Decizia nr. 3812/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
D. CIVILĂ NR.3812/2012
Ședința data de 14 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. S. împotriva sentinței civile nr.687 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S., în contradictoriu cu intimata S. E. D. T. N. S.-S. Z., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic C. A. pentru recurent și consilier juridic M. S. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după se constată că în data de 26 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei S. E. D. T. N. S. -
S. Z.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri în probațiune.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.4, 8 și 10 din L. nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentantul recurentei arată că își susține excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității astfel cum au fost formulate.
În ce privește excepția inadmisibilității arată că instanța de fond a constatat că este un act administrativ unilateral cu caracter individual și că, potrivit art. 4 din L. nr.554/2004, legalitatea sa poate fi cercetată oricând pe cale de excepție, însă în speța dedusă judecății actul contestat este un act normativ.
În ce privește excepția lipsei de interes, arată că prin acel act nu i-a fost lezat nici un drept intimatei.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea excepțiilor invocate, arătând că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, dreptul lezat este acela de a nu achita acele taxe, iar, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, arată că temeiul reținut de instanța de fond este perfect legal, este singura soluție pentru a acționa în instanță.
Curtea, constatând că excepțiile invocate de reprezentantul reclamantei sunt apărări de fond, decide că urmează a fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și respingerea excepție astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că au fost deja pe rolul instanțelor de judecată 5-7 dosare iar singurele aspecte noi sunt cele legate de obiectul cauzei, respectiv nelegalitatea H. C. J..
În susținere, arată că în situația în care instanța va admite excepția de nelegalitate, va fi prejudiciat fondul cererii, că dacă se constată inexistența taxei, cauza la fond rămâne fără obiect, că nu se poate dispune constatarea nulității unei taxe doar pe ideea reținută de instanța de fond, că dacă nu există taxă nu are obiect nici scutirea.
Arată că în capitolul IX al L. nr.571/2003 privind taxele stabilite de C.
Local și J. există capitolul de scutiri.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute în fața instanței, arătând că este adevărat că au existat mai multe litigii pe rolul instanțelor, că s-a anulat hotărârea pentru fiecare an în parte, iar ultima a anulat anexa 9 pct.c.
Învederează instanței că intimata este scutită în virtutea legii speciale, că terenul aparține domeniului public, că există un contract de concesiune prin care intimata a achitat o taxă cu titlu de redevență.
În replică, reprezentantul recurentei arată că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă cu privire la existența domeniului public al statului, că prin anexă și H. nr.966/2002 este atestat domeniul public, că există ordonanța nr.568/2010 în care taxele sunt identice ca și încadrare cu cele din anexa hotărârii C. J..
Reprezentantul intimatei arată că până la data hotărârii nr.144/2011 pârâta trebuia să achite taxele, dar din decembrie 2011 este scutită.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 687 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S. a fost admisă excepția invocată de reclamanta S. E. D. T. N. S. - S. Z., și s-a cosntatat constată nelegalitatea H. nr. 148/(...)- A. nr. 10 lit. c), adoptată de C. J. S.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare în parte a H. nr.
148/(...)- A. nr. 10 lit. c).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Cercetând excepția de nelegalitate invocată prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
În cauză, H. nr. 148/(...) a C. J. S., respectiv A. nr. 10 punctul c), constituie act administrativ, conform definiției date în art. 2 din L. nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, modificată (actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică, sau stinge raporturi juridice).
Acest act administrativ este un act unilateral, fiind rezultatul unei singure manifestări de voință, cu caracter normativ.
De asemenea, de analizarea legalității Anexei nr. 10 punctul c) a H. nr.
148/(...) adoptată de C. J. S. depinde soluționarea cauzei în fond, respectiv - contestația la executarea silită efectuată în baza somației de plată nr.
1/(...),emisă în temeiul HCJ nr. 148/(...) - A. nr. 10 punctul c).
Instanța a constatat așadar, că este îndeplinită și condiția prealabilă, obligatorie pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate, ca actul ce formează obiectul cauzei în fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție.
Legalitatea actului administrativ a fost pusă în discuție de partea interesată, respectiv - de persoana care, așa după cum s-a precizat și în acțiune, a fost lezată în dreptul său, în calitate de titular de licență de distribuire a energiei electrice și de prestator al unui serviciu de utilitate publică, de a fi scutită de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de autoritățile publice centrale și locale, conform art. 16 al. 12 din L. nr. 1., L. energiei electrice.
Prin urmare, este îndeplinită și condiția analizării legalității actului administrativ la cererea părții interesate.
