Decizia nr. 3243/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 3243/2012

Ședința data de 25 A. 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. P. împotriva sentinței civile nr. 1220 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. A., în contradictoriu pârâții P. M. B., M. B. PRIN P., C. LOCAL AL M. B., P. M. B., C. DE C. ȘI I. B., OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, C. G. și SC P. S. SRL, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale certificat de urbanism și autorizație de construire.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și ulterior la data de (...).

CURTEA

Prin sentința nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea completată și precizată, formulată de reclamantul A. P. în contradictoriu cu pârâții P. M. B., M. B. PRIN P., C. LOCAL AL M. B., P. M. B., C. DE C. SI I. A M. B., O. C. DE PE L. T. B., C. G. și SC P. S. S.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

S-a constatat că prin sentința civilă nr.197/CA/(...) Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamantul A. P. împotriva pârâtei P. M. P. pentru anularea H. nr.178/(...) emisă de C. Local B. și anularea certificatului de urbanism nr.670/(...), precum și a autorizației de construire nr.37/(...) emisă de primarul M. B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (f. 9-11 ).

Curtea de A. P., prin D. nr.524/RC/(...) a admis recursul reclamantului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu recomandarea ca rejudecarea să privească numai capătul de cerere referitor la certificatul de urbanism și autorizația de construire (f.14-18).

În rejudecare, reclamantul a depus cerere precizatoare a acțiunii inițiale prin care a înțeles să întregească. și precizeze cadrul procesual, în sensul că solicită anularea H. C. Local B. nr.178/(...), constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr.2., dintre M. B. și C. G., demolarea construcției ridicate de SC "P. COM S."SRL și sistarea activității acestei societăți, ceea ce presupune introducerea în cauză și a altor persoane.

A., Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 356/CA/(...) și-a declinat competența materială și teritorială de judecare a cauzei în favoarea T. B.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 315 alin.2 Cod pr.civilă, prin I. din (...) a disjuns pct.1,3,4 și

5 ale cererii completatoare, formând un nou dosar, cu nr.(...), în care s-a pus în discuție, din oficiu, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei, reținându-se că parte din punctele acțiunii privesc anularea unor acte administrative (hotărârea consiliului local, contract de concesiune) pentru care instanța competentă a le judeca este tribunalul- secția de contencios administrativ .In raport de dispozițiile art.10 a1.3 L. 5., s-a reținut că instanța competentă este Tribunalul Buzău, întrucât atât reclamantul cât și pârâții au domiciliul în această localitate. De asemenea, s- a reținut că acesteia îi revine competența să se pronunțe și cu privire la celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către

P. M. B., iar prin decizia nr.1142/R-C. s-a admis recursul și s-a casat sentința, trimițându-se cauza spre competentă soluționare T. A. - complet specializat de contencios administrativ și fiscal.

În continuarea judecății, la (...), intimatul P. M. a depus întâmpinare, invocând față de primul capăt de cerere excepția tardivității formulării acțiunii și reiterând excepția lipsei competenței materiale a tribunalului față de celelalte capete de cerere.

La (...) petentul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a pârâtei P. M., a C. Local a M., a P. M. și a M. prin primar, întrucât întâmpinarea depusă prin fax la (...) nu a fost semnată și ștampilată de reprezentantul legal.

La (...) s-a depus întâmpinare și de către intimata SC P. S. SRL , prin care se solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

S-a mai solicitat și suspendarea judecării prezentei" cauze până la soluționarea dosarului nr.(...) al C. de A. P., invocându-se excepțiile necompetenței teritoriale, a autorității de lucru judecat, raportat la sentințele

3. a T. A. și 2. a J. B., excepția inadmisibilității, a prescripției dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes.

S-au atașat întâmpinării mai multe înscrisuri (f.66-84).

La (...), petentul a depus un răspuns la întâmpinare prin care a prezentat argumentele sale pentru respingerea cererii de suspendare și a tuturor excepțiilor invocate de intimați.

Prin încheierea din (...) s-au respins excepțiile de necompetență teritorială, a autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a Camerei de C. și I. B.

Prin cererea precizatoare înaintată instanței la data de (...), petentul a indicat și alte acte, subsecvente HCL 1., a căror anulare o solicită: caietul de sarcini pentru concesionarea terenului, procesul verbal al licitației publice deschise din (...), contractul de concesiune nr.2., procesul verbal din (...) pentru predarea primirea terenului de 125 mp, autorizația de construire nr.37/(...).

Prin încheierea din (...) s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, invocate de intimata SC P. S. SRL, ca și cererea de suspendare în baza art.244 Cod pr.civilă, formulată de aceeași intimată.

Pentru același termen de judecată, intimata SC P. S. SRL a depus o nouă întâmpinare la cererea principală așa cum a fost precizată, invocând excepțiile tardivității, a inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, a autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes, iar în ce privește cererea de anulare a contractului de concesiune, excepția prescripției dreptului la acțiune.

La (...), s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al Inaltei Curți de C. și Justiție, în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, dosarul fiind repus pe rol ca urmare a cererii intimatei SC P. S. SRL .

La (...), Tribunalul Argeș a respins excepția necompetenței sale teritoriale.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și interogatoriile părților, din a căror examinare s-a reținut următoarea situație de fapt:

În ce privește excepțiile de tardivitate/prescripția dreptului la acțiune, a autorității de lucru judecat și a inadmisibilității acțiunii, acestea au fost unite cu fondul la (...).

În ce privește anularea certificatului de urbanism nr.670/(...) și a autorizației de construire nr.37/(...), s-a constatat că prin decizia nr. 7.

Curtea de A. P. a soluționat în mod irevocabil aceste petite: acțiunea privind anularea certificatului de urbanism ca nefondată, iar pe cea pentru anularea autorizației de construire ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile.

De asemenea capătul de cerere privind nulitatea contractului de concesiune nr.2. a mai fost soluționat, irevocabil, prin sentința civilă nr.2. a J. B., decizia nr. 4. a T. B. și decizia nr. 5. a C. de A. P. L.-le, s-a constatat că s-au invocat aceleași motive și că s-au și analizat, cererea fiind soluționată pe fond, iar nu pe excepție.

E. lipsei calității de reprezentant, invocată de petent la (...), a fost respinsă de instanță. Nu este o excepție dirimantă, iar la termenele ulterioare s-au complinit neregularitățile procedurale invocate.

Prin încheierea din (...) s-au respins excepțiile tardivității formulării acțiunii și cea a inadmisibilității ,pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, fără însă a se arăta care au fost argumentele instanței și înscrisurile ce s-au avut în vedere. Deși aceasta este o încheiere interlocutorie, se apreciază că judecătorul este ținut să respecte numai o încheiere care cuprinde o soluție legală .La dosar nu se află niciun act din care să reiasă că petentul a solicitat intimatului C. Local revocarea hotărârii și nici nu a indicat în toată durata soluționării cauzei (3 ani) care este numărul de înregistrare și nici la ce filă se află, susținând numai că se află la dosar. Or, completul care a pronunțat sentința nu a găsit în întreg dosarul această dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile, față de HCL contestat.

A., pentru cele de mai sus, apreciind că soluția de respingere a excepțiilor prin încheierea din (...) nu este legală, tribunalul a revenit asupra acestora.

Conform art.5 alin.1 din L. 2. (care se aplică în speță, dat fiind momentul emiterii HCL contestată), înainte de a cere instanței anularea actului, cel care se consideră vătămat se va adresa, pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prev.la art.1 alin. 2, autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în 30 de zile. Cum petentul este terț, acesta trebuie să formuleze procedura prealabilă în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de actul administrativa cărui anulare o solicită - HCL 178/(...).

Așa cum reiese din actele dosarului, petentul a solicitat pentru prima dată anularea acestei hotărâri înainte de (...), data la care s-a pronunțat sentința civilă nr.265 de către Judecătoria Buzău, deci se consideră că cel puțin la această dată a cunoscut de existența acestui act, din acest moment curgând și cele 30 de zile în care trebuia depusă plângerea prealabilă.

Examinându-se contestația formulată împotriva certificatului de urbanism s-a observat că aceasta se referă strict la acel certificat, neexistând posibilitatea egală de a extinde efectele acestei plângeri prealabile și asupra altor acte administrative care au legătură cu el. Prin urmare, petentul nici până în acest moment nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prev.de art.5 alin.1 din L. 2. rap.la HCL 1., astfel că, rap.la art.109 alin.2

Cod pr.civilă, cererea sa pentru anularea acesteia apare ca inadmisibilă.

De altfel, în decizia nr.7. a C.-de A. P. s-a reținut cu putere de lucru judecat (la f.7 a hotărârii), că la acea dată petentul nu a formulat procedura prealabilă împotriva autorizației de construcție nr.3. și a HCL 1..

În ce privește cererea completatoare, privind anularea caietului de sarcini, procesul verbal de licitație și a procesului verbal de predare - primire a terenului, din (...), s-a constatat că petentul nu a arătat în cererea precizatoare motivele de anulare, considerând ca fiind acte subsecvente ale HCL 1., anularea acesteia atrage și anularea lor. Or, văzând modul de soluționare a capătului principal de cerere (respingerea cererii de anulare a HCL 1.), se impune și respingerea cererii pentru anularea celor 3 acte subsecvente arătate.

