Decizia nr. 5332/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5332/2012
Ședința data de 13 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B.
JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul F. D. împotriva sentinței civile nr. 2583 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. N., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) dispoziția nr. 3. emisă de P. M. C. N.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105,
106, 109 din L. nr. 1., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2583 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins cererea privind suspendarea executării Dispoziției nr.
3129/(...).
S-a respins cererea formulată de reclamantul F. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.3129/(...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. a solicitat instanței anularea dispoziției
3129/(...), stabilirea salariului de bază, a sporurilor si a altor drepturi începând cu data de (...), cu consecința obligării pârâtei la revenirea la actul administrativ de reîncadrare si stabilire a drepturilor salariale corect si legal stabilite, cu obligarea la calcularea si plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial, de care ar fi trebuit să beneficieze si cele acordate conform dispoziției contestate.
De asemenea, solicită ca prin aceeași sentință să se dispună suspendarea executării Dispozitiei nr. 3129/(...) până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei în temeiul art. 14 si art. 15 din L. nr. 554/2004.
Prin S. civilă nr. 1579/(...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunându-se anularea Dispozitiei pârâtului nr. 3. si obligarea pârâtului la calcularea si plata drepturilor salariale conform Dispoziției nr. 936/2010 precum si la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul acestor dispoziții si cele la care reclamantul avea dreptul în temeiul Dispoziției nr. 936/2010.
Impotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către pârât iar în decizia civilă nr. 3214/R/(...) a C. de A. C. a fost admis, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdictie de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.
Pentru a pronunța această decizie, s-a retinut în esență că în prima fază procesuală judecata a fost făcută de o instanță necomptentă prin încălcarea principiului specializării instanței instituit de art. 35, 36 si 39 din L. nr.
304/2004 iar pe de altă parte, nu au fost respectate dispozițiile imperative referitoare la compunerea completului de judecată în condițiile în care art. 304 pct.1 Cod Procedură Civilă prevede că u motiv de casare a sentinței nealcătuirea acesteia potrivit dispozițiilor legale.
Analizând acțiunea formulată de reclamant prin prisma recomandărilor deciziei de casare, în contextul actelor dosarului, instanța a reținut următoarele:
În speță au fost depuse la dosarul cauzei dispoziția contestată precum și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantei atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010.
Reține că reclamantul este funcționar public în cadrul P. municipiului C.-
N., lucrând în cadrul DIRECȚIEI POLIȚIEI COMUNITARE iar prin D. 3129/(...) emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P.ui nr. (...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate.
La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. 2142/(...), privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a Agenției J. de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului F. P. nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale.
Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1., fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate.
Cu referire la primul motiv de nelegalitate al dispoziției contestate, și anume cel care se referă la nulitatea absolută a acesteia, reține că aceasta nu încalcă principiul neretroactivității deoarece a fost emisă în baza O. (...), menționat mai sus, și în baza căruia Agenția Națională de P. S. C., căreia i s-au acordat atribuții de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. 3., a fost îndrituită să verifice drepturile salariale acordate funcționarilor publici în baza acestei legi care se referă la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și în conformitate cu care, începând cu data de 01 ianuarie 2010, toți funcționarii publici trebuie reîncadrați pe categorii de personal, funcție de prevederile acestei legi.
Referitor la abrogarea O. (...) intervenit la (...) prin O. comun al M. și MFP
NR. 727/(...) , emis în aplicarea acestei legi, reține că în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut
și necontestabil acela că norma juridică activează atâta timp cât este în vigoare. În speță, acest ordin fost anulat prin S. civilă nr. 2. mai 2010 a C. de A. C., sentință nedefinitivă și care potrivit art. 23 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ are putere numai pentru viitor. Mai apoi, reține că în baza acestui ordin Agenția Județeană de P. S. C. a efectuat controlul sus amintit în cadrul P. Mun.C.-N., iar în urma controlului această agenție a emis adresa nr. 386/R/(...) prin care a încunoștințat instituția primarului că există nereguli la reîncadrarea personalului propriu, în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., în sensul că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, nefiind prevăzute în legislația salarizării, aplicabilă până la (...), sunt nelegale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate în anul 2010, începând cu data intrării în vigoare a L. - cadru 3..
În baza acestei adrese, P. M. C.-N. a emis dispoziția 2142/(...) prin care a fost modificat statul de personal al P. M. C.-N. și al serviciilor publice aflate în subordinea Consiliului Local al M. C.-N.
