Decizia nr. 235/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
DECIZIE Nr. 235/2012
Ședința publică de la 17 I. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. Judecător: A.-I. A. Judecător: C. I. Grefier: M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de BAN-B. M. împotriva sentinței civile nr.
1877 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata C. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari indemnizație de concediu de odihnă .
La data de (...) se înregistrează din partea intimatei C. M. prin P. - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1877 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. BAN- B., în contradictoriu cu pârâta C. M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă începând cu data de 10 iulie 2010, dată la care era în vigoare L. nr. 118/2010. Potrivit art. 1 din L. nr. 118/2010 cuantumul brut al salariilor/ soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prev. L.-cadru nr.3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale OUG nr.1/ 2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
În atare situatie, a învederat tribunalul, acordarea către reclamant a indemnizatiei de concediu diminuată cu 25% a fost realizată în acord cu dispozițiile legale mai sus arătate, pretenția reclamantului de a i se acorda integral această indemnizație neavând nici un suport legal.
În ce privește solicitarea reclamantului de a i se achita contravaloarea combustibilului cu titlu de cheltuieli de transport, instanța de fond a apreciat-o ca nejustificată în condițiile dispozițiilor OUG nr.55j2010 și față de faptul că i s-a oferit posibilitatea decontării cheltuielilor cu abonamentul, pe ruta C.-N. - M.
Potrivit art. 67 al. 2 din Acordul colectiv nr. 4542/(...) salariații instituției care beneficiază de prevederile acestui acord vor plăti o contribuție lunară de 1% din venitul brut pentru desfășurarea negocierilor colective și pentru executarea acestuia. În calitate de parte contractantă, reclamantul fiind menționat nominal în preambulul acordului cadru, beneficiază de prevederile acestui acord, având, în egală măsură și obligația respectării condițiilor acestuia. Așa fiind, tribunalul a apreciat ca nejustificată cererea reclamantului de restituire a cotizației de sindicat.
În ce privește sporul de fidelitate de 15 % solicitat de reclamant, tribunalul a învederat că acesta se acordă potrivit art. 16 al. 5 lit. d din Acordul colectiv nr.
4542/(...) în raport de vechimea în instituție, în concret de la 5 ani la 10 ani vechime. R. deține funcția de secretar al comunei M. din data de 1 decembrie 2006, neîndeplinind astfel condiția de vechime în instituție pentru acordarea sporului de fidelitate în cotă de
15%. Referitor la obligarea pârâtei de a depune în instanță statele de plată menționate de către reclamant, instanța de fond a reținut că această solicitare are valoarea unei cereri în probațiune și nu a unei pretenții față de pârâtă care să presupună o soluție din partea instanței.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul M. BAN-B. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, obligarea pârâtului la plata indemnizația de concediu de odihnă nediminuată cu 25% pentru cele
15 zilele efectuate în luna iulie și august a anului 2010, respectiv diferența în sumă de
237 lei. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata contravaloarii combustibilului pe ruta C.-N. - M. și retur în conformitate cu prevederile HCL M. nr. 25 din (...) și returnarea sumele lunare reținute ca și cotizație de sindicat, de la data reținerii lor, respectiv suma de 691 lei reținută ca și cotizație de sindicat, în perioada mai 2008 - ianuarie 2011 și în continuare cu sumele care i-au fost reținute reclamantului după luna ianuarie 2011 până la data efectuării plății, sumă actualizată cu coeficientul de inflație de la data reținerii și până la data efectuării plății. Obligarea pârâtului la plata sporul de fidelitate în conformitate cu prevederile acordului colectiv de muncă, de la data preluării mandatului de către actualul primar al comunei M. și până la data când acest spor a fost acordat, respectiv suma de 1.704 lei reprezentând diferența sporului de fidelitate în conformitate cu prevederile acordului colectiv de muncă, în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, actualizată cu coeficientul de inflație de la data reținerii și până la data efectuării plății.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de fond nu a intrat în cercetarea propriu-zisă a fondului cauzei și nu a stăruit, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
A., instanța a dispus respingerea cererii reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. E. adevărat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ca pârâta să plătească, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, eventualele cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces, dar a specificat faptul că, pe acestea le va solicita până la termenul de pronunțare. R. recurent a probat, prin depunerea în instanță a două scripte aplicarea cu reaua-credință, de către primar, a HCL nr. 25 din (...), faptă ce constituie contravenție sancționabilă cu amendă de la
1.000 lei la 5.000 lei de către art.118 alin. (1) din L. nr. 215/2001, însă instanța nu a observat acest fapt și a respins și capătul de cerere nr. 2.