De altfel, examinându-le , din oficiu, sub aspectul legalității, tribunalul nu a constatat existența vreunui motiv de nulitate sau nelegalitate a acestora.

Și în ce privește capătul de cerere privind demolarea construcțiilor de către intimatul SC P. S. SRL, există autoritate de lucru judecat, deoarece sentința 2396/2003 a J. B., definitivă și irevocabilă, a statuat pe fond asupra acestei cereri.

Excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei interesului, aflate în interdependență, au fost de asemenea respinse, câtă vreme petentul face dovada că deține în proprietate teren, vecin cu cel ce face obiectul contractului de concesiune.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins contestația, așa cum a fost completată și precizată, în baza art.18 din L. 5. republicată, a art.5 alin.1 din L. 2. rap.la art.109 alin.2 Cod pr.civilă și art.1201 cod civil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. P. solicitând instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa admita recursul asa cum acesta a fost formulat, sa desfiinteze in tot hotararea primei instantei si sa trimita cauza spre rejudecare primei instante, avand in vedere ca aceasta a solutionat cauza dedusa judecatii pe exceptii, si nu pe fond. Cu cheltuieli de judecata.

În motivare s-a arătat că:

În fapt, prin sentinta nr. 1./(...), pronuntata de T. A. in dosarul nr. (...), instanta a respins actiunea completata si precizata, formulata de reclamant.

In temeiul disp. art. 304 pct. 9, dar si pct. 6 Cod proc.civ., intelege sa critice sentinta T. A., intrucat instanta a pronuntat o hotarare cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, dar si pentru faptul ca, instanta a acordat mai mult decat ceea ce s-a cerut, in sensul ca s-a pronuntat asupra unei exceptii neinvocate de niciuna dintre parti.

S-a retinut astfel ca, exceptiile: autoritatii de lucru judecat, tardivitatii introducerii actiunii si inadmisibilitatii, invocate de paratii C. G. si S. «. S. S., desi instanta se mai pronuntase asupra lor, prin incheieri anterioare, in sensul respingerii lor, sunt exceptii intemeiate, pe care urmează a le admite.

Solutia instantei de fond, de a reveni asupra unor incheieri interlocutorii, asupra carora legea prevede expres ca judecatorul nu mai poate reveni, acestea putand fi atacate doar odata cu fondul, este una nelegala, si care ne conduce si la concluzia ca, instanta, nu a cercetat suficient actele si lucrarile dosarului.

Desi s-a pronuntat asupra acestor exceptii, dar si asupra altora, chiar de doua ori, instanta, fara a avea un temei de drept in baza caruia sa revina asupra propriilor masuri luate, retine ca, «se apreciaza ca judecatorul este tinut sa respecte numai o incheiere care cuprinde o solutie legala», ceea ce presupune faptul ca, instanța isi recunoaste propriile erori in solutionarea cauzei, desi, nici chiar instanta, nu poate invoca adagiul latin «nemo auditur propriam turpitudinem allegans», pentru a reveni asupra solutiilor sale.

Parerea personala a magistratului-judecator nu are relevanta intr-o cauza, atat timp cat prin aceasta se eludeaza dispozitii imperative ale legii. Revenind asupra solutiei pronuntate asupra exceptiilor, instanta nu face decat sa se substituie instantei de control judiciar, care este singura care poate si trebuie sa se pronunte asupra legalitatii si temeiniciei masurilor despuse de instanta ce a solutionat fondul.

Din actele dosarului, se observa ca, prin incheierea de sedinta din data de (...), instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale a T. A. de a solutiona prezenta cauza, exceptie invocata de paratii de mai sus, exceptie asupra careia instanta se mai pronunta odata, prin incheierea de sedinta din data de (...), tot in sensul respingerii acestei exceptii.

Tot prin incheierea de sedinta din data de (...), instanta a respins si exceptia autoritatii de lucru judecat, iar prin incheierea de sedinta din data de (...), a respins exceptiile tardivității si inadmisibilității acțiunii.

Insa, trecand peste propriile solutii, instanta, la data de (...), uneste cu fondul exceptia necompetentei teritoriale a T. A., exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptia tardivitatii si inadmisibilitatii actiunii, in situatia in care s- a mai pronuntat asupra lor, asupra exceptiei necompetentei teritoriale chiar de doua ori.

Analizand considerentele hotararii recurate, rezulta ca, instanta s-a pronuntat doar pe exceptiile invocate de catre paratii C. G. si S. «. S. S., fara a intra in cercetarea fondului cauzei, desi, in dispozitivul hotararii cu numarul de mai sus nu se face nicio astfel de referire, in sensul ca, instanta admite exceptiile invocate, ceea ce ar face inutila cercetarea fondului cauzei, fiind vorba despre exceptii peremptorii (dirimante), care impiedica cercetarea fondului cauzei deduse judecatii. Din contra, in dispozitivul hotararii nu se consemneaza decat ca, «respinge actiunea completata si precizata», ceea ce determina concluzia ca instanta a cercetat fondul, desi din motivarea sentintei recurate nu rezulta acest lucru, ci doar faptul ca s-a pronuntat doar pe exceptii.

In ceea ce priveste motivarea instantei de fond, revenind asupra propriilor incheieri interlocutorii, prin care a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, prin sentinta pronuntata admițând-o, apreciază ca motivarea instantei este total eronata si nelegala, in cauza nefiind indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Potrivit disp. art. 1201 Cod civil, «. lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelasi obiect, este întemeiată pe aceeasi cauza si este între aceleasi parti, făcută de ele si în contra lor în aceeasi calitate."

Or, daca analizam sentinta civila nr. 2. a J. B., in baza careia instanta isi intemeiaza exceptia, ramasa definitiva prin decizia nr. 4. a T. B. si irevocabila prin decizia nr. 5. a C. de A. P., avand ca obiect "anularea contractului de concesiune nr. 2.", deci, fiind vorba despre o nulitata relativa, si ca parti: in calitate de reclamant: pe A. P., iar ca parati: pe C. G. si P. M. B., se observa, fara putinta de tagada, ca, conditiile prevazute de lege pentru a putea vorbi despre exceptia autoritatii de lucru judecat nu sunt indeplinite.

A., obiectul difera: cauza inregistrata pe rolul J. B. avea ca obiect

"anularea contractului de concesiune nr. 2.", pe cand prezenta cauza are ca obiect "constatarea nulitatii absolute a contractului de concesiune nr. 2., incheiat intre M. B., prin P. si C. G.". Nu este indeplinita nici conditia referitoare la identitatea de parti, in prezenta cauza fiind, alaturi de paratul C. G. si P. M. B., si alti parati: P. M. B., M. B. prin P., C. Local al M. B., C. de C. si I. a M. B., O. R. C. de pe langa T. B. si S. «. S. S.

Deci, in ceea ce priveste aceasta exceptie, hotararea recurata este profund nelegala, data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii.

In aceeasi maniera, retine instanta de fond, si asupra capetelor de cerere privitoare la anularea C. de U. nr. 670/(...) si anularea A. de C. nr.

37/(...), este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat. A., se arata ca, prin decizia nr. 7., Curtea de A. P. a solutionat in mod irevocabil aceste petite: actiunea privind anularea certificatului de urbanism ca nefondata, iar pe cea pentru anularea autorizatiei de construire ca inadmisibila, pentru lipsa procedurii prealabile.

Nici in acest caz nu sunt indeplinite conditiile prevazute de disp. art. 1201 Cod civil, pentru a discuta despre incidenta exceptiei autoritatii lucrului judecat. Nu exista identitate de parti: in cauza solutionata de

Curtea de A. P. parti erau: A. P., intimat-reclamant, P. M. B.- recurent-parat, C. G.-recurent-parat, S. «P. Corn S. S.- recurenta-intimata, P. M. B.- intimata-parata. In prezenta cauza, parti sunt, alaturi de cele enumerate mai sus, si paratii: M. B. prin P., C. Local al M. B., C. de C. si I. a M. B., O. R. C. de pe langa T. B.

Referitor la capetele de cerere privitoare la demolarea constructiilor ridicate de catre parata S. "P. S." S. si la anularea H. C. Local al M. B. nr.

178/(...) si a tuturor actelor subsecvente acesteia, pentru care instanta retine tot autoritate de lucru judecat, prin prisma sentintei civile nr. 2. a J. B. si a deciziei nr. 7. a C. de A. P., arată ca, nici in acest caz nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admiterea exceptiei, pentru aceleasi motive pe care le-a precizat mai sus (lipsa identitatii intra partile celor doua cauze).

Totodata, instanta s-a pronuntat asupra unei exceptii care nu a fost invocata de niciuna dintre partile din cauza, respectiv exceptia lipsei calitatii procesual pasive (fara nici macar a preciza cine a invocat aceasta exceptie si fata de care dintre parti), ceea ce fac incidente in cauza a disp. art. 304 pct.