Din cronologia actelor sus expuse rezultă că D. 2142/(...) a fost emisă în intervalul în care O. (...) producea efecte, nefiind abrogat și tocmai în scopul respectării prevederilor L. 3., lege declarată constituțională în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii.
Apoi, cu referire la problema de fond a speței, și anume dacă reclamantul este îndreptățit sau nu la acordarea sporului de dispozitiv și sporului de stabilitate, respectiv dacă dispoziția contestată este nelegală în contextul în care a eliminat aceste două sporuri fără un temei legal, reține următoarele:
Cu referire la sporul de dispozitiv reține că în cauză a fost pronunțată și o decizie de recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv D. 3. prin care s-a stabilit că acest drept salarial se acordă doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada că s-a transferat din M.A.I , iar apoi, evident,, nu a făcut dovada că a beneficiat de acest spor înainte de angajarea în cadrul poliției comunitare.
Potrivit art. 10 din OUG 1. dată în aplicarea L. 3., se arată că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. - cadru 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. - cadru 3.";.
Prin urmare, în raport de acest text de lege, rezultă că trebuie a se analiza dacă drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. 3. erau legale sau nu la momentul emiterii lor.
Apreciază că în condițiile în care prin D. I. nr. 3. a stabilit în mod obligatoriu că acest spor era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, acest drept salarial nu mai poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. 3..
Mai apoi, chiar dacă nu ar fi fost această decizie de recurs în interesul legii, trebuie să ne raportăm la temeiul invocat de reclamantă pentru acordarea acestui spor cât și a sporului de stabilitate, și anume, acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. mun. C.-N., nr. 2./(...).
Reclamantul este funcționar public și în acest context îi sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv în conformitate cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii.
Urmează deci să analizăm dacă cele două sporuri solicitate de reclamant și care nu sunt prevăzute de L. 1. pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă.
Apreciază că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale.
În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege.
Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul P. M. C.-N.
Cu referire la cererea de suspendare a dispoziției primarului contestată, în condițiile în care s-a stabilit pe fond că această dispoziție este legală și temeinică, este evident că se va respinge cererea de suspendare, neexistând caz bine justificat și nici pagubă iminentă care să determine suspendarea acesteia, măsura eliminării celor două sporuri de către P. municipiului C.-N. fiind legală și temeinică.
Așa fiind, în temeiul art. 15 din L. 554/2004, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamant.
Totodată, în raport de considerentele sus menționate, s-a respins și pe fond cererea de anulare a dispoziției contestate precum și plata drepturilor salariale compuse din cele două sporuri începând cu luna ianuarie 2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. D. solicitând admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii actiunii și dispunerii anulării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr. 3129/(...), ca nelegală și netemeinică și suspendarea aplicării dispoziției atacate pe calea ordonanței președințiale.
În motivare s-a arătat că:
Critica de recurs are în vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente în cauză, caz circumscris de art. 304 pct. 9 din
Codul de procedură civilă.
Consideră că în mod eronat T. a reținut că cererea reclamantului nu este fondată rezumându-se, în esență, la motive în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză.
A., primul argument reținut de catre instanța de fond în motivare a hotărârii se referă la faptul că drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. nr. 3. nu erau legale în momentul acordării lor în baza contractului colectiv de muncă.
Mai reține instanța de fond faptul că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. și, pe cale de consecință, nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază, deși în cuprinsul hotărârii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei I/3 din L. nr. 3..
Contrar acestor argumente, solicită a observa faptul ca nici unul din cele două sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa I/2 și I. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din administrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa I/2 și I. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1..
Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că "clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozițiile legale ", și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților". În temeiul principiului identității de rațiune și a securității și stabilității raporturilor juridice, precum și având în vedere faptul că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate
și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr. 3129/(...), așa cum le-a arătat în actele depuse la dosar, apreciază oportun să reitereze următoarele aspecte și solicit instantei de recus să le aibă în vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs:
I. Din punct de vedere procedural, formal, D. P.ui municipiului C.-N. nr.
3129/(...), care modifică D. inițială de reîncadrare nr. 936/(...), a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 386/R/31.03.201O a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. 3., și are ca temei aceste acte.
Referitor la O. M. și MFP nr. (...) și la A. nr. 3861R/(...) a A., solicită a avea în vedere următoarele aspecte:
• Controlul A. a fost și este unul înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr. 3129/(...) privind modificarea reîncadrării și drepturilor salariale ale reclamantului, O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat.
