Decizia nr. 2996/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2996/2012
Ședința de la 10 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 5853 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimata SC V. S., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei -. prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.853 din 02 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. V. S. DEJ, în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și în consecință, s-au anulat Deciziile nr. 64 și 142/(...), iar pârâta a fost obligată sa încheie cu reclamanta convențiile cu privire la subvențiile prevăzute de art. 85 alin 1 din L. nr.
7. și să-i plătească suma de 56.820 lei, sumă egală cu valoarea indicatorului social de referința în vigoare pentru persoanele angajate precum și suma de 4,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D. nr.
64/(...) (f.6 dosar fond) pârâta a respins solicitarea reclamantei privind subvenția prevăzută la art. 85 din L. nr. 7. modificată și completată, invocând prevederile art. 4 alin. 2, alin. 3 coroborat cu art. 14, 22 din L. nr. 5..
În conținutul deciziei se menționează că s-a avut în vedere atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă prin epuizarea sumelor alocate acestor credite bugetare în concordanță cu prevederile legale menționate.
Prin D. nr. 142/(...) (f.7 dosar fond) pârâta a respins solicitarea reclamantei privind subvenția prevăzută la art. 85 din L. nr. 7. modificată și completată, invocând prevederile art. 4 alin. 2, alin. 3 coroborat cu art. 14, 22 din L. nr. 5., cu aceeași motivare. Probațiunea administrată în cauză atestă că reclamanta prin cererile înregistrate sub nr. 19/(...) si nr. 5/(...) a solicitat pârâtei dreptul de a beneficia de subvenția prevăzută de art. 85 din L. nr. 7. modificată și completată.
Potrivit prevederilor art. 85 alun.1 din L. nr. 7. „angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomerii în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferente persoanelor încadrate din aceste categorii, si primesc lunar pe această perioadă pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin de un an";.
În contextul acestor prevederi legale, reclamanta i-a angajat pe numiții B. L., G.
T., G. E., M. D., P. V., T. V., M. M.-G., V. M., C. L., M. I. încheind cu aceștia contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată conform înscrisurilor de la f.32-62 dosar fond.
Actele de la filele 32-62, 68-76 atestă că reclamanta a depus lunar toate actele prevăzute de art. 52 alin. 1 din L. nr. 7., respectiv tabelul cu persoanele angajate, declarațiile, statele de plată și convenția nr. 257/(...) (f.68-69 dosar fond) în formă de proiect precum si contractele individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată.
Așa fiind, reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 85 alin. 1 din L. nr.
7., fapt necontestat de pârâtă prin cele trei decizii emise, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că este îndreptățită să beneficieze de subvențiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Pârâta, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar, s-a prevalat de prevederile L. nr. 5. respectiv art. 4 alin. 3 și 22 care nu îi permit să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale iar pe de altă parte faptul că se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute de art. 22 alin. 1 din acest act normativ.
Față de apărarea invocată, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi imputată reclamantei, iar pe de altă parte aceste împrejurări nu pot afecta drepturile stabilite în mod imperativ prin L. nr. 7.- art. 80, prevederi care nu condiționează în nici un fel acordarea subvenției.
Apărarea formulată de reclamantă în sensul solicitării integrale a sumei de
68.946 lei pe considerentul că suma de 12.126 lei nu a intrat în cont este neîntemeiată, instanța dispunând înlăturarea acesteia deoarece actele de la filele 137-138 atestă că pârâta a achitat-o în contul pârâtei sub acest titlu.
Față de cele expuse, reținând implicit si precizarea învederată de reclamantă prin înscrisul „. de ședință"; (f.140 dosar fond) instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, dispunând admiterea acesteia în conformitate cu art. 85 alin.1 din L. nr. 76/20202 în sensul: anulării Deciziilor nr. 64 si nr. 142/(...) ca nelegale, obligării pârâtei să încheie cu reclamanta convențiile cu privire la subvențiile prevăzute de aceste dispoziții legale, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de
56.820 lei - sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare pentru persoanele angajate, reținându-se în acest sens ordinele de plată la dosarul depus la dosar de către pârâtă (f.137-138 dosar fond) din care rezultă achitarea unei sume totale de 12.126 lei cu acest titlu.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod Procedură Civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea contestației formulate de reclamanta S. V. S. D.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că așa cum reiese din conținutul art. 1 al deciziilor nr. 64/(...) și nr. 142/(...) emise de A. C., respingerea solicitării s-a făcut în temeiul L. nr. 5. actualizata, privind finanțele publice, care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar. Astfel, la art.l alin.2 lit.b) din L. nr. 5. se prevede că dispozițiile acestei legi se aplica in domeniul elaborării, aprobării, executării si raportării bugetului asigurărilor sociale de stat. Î. legea bugetară anuală prevede si autorizează, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementările care sunt specifice exercițiului bugetar, reiese în mod clar din textul de lege faptul că sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prev. la art.l alin.2, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează si se efectuează plăti, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, in conformitate cu art.4, alin.2. Mai mult, în conținutul art.4, alin.3 din L. nr. 5. se prevede în mod strict faptul că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel că acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit, fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă. Astfel, toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile prezentei legi supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă. Totodată, în conformitate cu art. 14 alin. l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisă si limitată si sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice si în legile bugetare anuale. De asemenea, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prev. la art.l alin.2 si nici angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonantă si plătită dacă nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Apoi, a mai precizat recurenta, A. C., la fel ca alte instituții publice, are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si în consecință se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prev. la art. 22 alin. 1 din L. nr. 5., articol al cărui conținut prevede că ordonatorii de credite au obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, pârâta a menționat că nu este obligată si nu poate să prevadă sau să anticipeze în viitor un număr de conventii sau un număr de persoane ce vor fi angajate. Cu privire la sumele de bani acordate în temeiul art. 85 din L. nr. 7., pârâta a precizat că angajatorii beneficiază de aceste sume de bani cu titlu de subvenții dar doar în urma încheierii unor convenții cu agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă. Conventia reprezintă, în cazul de față, acordul bilateral de voință necesar în vederea materializării acesteia, dar convenției nu i s-a dat curs întrucât AJ.O.F.M. C. nu si-a dat consimțământul pentru că se află in imposibilitatea legală a onorării obligației față de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, institutia neputându-se angaja la o obligație de plată pentru o sumă si dintr-un fond a cărui limită maximă a fost atinsă si a cărui conținut financiar aprobat a fost epuizat.