6 Cod proc.civ. (instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut).

Singura exceptie a lipsei calitatii procesual pasive care a fost invocata pe parcursul judecatii, a fost fata de C. de C. si I. B., exceptie care a fost respinsa prin incheierea de sedinta din data de (...).

Avand in vedere faptul ca, prezenta cauza nu este supusa caii de atac a apelului, ci doar a recursului, in temeiul disp. art. 304 indice 1 Cod proc.civ., solicită sa fie analizată cauza sub toate aspectele.

Pe fondul cauzei, a solicitat instantei, sa admita actiunea asa cum aceasta a fost precizata si completata, in sensul:

- anularii H. C. Local al M. B. nr. 178/(...) si a tuturor actelor subsecvente acesteia, respectiv: a) Caietul de S. pentru concesionarea unui teren proprietate privata, in vederea construirii unei statii de autobuz, anexa nr. 2 la H. nr. 178/(...) a C. Local al M. B. b) procesul verbal al licitatiei publice deschise, din data de (...), privind concesionarea unui teren detinut de C. Local al M. B. c) procesul verbal din data de (...) de predare-primire a terenului proprietate private a mun. B., in suprafata de 125 m.p.;

- anularea C. de U. nr. 670/(...);

- anularea A. de C. nr. 37/(...);

- constatarea nulitatii absolute a contractului de concesiune nr. 2., incheiat intre M. B., prin P., si paratul C. G.;

- demolarea constructiilor ridicate de catre parata S. "P. S." S., de pe terenul proprietatea M. B., cesionar fiind C. G., iar beneficiar S. "P. S." S., potrivit contractului de concesiune nr. 2..

Reclamantul A. P., este proprietarul unui imobil in suprafata de 2609 m.p., situat in M. B., A. I., nr. 1, invecinat cu Casa de P. a M. B. Pe acest teren, a edificat un parc de agrement, constand in teren de tenis, o cladire cu profil comercial si o terasa de vara. La inceputul anului 2002, paratul C. G., solicita printr-o cerere adresata P. M. B., aprobarea pentru desfasurare de activitate comerciala in zona industriala a M. B. si eliberarea unui certificat de urbanism, cerere inregistrata sub nr. 10129/(...).

In urma acestei cereri, P. M. B. a eliberat C. de U. nr. 670/(...), referitor la un spatiu in suprafata de 60 m.p., situat in A. I., nr. 1, pentru S. "P. S." S., si nu pentru titularul cererii, C. G..

Acest spatiu, in suprafata de 60 m.p., la data respectiva, apartinea domeniului public al M. B.

Prin H. C. Local al M. B. nr. 167/(...) se aproba planul urbanistic de detaliu, cu denumirea "C. S. de A. cu plata cu spatii comerciale si alimentatie publica, A. I., nr. 1", in suprafata de 60 m. p. A. care au stat la baza emiterii hotararii cu nr. de mai sus sunt: expunerea de motive a P. M. B., inregistrata sub nr. 15444/2002, prin care se propune aprobarea unui plan urbanistic de detaliu, la solicitarea S. "P. S." S. raportul Directiei de U. si A. T. avizul Comisiilor de S. ale C. Local al M. B., conform prevederilor L. nr. 350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanismului; Ordinul nr.

37 IN/2000 al Ministrului Lucrarilor P.e si Amenajarii Teritoriului, cat si in temeiul art. 38, alin. 2, lit. c), f), w), precum si art. 46, alin. 1 din L. nr.

215/2001 a Administratiei P.e Locale.

Prin aceeasi hotarare s-a dispus ca, "realizarea planului urbanistic de detaliu prevazut la alin. 1 din hotarare, se face cu respectarea intocmai a conditiilor impuse prin acordurile si avizele organismelor teritoriale interesate, solicitate prin C. de U. nr. 6., eliberat de P. M. B., precum si reglementarea situatiei juridice a terenului prin concesionarea acestuia in urma licitatiei publice."

Ulterior, prin H. nr. 178/(...), C. Local al M. B., avand in vedere: - expunerea de motive a P. M. B., inregistrata sub nr. 18541/2002, prin care se propune aprobarea trecerii unui teren din proprietatea publica in proprietatea privata a M. B., precum si concesionarea acestui teren prin licitatie publica deschisa, in vederea construirii unei statii de autobuz cuplata cu spatii comerciale si alimentatie publica; Raportul Directiei de U. si A. T. A. C. "A. P. I.", precum si avizele Comisiilor de specialitate ale C. Local al M. B. si, in baza prevederilor legale, aproba trecerea din proprietatea publica, in proprietatea privata a M. B., a unui teren in suprafata de 125 m.p., situat in B., A. I., nr. 1, identificat conform planului de situatie prevazut in anexa. Totodata, se aproba concesionarea prin licitatie publica, pentru o perioada de 49 de ani a terenului, in conformitate cu documentatia de urbanism, aprobata prin H. nr. 1. a C. Local al M. B.

Insa, potrivit aceleasi hotarari a C.L. al M. B., nr. 178/(...), "terenul in suprafata de 125 m.p, necesari realizarii statiei de autobuz acoperite, peronul statiei si spatiul verde raman in domeniul public al municipiului si nu formeaza obiectul concesiunii."

A., spatiul de 125 m.p., situat in B., A. I., nr. 1 a ramas si este proprietate publica a M. B., conform art. 2, alin. 2 a H. C. Local B. nr. 1., situatie in care, contractul de concesiune este nul, intrucat nu se poate concesiona un teren care face parte din domeniul public al statului, fiind astfel scos din circuitul civil.

Pe de alta parte, solicită instanței a observa ca suprafata destinata concesiunii pentru "spatiu comercial si alimentatie publica", trecut in proprietate privata, este de 0,00 m.p., situatie in care contractul de concesiune este lovit de nulitate absoluta.

Prin anexa nr. 2 a H. nr. 178 din (...) a C. Local B. s-au stabilit obiectivele caietului de sarcini in vederea organizarii si participarii la licitatia publica pentru concesionarea suprafetei de 125 m.p., situata in B., A. I., nr.

Potrivit legii, licitatia trebuia facuta publica prin doua anunturi, in doua ziare, dintre care unul national si unul local. P. insa, pe plan local, a facut un singur anunt, intr-o publicatie saptamanala cu tiraj mic, si nu intr-o publicatie care sa apara zilnic, situatie in care nu au fost respectate prevederile legale. Consideră ca au fost incalcate dispozitiile imperative ale art. 13 din L. nr. 219/1998, care era in vigoare la acea data, ceea ce atrage nulitatea absoluta a contractului de concesiune incheiat.

Cu toate ca nu au fost respectate dispozitiile luate prin H. nr. 178 si

167 ale C. Local B., in privinta concesionarii, se incheie contractul de concesiune nr. 2., intre M. B., reprezentat de I. C. B., primar, in calitate de concedent, pe de o parte, si C. G., cu domiciliul in B., str. M., nr. 22, in calitate de concesionar, pe de alta parte.

Contractul are ca obiect, concesionarea pe o perioada de 49 de ani a unei suprafețe de teren de 125 m.p., proprietate privata a M. B., situat in B., A. I., nr. 1.

In Caietul de S. se prevede expres la pct. VI, aliniatul ultim, ca, concesionarul este obligat sa se conformeze conditiilor impuse in C. de U., acesta din urma trebuind a fi obtinut dupa adjudecarea licitatiei, in speta, paratul C. G. trebuia sa obtina un certificat de urbanism dupa data de (...), fapt ce nu a avut loc niciodata, paratul folosind acel Certificat de U. nr.

670/(...), care fusese obtinut inaintea licitatiei de catre parata S. "P. S." S.

Solicită instanței a constata ca, acest contract de concesiune este lovit de nulitate absoluta pentru motivele aratate mai sus.

La data de (...), se elibereaza Autorizatia de C. nr. 37, emisa de P. M. B., prin care se autorizeaza executarea lucrarilor de statie autobuz, cuplata cu spatii comerciale si alimentatie publica - bar si magazin alimentar.

A. autorizatie a fost emisa in beneficiul S. "P. S." S., fara ca aceasta societate sa detina vreun drept asupra terenului care a facut obiectul concesiunii, incalcandu-se dispozitiile imperative ale art. 1 din L. nr.

50/1991, modificata prin L. nr. 4. si ale art. 43 din Normele de A. ale L. nr.

50/1991, republicata, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructie

- care stipuleaza ca, primaria este obligata sa verifice daca exista avizele favorabile cerute prin certificatul de urbanism.

Pentru eliberarea acestei autorizatii, nu au fost depuse documentele necesare, astfel cum au fost impuse prin C. de U. nr. 6701(...), respectiv: avizele si acordurile O.J.C.G.C. B., grup pompieri B., Electrica S.A., R.A.M. Apa si Canal, R.A.M. RET Termice, Directia de S. P. B., I. pentru Protectia Mediului, Inpectoratul pentru Protectia Civila, RER Ecologic, Directia Telecomunicatii si S. D. DG B., etc.