La termenul din (...), instanța a dispus că este necesar ca acțiunea trebuie să fie judecată de către o instanță specializată în funcționari publici și a trasat, în sarcina pârâtului, să facă dovada calității de funcționar public a reclamantului și să depună statele de plată privind indemnizația de concediu, sporul de fidelitate precum și dovezi privind combustibilul consumat. La dosarul cauzei nu au fost depuse aceste scripte. Pentru termenul din (...), în data de (...) a depus la registratura T. scriptul intitulat Note de ședințe, la care a anexat Ordinul Prefectului Județului C. nr. (...) prin care am fost numit în funcția publică de conducere de secretar al comunei C. începând cu data de 1 iulie 2004, Dispoziția nr. 465 din (...) privind numirea în funcția publică de conducere de secretar al comunei M. începând cu data de 1 decembrie 2006 și tabel cuprinzând extrase din statele de plată de la data angajării mele în cadrul Primăriei comunei M. și până în luna ianuarie 2011.
Referitor la indemnizația de concediu de odihnă nediminuată cu 25% pentru cele 15 zilele efectuate în luna iulie și august 2011, respectiv diferența în sumă de 237 lei, recurentul susține că, chiar dacă legea prevede în articolul 1 că se reduc indemnizații și alte drepturi salariale, L. 118/2010 nu se referă la indemnizația de concediu, ci la alte tipuri de idemnizații care sunt prevăzute de L.-cadru nr. 3. și ale OUG. nr. 1., adică de indemnizația pe care o primește primarul, viceprimarul și alte categorii de bugetari. D. legiuitorul ar fi avut în vedere și reducerea indemnizației de concediu, atunci ar fi prevăzut-o în art. 2 al legii unde sunt prevăzute și alte drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora. Indemnizația de concediu de odihnă este prevăzută de C. muncii, nu de către L. 3. sau O. nr. 1., iar calculul indemnizației se face potrivit pct. 54 alin. (2) din O. 65/2005 (2) ,,Indemnizatia de concediu de odihna reprezintă media zilnica a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu,,.
R. a plecat în concediu de odihnă în data de 10 iulie, iar indemnizația de concediu a fost diminuată, în mod nelegal, cu 25%. Calculul corect se raportează la lunile aprilie, mai și iunie, când nu era în vigoare OUG 118/201, deci in ultimele trei luni anterioare plecării în concediu drepturile salariale nu erau diminuate. Dispozițiile L. nr.
118/2010 se raportează limitativ și exclusiv doar la cele reglementate de L. nr. 3. și OUG nr. 1., iar indemnizația de concediu nu face obiectul reglementării actelor normative citate.
Într-o altă ordine de argumente, menționeză faptul că L. 118/2010 privește aplicarea acestor măsuri la toate categoriile de bugetari în mod echitabil și nediferențiat. În condițiile în care mulți angajați bugetari au efectuat concediul de odihnă și au primit deja indemnizația de concediu înainte de apariția L., iar L. nr. 3. privește numai încadrarea și reîncadrarea personalului bugetar, fără a face referire și la concediul de odihnă, înseamnă că legiuitorul nu a intenționat să extindă sensul noțiunii de indemnizație și asupra celei cu caracter temporar, acordată pe durata concediului de odihnă. Diminuarea cu 25 %, având un caracter provizoriu, nici nu s-a operat în cărțile de muncă.
O interpretare, cum este făcută de către instanța de fond duce și la inechități între angajati. Cei care și-au luat concediul de odihnă anterior apariției L. 118/2010 au beneficiat de o indemnizație de concediu de 1., iar cei care ar urma să efectueze concediul în luna noiembrie, într-o interpretare greșită a legii, indemnizația de concediu ar urma să suporte, în primul rând o reducere cu 25% aferentă salariului diminuat pe lunile august, septembrie și octombrie 2010 și apoi încă o reducere cu 25%, ceea ce, evident, nu este în intenția legiuitorului.