Pârâta a mai menționat și faptul că lipsa bugetului nu poate fi imputată reclamantei, dar nici pârâtei, având în vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o poziție de subordonare față de ordonatorul principal de credite si în consecință cuantumul financiar scăzut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputată pârâtei, aceasta desfășurându-si activitatea pe acest segment până la epuizarea bugetului alocat sau până la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligație de plata pe care nu putea să o onoreze având în vedere prevederile stricte si imperative ale L. nr. 5. cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinație specială.
În continuarea motivării recursului, pârâta a invocat și dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 14 alin. 1 și 3 din L. nr. 5., referitoare la modul strict de angajare a cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă, limitată si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice si în legile bugetare anuale.
Pârâta a făcut trimitere la modificările si completările aduse la L. nr. 7. prin L. nr.
2., care reglementează segmentul măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, precum si acordarea subvențiilor, modificări si completări aduse în corelare cu L. nr. 5., act normativ care, de asemenea, limitează posibilitatea acordării de subvenții, la un buget anual, cu o destinație precisă si limitată ca si cuantum financiar.
În final, pârâta a prezentat situația faptică care a creat contextul în care a fost nevoită să emită deciziile de respingere nr. 64/(...) și nr. (...), respectiv faptul că deși a solicitat A.N.O.F.M. un anumit buget reprezentând estimarea nevoilor de cheltuieli pentru ajutoare sociale pentru anii 2009 - 2010, i-au fost aprobate și alocate fonduri mult mai mici, ceea ce a condus la imposibilitatea de a onora în totalitate obligațiile ce-i reveneau față de angajatori.
Reclamanta S. V. S. DEJ a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, argumentat de faptul că aspectele invocate de recurentă nu pot sub nicio formă afecta existența și cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de L. nr. 7., iar legalitatea dispozițiilor 64 și 142/(...) trebuia examinată prin prisma acestor dispoziții, cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, prin D. nr. 64/(...) (f. 6 dosar fond) recurenta a respins solicitarea reclamantei intimate privind subvenția prevăzută la art. 85 din L. nr. 7. modificată și completată, invocând prevederile art. 4 alin. 2, alin. 3 coroborat cu art. 14, 22 din L. nr. 5.. În conținutul deciziei se menționează că s-a avut în vedere atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă prin epuizarea sumelor alocate acestor credite bugetare în concordanță cu prevederile legale menționate.
Printr-o a doua Decizie cu nr. 142/(...) (f. 7 dosar fond) recurenta a respins solicitarea reclamantei privind subvenția prevăzută la art. 85 din L. nr. 7. modificată și completată, invocând prevederile art. 4 alin. 2, alin. 3 coroborat cu art. 14, 22 din L. nr.
5., cu aceeași motivare. Probațiunea administrată în cauză atestă că reclamanta intimată prin cererile înregistrate sub nr. 19/(...) si nr. 5/(...) a solicitat pârâtei dreptul de a beneficia de subvenția prevăzută de art. 85 din L. nr. 7. modificată și completată.
Potrivit prevederilor art. 85 alun.1 din L. nr. 7. „angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomerii în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferente persoanelor încadrate din aceste categorii, si primesc lunar pe această perioadă pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin de un an";.
Respingerea soluționării favorabile a cererilor reclamantei intimate are la bază exclusiv rațiuni de ordin bugetar, legate de insuficiența sumelor alocate acestor subvenții. Pe de altă parte, nici un moment pârâta recurentă nu a contestat faptul că reclamanta intimata se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat pentru a fi beneficiara subvențiilor invocate atât în procedura prealabilă cât și în demersul dedus judecății în prezentul dosar.
Este esențial de enunțat în acest context faptul că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta-pârâtă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii și până la (...), data emiterii celor două decizii anterior enunțate prin care s-au respins solicitările reclamantei.
Prin art. 4 alin. 3 din L. 5. s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, însă acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin emiterea deciziilor 64 și 142/(...). Prima instanță a mai reținut într-o manieră corectă faptul că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța de recurs reține la rândul său și subliniază aspectul relevant conform căruia textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 85, dacă formulează cerere în acest sens, condiție care în cazul concret analizat este îndeplinită.
Nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs nici susținerea formulată prin întâmpinare conform căreia pârâta recurentă nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta. D., instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive subiective de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță).
Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de către prima instanță, astfel că în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. și va menține sentința atacată ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU A. MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 5.853 din 02 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: G. G.
