Sentința nr. 761/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 761/2012
Ședința { F. publică} de la 25 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții M. I. - D., M. I. și SC P. - MIN SRL, în contradictoriu cu pârâții A. N. PENTRU R. M. și SC L. A. B. SA, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare licență de concesiune pentru exploatare nr. 105/1999 - HG NR. 74/2000 - L.a Minelor Nr. 8..
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , care învederează faptul că, prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 mai 2012 reclamanții M. I. - D., M. I. și SC P. - MIN S. B. au chemat în judecată pe pârâții A. N. PENTRU R. M. SA B. și SC L. A. B. S.A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să anuleze licența de concesiune pentru exploatare nr. 105/1999, emisă în temeiul HG 74/(...), în sensul reducerii suprafeței perimetrului de exploatare cu suprafața aflată în proprietatea rec1amanților de la pct.l având în vedere lipsa unui act de voință care să consfințească dreptul de folosință asupra terenului potrivit art.6 din L.a 8..
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în calitate de proprietari și deținători legali ai folosinței terenului înscris în CF 25150/UAT Poiana Ilvei (Anexa 1) corn. Maieru am solicitat prin SC P. -Min SRL unde am calitate de administrator, deținătorului de licență 1. SC LAF A. A. TE B. S. să ne comunice acte privind dobândirea folosinței terenului în suprafață de 45.000 mp inclus în perimetrul de exploatare a licenței, în condițiile art.6 din L.a 8. și anume: C. de vânzare-cumpărare, act de schimb teren, C. de închiriere, expropriere, concesionare, asociere etc. Solicitarea noastră deținătorului de licență 1. se bazează pe faptul că în actele de CF nu se face nici o mențiune în sensul că terenul proprietatea noastră în perioada 1999-2012 ar fi fost supus unor tranzacții:
Având în vedere obiectul de activitate a SC P.-MIN SRL de extracție a dacitului industrial de construcții am solicitat A. verificarea perimetrului Tunel 6 în vederea obținerii permisului de exploatare pentru suprafața deținută în Măgura Ilvei, sens în care am achitat taxa de verificare perimetru de 160 de RON, anexând și fișa cu coordonatele perimetrului de verificat (anexa 2).
A. B. ne comunică refuzul emiterii permisului de exploatare pentru suprafața solicitată având în vedere că, din evidența datelor privind situația perimetrului de exploatare acesta este amplasat în perimetrul licenței de concesionare exploatare nr. 1. titular SC L. A. B. S. (anexa 3).
A revenit cu completarea documentației cu date privind coordonatele punctelor de contur ale terenului aflat în proprietatea noastră, după care A. le confirmă că o zonă din acesta se suprapune peste zona vestică a perimetrului Tunel I - Măgura Ilvei aferent licenței de concesiune pentru exploatare 1.. (anexa
4).
Prin adresa 404958/2l.12.2011 (anexa 5) A. ne comunică faptul că soluționarea acestui litigiu depinde de titularul licenței de exploatare că, A. nu poate dispune în mod unilateral reducerea suprafeței perimetrului de exploatare, nefiind permisă de lege, legea dispunând în forma actuală doar reducerea perimetrelor de exploatare și nu reducerea suprafeței perimetrelor de exploatare.
Au solicitat deținătorului licenței găsirea unor soluții convenabile atât proprietarului de teren cât și deținătorului licenței, pentru exploatarea perimetrului dar încercarea pe cale amiabilă nu a dat rezultate. (anexa 6)
Menționează că titularul actual al licenței de la data obținerii și până în prezent nu a exploatat zăcământul minier, neavând nici posibilitatea de traversare la terenul din licență.
Termenele de începere a activității miniere prevăzute de actuala L. 8. sunt cu mult depășite față de prevederile art.39 (1) iar autoritatea competentă A. potrivit art.55 literele g, h, și n nu anulează licența.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 iunie 2012 (f.25-28) pârâta S. L. A. B. S., B., a solicitat pe cale de excepție, în temeiul art. 137 Cod procedura civila raportat la dispozițiile art. 7 alin.1 din L.a nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respingerea cererii ca prematur formulata; iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiata și inadmisibila.
În motivare pârâta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din L.a nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim (inclusiv persoana vătămata printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept) de către o autoritate publica, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului.
Anterior insa promovării în instanța a acțiunii în contencios administrativ, legiuitorul, prin dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin.(6) a instituit procedura prealabila a soluționării cererilor, impunând pentru reclamant obligativitatea ca înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente sa solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, statuându-se totodată faptul ca, plângerea prealabila în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, acesteia aplicându-i-se în mod corespunzător dispozițiile Codului de procedura civila.