Referitor la plata contravalorii combustibilului pe ruta C.-N. - M. și retur în conformitate cu prevederile HCL M. nr. 25 din (...), instanța de fond se limitează la susținerile pârâtului din întâmpinare considerând că s-au aplicat corect prevederile O.
5.. Dar, ordonanța de urgență prevede diminuarea cheltuielilor materiale cu 20%, iar atribuirea unui abonament nu însemnă diminuarea cu 20% din contravaloarea combustibilului, ci cu peste 70%. În aceste condiții și datorită faptului că primarul comunei dispune unilateral măsura fără a avea aprobarea consiliului local, așa cum reiese și din scripele anexate la cererea de chemare în judecată.
Prin nepunerea în aplicare a H. nr. 25 din (...) primarul și-a încălcat atribuțiile prevăzute de lege. A., potrivit art. 77 din L. nr. 215/2001, primarul trebuie să ducă la îndeplinire hotărârile consiliului local, nu să le încalce. Acceptarea transferului a fost condiționată, așa cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată, de decontarea contravalorii combustibilului
Tot prin întâmpinare pârâtul susține că se decontează contravalaorea combustibilului până la nivelul unui abonament și că acordul a fost asumat prin semnătura mea, ca parte la încheierea A. nr. 4.542/(...). Această susținere nu este adevărată și are ca unic scop înșelarea instanței de judecată în aflarea adevărului. A., nu a avut loc nicio negociere a așa zisul acord înregistrat la P. comunei M. sub nr.
4.542/(...). A.a a fost adus gata redactat de la S. C. din cadrul Primăriei municipiului
C.-N. A. mod de "negociere" contravine prevederilor L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, deoarece în data de (...) în cadrul primăriei erau peste 21 de angajați, iar potrivit art. 3 alin. (1) din L. contractului colectiv de muncă N. colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de
21 de salariați.
În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din L. nr. 130/1996 Contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană sau a municipiului B., după caz. Scriptul depus de către pârât în instanță nu poartă nicio urmă de înregistrare la D. G. de M. și P. S. J. C. și nici nu putea fi înregistrat deoarece se încalcă prevederile art. 26 alin. (1) lit. c) din L. 130/1996 potrivit cărora: Art. 26 (1) Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate, dacă nu sunt semnate de toți reprezentanții părților la negociere.
La dezbaterea fondului a depus în instanță documentul intitulat ,,Alocații de la și la locul de muncă pentru luna februarie și martie 2011,, din care reiese clar că prin hotărârea consiliului local se decontează contravaloarea combustibilului pentru medicii care fac naveta de la C.-N. la M. și retur, Mustea A., Cordoș Liuba și Nedelea C.. Deși hotărârea de consiliu prevede decontarea contravalorii combustibilului de la domiciliul recurentului din C.-N. până la P. M. și retur, așa cum reiese din scriptele depuse instanței se plătește numai suma de 170 de lei, adică contravaloarea unui abonament lunar, sumă pe care nu am ridicat-o în nicio lună deoarece nu este conform hotărârii de consiliu.
Instanța de fond s-a limitat la prevederile O. nr. 5. ca fiind temeiul legal de încetare a achitării contravalorii combustibilului fără să studieze cauza sub toate aspectele ei în vederea aflării adevărului. În sentința pronunțată s-a limitat doar la aprecierile consemnate, pentru prima dată, în întâmpinarea depusă de reprezentanta pârâtei la data de 20 decembrie 2010 (fila nr. 29). O. nr. 5. privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice a fost publicată în M.Of nr. 425 din 24 iunie 2010. P.ul comunei a intenționat cu mult înainte de apariția O. nr. 5. încetarea plății cu combustibil din cu totul alte motive, decât cele de raționalizare a cheltuielilor.