Avizele existente in prezenta cauza, au fost eliberate pentru o alta persoana, care nu are nicio calitate sau vreun drept. In ceea ce priveste avizul de mediu, acesta lipseste.

De remarcat faptul ca, si C. de U. nr. 670/(...) a fost emis tot pentru S.

"P. S." S., cu sediul in str. M., nr. 22, B., si nu pentru titularul cererii, persoana fizica, C. G.;

In baza autorizatiei nr. 37/(...), S. "P. S." S., a inceput sa execute lucrari de construire, iar accesul pe proprietatea mea a fost ingradit prin obturarea caii de acces, iar spatiul al carui proprietar sunt, devine practic inutil, datorita imposibilitatii realizarii scopului propus.

A., constructia care a fost edificata de S. "P. S." S., nu respecta niciuna dintre cerințele impuse prin C. de U., respectiv materialul din care trebuia construita, regimul de inaltime (este mai mare de 4,50 m.), suprafata ocupata fiind în prezent, de aproximativ 309 m.p., aceasta acoperind vizibilitatea la strada principala, impiedica accesul si folosinta libera a proprietatii reclamantului.

Urmeaza ca instanta sa observe si faptul ca, infiintarea statiilor de calatori pentru transport local, se realizeaza la cererea locuitorilor si a operatorilor de transport, iar administrarea acestor statii se face de catre firme autorizate, parata S. "P. S." S. neavand in obiectul sau de activitate activitatea de transport de calatori. Ca urmare, prin emiterea C. de U. si a A. de C. nu s-a urmarit efectiv crearea unei statii de autobuz, ci efectuarea de activitati comerciale de catre parata.

Totodata, avand in vedere si prevederile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, solicită instanței a constata ca toate actele invocate mai sus, au fost date cu nerespectarea prevederilor care arata ca, in perimetrul statiilor mijloacelor de transport public de persoane, pot fi amenajate doar spatii de asteptare pentru calatori si pentru comercializarea legitimatiilor de calatorie (art. 5 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002).

In drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 6 si 9 si pe disp. art. 304 indice

1 Cod proc.civ.

Pârâții intimați C. G. si SC P. S. SRL au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea constată următoarele: Prin sentința civilă nr.197/CA/(...), din dosar nr. 1701/C/2004, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamantul A. P. împotriva pârâtei P. M. B. pentru anularea H. nr.178/(...) emisă de C. Local B. și anularea certificatului de urbanism nr.670/(...), precum și a autorizației de construire nr.37/(...) emisă de primarul M. B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (f. 9-11 ).

Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că prin acțiunea introdusă la (...), înregistrată pe rolul T. B. sub nr. 2143/2003, reclamantul A. P. a chemat în judecată P. mun. B. și SC P. Com SRL B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de concesiune încheiat între cele două pârâte.

Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 2358 din (...) și-a declinat competența în favoarea J. B., pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr.

9766/2003.

La primul termen de judecată, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită și anularea CU nr. 670/(...) emis pe numele societății și anularea HCL B. nr. 178 din (...), prin care s-a aprobat concesiunea terenului.

Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 265 din (...), a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pentru capătul de cerere privind anularea contractului de concesiune, constatând că acesta este un terț față de actul intervenit între pârâți și a disjuns capătul de cerere referitor la anularea acestor două acte administrative, fiind declinată competența materială în favoarea T. B., unde cauza a fost înregistrată sub nr. 327/2004.

Având în vedere că Î. a admis cererea de strămutare, la (...), dispunând strămutarea cauzei de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Argeș, pe rolul acestei ultime instanțe, ea a fost înregistrată sub nr. 1701/C/2004.

La primul termen de judecată, reclamantul și-a precizat pretențiile, relevând că înțelege să solicite anularea următoarelor acte: CU nr. 670/(...),

HCL B. nr. 178/(...) și AC nr. 37/(...).

Având în vedere că pârâta Primăria Buzău nu este emitenta niciunuia dintre aceste acte, prin sentința nr. 1., acțiunea a fost respinsă.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că atât CU cât și AC poartă antetul primăriei, iar nu al primarului, subînțelegându-se că este emitentul acestora, iar pentru termenele de judecată acordate, primarul și-a desemnat reprezentanți care să susțină interesele instituției.

În ceea ce privește însă anularea hotărârii consiliului local, s-a statuat că acest petit nu poate fi soluționat fără împrocesuarea emitentului actului, astfel încât au fost menținute dispozițiile sentinței în privința respingerii acestui capăt de cerere.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul T. A. sub nr. (...), iar reclamantul a depus cerere precizatoare a acțiunii inițiale prin care a învederat că înțelege să întregească și să precizeze cadrul procesual, în sensul că cheamă în judecată, în calitate de pârâți: P. mun. B., M. B. prin P., C. Local al mun. B., P. mun. B., C. G. și SC P. Com S. S. De asemenea, s-a arătat că solicită anularea H. C. Local B. nr.178/(...) și a tuturor actelor subsecvente acesteia, anularea CU nr. 670/(...) și a AC nr. 37/(...), constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr.2., dintre M. B. și C. G., demolarea construcției ridicate de SC "P. COM S."SRL și sistarea activității acestei societăți. (filele 19-26).

Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 0(...), a dispus disjungerea petitelor care nu au fost formulate și analizate în cadrul dosarului nr. 1701/C/2004, cu numerele 1, 3, 4 și 5, formându-se dosarul nr. (...), iar în acest din urmă dosar, în baza prevederilor art. 315 alin. 2 C.pr.civ., art. 10 alin. 3 din L. nr.

5., a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, prin sentința civilă nr. 356/CA/(...), fiind declinată competența de judecare a cauzei în favoarea T. B. (filele 98-99).

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către

P. M. B., iar prin decizia nr.1142/R-C. a C. de A. P. s-a admis recursul și s-a casat sentința, trimițându-se cauza spre competentă soluționare T. A. - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, cu îndrumarea de a fi judecate toate capetele de cerere în cadrul aceluiași litigiu, fiind astfel constituit dosarul nr. (...) al T. A..

Petitele cu care instanța a rămas învestită în cadrul dosarului nr. (...) au fost soluționate prin sentința civilă nr. 3. a T. A., soluția de la fond fiind modificată în recurs, cu consecința respingerii acțiunii, prin decizia civilă nr.

7. a C. de A. P., asupra incidenței acestei hotărâri în prezenta cauză urmând a se reveni ulterior.

La aceeași dată, s-a depus întâmpinare și de către intimata SC P. S.

SRL (filele 63-65), prin care se solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

S-a mai solicitat și suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr.(...) al C. de A. P., invocându-se excepțiile necompetenței teritoriale, a autorității de lucru judecat, raportat la sentințele

3. a T. A. și 2. a J. B., excepția inadmisibilității, a prescripției dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes.

La (...), petentul a depus un răspuns la întâmpinare prin care a prezentat argumentele sale pentru respingerea cererii de suspendare și a tuturor excepțiilor invocate de intimați (filele 98-102). S-a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat pe considerentul inexistenței triplei identități de părți, obiect și cauză, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității și a prescripției dreptului la acțiune s-a relevat că procedura prealabilă a fost parcursă, potrivit înscrisurilor de la dosar, fiind menționat și că înțelege să anexeze, în acest sens, înscrisurile doveditoare. Curtea constată însă că răspunsului la întâmpinare al reclamantului nu i-a fost anexat vreun alt document.

Prin încheierea din (...) (filele 125-126), s-au respins excepțiile de necompetență teritorială, a autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a Camerei de C. și I. B.

Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că prin decizia C. de A. P. nr.

1. s-a stabilit irevocabil competența teritorială în favoarea T. A.; în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, soluția de respingere a fost întemeiată pe împrejurarea că „. cauză nu are ca obiect anularea CU nr.

670/(...) și a AC nr. 37/(...), având în vedere că prin încheierea din 0(...), pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. (...), s-a dispus disjungerea cu privire la celelalte capete de cerere formulate de reclamant și reținerea spre rejudecare numai cu privire la certificatul de urbanism și autorizația de construire sus menționate";; cu privire la excepția inadmisibilității și a prescripției dreptului la acțiune, s-a pus în vedere reclamantului să indice toate actele subsecvente HCL nr. 1., a căror anulare înțelege să o solicite, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a CCI B. a fost respinsă pe considerentul că toate actele se află la aceasta.

Prin cererea precizatoare înaintată instanței la data de (...) (filele 127-

132), petentul a indicat și alte acte, subsecvente HCL 1., a căror anulare o solicită: caietul de sarcini pentru concesionarea terenului, procesul verbal al licitației publice deschise din (...), contractul de concesiune nr.2., procesul verbal din (...) pentru predarea primirea terenului de 125 mp, autorizația de construire nr.37/(...).