Din analiza cererii de chemare în judecata formulata de reclamanți raportata la înscrisurile depuse in probațiune de aceștia, se poate observa faptul ca intre solicitarea adresata de reclamanți pe calea procedurii prealabile instituita prin art. 7 alin. (2) din L.a nr. 554/2004 și prezenta cauza dedusa judecații, nu exista identitate de obiect.
Astfel, la data de (...) prin adresa cu nr. 18 înregistrata la parata A. sub nr.
2449/A.P./(...) și completata ulterior, reclamanții au solicitat acesteia din urma eliberarea unui permis de exploatare în perimetrul Tunel VI, județul B. - Năsăud pentru substanța dacit industrial și de construcție, și nu anularea licenței de concesiune nr. 1. ce face în esența obiectul cauzei, motiv pentru care, în opinia acesteia, pentru a aprecia ca fiind respectata și îndeplinita procedura prealabila prevăzuta de dispozițiile art. 7 alin. (2) din L.a nr. 554/2004, cererea în contencios administrativ ar fi trebuit sa vizeze refuzul paratei A. de eliberare a permisului de exploata re și nu anularea actului juridic în baza caruia subscrisa societate își desfășoară activitatea miniera în perimetrul în cauza.
De asemenea, apreciază ca în cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) din L.a nr. 554/2004 referitoare la excepția de nelegalitate a actului atacat (licența de exploatare nr.(...)) întrucât prin prezenta acțiune se tinde la anularea actului în cauza (motivat de dreptul de proprietate asupra terenului) și nu la constatarea nulității absolute sau relative a actului, nulitate survenita ca urmare a încălcării dispozițiilor lega le la data emiterii acestuia.
Prin urmare, pentru aspectele mai sus menționate, aspecte ce rezulta în mod vădit din acțiunea formulata de reclamanți și înscrisurile atașate acesteia, solicitam instanței admiterea excepției de prematuritate a formulării acțiunii în contencios, întemeindu-și excepția așa cum anterior au menționat pe dispozițiile art. 137 Cod procedura civila raportate la dispozițiile art. art. 7 alin. (2) din L.a nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța va aprecia ca procedura prealabila ce viza anularea licenței de exploata re nr. 1. a fost îndeplinita de catre reclamanți, solicită instanței sa constate decăderea reclamanților din dreptul de a formula prezenta cerere în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din L.a nr.
554/2004, dispoziții potrivit cărora reclamanții puteau formula prezenta cerere și peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1) dar nu mai tarziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunostinta2,data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere dupa caz. Sub acest aspect, având în vedere data la care actul administrativa cărui anulare se cere a fost publicat în Monitorul Oficial al României ((...)), devenind un act public, opozabil erga omnes, apreciem ca anularea acestuia se putea solicita în termenul prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. 5 din L.a nr.29/1990, privind contenciosul administrativ în forma în vigoare la acea data.
Pe fondul cauzei, solicită instanței respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiata și inadmisibila.
Un alt aspect pe care îl învederează instanței de judecata este acela ca, deși reclamanții nu au obținut permisul de exploata re în perimetrul în cauza, aceștia, fără drept efectuează activități miniere de exploatare, astfel cum reiese din Nota de constatare nr. 221/(...), motiv pentru care s-a interzis acesteia executarea de lucrări de exploatare în mod permanent pana la constatarea cu precizie a situației din teren pe baza documentației topografice ce se va realiza prin grija societății.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedura civila, art. 137 Cod procedura civila raportat la dispozițiile art. 7 alin.1 din L.a nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 7, 12, 28, 25 și 34 din L.a nr.8., legea minelor, astfel cum a fost modificata și completata, solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a o pronunța: pe cale de excepție, în temeiul art. 137 Cod procedura civila raportat la dispozițiile art. 7 alin.1 din L.a nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respingerea cererii ca prematur formulata; iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiata și inadmisibila.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 iunie 2012 (f.37-39) pârâta A.
N. pentru R. M. B., a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nelegală, în considerarea următoarelor apărări.
În fapt, licența de concesiune pentru exploatare care se dorește a fi anulată, a fost încheiată, prin atribuire directă, în temeiul art. 46 din L.a minelor nr. 61/1998, abrogată, cu titularul S.C Cariere Ilsom S., pentru exploatarea resursei minerale de dacit industrial și de construcție și a fost aprobată prin HG nr. 74/(...).
Titularul era îndreptățit la această atribuire deoarece art. 46 specifica, în mod expres, că „Instituțiile publice, companiile naționale miniere și societățile comerciale își vor continua activitatea numai la acele obiective pe care le au în administrare și unde, la data publicării prezentei legi, desfășoară lucrări autorizate de explorare, dezvoltare sau exploatare";.
Prin Ordinul cu nr. 152/(...) al președintelui Agenției Naționale pentru R.
M., licența de concesiune a fost transferată către S. L. A. B. S.
