Decizia nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/2012
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2011
C. compus din:
PREȘEDINTE : D. M. JUDECĂTOR : M. B.
JUDECĂTOR : M. H.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamantul M. G. împotriva deciziei civile nr. 84 din (...), pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. C. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.-M. M.LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., raportat la art. 323 alin. 1 C. pr. civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de revizuire este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...) s-a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. pr. civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin cererea de revizuire înregistrată în 17 august 2011 revizuientul M. G. în contradictoriu cu intimatele A. F. P. A M. C. T. și A. F. PENTRU M. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună revizuirea Deciziei nr. 84 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C.
În motivarea cererii reclamantul arată că decizia încalcă prevederile dreptului comunitar.
A indicat reclamantul ca temei juridic dispozițiile art. 21 alin. 2 din L. nr.
5. susținând că în soluționarea recursului s-a încălcat principiul priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția R..
S. reclamantul că s-au încălcat dispozițiile art. 110 din TFUE așa cum se reține în cauza C-402/209 T. vs. România a C..
Intimata A. F. P. a municipiului T. a formulat întâmpinare - f. 19 în care a invocat tardivitatea cererii raportat la data pronunțării deciziei în cauza C-
402/2009 și de asemenea a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire susținând că decizia atacată nu este susceptibilă de revizuire, motivat de faptul că a fost soluționată prin reținerea incidenței unei excepții și nu pe fondul cauzei.
Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. 1 C.proc.civ. și art. 21 alin. 2 din L. nr. 5. o apreciază ca fiind întemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare în continuare:
Referitor la excepțiile de tardivitate Curtea reține următoarele:
Analiza unei excepții de tardivitate impune determinarea momentului de început al termenului în care se putea efectua respectivul act procesual, în speță cererea de revizuire. A. 21 al. 2 din L. nr. 5. prevedea, în forma ce a făcut obiectul verificării constituționalității sale (dec. 1609/2010) că termenul curge de la pronunțare. Î. nu se mai poate reține incidența acestei dispoziții termenul pentru exercitarea căii extraordinare ar putea curge doar de la comunicarea hotărârii instanței de recurs. Î. la dosarul instanței de recurs nu există dovezi referitoare la comunicarea deciziei, nu se poate verifica eventualul termen, această situație profitând revizuientului.
Referitor la excepția tardivității din perspectiva termenului în care se poate formula cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 al. 2 din L. nr. 5., având în vedere cele statuate prin D. C. C. nr. 1609/(...), publicată în Monitorul Oficial , partea I, nr.70/2011, Curtea constată că termenul de revizuire în cauză este de o lună, termen general de revizuire prev. de art. 324 pct. 1 teza finală C.pr.civ.
Curtea reține că acest termen este aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din legea nr. 5., termen ce va curge de la data la care revizuientul a luat la cunoștință pe orice cale de hotărârea a cărei revizuire se cere.
Curtea constată că în cauză, în raport de data la care s-a achitat taxa ce se cere a fi restituită, 02.09.209, sunt incidente cele reținute de către C. în decizia N. vs. România , cauza C-263/10.
În speță, față de faptul publicării în data în cursul lunii septembrie 2011 a deciziei în cauza C-263/10 a C. în Jurnalul Oficial al U. E., Curtea a apreciat că termenul poate să curgă doar de la această dată, când cu caracter oficial a fost adusă la cunoștință publică conținutul deciziei menționate.
C. de revizuire a fost înregistrată în data de (...), deci înainte de data publicării decizei, astfel încât nu se poate reține tardivitatea.
Referitor la cererea de revizuire se reține:
Potrivit art. 21 alin. 2 din L. nr. 5., astfel cum a fost modificată prin nr.
2., constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția R., republicată.
Noul motiv de revizuire introdus prin nr. 2. a fost conceput ca un remediu intern în cazul hotărârilor pronunțate prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, în scopul îndeplinirii obligației generale ce revine statelor membre ale U. E., în temeiul art. 10 din Tratat.
În cauza dedusă judecății, cu ocazia pronunțării deciziei Curtea de A. C. a acordat prioritate excepției de inadmisibilitate, invocată în cauză.
Această concluzie nu mai este de actualitate în condițiile în care după pronunțarea instanței de recurs, Curtea de Justiție a U. E. a adoptat un punct de vedere asupra taxei de poluare în cauza nr. C-263/10 cunoscută sub denumirea C. N. împotriva S. Român.
Așa cum subliniază revizuientul, la data de 7 iulie 2011 Curtea de
Justiție a U. E. cu ocazia soluționării unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare a stabilit că „OUG nr. 5. are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cunatumului taxei pentru a
ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.";
Prin urmare susținerea revizuientului potrivit căreia decizia nr. 692/(...) a C. de A. C. ar fi dată prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar este reală, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire cu consecința modificării acesteia și rejudecării recursului.
Procedând la rejudecarea recursului formulat, raportat la probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1512 din 30 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., s-a admis cererea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. T. precum și cererea de chemare în garanție a A. F. PENTRU M., pârâta fiind obligată să restituie reclamantului suma de 6312 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de (...) și până la data restituirii efective.
Chemata în garanție AFM a fost obligată să restituie pârâtei AFP C. T. suma de 6312 lei reprezentând taxa de prima înmatriculare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de (...) și până la data restituirii efective.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 39 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C. T. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a
O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. C. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. C. T., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C.ui de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul Comunității E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110
TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110
TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
În cauză a depus întâmpinare reclamantul M. G. prin care a solicitat respingerea recursului.(f.10).
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011 iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din C. de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din C. de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234
CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de
Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. urmează a fi respinse ca atare.
C. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă în parte, în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 3 c.pr.civ., Curtea constatând că onorarul de avocat în sumă de 496 de lei în recurs este nejustificat de mare în raport de importanța cauzei și de munca depusă de către apărătorul ales .
Pentru a hotărâ în privința diminuării cheltuielilor de judecată Curtea a avut în vedere caracterul repetitiv al cauzelor având ca obiect restituirea taxei pe poluare în care sunt susținute aceleași puncte de vedere de către toate părțile, precum și valoarea taxei ce se cere a fi restituită.
În consecință, în temeiul art. 274 al. 1 C.pr.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului - revizuient suma de 310,3 lei cheltuieli de judecată în recurs și revizuire, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge excepția tardivității cererii de revizuire excepție fprmulată de către intimata A. F. P. T. și în consecință:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuientul M. G. împotriva deciziei civile nr. 84 din (...), pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...) pe care o schimbă în întregime și în consecință:
Respinge recursurile declarate de A. F. PENTRU M. și A. F. P. C. T. împotriva sentinței civile nr.1512 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimatului - revizuient suma de 310,3 lei, cheltuieli de judecată în recurs și revizuire.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. M. M. B. M. H. V. D.
Red.DM Dact.SzM/3ex. (...)