La termenul din (...), pârâta SC P. COM S. SRL a depus întâmpinare

(filele 172-174), solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art. 134 C.pr.civ., în sensul de a se constata că „cererea precizatoare"; a reclamantului nu a fost formulată în termenul legal. De asemenea, în ceea ce privește petitele privind anularea caietului de sarcini, a procesului verbal al licitației, al contractului de concesiune și a procesului verbal de predare primire, s-a invocat excepția inadmisibilității, cu motivarea că nu este vorba despre acte administrative. De asemenea a fost invocată excepția de tardivitate, relevându-se că actele a căror anulare se solicită nu au fost atacate într-un an de la data emiterii lor, excepția de inadmisibilitate, datorată lipsei plângerii prealabile, excepția autorității de lucru judecat și/sau a lipsei calității procesuale active a reclamantului, în ce privește cererea de anulare a concesiunii, raportat la sentința nr. 2. a J. B., excepția lipsei de interes a reclamantului, în condițiile în care se invocă încălcarea domeniului public, iar reclamantul nu a participat la licitația organizată pentru concesionare. Totodată, excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în privința petitelor referitoare la anularea contractelor de concesiune și demolarea construcției, având în vedere sentința nr. 2. a J. B. S-a mai arătat că este incidentă prescripția dreptului la acțiune, în contextul în care s-a solicitat anularea, iar nu constatarea nulității absolute, a contractului de concesiune.

Prin încheierea din (...) (filele 179-180), s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta SC P. S. SRL, ca și cererea de suspendare în baza art.244 Cod pr.civilă, formulată de aceeași parte. Pentru a respinge cele două excepții, tribunalul a arătat că „procedura prealabilă a fost parcursă, iar din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că a fost făcută în termen";. Totodată s-a menționat în procesul-verbal că „se vor face verificări cu privire la excepțiile puse în discuție la termenele anterioare, în prezenta cauză.";

Dosarul de pe rolul Î. s-a constituit ca urmare a formulării de către reclamant a unei cereri de revizuire parțială a deciziei civile nr. 770/RC/(...), pronunțată de Curtea de A. P. în dosar nr. (...), prin care au fost respinse recursurile declarate de P. mun. B. și C. G. împotriva sentinței civile nr.

355/CA/(...) a T. A.. Totodată a fost admis recursul formulat de SC P. COM

S. SRL împotriva aceleiași sentințe, din dosar nr. (...) al T. A., care a fost modificată în tot, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. P., pentru lipsa procedurii prealabile, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea AC nr. 37/(...), și ca nefondată, pentru petitul având ca obiect anularea CU nr. 670/(...).

Prin sentința ce a fost astfel modificată, a fost admisă acțiunea reclamantului A. P. formulată împotriva pârâților P. mun. B. și SC P. COM S. SRL, fiind anulate CU și AC mai sus individualizate, pe considerentul că cererea de eliberare a certificatului este formulată de C. G. ca persoană fizică, dar, cu toate acestea, actul administrativ se eliberează pe numele pârâtei SC P. COM S. SRL, care nu a formulat o solicitare în acest sens.

Constatându-se și că anularea certificatului atrage după sine și anularea autorizației de construire, ca act subsecvent, precum și că ambele înscrisuri s-au eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată.

Recursul societății a fost admis de către instanța de control judiciar pe considerentul că, în ceea ce privește anularea AC, nu există procedură prealabilă, formulată în termen de 30 de zile de la data la care reclamantul a luat cunoștință de existența ei, interpretarea primei instanțe în sensul în care formularea procedurii prealabile relativ la CU este de natură să ateste îndeplinirea acestei cerințe imperative și în privința autorizației fiind una nejustificat de extensivă și, ca atare, nepermisă.

S-a mai arătat că reclamantul a formulat acțiunea în anularea HCL nr.

1. și a AC nr. 3., la (...), astfel încât, cel puțin la această dată, a cunoscut de existența acestei autorizații, ea fiind punctul de reper pentru calcularea celor

30 de zile în interiorul cărora trebuia formulată plângerea prealabilă, în acord cu prev. art. 5 din L. nr. 2..

Cu privire la cererea de anulare a CU, s-a statuat că, având în vedere că certificatul de urbanism are caracter real, iar nu personal, precum și împrejurarea că cererea de eliberare a fost formulată de C. G. în calitate de împuternicit al societății, soluția de anulare adoptată de instanța de fond este nelegală, fiind modificată ca atare, în sensul respingerii, ca nefondat a acestui petit. (filele 251-258)

Cererea de revizuire formulată de către reclamant împotriva acestei decizii din recurs a fost respinsă de către Î.

La (...), Tribunalul Argeș a respins excepția necompetenței sale teritoriale, pe considerentul că, prin decizia nr. 1., Curtea de A. P. a admis recursul declarat de P. mun. B. împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată de Tribunalul Argeș, statuând în sensul în care încheierea Î. nr. 2085/(...), prin care s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Argeș, se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin încheierea ședinței publice din data de (...) (fila 379), au fost unite cu fondul excepțiile puse în discuția părților la termenul din (...) (filele 376-

377), respectiv cea de tardivitate/prescripție a dreptului la acțiune, a autorității de lucru judecat prin raportare la sentința nr. 3. din dosar nr. (...) al T. A., precum și la sentința nr. 2. a J. B. și, respectiv, de inadmisibilitate a acțiunii.

Ulterior administrării probațiunii, prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, Tribunalul Argeș a respins acțiunea precizată și completată formulată de către reclamant, reținând că, în privința petitelor de anulare a certificatului de urbanism nr.670/(...) și a autorizației de construire nr.37/(...), prin decizia nr. 7. Curtea de A. P., a soluționat în mod irevocabil aceste petite: acțiunea privind anularea certificatului de urbanism ca nefondată, iar pe cea pentru anularea autorizației de construire ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile.

De asemenea, prima instanță a luat act de faptul că petitul privind nulitatea contractului de concesiune nr.2. a mai fost soluționat, irevocabil, prin sentința civilă nr.2. a J. B., decizia nr. 4. a T. B. și decizia nr. 5. a C. de A. P. L.-le, s-a constatat că s-au invocat aceleași motive și că s-au și analizat, cererea fiind soluționată pe fond, iar nu pe excepție.

Prin recursul reclamantului, se critică aceste statuări, pe considerentul că prima instanță a revenit, în mod nelegal, asupra propriei soluții, prin care a respins anterior excepția autorității de lucru judecat, încheierea de ședință din data de (...) având caracter interlocutoriu.

Curtea constată că aceste critici nu pot fi validate, pentru următoarele considerente:

1. În ceea ce privește petitul referitor la anularea CU nr. 6. se constată că acesta nu a făcut obiectul analizei instanței, în cadrul dosarului nr. (...), fiind soluționat în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, în cel cu nr. (...) al T. A., prin decizia C. de A. P. nr. 7., nefăcând parte dintre pretențiile care au fost disjunse prin încheierea de ședință din 0(...), pronunțată în acest din urmă dosar (f. 2, dosar fond). Ca atare, orice referire a recurentului și orice încercare a acestuia de a repune în discuție, în prezentul dosar, un astfel de capăt de cerere, doar prin intermediul concluziilor scrise, este neavenită, fiind contrară exigențelor impuse de textul art. 723 alin. 1

C.pr.civ. De altfel, aceasta este o chestiune cu privire la care reclamantul și- a exprimat clar poziția în cadrul răspunsului la întâmpinare (f. 98-99, dosar fond), în sensul în care pretenția pricind anularea CU nu a fost disjunsă din dosarul (...).

2. În privința petitului privind anularea AC nr. 37/2002, se constată că soluția instanței, de respingere a acestuia, este întemeiată, motivarea ei urmând a fi circumstanțiată de către Curte, după cum urmează:

În primul rând, nu se poate reține că instanța ar fi nesocotit caracterul interlocutoriu al încheierii din (...), din moment ce, la acea dată, Tribunalul

Argeș nici nu era încă sesizat cu privire la cererea de anulare a acestui act administrativ, ea fiind formulată de către reclamant abia la data de (...).

Ca atare, primul moment în care s-a pus în discuție admisibilitatea acestui petit, din perspectiva incidenței excepției puterii de lucru judecat a fost termenul din (...) și, respectiv, (...), aceasta fiind unită cu fondul. Și este normal să fie așa deoarece sentința nr. 3. din dosar nr. (...) a făcut obiectul recursului, iar decizia C. de A. P. s-a pronunțat la (...), respectiv ulterior datei de (...), când a fost analizată excepția autorității de lucru judecat, prin raportare însă la alte petite.

De altfel, intimații subliniază cu temei faptul că reclamantul nu a înțeles ca, pe parcursul soluționării cauzei, să-și exercite cu bună credință drepturile procesuale, conform prev. art. 129 alin. 1 și art. 723 alin. 1

C.pr.civ., în contextul în care la termenul din data de (...), printr-o cerere precizatoare, a solicitat suplimentar si anularea actelor subsecvente HCL nr.1., respectiv, a caietului de sarcini pentru concesiunea terenului, a procesului verbal al licitației publice din data de (...), a autorizatiei de construire nr. 37/(...), și a contractului de concesiune nr. 2..