A., P.ul nu a reușit abrogarea hotărârii 2. în ședința consiliului local din 28 aprilie
2010. După prezentarea proiectului ordinii de zi a solicitat suplimentarea ordinii de zi cu încă două proiecte: Proiectul de hotărâre nr. 2. privind anularea Hotărârii nr. 25 din (...) cu privire la acordarea unor facilități secretarului comunei (anexa 8 la cererea de chemare în judecată) și Proiectul de hotărâre nr. (...) privind acordarea unor facilități secretarului comunei M. (anexa 10 la cererea de chemare în judecată), proiect prin care primarul comunei solicita decontarea contravalorii abonamentului. Urmare a luării în dezbatere a proiectului nr. (...) s-a adoptat Hotărârea nr. 33 din 28 aprilie 2010 privind respingerea Proiectului de hotărâre nr. 2.115 din (...) cu privire la anularea HCL nr. 25 din (...) cu privire la acordarea unor facilități Secretarului C. M. (anexa 9). Întrucât Proiectul de hotărâre nr. 2. a fost respins, președintele de ședință a opinat că Proiectul de hotărâre nr. (...) privind acordarea unor facilități secretarului comunei M. rămâne fără obiect și s-a adoptat HCL nr. 34 din 28 aprilie 2010 privind respingerea Proiectului de hotărâre nr. 2.117 din (...) privind acordarea unor facilități secretarului comunei.
Instanța de fond își motivează respingerea capătului de cerere prin prisma oferirii decontării cheltuielilor cu abonamentul. Secretarul unei unități administrativ- teritoriale are atribuții de a asigura gestionarea procedurilor administrative privind relația dintre consiliul local și primar, respectiv consiliul județean și președintele acestuia, precum și între aceștia și prefect, precum si alte atribuții prevăzute de lege care necesită delegări, deci si cheltuieli cu transportul.
Referitor la sumele lunare reținute ca și cotizație de sindicat, de la data reținerii lor, respectiv suma de 691 lei reținută ca și cotizație de sindicat, în perioada mai 2008
- ianuarie 2011, așa cum am solicitat prin N. de ședință depusă la dosarul cauzei în data de (...) și în continuare cu sumele care mi-au fost reținute după luna ianuarie
2011 până la data efectuării plății, sumă actualizată cu coeficientul de inflație de la data reținerii și până la data efectuării plății. Și acest capăt de cerere este soluționat de către instanța de fond numai prin citarea punctului de vedere exprimat de către pârât prin întâmpinare.
Prin întâmpinare pârâtul invocă prevederea din acordul colectiv de muncă. Nici primarul și nici viceprimarul nu sunt membrii de sindicat, iar lor nu li se reține cotizația, deși au și calitatea de angajați și deci trebuie să se supună prevederilor acordul/contractul colectiv de muncă. Într-adevăr în acordul colectiv sunt prevăzute mai multe sporuri printre care: spor de fidelitate, spor de dispozitiv, trimestrial un salariu mediu brut pe economie în vederea procurării unei ținute, dar care, așa după cum reiese și din documentele depuse de pârât aceste sporuri nu se acordă angajaților, cum se acordă la alte primării.
În perioada mai 2008 - ianuarie 2011 s-a reținut suma de 691 lei ca și cotizație de sindicat, în mod abuziv din salariu fără vreun acord. Prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu de către primărie, iar potrivit dispozițiilor L. nr. 13/1991 privind contractul colectiv de muncă (art.ll), sub sancțiunea nulității absolute, nu pot fi incluse clauze care să fie contrare ordinii de drept. E. lovită de nulitate absolută clauza prevăzută în acordul de muncă la nivelul unitatii prin care salariații sunt obligați să plătească un procent de 1 % din salariu fără a fi membri de sindicat, fiind o clauză contrară ordinii de drept și legii, ca atare.