• Referitor la conținutul adresei și la susținerea A. că "nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte și acorduri colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor lega le în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative și care exced prevederilor L.-cadru nr. 33012009 ", precizează următoarele:
- Sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la (...), în baza contractului colectiv de muncă și a acordului colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, conform legii, și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea, cele două sporuri nu exced legii-cadru, ele fiind reconoscute de anexele la aceasta. A., în opinia mea, acest text de lege este tocmai cel care recunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă încheiat în conformitate cu dispozițiile legii.
- Acest text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiunea răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere și prevăzute în contractele și acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească, la cererea uneia dintre părți, în procedura specială. În speță, solicită a observa că nu a fost inițiată niciun fel de acțiune în nulitatea acestor clauze.
Nici măcar nu a fost contestată legalitatea lor în vreun fel. În plus, clauzele contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivelul P. municipiului
C.-N. au fost consfințite și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. 5. de aprobare a drepturilor salariale prevăzute în ele și încă din 2007 - HCL nr. 61/2007 - privind acordarea indemnizației de dispozitiv. E. implicit al Dispoziției nr. 2142/2010 este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract colectiv legal încheiat și înregistrat, respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Or, conform art. 32 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și a art 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori în caz de forță majoră, deci în niciun caz în mod unilateral și fără declararea nulității clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită în acest sens.
• În ceea ce privește forța juridică a acestei Adrese A. nr. 386/R/2010, menționează că ea nu reprezintă nici măcar un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. În acest sens, solicită a constata că instanta de fond a omis cu desăvârșire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispozitie emisă în baza unui text abrogat și a unei recomandări a unei institutii locale fără atributii în acest sens, în detrimentul unei dispozitii legal emisă, cea anterioară, din februarie 2010, emisă în temeiul L. nr. 3..
II. Pe fondul problemei, solicită a observa că D. P.ui municipiului C.-N. nr.
3129/(...) prin care se impune modificarea Dispoziției inițiale nr. 936/(...) privind reîncadarea reclamantului și stabilirea drepturilor sale salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă următoarele principii:
1. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare D. persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de incadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaos uri atIate deja în plată. "
2. principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autoritătilor locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.).
3. Principiile generale, constitutionale și internationale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și retinerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. E. de J. (C.) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protectia bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primului Act Aditional la C.
Temeiurile legale ale acordării acestor sporuri - sporul de stabilitate și cel de dispozitiv în decembrie 2009, sunt următoarele:
1. actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului C.-N., C., C. B. C. și din serviciile publice înființate în subordinea Consiliului local al municipiului C.-N., încă din 2007.
2. prevederea în contractul colectiv de muncă, și acordul colectiv de muncă, negociate, încheiate și înregistrate conform legii, aplicabile și în vigoare la decembrie 2009, necontestate și neanulate (Contractului colectiv de muncă nr.
2., încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. și înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...), a A.ui colectiv de muncă nr. 2., înregistrat conform legii la C. paritară); legalitatea clauzelor actelor de negociere colectivă, prin prisma posibilității negocierii a altor clauze, precum și a altor drepturi decât cele minimale stabilite prin lege, la nivelul instituțiilor bugetare, a făcut obiectul mai multor controale de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând că "părțile, cu respectarea acestor obligatii firești (și anume respectarea clauzelor referitoare la clauzele minimale - n.a.), au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare" (DCC nr. 380/2004, DCC 511/2006, DCC nr. 96/2008). Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin D. nr. 4. a reținut că "nu există nici o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a 2 salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii ș.a., dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor." A. indiferent că lucrează în administrația publică, în sistemul de apărare, în învățământ, în justiție, atâta vreme cât ordonatorul de credite apreciază că persoana respectivă lucrează efectiv și îndeplinește condițiile generale prescrise de legea care reglementează acordarea acelui spor, acesta urmează să fie acordat, cu singura limitare de natură financiară, a încadrării și alocării în bugete locale aprobate. Reiterăm că raportat la prevederile art. 32, art. 41 și art. 246 din Codul M., P. municipiului C.-N. nu poate suspenda unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea contractului respectiv acordului colectiv de muncă și nu poate modifica În mod unilateral drepturile salariale, ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu.