Examinând excepția de nelegalitate invocată de reclamantă în raport de dispozițiile legale aplicabile, de motivele invocate și de actele depuse la dosar, tribunalul a constatat că aceasta este fondată.
Din actele dosarului, instanța a reținut că la data de (...), a fost adoptată
H. nr.148 privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența C. J. S., hotărâre în baza căreia au fost aprobate taxele și tarifele ce urmau a fi practicate de C. J. S. în anul 2010, conform anexelor 1-12. În A. nr. 10 la H. C. J. nr. 1., la litera c) a acesteia sunt prevăzute tarife de utilizare a zonei drumurilor aflate în proprietatea județului S. și în administrarea C. J. S. pe anul 2010, utilizare prin amplasări de cabluri și conducte electrice, telefonice , TV.
Analizând prevederile Anexei nr. 10 lit. c) la H. nr. 1. adoptată de C. J. S., se reține că prin hotărârea precizată au fost aprobate taxele și tarifele practicate de pârât în anul fiscal 2010, în conformitate cu anexele nr.1-12, care fac parte integrantă din hotărâre. În anexa nr.10 pct. c) au fost stabilite tarifele pentru amplasări de cabluri și conducte, inclusiv în sarcina reclamantei, din moment ce, potrivit înștiințării de plată nr.12/(...), acesteia i s-a adus la cunoștință faptul că, în conformitate cu H. C. J. nr. 148/(...) , pentru anul
2010 SC E. D. T. N. S. - FDEE Z. are obligația plății, către Județul S., a sumei reprezentând tarife de utilizare a zonei drumurilor aflate în proprietatea acestuia. Reclamanta a formulat, în data de (...), o contestație împotriva înștiințării de plată nr. 1., dar nu a primit răspuns, iar în data de (...) pârâta a emis somația de plată nr.1/2011, prin care reclamantei i s-a pus în vedere obligația de plată a taxei de utilizare a zonei drumului, cu majorări de întârziere.
În art. 139 alin. 2 din Constituția României se precizează că „Impozitele
și taxele locale se stabilesc de consiliile locale și județene, în limitele și condițiile legii";.
Potrivit art. 16 pct. 4 din L. 1. - L. energiei electrice, ";Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ - teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.";
Potrivit art. 16 pct. 12 din L. 1., „Titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ teritoriale, sunt scutiți de plată de taxe și impozite și alte obligații de plată instituite de autoritățile publice centrale și locale";.
Acest articol a fost declarat ca fiind constituțional de D. 2. a C. C. S-a considerat că soluționarea prin lege a obligației de plată a anumitor impozite sau taxe - ca și a eventualelor scutiri de la plata acestora - ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului - cu condiția ca aceste reglementări să se aplice în mod uniform pentru situații egale.
Potrivit art. 41 alin. 4 din L. 1., terenurile pe care este amplasată rețeaua de distribuție a energiei electrice aparțin domeniului public.
Acest articol a fost declarat ca fiind constituțional printr-o serie de D. ale
C. Constituționale(nr.163/2007, nr.300/2007, nr.1395/2009, nr.1066/2009), reglementându-se astfel situația juridică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție, precum și regimul juridic specific al acestuia, propriu domeniului public.
L. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia plasează rețelele de transport a energiei electrice ca făcând parte din domeniul public de interes național (A. pct. 14).
Pârâta nu are posesia și dispoziția asupra bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, în A. I cap. II din L. 213/1998 menționându-se bunurile care alcătuiesc domeniul public județean.
Instanța a reținut că A. nr. 10 lit. c) la H. nr. 148/(...) adoptată de C. J.
S. instituie derogări de la dispozițiile art. 16 pct. 4 și 12 din L. 1., fiind stabilite obligații și față de reclamantă, negându-se dreptul unor persoane juridice de a beneficia de scutiri, independent de condiția deținerii sau nu de anumite drepturi ale acestora cu privire la proprietatea publică sau privată a statului și a unităților administrativ teritoriale.
Față de cele arătate mai sus, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă a fost apreciată fondată și a fost admisă. În consecință, instanța a constatat nelegalitatea H. nr. 148/(...) - A. nr. 10 lit. c), adoptată de C. J. S.
În soluționarea excepției de nelegalitate, instanța poate doar să constate nelegalitatea actului administrativ atacat, fără a putea dispune anularea lui, deoarece excepția de nelegalitate reprezintă un mijloc procesual de apărare ce tinde la înlăturarea efectelor actului administrativ contestat din litigiul determinat supus judecății în cadrul căreia se invocă excepția, iar nu la anularea actului administrativ. Excepția de nelegalitate produce efecte numai între părțile litigante și nu poate fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acțiunii, legiuitorul prevăzând în mod expres, la art. 4 din L. nr. 544/2004, că „în cazul în care instanța de contencios-administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fata căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată";.