Retinerea cotizației de sindicat, fără consimțământ, constituie o încălcare a prevederilor alin. (2) al art. 91 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 potrivit căruia: (2) Reținerea și deducerea fiscală a cotizației se fac pe baza cererii organizației sindicale, la care se atașează lista membrilor de sindicat și semnătura acestora de acceptare a retinerii. Lista se înaintează angajatorului la începutul fiecărui an de către sindicat și va fi actualizată ori de câte ori este nevoie, de către acesta. Totodată, consideră un abuz trecerea în rândul membrilor de sindicat și încălcarea prevederilor ar. 2 alin. (3) din L. nr. 54/2003 potrivit căruia: Art. 2. (3) Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau nu dintr-o organizație sindicală. În art. 4 din aceeași lege se prevede: Persoanele care dețin funcții de conducere, funcții de demnitate publică, conform legii, magistrații, personalul militar din aparatul M. Apărării N.e și M. de I., M. J., S. Român de I., S. de P. și P., S. de I. E. și S. de T. S., precum și din unitățile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizații sindicale.
Pârâtul invocă reținerea cotizației de sindicat prevederile A. de colectiv de muncă nr. 4.542/(...). Acordul colectiv de muncă prevede: Salariații instituției, care beneficiază de prevederile prezentului acord colectiv, vor plătii o contribuție lunară de
1 % din venitul brut, pentru desfășurarea negocierilor colective și pentru executarea acestuia, care va fi reținută pe statul de plată și virată în contul. Pentru că articolul nu s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, clauza este lovită de nulitate absolută, iar reținerea unei sume din salariu este nelegală din următoarele considerente.
Reținerea sumei din partea unui nemembru de sindicat constituie îmbogățirea fără justă cauză. Potrivit art. 98 din contract colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 unităților le revine sarcina constituirii fondului de negociere, care vor prevedea în bugetele de venituri și cheltuieli sumele necesare contribuțiilor pentru constituirea fondurilor destinate activitaților în domeniul pregătirii, negocierii și aplicării contractelor colective de munca, la toate nivelurile.
O dovadă în plus a faptului că instanța de fond nu a depus toate diligențele pentru aflarea adevărului este și faptul că recurentul nu este parte contractantă. Contractul Colectiv de M. U. la N. N. prevede că efectele sale se produc pentru toți salariații încadrați în unitațile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național. Mă îndoiesc că Asociația Magistraților din România pretinde contribuția de 1
% fiecărui angajat din magistratură.
Referitor la plata sumei de 1. 704 lei reprezentăm diferența sporului de fidelitate în conformitate cu prevederile acordului colectiv de muncă, în perioada noiembrie
2008 - decembrie 2009, actualizată cu coeficientul de inflație de la data reținerii și până la data efectuării plății, recurentul susține că la ,,N. de ședință,, depuse la dosarul cauzei în data de (...) a anexat un tabel cu extrase din statele de plată de la data angajării în cadrul Primăriei M. ((...)) și până în luna ianuarie 2011. De la data de 1 iulie
2007 recurentul a avut dreptul la un spor de fidelitate de 10% iar de la 1 iulie 2009 avea dreptul la un spor de fidelitate de 15%. Până în luna octombrie 2008 sporul s-a acordat corect, în procentajul conform vechimii în administrația publică locală.
De la 1 iulie 2009 avea dreptul la un spor de fidelitate de 15%. Pârâtul nu a acordat procentajul pentru că a făcut similitudine între două situații de transfer care nu sunt compatibile din punct de vedere juridic. Eu am fost transferat in interes de serviciu din cadrul Primăriei C. C. la P. C. M., deci o instituție publică locală într-o altă instituție publică locală, ambele aparținând administrației publice locale și aceluiași minister.
Soția primarului a fost transferată la cerere din cadrul administrației finanțelor publice locale (instituție subordonată unui organ central) la P. comunei M., care este administrație publică locală. Potrivit art. 6 din HG 109/2009 administrațiile finanțelor publice comunale se află în subordinea Agenției N.e de A. F.. A.a, împreună și cu alte exemple de transfer din sectorul bugetar, a fost și motivul pentru care, la solicitarea contabilei, am opinat că soția primarului nu are dreptul la spor de fidelitate.
Pârâtul, luând în considerare răspunsul primit de la serviciul resurselor umane din cadrul Consiliului Județean C., a dispus, verbal și fără să înștiințeze recurentul reducerea sporului de fidelitate. Î., în acordul colectiv de muncă încheiat la C. C. se prevede, în mod expres, (din informațiile primite de la unii anjajați ai instituției) fidelitate față de consiliul județean.