Reclamantul S. P. - Min S.R.L a solicitat permis de exploatare în zonă, care însă se suprapune parțial cu licența de concesiune pentru exploatare deținută de
S. L. A. B. S., tot pentru resursa minerală de dacit industrial și de construcție.
Arată instanței că potrivit art. 25 din L.a mine lor nr. 8. :
"În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului."
Deci, în speța de față avem două situații legale care duc la respingerea cererii privind eliberarea permisului de exploatare deoarece: a) perimetrul pe care se solicită exploatarea aceleiași resurse minerale se suprapune pe o altă exploatare, lucru interzis de lege, deoarece art. 18 alin 1 din legea minelor, prevede că exploatarea/explorarea se realizează pe baza unei licențe exclusive, care se acordă în condițiile legii b) se solicită exploatarea aceleiași resurse minerale în cadrul aceluiași perimetru, de asemenea, lucru interzis, în mod expres, de lege, conform art. 25 menționat mai sus.
În ceea ce privește reducerea perimetrului de exploatare solicitată de reclamanți, arată că legiuitorul nu a prevăzut, la modul general, această posibilitate, cu atât mai puțin nu s-a prevăzut reducerea unui perimetru pe motiv că resursa minerală, proprietate publică a statului, s-ar afla pe un teren, indiferent de regimul proprietății, privată sau de stat, iar proprietarul/administratorul terenului nu ar fi de acord cu exploatarea re sursei minerale cantonată pe terenul lui.
De asemenea, precizează că potrivit art. 12 din legea minelor "Dreptul de proprietate asupra terenului nu conferă dreptul de preemțiune asupra concesionării/dării în administrare a activităților miniere. "
În cadrul aprecierii temeiniciei prezentei cereri, solicită instanței să observe că statul român, prin autoritatea competentă, este singurul în măsură a aprecia cu privire la oportunitatea concesionării activităților miniere, potrivit art. 37 alin
1 din Normele pentru aplicarea legii minelor, aprobate prin HG nr. 1..
In subsidiar, mai arată instanței că, în conformitate cu prevederile art. l și art. 2 din L.a minelor nr. 8., în vigoare, "R.le minerale situate pe teritoriul și în subsolul tării și al platoului continental (....) fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român."
Potrivit art. 54 din L.a minelor nr. 8512003 autoritatea competentă abilitată pentru aplicarea dispozițiilor prezentei legi este A. N. pentru R. M..
Referitor la afirmația reclamanților că ar fi încercat să găsească soluții împreună cu titularul licenței, arată instanței că modalitățile de acces la teren și de folosință a acestuia sunt prevăzute de art. 6 și urm. din L.a minelor nr. 8., cu modificările ulterioare, iar dobândirea dreptului de folosință îi aparține strict titularului de licență.
În concluzie, având în vedere considerentele legale arătate mai sus solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nelegală.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Licența de concesiune pentru exploatare emisă de pârâta nr. 106 din (...) aprobată de G. prin HG nr. 74 din 28 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 50 din 1 februarie 2000 a fost încheiată, prin atribuire directă, în temeiul art. 46 din L.a minelor nr. 61/1998, în prezent abrogată expres direct prin art. 69 din L.a minelor nr. 8., cu titularul SC Cariere Ilsom SA , pentru exploatarea resursei minerale de dacit industrial și de construcție .
Prin Ordinul nr. 152/(...) președintele Agenției Naționale pentru R. M., licența de exploatare a fost transferată pârâtei SC L. A. B. SA.
Prin art. 3. pct. 15 din L.a minelor nr. 61/1998 s-a prevăzut că prin licență se înțelege actul juridic încheiat între concedent și concesionar, în vederea realizării de activități miniere, potrivit prevederilor acestei legi.
De asemenea, termenii utilizați de lege, concedent, concesionar și concesiune minieră sunt definiți tot de această lege și au următorul conținut redat expres în art. 3 pct. 6 din lege unde prin concedent se înțelege autoritatea competenta abilitata de lege sa acorde concesiunea, art. 3 pct. 7 din aceeași lege prevede că prin concesiune minieră se înțelege dreptul acordat de stat, prin autoritatea competenta, unui concesionar de a efectua activități miniere în baza unei licențe iar conform art. 3 pct. 8 prin concesionar se înțelege titularul căruia i se acorda concesiunea miniera.
Așa fiind, se deduce că actul de concesiune nu este un act unilateral emis de autoritatea publică demită în economia legii concedent, ci mai degrabă apare ca fiind un contract de concesiune, un contract administrativ.
Cu toate acestea, Curtea observă că acest act juridic, pentru a produce efectele juridice prevăzute de lege, conform art. 11 din L.a minelor nr. 61/1998 trebuie aprobat de G.
Din această perspectivă, Curtea reține că licența apare ca fiind un act juridic complex, care produce efecte juridice după aprobarea G.ului.