Prin urmare, cererea de anulare a actului în legătură cu care a fost invocată excepția de nelegalitate a fost apreciată inadmisibilă și a fost respinsă, iar, în conformitate cu prevederile art. 4 al. 4 din L. nr. 554/2004, instanța de fond să soluționeze cauza fără a ține seama de prevederile din actul administrativ vizat a căror nelegalitate a fost constatată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. J. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și admițând excepția lipsei de interes al reclamantei, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes sau pe fond ca fiind nefondată.
În motivarea recursului se arată că din motivarea abstractă și lapidară a instanței de fond se desprinde concluzia că aceasta nu a analizat obiectul acțiunii deduse judecății, ci a schimbat natura juridică a acestuia, reținând faptul că prin hotărârea contestată nu se puteau institui taxe asupra unor bunuri care nu aparțin autorității deliberative.
Această eroare de drept și de fapt în care se găsește instanța de fond nu este motivată, și mai mult, nu poate fi susținută cu argumente juridice deoarece, prin actul contestat, autoritatea deliberativă a stabilit taxe pentru utilizarea zonei drumurilor județene, bunuri imobile care se regăsesc în administrarea exclusivă acestei autorități și în proprietatea publică a Județului S., conform prevederilor H. nr. 966/2002, cu modificările și completări le ulterioare, ale art.7 din O.G. nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare. și ale Anexei nr.I cap.II pct.1 din L. nr.213/1998, cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, instanța de fond schimbă natura juridică a actului contestat din act administrativ normativ în act administrativ fiscal, reținând eronat faptul că prin acesta se stabilesc în sarcina intimatei obligații de plată. Prin actul administrativ contestat, respectiv H. C. J. S. nr. 148 din 20.1., s-au instituit în mod generic tarife pentru utilizarea zonei drumurilor județene, dar raportat la aceasta nu s-au solicitat reclamantei plata tarifelor de utilizare a drumului. Mai mult, a solicitat instanței să constate lipsa de interes al reclamantei în prezenta cauză, solicitare față de care aceasta nu s-a pronunțat.
Astfel, prin acțiune a introductivă reclamanta solicită constatarea nelegalității în parte a H. C. J. S. nr. 148 din (...) privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența C. J. S. pentru anul 2010, în speță anexa nr. 10 punctul C, prin care sunt stabilite tarife de utilizare a zonei drumurilor aflate în proprietatea județului S. și administrarea C. J. S. pe anul 2010.
Prin A. nr. 10 punctul C din actul administrativ contestat, C. J. S. stabilește tarife pentru utilizarea zonei drumurilor aflate în proprietate județului S. aplicabile tuturor operatorilor economici care dețin obiective amplasate pe terenuri aparținând drumurilor publice județene (cablu tv, telefonie etc), fapt pentru care solicită instanței să constate inexistența dreptului sau interesului legitim al reclamantei ce a fost vătămat prin adoptarea acestui act administrativ.
Admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamată și anularea anexei nr. 10 punctul C din H. C. J. S. nr. 148 din 20.l2.2011 privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența C. J. S. pentru anul 2010, este inadmisibilă, taxele stabilite au aplicare generală la nivelul persoanelor impozabile care dețin obiective amplasate pe terenuri aparținând drumurilor publice județene și care nu sunt scutite de plata acestora în temeiul unor prevederi legale speciale.
Deși a precizat prin întâmpinarea formulată faptul că H. C. J. S. nr. 148 din 3O.11.2009 privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența C. J. S. pentru anul 2010, este un act administrativ cu caracter normativ, adoptat în conformitate cu prevederile L. nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale OG nr. 43/1997 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care se stabilește în sarcina autorităților deliberative ale administrației publice locale dreptul de a stabili și majora impozitele și taxele locale, instanța de fond nici măcar nu a analizat aceste aspecte.
Prin întâmpinarea formulată, SC E. D. T. N. SA - S. Z. a arătat că fata de susținerile recurentei ca nu ar exista un drept recunoscut de lege sau un interes legitim care sa fi fost lezat, rezulta ca aceste drepturi legitime ale intimatei sunt prevăzute prin lege speciala, legea energiei electrice, act normativ de care recurenta nu a ținut seama la emiterea hotărârii care a stabilit tarif de utilizare a zonei drumurilor. Mai mult, in A. nr.l a L. nr.213/1998 sunt cuprinse bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului, rețelele electrice fiind cuprinse la punctul nr.14 iar in A. nr.2 sunt cuprinse bunurile din domeniul public J.. Fata de aceste prevederi recurenta nu are posesia, folosința si dispoziția asupra bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, respectiv al rețelelor electrice cuprinse in hotărâre.