Rațiunea reglementarii transferului în interes de serviciu are la bază eficientizarea activității autorităților și institutiilor publice și interesul public, în conformitate cu art. 87 alin. (l) lit. a) și b) din L. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Conform art. 90 alin. (3) si (4) din același statut, transferul în interesul serviciului se acordă la cererea instituției de către conducerea celei de la care pleacă, numai cu acordul scris al funcționarului public și poate avea loc într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional cu funcția publică deținută de funcționarul public sau într-o funcție publică de nivel inferior, fiind exclusă condiționarea apartenenței noii funcții aceluiași nivel al ierarhiei administrative.
D. în acordul colectiv de muncă s-ar stipula fidelitate fata de primarie și nu față de instituiție ca autoritate publică locală ar exista discriminare între bugetarii care funcționează în alte sectoare de activitate, cum ar fi: poliție, sănătate, învățământ etc.
În acest context fidelitatea nu trebuie să se raporteze la instituție ca primarie care este o structură funcțională, ci la sectorul numit administratia publica. A. fel de interpretare este întărită și de prevederile art. 51 alin. (3) din L. nr. 188/1999, adica: (3) Funcționarii publici care urmează forme de perfecționare profesională, a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în țară sau în străinătate, finanțate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligați să se angajeze în scris că vor lucra în administratia publică între 2 și 5 ani de la terminarea programelor, proporțional cu numărul zilelor de perfecționare profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă. Deci, instituția este privită de către ca și administrație publică. D. s-ar interpreta altfel, după ce m-am transferat de la P. comunei C., instituția ar fi avut pretenția să recupereze peste 2.500,00 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecționare a mea în anul
2005 la cursul de F. secretari, care a avut o durată de 6 luni.
Art. 117 din L. nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede că Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Potrivit literaturii de specialitate, prin apariția noului Cod al muncii a dispărut conceptul de vechime neîntreruptă, acum ceea ce contează pentru stabilirea unor drepturi și îndeplinirea unor condiții la încadrare și promovare este "vechimea în specialitatea studiilor absolvite", "vechimea în specialitatea postului". Până și noțiunea de "vechime în muncă" a fost înlocuită cu cea de "stagiu de cotizare" atunci când ne raportăm la stabilirea unor drepturi de asigurări sociale (somaj, pensie, sănătate etc). Vechimea în muncă se folosește la stabilirea unui eventual spor de vechime, daca acest drept se acordă în unitate. Potrivit unor acte normative în vigoare care acordă tip spor în sectorul bugetar se are în vedere fidelitatea sau stabilitatea față de acel sector de activitate.
În altă ordine de idei, pârâtul nu a emis vreun act administrativ sau act adițional la raportul de muncă al recurentului, în ceea ce privește modificarea cuantumului sporului de vechime, pe care să-l pot contesta în termenul defipt de lege.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. M. prin P. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs va analiza succesiv fiecare dintre cele patru aspecte pe care reclamantul recurent le-a dedus judecății. A., în ceea ce privește diminuarea indemnizației de concediu cu 25 % pentru cele 15 zile efectuate în luna iulie și august
2010, respectiv diferența în cuantum de 237 lei, instanța de recurs apreciază solicitarea recurentului ca fiind neîntemeiată. A., această reducere a operat în temeiul L. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Potrivit art. 1 din acest act normativ ,,Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare , inclu siv sp o ruri, ind e mn i za ții și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%,,. Rezultă în mod lipsit de echivoc din textul enunțat faptul că legiuitoriul nu a făcut nici o distincție între indemnizație și alte drepturi de natură salarială așa cum susține reclamantul. D., potrivit textului de lege anterior citat, diminuarea cu 25% se aplică tuturor drepturilor de natură salarială, inclusiv indemnizației de concediu, cu singura condiție de a fi achitată ulterior intrării în vigoare a acestei legi. Mai mult, L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică și secretarilor de primărie, cuprinși expres în enumerarea din anexa II a actului normativ anterior menționat.