Or, este extrem de discutabilă maniera în care a procedat reclamantul, întrucât a reinvestit instanța de fond cu soluționarea capătului de cerere referitoare la anularea A. de constructie nr. 3., deoarece, cu privire la această chestiune, la acea data recurentul cunostea foarte foarte bine faptul ca pe rolul instantei de judecata se afla înregistrat dosarul nr (...) care avea ca si obiect inclusiv anularea acelei AC. De altfel, insusi recurentul, pentru termenul din (...), a arătat, prin răspunsul la întâmpinare de la filele 98-99, faptul ca dosarul nr. (...) are ca obiect anularea CU nr. 6. și a AC nr. 3..

Ca atare, susținerile recurentului conform cărora tribunalul ar fi revenit asupra unei încheieri interlocutorii sunt neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât chiar soluția adoptată la (...) s-a bazat tocmai pe împrejurarea că petitele referitoare la anularea CU și AC sunt judecate în dosarul nr. (...).

Pe de altă parte, ceea ce a reținut tribunalul pentru pronunțarea soluției în ceea ce privește acest petit nu este legat de excepția autorității de lucru judecat, în înțelesul clasic al acestei noțiuni, din moment ce, prin decizia nr.

7., Curtea de A. P. a reținut că nu se poate dispune anularea autorizației, în lipsa formulării plângerii prealabile, în interiorul termenului de 30 de zile, care a început să curgă cel mai târziu la (...).

În acest context, Curtea constată că, în ceea ce privește efectele produse de lucrul judecat, acestea au fost evidențiate în doctrină ca fiind negativ și pozitiv, primul dintre acestea asigurând „. verificării jurisdicționale, urmată de tranșarea chestiunii litigioase printr-o hotărâre, garantându-se astfel imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu, după rezolvarea lui definitivă și irevocabilă.

Autoritatea sau puterea lucrului judecat este o calitate atașată verificării și sancționării jurisdicționale. A. autoritate rezultă din puterea conferită de lege instanței de a tranșa definitiv o chestiune litigioasă, numai astfel putându-se asigura securitatea juridică și putându-se garanta stabilitatea raporturilor juridice.

Din această perspectivă, autoritatea sau puterea lucrului judecat se îndepărtează de principiul contestabil res iudicata pro veritate accipitur, apropiindu-se însă de un altul, incontestabil sub aspectul imutabilității: bis de eadem renesit actio (interdicția reluării aceluiași litigiu și între aceleași părți)"; (I. Deleanu - Tratat de procedură civilă, vol.II ediția II, Editura CH Beck București 2007, pag. 71-72).

Același autor realizează distincția dintre excepția lucrului judecat și prezumția lucrului judecat, arătând că tripla identitate de părți, obiect și cauză interesează excepția, nu prezumția lucrului judecat, care presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre. E. împiedică rejudecarea, prezumția simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv. E. evocă efectul negativ al lucrului judecat, prezumția evocându-l pe cel pozitiv, asigurând consecvența în judecată, așa încât, rezolvându-se o a doua acțiune, se vor respecta constatările făcute în primul proces. E. presupune tripla identitate, prezumția, dimpotrivă, presupune diferențiere între cele două acțiuni.

Totodată, conform aceluiași autor, recunoașterea autorității a ceea ce deja s-a statuat definitiv sau irevocabil, se impune în toate situațiile, chiar atunci când ceea ce s-a rezolvat prin hotărârea irevocabilă nu este fondul litigiului, ci, un incident în proces, o chestiune prejudicială sau o excepție de procedură, în legătură cu ceea ce s-a „dezlegat și statuat";, în urma unor verificări jurisdicționale.

Aplicând aceste considerații teoretice în cauză, Curtea constată că tribunalul a înțeles, în fapt, să se prevaleze, în susținerea soluției adoptate, de principiul imutabilității actului jurisdicțional, respectiv de împrejurarea că aspectele tranșate, în mod irevocabil, urmare a pronunțării Deciziei nr. 7. a C. de A. P., nu pot fi ignorate și trebuie respectate și în prezentul cadru procesual, respectiv de prezumția lucrului judecat.

A. întrucât este discutabilă incidența excepției puterii de lucru judecat, dat fiind faptul că soluția dată de instanța de recurs nu a vizat fondul raporturilor juridice litigioase, ci a constatat că el nu poate fi analizat, nefiind formulată plângerea prealabilă.

Totuși, în mod corect a considerat tribunalul că este inadmisibil ca instanța să revină ulterior asupra unor chestiuni tranșate irevocabil de către o instanță de judecată, acestea fiind legate de următoarele aspecte: plângerea prealabilă depusă la (...) nu a vizat și revocarea autorizației, în timp ce petitul privind anularea ei a fost înregistrat la (...), aceasta fiind data limită certă la care se poate aprecia că reclamantul a luat act de existența actului, plângerea prealabilă putând fi formulată în termen de 30 de zile.

Or, starea de fapt dedusă judecății, din această perspectivă, nu s-a schimbat față de cea reținută de Curtea de A. P. A. deoarece termenul de 30 de zile prevăzut din L. nr. 2. a fost calificat ca fiind de decădere substanțial, de drept administrativ, a cărui depășire are ca efect pierderea dreptului de a cere anularea actului.

În ceea ce privește sancțiunea pentru nerespectarea acestei cerințe legale imperative, în doctrină s-a relevat că ea este aceea a inadmisibilității, atunci când procedura prealabilă nu mai poate fi, oricum, efectuată, datorită expirării termenului imperativ prevăzut de lege, de 30 de zile.

Or, tocmai aceasta împrejurare a fost constatată anterior prin decizia 7., care a respins acest petit pentru lipsa procedurii prealabile, la un moment la care termenul de 30 de zile era evident depășit, astfel încât, chiar în ipoteza în care reclamantul ar fi formulat plângerea ulterior pronunțării ei, soluția dată se impune a fi respectată și în prezenta cauză, datorită incidenței prezumției de lucru judecat.

Oricum, Curtea constată că recurentul nu a făcut, nici în cadrul prezentului dosar, dovada faptului că ar fi înregistrat vreo plângere prealabilă, care să vizeze revocarea autorizației.

3. În privința capătului de cerere referitor la nulitatea contractului de concesiune nr. (...), tribunalul a apreciat că el a mai fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 2. a J. B.

Nu se poate reține că soluția pronunțată ar fi nelegală, din perspectiva împrejurării că ar fi fost nesocotit caracterul interlocutoriu al încheierii din (...), din moment ce, din motivarea soluției de respingere a excepției, rezultă că, la acel moment, tribunalul a avut în vedere doar invocarea ei cu privire la petitele având ca obiect anularea CU și AC, nefiind făcută nicio motivare în ceea ce privește sentința nr. 2. a J. B., la care a făcut referire intimata SC P. COM S. SRL, prin înscrisul depus la termenul din (...).

Ca atare, pronunțarea tribunalului a privit doar unele dintre aspectele invocate în susținerea excepției, iar caracterul interlocutoriu al încheierii nu se poate raporta decât la acestea. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar achiesa celor relevate de recurent, omisiunea instanței de a motiva soluția de respingere a excepției, în ceea ce privește, specific, acest capăt de cerere, echivalează cu inexistența unei „pronunțări"; a tribunalului, în sensul avut în vedere în momentul la care se analizează atributele actului jurisdicțional.

Drept consecință, în ambele situații, tribunalul nu numai că avea posibilitatea, dar și obligația legală de a răspunde acestei excepții prin hotărârea recurată, în acord cu prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.

Pe de altă parte, se constată că intimata SC P. COM S. SRL a adus în discuție, în susținerea excepției autorității de lucru judecat, cele statuate prin sentința nr. 2. a J. B., la care s-a raportat prima instanță, abia prin întâmpinarea depusă pentru termenul din (...), ulterior celui din (...).

Ca atare, fiind vorba despre un element nou adus în susținerea acestei apărări, independent de cele statuate prin încheierea de respingere a excepției, tribunalul nu avea cum să se raporteze, la acel moment, la o hotărâre de a cărei existență nu avea cunoștință, nefiind invocată de vreuna dintre părți.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția respingere a petitului referitor la anularea/nulitatea contractului de concesiune, în considerarea și a prev. art. 137 alin. 2 C.pr.civ., este temeinică și legală.

A. întrucât, în cadrul dosarului nr. (...) al J. B., reclamantul a sesizat instanța cu o cerere precizată, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. (...), pe considerentul încălcării prevederilor art. 13 și 14 din L. nr. 219/1998, respectiv aceeași cauză pe care se întemeiază și petitul formulat în cadrul prezentului dosar.

Acțiunea a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 2396/(...), rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii apelului și, respectiv, a recursului, cu motivarea că cerințele de publicitate au fost îndeplinite, nefiind descoperite indiciile fraudei la lege susținute de către reclamant (filele 193-200 dosar fond). Din această perspectivă, modalitatea în care a fost formulat dispozitivul nu este de natură să ducă la concluzia conform căreia nu s-ar fi invocat motive de nulitate absolută, chiar dacă recurentul susține, inexact însă, că nu s-a solicitat a se constata nulitatea, ci a se dispune anularea contractului.