Totodata asa cum rezulta si din hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, pronuntate in spete identice si care au fost depuse la dosarul cauzei, rezulta fara echivoc dreptul societatii noastre de nu achita aceste tarife, care sunt percepute in mod cu totul nelegal și fara respectarea dispozitiilor legale. In sustinerea celor invocate a depus la dosarul cauzei H. cu nr.144/(...) emisa de catre C. J. S. cu aplicabilitate pentru anul 2012, care la A. nr. 9, punctul "C", arata in mod indubitabil ca" Tarifele se percep persoanelor fizice si juridice care au obligatia de a solicita autorizatie, nefiind aplicate persoanelor fizice sau juridice care beneficiaza de scutire in conditiile legii".
Sustinerile in baza carora recurenta solicita admiterea recursului sunt total eronate si nu fac altceva decat sa induca in eroare instanta de judecata, motivele sunt ambigue si se limiteaza doar a reitera temeiuri legale ce sunt doar in favoarea sa ignorand in totalitate si fara a aduce argument in favoarea actelor normative ce au directa incidenta asupra domeniului de activitate al societatii, si in baza carora instanta de fond a motivate solutia. De asemenea, prin motivele invocate, recurenta nu aduce niciun argument in combaterea motivelor care au stat la baza motivarii solutiei, limitandu-se la sustineri straine de natura cauzei.
Considera hotararea C. J. S. ca fiind nelegala intrucat intimata nu datoreaza nici o suma de bani reprezentand tarif de utilizare a domeniului public, deoarece dispozitiile L. nr.1. legea energiei electrice sunt fara echivoc in aceasta privinta. Altfel prin dispozitiile art.16 alin 12 din L. 1. aceasta este scutita de plata de taxe si impozite instituite catre autoritatile publice centrale si locale.
Drept dovada a celor sustinute de catre intimată sta si Contractul de concesiune nr.7/2005 incheiat intre aceasta si statul roman prin M. E. si C. prin care se acorda dreptul de folosinta al intimatei asupra terenurilor si instalatiilor de distributie a energiei electrice, inclusiv terenurile proprietate publica a statului(art.2.2 din contract), contract prin care intimata achita o taxa cu titlu de redevență, astfel că nu poate fi obligată la plata unei noi taxe instituită de către autoritățile publice locale, atâta timp cât terenul aparține statului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, curtea reține următoarele:
Prin H. C. J. S. nr.148/(...), A. 10, pct.C, s-au aprobat tarife care urmau a fi practicate de C. J. S. în anul fiscal 2010 pentru utilizarea zonei drumurilor aflate în proprietatea județului și în administrarea pârâtului în vederea amplasării de cabluri și conducte.
Acest act administrativ a fost contestat de reclamantă pe calea excepției de nelegalitate, considerând că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale incidente domeniului său de activitate, în sensul că, potrivit L. 1., este scutită de la plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de autoritățile publice centrale și locale.
Motivul care a stat la baza demersului judiciar al reclamantei a fost emiterea de către pârât, în baza acestei HCJ, a unor titluri de creanță, devenite executorii, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația fiscală de plată a taxei de utilizare a zonei drumului pentru o serie de obiective, inclusiv majorări de întârziere aferente.
În susținerea recursului declarat împotriva sentinței prin care Tribunalul Sălaj a constatat nelegalitatea cestui act administrativ, recurentul a invocat, în primul rând, excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, pe care curtea le-a apreciat ca fiind apărări ce vizează fondul cauzei și pe care le va analiza în cele ce urmează.
Referitor la excepția lipsei de interes
Recurentul a susținut că reclamanta nu are interes a promova această acțiune, întrucât nu a dovedit dreptul sau interesul său legitim lezat, conform art.1 alin.1 din L. 554/2004.
Curtea observă că prezenta acțiune nu este o acțiune în anularea actului administrativ vătămător, ci un demers procedural incidental, ce vizează analiza legalității unui act administrativ cu privire la care instanța civilă care a sesizat instanța de contencios administrativ - Judecătoria Zalău - a decis că influențează în mod hotărâtor fondul litigiului având ca obiect contestație la executare. Din această perspectivă, reclamanta are un interes legitim personal, născut și actual prin raportare la fondul litigiului de care depinde legalitatea actului contestat în procedura prevăzută de art.4 din lege.
Referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate
În motivarea acestei apărări, recurentul a susținut că actul contestat este un act administrativ normativ, astfel că nu poate face obiectul unei excepții de nelegalitate, potrivit art.4 din L. 554/2004.