În sensul concluziilor anterior enunțate s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie pronunțată în materia recursului în interesul legii. A., prin decizia 2. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., pronunțând următoarea soluție:
,,Stabilește că dispozițiile art.1 din L. nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar……… sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca
o b iect a co rda rea indemn i za ție i d e co n ced iu d e o d ih n ă a fe ren tă an u lui șco lar 20 0 9 -
2 0 10 , du p ă in tra rea î n vigo a re a L . n r.11 8 /2 01 0 , resp e ctiv 3 iu lie 2 01 0 .
E. adevărat faptul că decizia amintită se referă în mod expres la o anumită categorie profesională din care reclamantul recurent nu face parte, însă pentru identitate de rațiune argumentele care stau la baza pronunțării acestei decizii sunt pe deplin incidente și în cazul concret analizat, fiind vorba despre o stare de fapt și o problemă de drept identică: cuantumul indemnizației de concediu acordate ulterior intrării în vigoare a L. 118/2010 ((...)) dacă concediul este efectuat ulterior acestui moment. Așa cum a reținut I. în considerentele deciziei enunțate ,,Din interpretarea prevederii normative rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă …...devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se ca lcule a ză p rin ra p o rta re tot la me d ia ven itu rilor, zi cu zi, d in pe rio a da în ca re co n ce d iul se e fe ctue a ză ,,. În cazul concret analizat, potrivit stării de fapt expuse chiar de către recurent, acesta a efectuat concediul de odihnă după data de (...). În consecință, atât cererea de chemare în judecată cât și recursul sunt neîntemeiate cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii combustibilului pentru deplasarea între localitatea de domiciliu și locul de muncă, instanța de recurs reține faptul că cererea reclamantului recurent este întemeiată deoarece un act administrativ valabil și în vigoare recunoaște expres acest drept. A., în conformitate cu prevederile H. M. nr. 25 din (...) reclamantul are dreptul la decontarea cheltuielilor cu combustibilul pe ruta C.-N. - M., între domiciliu și locul de muncă. Recurentul susține întemeiat faptul că prin nepunerea în aplicare a H. nr. 25 din (...) primarul și-a încălcat atribuțiile prevăzute de lege. A., potrivit art. 77 din L. nr. 215/2001, primarul trebuie să ducă la îndeplinire hotărârile consiliului local. Mai mult, P.ul nu a reușit abrogarea hotărârii 2. în ședința consiliului local din 28 aprilie 2010 când a intenționat acest lucru. La data respectivă s-a adoptat Hotărârea nr. 33 din 28 aprilie 2010 privind respingerea Proiectului de hotărâre nr. 2.115 din (...) cu privire la anularea H. nr. 25 din (...) având ca obiect acordarea unor facilități Secretarului C. M. (anexa 9 dosar fond).
Instanța de fond s-a limitat la susținerile pârâtului intimat din întâmpinare considerând că s-au aplicat corect prevederile O. 5.. Dar, ordonanța de urgență prevede diminuarea cheltuielilor materiale cu 20%, iar reducerea cheltuielilor de transport ale reclamantului recurent prin atribuirea unui abonament nu echivalează cu o diminuare de 20% din contravaloarea combustibilului, ci cu peste 70%, fără o justificare pertinentă a faptului că măsura era absolut necesară pentru reducerea cheltuielilor bugetare și nu existau alte surse a obține aceste reduceri la buget. În aceste condiții și datorită faptului că primarul comunei a dispus unilateral măsura fără a avea aprobarea consiliului local, așa cum reiese și din scripele anexate la cererea de chemare în judecată, solicitarea reclamantului recurent este întemeiată și nu echivalează cu executarea unui act administrativ anterior enunțat adoptat în condiții de deplină legalitate.
Mai mult, incercarea de anulare a H. 2. prin adoptarea unui act administrativ cu efect contrar și implicit de reducere a cheltuielilor cu transportul reclamantului recurent a fost realizată în luna aprilie 2010, cu câteva luni anterior intrării în vigoare a O. 5., dovada a faptului că nu necesitatea reducerii cheltuielior bugetare impusă de acest act normativ a stat la baza intenției anterior enunțate.