Cu toate că recurentul încearcă să nege împrejurarea că în cauză ar putea fi reținută această excepție, nefiind îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, o asemenea aserțiune nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cauza acțiunii, motivele de nulitate invocate se subsumează aceleiași idei, de fraudă la lege, respectiv la regimul juridic al proprietății publice, cu nerespectarea acestuia și a cerințelor procedurale expres prevăzute. Din această perspectivă, se constată că în dosarul judecătoriei au fost invocate aspecte care privesc procedura de desfășurare a licitației organizate în vederea încheierii contractului de concesiune, instanțele constatând, irevocabil, că o astfel de critică nu poate fi validată.

Ca atare, este inadmisibilă încercarea recurentului de a repune în discuție, în cadrul acestui litigiu, aceleași apărări.

Pe de altă parte, având în vedere ansamblul considerentelor instanței de fond, care vizează, contrar susținerilor recurentului, și aspecte de fond, se constată că tribunalul a statuat în sensul în care, în ceea ce privește cererea completatoare, referitoare la solicitarea de anulare a tuturor actelor care se află în raporturi de interdependență cu HCL B. nr. 1., că, din moment ce acest petit nu poate fi analizat pe fond, pe de o parte, nu se poate face aplicarea principiului conform căruia desființarea actului principal atrage aceeași sancțiune și în privința celor subsecvente, iar, pe de altă parte, că nu au fost constatate motive de nulitate sau nelegalitate a acestora.

Or, Curtea constată că unul dintre acestea este reprezentat de contractul de concesiune, această viziune fiind împărtășită chiar de către reclamant, care a indicat actele subsecvente HCL 1., a căror anulare o solicită, ca fiind: caietul de sarcini pentru concesionarea terenului, procesul verbal al licitației publice deschise din (...), contractul de concesiune nr.2., procesul verbal din (...) pentru predarea primirea terenului de 125 mp, autorizația de construire nr.37/(...), conform cererii precizatoare înaintate instanței la data de (...) (filele 127-132).

O altă premisă de la care trebuie să pornească instanța în soluționarea acestui petit este cea conform căreia actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și de autenticitate. Ca atare, dat fiind și faptul că, așa cum se va arăta mai jos, soluția referitoare la petitul de anulare al HCL nr. 1. va fi menținută, acest act trebuie a fi luat în calcul, impunându-se atât reclamantului, cât și instanței.

Pornind de la aceste repere, se constată că reclamantul a mai înțeles să invoce, ca motive de nulitate a contractului, împrejurarea că s-ar fi concesionat un teren ce face parte din domeniul public al statului și că suprafața trecută în proprietatea privată a UAT ar fi 0,00 mp.

Or, toate acestea sunt vicii care ar putea deriva, în mod direct, numai din nelegalitatea HCL nr. 1., nereprezentând motive de nulitate proprii ale contractului. Singurele critici care privesc strict și direct actul de concesiune sunt cele legate de procedura licitației, cu privire la care există putere de lucru judecat.

Prin raportare la liniile directoare trasate conform celor mai sus expuse, precum și la împrejurarea validării, de către Curte, a soluției date în ceea ce privește actul deliberativului local, singura soluție posibilă este aceea de constatare a împrejurării că obiectul contractului atacat este reprezentat de suprafața de teren de 125 mp ce a fost trecută, în baza HCL nr. 1., din proprietatea publică, în cea privată a mun. B.

A., în documentația ce a stat la baza adoptării acestui act, se relevă că prin hotărârea nr. 1. a C. Local al mun. B. s-a aprobat planul urbanistic de detaliu „. stație de autobuz acoperită, cuplată cu spații comerciale și alimentație publică, A. I., nr.1, mun. B., jud. B.";, iar pentru realizarea investiției este necesar un teren în suprafață de 250,00 m.p. din care 125,00 m.p. pentru spațiile comerciale și 125,00 m.p. pentru stația de autobuz acoperită, peronul acesteia și spațiile verzi aferente, această ultimă suprafață rămânând în domeniul public al municipiului….

Pentru edificarea spațiilor comerciale este necesară trecerea terenului în suprafață de 125,00 m.p. din proprietatea publică în proprietatea privată a municipiului în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 din L. nr. 213/1998, pentru a crea posibilitatea legală de concesionare a terenului prin licitație publică deschisă cu strigare….";(f. 213-218).

Ca atare, nu se poate susține cu temei că nu s-ar fi concesionat un teren aflat în proprietatea privată a mun. B., sau că actul de concesiune nu ar avea obiect, din moment ce, prin verificarea acestor susțineri, s-ar ajunge la analizarea, pe cale indirectă, a legalității HCL 1., ceea ce nu este permis, în lipsa îndeplinirii condițiilor procedurale specifice.

Acestea sunt motivele pentru care instanța a apreciat că celelalte motive de nulitate a contractului, în privința cărora nu există identitate de cauză, nu reprezintă vicii proprii ale actului atacat, neputând fi tranșate pe fond, tribunalul statuând în mod corect că, dată fiind respingerea petitului privitor la HCL nr. 1., nu se pot anula actele subsecvente, iar motive proprii de nulitate nu au fost relevate de către reclamant.

Revenind la criticile din recurs, conform cărora, în privința capetelor de cerere privind constatarea nulității contractului, a AC nr. 3., a HCL nr. 1. și demolarea construcțiilor nu ar exista autoritate de lucru judecat, nefiind îndeplinită nici cerința identității de părți, în prezentul dosar figurând, ca pârâți, M. B., C. local B., CCI B. și ORC de pe lângă Tribunalul Buzău, se constată, în primul rând, că în privința autorizației și a hotărârii de consiliu local nu s-a reținut de Curte excepția, ci prezumția de lucru judecat, din perspectiva acesteia din urmă criteriul identității de părți nefiind unul relevant.

Pe de altă parte, aceste motive de nelegalitate nu pot fi validate nici din perspectiva faptului că identitatea de părți nu este o noțiune rigidă, avându- se în vedere identitatea juridică, iar nu fizică, a părților. A., dacă persoanele nou chemate în judecată au aceeași situație juridică cu pârâtul din cererile anterioare, există autoritate de lucru judecat.

Or, exact aceasta este situația M. B. și a CL B., fiind evident că, raportat la specificul litigiului, au aceeași situație juridică cu autoritățile locale care au figurat ca pârâte în procesele anterioare, la care s-a raportat instanța de fond.

În ceea ce privește CCI B. și ORC de pe lângă Tribunalul Buzău, se constată că față de acești pârâți nu s-au invocat pretenții concrete, pentru a avea un reper solid în analizarea condițiilor puterii de lucru judecat, chemarea lor în judecată fiind făcută strict pentru rațiuni de opozabilitate, care nu pot primi valențele pe care încearcă să le confere recurentul.

De altfel, ar fi inadmisibilă situația în care instanța s-ar raporta și la acești pârâți, deși nu s-a cerut stabilirea față de aceștia, a unui drept potrivnic, pentru a constata neîntrunirea cerinței triplei identități, pentru că în această manieră s-ar da curs abuzului de drept săvârșit prin introducerea artificială, în calitate de pârâți, și a unor persoane care nu au figurat în primul proces, numai pentru a evita incidența acestei excepții și a repune astfel în discuție chestiuni tranșate irevocabil.

În plus, chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, în privința tuturor petitelor și pârâților la care face referire recurentul există, dacă nu putere de lucru judecat, cel puțin prezumție de lucru judecat, neputând fi contrazise statuările anterioare ale instanțelor.

4. În ceea ce privește soluția de admitere a excepției inadmisibilității petitului privind anularea HCL nr. 1., pentru lipsa plângerii prealabile, criticile relevate se referă la aceeași chestiune, a nesocotirii caracterului interlocutoriu al încheierii din (...).

În primul rând, Curtea constată că ceea ce trebuie analizat, la momentul la care se pune în discuție incidența prev. art. 268 alin. 3

C.pr.civ., sunt limitele în care a statuat instanța printr-o astfel de încheiere. A., așa cum rezultă din cele mai sus expuse, la (...), tribunalul a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâta SC P. Com S.

Or, din lectura apărărilor formulate de către această pârâtă pe marginea celor două incidente procedurale, rezultă că ele au fost întemeiate în drept pe prev. art. 7 și 11 din L. nr. 5., act normativ care însă nu-și găsește incidența în cauză, raportat la natura actului atacat și la data formulării acestui petit, în privința căruia a fost declinată competența de soluționare în favoarea T. B., prin sentința nr. 265/(...) a J. B.

Ca atare, nu se poate susține că ar fi fost încălcat caracterul interlocutoriu al încheierii din (...), din moment ce nu există o pronunțare anterioară a instanței asupra excepției de inadmisibilitate, văzute din perspectiva L. nr. 2., act normativ a cărui incidență a fost constatată de tribunal, prin sentința recurată. A. întrucât, prin adoptarea L. nr. 5., concepția legiuitorului asupra filozofiei procedurii prealabile, din perspectiva termenului de formulare, a suferit nuanțări de esență.