În primul rând, trebuie stabilită natura juridică a actului contestat, aspect cu privire la care instanța de fond a făcut o apreciere corectă în sensul că este un act administrativ individual normativ. Criteriul de determinare a caracterului individual sau normativ al actului fiind întinderea efectelor juridice, într-adevăr actul criticat pentru nelegalitate este, incontestabil, un act administrativ unilateral cu caracter normativ - reglementează o situație cu caracter general și instituie o normă de conduită generală, impersonală, ce urmează a fi apoi aplicată la fiecare caz concret.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de C. și Justiție în materie, un astfel de act care poate, în temeiul dispozițiilor exprese ale L.
554/2004, să fie atacat pe calea directă a acțiunii în anulare, poate face și obiectul excepției de nelegalitate, pentru considerente ce țin de respectarea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte și a principiului coerenței legislative.
Referitor la fondul cauzei
Curtea reține că instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate este abilitată să verifice concordanța actului supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, prevăzut de art.1 alin.5 din Constituția României și art.4 alin.3 din L. 2..
În speță, stabilind taxe/tarife pentru utilizarea zonei drumurilor aflate în proprietatea județului și în administrarea consiliului județean, acesta din urmă a acționat în exercitarea competențelor conferite de art.91 alin.3 lit.c din L.
215/2001 (act normativ menționat în preambulul HCJ), referirea la condițiile legii din finalul acestui articol fiind, în fapt, la prevederile relevante ale Codului fiscal (de asemenea, menționat în preambul).
Fiind un act administrativ normativ, această hotărâre de consiliu județean trebuie să fie redactată astfel încât să cuprindă reglementări de principiu aplicabile la un număr nedeterminat de persoane, cu respectarea regulilor instituite prin L. 2., printre care se află regula stabilității și eficienței legislative (art.6 alin.1). De asemenea, potrivit art.24 din lege, soluțiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relațiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative, iar, pentru ca soluțiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situațiilor avute în vedere, fie formulări sintetice sau formulări-cadru de principiu, aplicabile oricăror situații posibile.
Din această perspectivă, curtea nu poate reține criticile reclamantei conform cărora prin reglementarea generală a obligației de achitare a taxei de utilizare a domeniului public al județului s-ar încălca dispozițiile L. 1., care, la art.16 alin.12, prevede că titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ-teritoriale, sunt scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată, instituite de autoritățile publice centrale și locale. Acest text legal nu interzice prevederea cu caracter general a unei asemenea taxe, ci doar indică persoanele care, în procesul ulterior de aplicare a normei la cazurile concrete, sunt scutite de plata unei asemenea taxe pe care autoritățile locale au dreptul să o instituie. Reglementarea în discuție este astfel coerentă și cuprinzătoare, fiind inutil ca autoritatea locală să indice, în cuprinsul actului emis, toate categoriile scutite de plata fiecărei taxe stabilite, întrucât, pe de o parte, legiuitorul primar ar putea opta în viitor să nu mai instituie o astfel de scutire pentru aceste persoane sau să prevadă și alte categorii care să beneficieze de scutire, și, pe de altă parte, toate aceste aspecte sunt relevante numai în procesul de aplicare în concret a reglementării, respectiv în momentul individualizării obligației de plată în sarcina fiecărui contribuabil.
Pe cale de consecință, nu subzistă argumentarea instanței de fond conform căreia actul contestat instituie derogări de la dispozițiile L. 1., întrucât stabilește obligații și față de reclamantă. Curtea reține ca pertinente apărările recurentului - pârât, în sensul că hotărârea de consiliu județean nu încalcă dispozițiile L. 1., ci instituie o bază de impunere și nu obligații de plată în sarcina fiecărui subiect, cu trimitere la art.23, 24 și 85 din Codul de procedură fiscală.
De altfel, toate argumentele reclamantei, sunt, de fapt, critici referitoare la nelegalitatea obligării sale la plata unei taxe locale de care susține că este scutită, în temeiul unui act normativ cu forță juridică superioară. Or, aceste aspecte sunt chestiuni de fond care nu pot face obiectul prezentei analize pe calea excepției de nelegalitate, ci pe calea dreptului comun.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, potrivit art.304¹ și 312 C.proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârât și va modifica sentința recurată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate a H. nr.148/(...) anexa 10 lit. c adoptată de C. J. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. J. S. împotriva sentinței civile nr.687 din (...), pronunțate în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S., pe care o modifică în sensul că respinge excepția de nelegalitate a H. C. J. S. nr.148/(...) anexa 10 lit. c.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: Țăran D. Brăduța
