivă motivul de recurs se vădește a fi nefundat.
2. Criticile pe fondul cauzei nu pot fi analizate de Curte față de soluția dată de instanța de fond, soluție pe care instanța de recurs a găsit-o ca fiind corectă și legală.
Prin urmare, analiza aspectelor de fond poate fi făcută pentru prima dată cu prilejul soluționării contestației de către organul administrativ competent conform art. 209 C., așa cum rezultă din dispoziția dată de instanța de fond și pe care Curtea a confirmat-o.
Este evident că aspectele de fond vor mai putea fi analizate și în etapa controlului judecătoresc al deciziei care se va pronunța de către organul de soluționare a contestației dacă se va apela la mecanismul procedural prevăzut la art. 218 alin. 2 C.pr. fisc.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează să rețină că motivele de recurs formulate de recurentă sunt neîntemeiate și ca o consecință în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. va menține în întregime sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1071 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 martie 2012. { F. |
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. A. P. M.