Așa fiind, se poate deduce că licența de concesiune a activității de exploatare nu este un act juridic de sine stătător ci este de fapt un act prealabil emiterii hotărârii G.ului. Și este așa, deoarece actul G.ului este actul prin care se schimbă regimul juridic ori prin care se nasc drepturi și obligații între concedent și concesionar cu privire la activitatea de exploatare.
Așa fiind, obiectul acțiunii în contencios administrativ ar fi trebuit să fie conturat prin atacarea nelegalității parțiale a HG nr. 74/2000 prin care s-a aprobat Licența nr. 1. și eventual s-ar fi putut ataca pe calea prevăzută de art. 18 alin. 2 din L.a nr. 554/2004 și acest din urmă act ca act preparator.
Așa fiind, acțiunea intentată de reclamanți, așa cum a fost formulată, nu este și nu poate fi admisă. Trebuie notat că aceștia au beneficiat pe parcursul procesului de asistență juridică calificată.
2. Dincolo de aceste considerații de principiu, chiar dacă s-ar accepta că licența de concesiune a activității de exploatare ar putea fi calificată ca fiind un act administrativ de sine stătător ar fi trebuie să fie precedată în prealabil de urmarea procedurii prealabile independent de calificarea acesteia ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual ori de contract administrativ.
Și este așa, deoarece și terțului față de actul administrativ contestat îi sunt aplicabile dispozițiile de principiu ale Legii contenciosului administrativ privind îndeplinirea procedurii prealabile.
Curtea reține în acest sens, că potrivit dispozițiilor de ordin general prevăzute la art. 1 alin. 3 din L.a nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
În acest sens, conform art. 7 alin. 3 din aceeași lege, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într- un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Pe de altă parte, în ceea ce privește contractele administrative legea prevede în art. 7 alin. 6 că plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. Și în acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Aceste mecanisme preexistente litigiului contencios și care au un puternic caracter necontencios sunt pe deplin justificate întrucât se constituie într-o cale mai rapidă de restabilire a legalității pretins încălcate și au ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu prilejul emiterii actului, poate evita chemarea în judecată în calitate de pârât și prin aceasta suportarea unor cheltuieli suplimentare ori chiar plata unor daune mai mari și implicit lezarea prestigiului ei prin pierderea unui proces public, cât și a particularului pe de altă parte care are astfel posibilitatea de a obține desființarea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de costuri (taxe de timbru etc.)
Dincolo de aceste considerații, procedura prealabilă în ambele sale variante, respectiv fie atunci când are ca obiect revocarea unui act administrativ unilateral, fie când are ca obiect un contract administrativ, reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 C.pr.civ.
Or, atunci când în limitele acestui text procedura instanța este sesizată cu această excepție instanța este obligată să o examineze.
Din această perspectivă, fiind o condiție de exercițiu a acțiunii în justiție aceasta trebuie să fie îndeplinită la data formulării cererii în judecată nefiind de admis că aceasta s-ar putea asana ulterior căci s-ar distorsiona normele procedurale ce consacră condițiile de exercițiu ale acțiunii.
Astfel, conform art. 109 alin. 2 teza ultimă din codul de procedură civilă prevede că dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, iar evident lipsa unei atari dovezi nu mai poate fi complinită pe parcursul procesului căci ar însemna să se valideze o conduită în disprețul art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă și care reclamă inclusiv sancțiunea prevăzută de art. 723 din același cod pe teren procesual.
Curtea reține că nu poate fi acceptată conduita unei părți litigante în procesul de contencios administrativ care din varii motive nu declanșează procedura prealabilă și deschide ulterior un proces pe parcursul căruia, până la soluționare încearcă să asaneze viciile cu privire la neregularitatea învestirii instanței acoperindu-le chiar prin urmarea procedurii prealabile paralel cu soluționarea litigiului.
Chiar dacă, prin ipoteză, pe parcursul litigiului s-ar fi obținut răspunsul autorității administrative, în lipsa unei achiesări a părților la judecata în continuare pornind de la această constatare, Curtea este împiedicată să mai judece procesul.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 137 alin. 1, rap. la art. 109 alin. 2
C.pr.civ. cu aplicarea art. 1 alin.2, art. 7 alin. 3, art. 7 alin. 6 și art. 7 alin. 7 din
L.a nr. 554/2004 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 797 din 27 septembrie
2007, se va respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamanților.
Excepția tardivității (prescripției) acțiunii introductive nu a mai fost analizată, fiind de prisos față de soluția de mai sus și față de împrejurarea că excepția trebuie soluționată având ca reper temporal tocmai îndeplinirea procedurii prealabile după distincțiile pe care le prevede expres art. 11 alin. 1 din
L.a nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții M. I. - D., M. I. și SC P. - MIN S. B., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. M. SA B. și SC L. A. B. S.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