3. S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N., încă din 2003, pe un act de negociere similar, dacă nu identic. A. instanța a constatat că "clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozițiile legale ", și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților". În temeiul principiului identitătii de rațiune și a securitătii și stabilității raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până în luna decembrie 2009, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare sau chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s- a pronunțat încă din 2003, astfel încât se pune chiar problema puterii de lucru judecat referitor la legalitatea dispozițiilor și clauzelor actelor de negociere colectivă la nivelul P. municipiului C.-N.
4. HCL nr. 545/(...), art. 8 prin care se aprobă acordul și respectiv contractul colectiv de muncă, precum și alocarea sumelor necesare respectării clauzelor acestora și încadarea în prevederile bugetare. Menționează că și contractul, respectiv acordul colectiv de muncă anterior, valabil până în luna noiembrie 2009, care sub acest aspect a avut aceleași prevederi, a fost aprobat prin hotărâre de consiliu, respectiv HCL nr. 8. privind aprobarea acordării unor sporuri prevăzute în Contractul A. colectiv de muncă.
5. HCL nr. 122/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2009 și HCL nr.
30/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2010, prin care sunt alocate și
Încadrate efectiv În bugetele locale pe anii 2009, respectiv 2010, sumele necesare acordării și sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv, după cum reiese și din anexele la aceste hotărâri, respectiv notele de fundamentare.
Temeiurile legale ale includerii sporului de stabilitate și sporului de dispozitiv acordate În decembrie 2009 În salariul de bază, Î. cu luna ianuarie
2010, sunt:
1. Art. 3 lit. c) și arte 7 alin. (2) din L. nr. 3.. Aceste principii trebuie coroborate cu reținerea imperativă a C. C., conform căreia" niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut" iar prin salariu brut se înțeleg și se includ, în acest context" și sporurile sau alte adaos uri aflate deja În plată."
Practic, este vorba de luarea În considerare a tuturor sporurilor și adaosurilor recunoscute la data intrării În vigoare a legii prin acte de negociere colectivă sau acte adminsitrative și respectiv, de mentinerea În cursul anului
2010 a aceluiași salariu În plată din luna decembrie 2009.
2. Art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., coroborat cu notele de la anexa I/3, unde este specificat sporul de dispozitiv în adminsitrația publică locală, reiterat și în textul arte 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1..
3. De asemenea, art. 10 din OUG nr. 1. este explicit în privința luării în considerare la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte administrative .
4. O. nr. 32/42/(...) emis de M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice a fost anulat prin S. civilă nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
În concluzie, D. P.ui municipiului C.- emisă în baza unui act normativ abrogat și anulat și a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câștigate prin negociere colectivă, consfințite prin acte administrative și chiar judecătorești, ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale reclamantului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate,
Curtea constată următoarele:
O primă observație este legată de faptul că, deși reclamantul nu are calitatea de funcționar public, făcând parte din categoria personalului contractual, sesizarea instanței de contencios administrativ s-a realizat urmare a pronunțării deciziei nr. 3214/2011, din dosarul nr. (...) al C. de A. C., prin care a fost casată sentința pronunțată într-un prim ciclu procesual, de către completul specializat în materia conflictelor de muncă și a asigurărilor sociale, în ideea că actul atacat este unul cu caracter administrativ.
Pornind de la aceste premise, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind date astfel motivele de recurs încadrate de recurent la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia, instanța a examinat corect raportul de drept dedus judecății.
Nu trebuie omis că actul contestat în litigiu rectifică dispoziția nr.
936/2010, în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându-se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009.
Reîncadrarea în funcție a reclamantului și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. p rivind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
A. conform art. 30 din L. nr. 3.: Î. cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Acest text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cu prevederile art. 30 din
L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie
2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3..
A., cu prilejul reîncadrării în funcție a personalului bugetar, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite persoanei respective, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3..
Din această perspectivă, dacă autoritatea publică, ca parte a raportului de muncă, a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat.
A. fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr.
303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004.
Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de muncă.
Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică.
A., instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator.
A., sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat personalului bugetar raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului acestei categorii de personal, conform prev. art. 12 din L. nr. 130/1996.
A. fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie.
Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/2010 a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat.
Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de muncă, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a personalului contractual, independent de analiza legalității actului emis de A. C.
Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față.
Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9
C.pr.civ.
Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul
P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1..
Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept.
Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva R.).
Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantului nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de F. D. împotriva sentinței civile nr. 2583 din
(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