În ceea ce privește reținerea contribuției lunare de 1% din venitul brut cu titlul de cotizație de sindicat, instanța de recurs reține în concordanță cu instanța de fond faptul că potrivit art. 67 al. 2 din Acordul colectiv nr. 4542/(...) salariații instituției care beneficiază de prevederile acestui acord vor plăti o contribuție lunară de 1% din venitul brut pentru desfășurarea negocierilor colective și pentru executarea acestuia. În calitate de parte contractantă, reclamantul recurent fiind menționat nominal în preambulul acordului cadru, beneficiază de prevederile acestui acord, având, în egală măsură și obligația respectării condițiilor acestuia. Așa fiind, în mod legal și temeinic tribunalul a apreciat ca nejustificată cererea reclamantului de restituire a cotizației de sindicat.
Referitor la plata sumei de 1. 704 lei reprezentand diferența sporului de fidelitate în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, instanta retine ca anexat ,,N. de ședință,, depuse la dosarul de fond în data de (...) reclamantul recurent a anexat un tabel cu extrase din statele de plată de la data angajării în cadrul Primăriei M. ((...)) și până în luna ianuarie 2011. De la data de 1 iulie 2007 recurentul a avut dreptul la un spor de fidelitate de 10% iar de la 1 iulie 2009 avea dreptul la un spor de fidelitate de
15%. Până în luna octombrie 2008 sporul s-a acordat, în procentajul conform vechimii în administrația publică locală. Ulterior, acordarea sporului a fost refuzata.
Rațiunea reglementarii transferului în interes de serviciu are la bază eficientizarea activității autorităților și institutiilor publice și interesul public, în conformitate cu art. 87 alin. (l) lit. a) și b) din L. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Conform art. 90 alin. (3) si (4) din același statut, transferul în interesul serviciului se acordă la cererea instituției de către conducerea celei de la care pleacă, numai cu acordul scris al funcționarului public și poate avea loc într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional cu funcția publică deținută de funcționarul public sau într-o funcție publică de nivel inferior, fiind exclusă condiționarea apartenenței noii funcții aceluiași nivel al ierarhiei administrative.
În acest context, recurentul sustine in mod intemeiat ca fidelitatea nu trebuie să se raporteze la instituție privita separat ci la sectorul numit administratia publica in care functioneaza institutiile intre care s-a acordat transferul.
Transferul reclamantului recurent din cadrul unei primarii la alta primarie nu echivaleaza cu stergerea vechimii anterioare sau a fidelitatii anterioare fata de administratia publica locala, iar in consecinta sporul de fidelitate se cuvine recurentului in functie de vechimea in administratia publica locala, nu doar prin raportare la vechimea de la P. C. M. D. in acest sens este si faptul ca pana in luna decembrie 2008 reclamantul recurent a primit acest spor in cuantum de 10% (fapt necontestat de catre intimata) prin raportare la vechimea totala in administratia publica locala in functia de secretar de primarie, deoarece vechimea la P. M. era insuficienta in acest sens, incepand sa curga in anul 2006.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 304 alin, 1 punctul 9
Cpc instanta va admite recursul declarat de BAN-B. M. împotriva sentinței civile nr.
1877 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o va modifica în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul BAN-B. M. împotriva pârâtei C. M. și în consecință va obliga pârâta C. M. să achite reclamantului contravaloarea combustibilului necesar pentru deplasarea reclamantului la locul de munca pe ruta C.- N. - M. și retur în conformitate cu H. M. nr. 25/ (...) precum și a sporului de fidelitate în sumă de 1.704 lei aferent perioadei noiembrie 2008 - decembrie 2009 actualizat cu indicele de inflație pana la data platii efective.
PENTRU A.E MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Admite recursul declarat de BAN-B. M. împotriva sentinței civile nr. 1877 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul BAN - B. M. împotriva pârâtei C. M. prin P. H. M. și în consecință obligă pârâta să achite reclamantului contravaloarea combustibilului necesar deplasarii la locul de munca cu autoturismul persona pe ruta C.-N. - M. și retur în conformitate cu H. M. nr. 25/ (...) precum și a sporului de fidelitate în sumă de
1.704 lei aferent perioadei noiembrie 2008 - decembrie 2009 actualizat cu indicele de inflație pana la data platii efective.
Respinge celelalte capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C.A.C..