A., singura apărare de la fond care se bazează pe incidența L. nr. 2. este cea cuprinsă în întâmpinarea depusă de către P. M. B., la (...) (f. 36-37), care a relevat că reclamantul nu s-a adresat emitentului actului administrativ în termenul defipt de acest act normativ.

Or, cu privire la acest incident procedural, întemeiat pe această cauză juridică specifică și invocat de acest pârât, nu există o pronunțare a instanței de fond, anterioară hotărârii atacate, acesta fiind și motivul pentru care s-a făcut aplicarea prev. art. 137 alin. 2 C.pr.civ., la termenul din (...).

În plus, chiar dacă nu s-ar achiesa acestei teze, Curtea constată și că dispoziția dată prin încheierea ședinței publice din (...) nu respectă exigențele minimale impuse de textul art. 268 alin. 4 C.pr.civ., respectiv nu este motivată.

Or, motivele de fapt și de drept sunt elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția cuprinsă în dispozitiv. Rezultă logic că între aceste două elemente trebuie să existe deplină concordanță, sub aspectul înțelegerii. Lipsa de concordanță sau, în condițiile legii, inexistența motivării se constituie într-un motiv de nulitate a soluției date. O hotărâre care nu evocă rațiunile ei este una arbitrară, care anulează aproape toate principiile ce guvernează procesul civil, iar motivarea, pentru a fi una care să respecte cerințele legii, trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă.

Plecând de la aceste repere și analizând încheierea din (...), Curtea constată că niciunul dintre aceste elemente nu se regăsește în privința dispoziției de respingere a celor două excepții, din moment ce se menționează doar că plângerea prealabilă există și a fost formulată în termen.

Or, o astfel de rezolvare simplistă și generală a acestor două incidente procedurale, fără o raportare concretă la înscrisuri depuse la dosar și la date ce rezultă din economia cauzei, este de natură să ducă la concluzia inexistenței unei dezlegări reale a acestor chestiuni. A. întrucât trebuie avută în vedere și complexitatea litigiului, din perspectiva obiectului său, în sensul în care în care reclamantul a înțeles să ceară instanței să se pronunțe cu privire la legalitatea mai multor acte, emise la date diferite, fiecare cu configurația sa juridică proprie.

Mai mult, ulterior termenului din (...), au intervenit elemente noi, a căror incidența în cauză nu poate fi negată. Că este așa rezultă din decizia nr. 7. a C. de A. P., care a statuat, cu prezumția lucrului judecat, că plângerea prealabilă de care a înțeles să se prevaleze reclamantul a vizat strict revocarea CU nr. 6., efectele ei neputând fi extinse și în privința altor acte ce fac obiectul acțiunii petentului.

Or, în concursul dintre prev. art. 268 alin. 3 C.pr.civ. și necesitatea evitării pronunțării unor soluții contradictorii, pe baza aceleiași stări de fapt, tribunalul a apreciat corect că primează aceasta din urmă.

Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi considerat că trebuie să dea eficiență disp. art. 268 alin. 3 C.pr.civ., analizând pe fond acest petit, independent de soluția ce ar fi fost dată și de partea care ar fi avut interes să declare recurs, legalitatea acestei dispoziții ar fi putut fi repusă în discuție, chiar din oficiu, și în cadrul unui eventual recurs declarat de către reclamant, cu atât mai mult cu cât ea contrazice cele statuate printr-o decizie irevocabilă, pronunțată ulterior datei de (...).

Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că, prin repunerea în discuție a acestei chestiuni, nu ar fi fost creată recurentului o situație mai grea în propria cale de atac, din moment ce premisa de la care se pornește este aceea a unui recurs al reclamantului, deci a unei soluții de respingere a acestui petit, la fond. În plus, ar fi fost aduse în discuție împrejurări survenite ulterior pronunțării încheierii din (...), cu referire specială la decizia nr. 7..

Pe de altă parte, deși în doctrină au fost exprimate păreri divergente în ceea ce privește soluția ce trebuie adoptată atunci când în concurs sunt principiile care guvernează limitele controlului judiciar și necesitatea invocării încălcării unor norme imperative, Curtea apreciază ca justificate considerentele care au stat la baza opiniei conform căreia partea nu se poate prevala de aceste limite sau de apanajul neagravării situației în propria cale de atac în acest caz.

În susținerea acestui punct de vedere, s-a arătat că aceste principii nu au fost instituite ca un mijloc artificial pentru a înfrânge, mai presus de toate, principiul legalității și, uneori, pe cel al stabilității raporturilor juridice, în caz contrar, el devenind o scuză pentru ignorarea încălcării ordinii de drept și, în ultimă instanță, a interesului general ( I. Deleanu-Tratat de procedură civilă, vol. II, ediția 2, Ed. C.H. Beck, București, 2007, pag. 134-135).

Or, tocmai aceasta este situația recurentului, care înțelege să se prevaleze de caracterul interlocutoriu al unei încheieri, afectată însă de vicii fundamentale, fără a aduce argumente pertinente pentru care soluția de admitere a excepției inadmisibilității, în privința anulării HCL nr. 1., ar fi nelegală.

A., instanța de recurs constată că nici la fond și nici în recurs nu au fost anexate înscrisuri din conținutul cărora să rezulte că plângerea prealabilă ar fi fost formulată în termenul de 30 de zile, chiar calculat de la data la care s-a raportat și Curtea de A. P. prin decizia nr. 7., respectiv aceea a formulării acestei pretenții.

Văzând și cele expuse anterior, în ceea ce privește natura juridică și efectele depășirii termenului legal, atunci când s-au analizat criticile legate de modul de soluționare al petitului privitor la anularea AC nr. 3., soluția dată de tribunal, în privința actului deliberativului local, este legală, urmând a fi validată.

O astfel de dezlegare a acestei chestiuni rămâne valabilă, chiar în ipoteza în care s-ar achiesa tezei doctrinare conform căreia neexercitarea recursului administrativ în termenul de 30 de zile nu afectează dreptul la formularea plângerii prealabile și, ulterior, a acțiunii în contencios administrativ, dacă nu s-a depășit termenul maxim îngăduit de lege de la comunicarea actului, respectiv acela de 1 an, în reglementarea L. nr. 2., din moment ce nici termenul maximal nu a fost respectat de petent.

Rămânând pe tărâmul criticilor legate de excepțiile soluționate de către instanța de fond, se constată și că recurentul a relevat că prima instanță ar fi respins, de două ori, excepția necompetenței teritoriale și ar fi soluționat, tot prin respingere, excepția lipsei calității procesuale pasive, fără ca aceasta să fie invocată de vreunul dintre pârâți.

Curtea constată că aceste aserțiuni nu sunt de natură să ducă la concluzia conform căreia soluția dată la fond ar fi nelegală, cu atât mai mult cu cât nu a fost dezvăluită legitimitatea interesului reclamantului de a critica o statuare care îi este favorabilă.

Pe de altă parte, din lecturarea penultimului paragraf al motivării sentinței, rezultă clar că judecătorul a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului petentului, în contextul în care se arată că acesta deține un teren vecin cu cel ce face obiectul contractului de concesiune. Ca atare, este vorba despre o simplă eroare materială, fără efecte asupra legalității hotărârii.

În ceea ce privește celelalte motive de recurs, Curtea constată că, fie ele au fost analizate implicit, prin modul în care au fost structurate considerentele soluției date, fie privesc alte aspecte de fond, de a căror soluționare instanța de control a fost dispensată, ca efect al celor statuate în cele ce preced.

Totodată, se ia act de faptul că nu a făcut obiectul recursului pronunțarea instanței de fond asupra caracterului derivat al motivelor de nulitate invocate cu privire la caietul de sarcini, la procesul verbal de licitație și de predare-primire a terenului sau a inexistenței unor motive proprii de nelegalitate a acestora.

În plus, legalitatea hotărârii de fond trebuie confirmată și în privința soluției date capetelor de cerere privitoare la demolarea construcțiilor și sistarea activității societății intimate, ele fiind formulate tot în considerarea principiului accesoriul urmează principalul, iar criticile referitoare la inexistența identității de părți, prin raportare la sentința civilă nr. 2. a J. B., au fost analizate anterior.

Drept consecință, în baza prev. art. 20 alin. 1 din LCA, art. 312 alin. 1

C.pr.civ., recursul va fi respins, iar conform disp. art. 274 alin. 1 și 3 din același act normativ, va fi obligat recurentul să achite intimaților C. G. și SC

P. COM S. SRL, suma de 7000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

A., au fost acordate cu acest titlu, integral, sumele solicitate pentru cheltuieli de transport și copiere acte (f. 72 și urm.), fiind realizată însă aplicarea prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., în privința onorariului avocațial, cuantumul acordat fiind considerat echitabil, din perspectiva ambelor părți litigante și proporțional cu complexitatea și valoarea obiectului litigiului, precum și cu munca prestată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. P. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. A., pe care o menține în întregime.

Obligă recurentul să plătească intimaților C. G. și SC P. S. SRL suma de 7000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.

Red.M.B./dact.L.C.C.

2 ex./(...)

Jud.fond: Manuela Călin Eros

Decizia nr. 3243/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 3243/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal