Decizia nr. 6246/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6246/2012
Ședința ata de 03 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Ș. B. împotriva sentinței civile nr. 2162 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU P. S. S., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala ( persoane cu handicap, protecția copilului) majorare indemnizație pentru creștere copil.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă, avocat T. I. V., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin.
4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Situația juridică s-a modificat după data de (...), nu există nici o dispoziție legală în care să se menționeze că ambii copii să se fi născut după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1.. S. cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial pentru redactarea recursului.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.2162 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei Ș. B. împotriva pârâtei A. J.
PENTRU P. ȘI I. S. S., pentru anularea deciziilor nr. 8033 din (...) și nr. 69 din
(...) emise de către pârâtă, pentru obligarea pârâtei la majorarea indemnizației lunare de creștere a copilului începând cu (...) și să îi achite reclamantei sumele cuvenite în urma majorării începând cu luna septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că începând cu data de (...) reclamanta este beneficiară a indemnizației pentru creșterea copilului în baza prevederilor OUG nr. 1., pentru copilul Ș. Karina (născută la data de (...)). în data de (...) reclamanta a depus la D. de A. S. C. Z. cererea prin care solicită acordarea indemnizației pentru creșterea copilului Ș. Ema (născută la data de 0(...)), în baza prevederilor OUG nr. 1..
AJPS S., în urma analizării noului dosar, a decis respingerea acordării indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil pe motiv că pe perioada suprapunerii a două situații de natură a genera acordarea concediului pentru creșterea copilului se acordă doar o indemnizație. Pentru al doilea copil urmând a se acorda indemnizația la încetarea acordării acesteia pentru primul copil.
OUG nr. 1. privind susținerea familiei pentru creșterea copiilor se aplică pentru nașterile survenite până la data de 31 decembrie 2010, iar OUG nr. 1. privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, se aplică copiilor născuți începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Potrivit art. 6 din OUG nr. 1. „(l)Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art.1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Durata de acordare a concediului prevăzut la art.1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență.
Cât privește OUG nr. 1. situația este diferită, în sensul că pentru situațiile în care, după data de (...), se suprapun două situații de a genera acordarea concediului pentru creșterea copilului, se acordă o indemnizație care se majorează în cazul celui de-al doilea copil. Și este firesc să fie așa, având în vedere principiul constituțional al neretroactivității legii. Potrivit art. 16 alin. 2 din Constituția României „L. dispune numai pentru viitor cu excepția legii sau contravenționale mai favorabile". Potrivit art. 1 din OUG nr. 1. „Prevederile art. 2
- 29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum și celor aflate în situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată."
Reclamanta fiind beneficiară a indemnizației pentru creșterea copilului acordată în baza OUG nr. 1. pentru copilul născut la data de (...) nu este îndreptățită la acordarea unei indemnizații în baza OUG nr. 1. pentru copilul născut în 0(...).
Art. 9 din OUG nr. 1. prevede că în situația în care se suprapun două situații de a genera acordarea indemnizației, durata de acordare a concediului se prelungește în mod corespunzător și se acordă doar o singură indemnizației, care se majorează cu 600 lei pentru al doilea copil. Mai mult de atât, art. 8 alin. 7 și 8 din HG nr. 5. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 1. stipulează în mod imperativ:
« (7) în situația în care persoana se află cu primul copil în perioada de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului în baza Ordonanței de urgență a G. nr. 1., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 7., cu modificările și completările ulterioare, și naște un alt/alți copil/copii sau se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2) din ordonanța de urgență, după data de 1 ianuarie 2011, pe perioada suprapunerii nașterilor sau, după caz, a situațiilor, suma prevăzută la art. 9 alin. (6) din ordonanța de urgență nu se acordă.
(8) în situația prevăzută la alin. (7), la terminarea perioadei de acordare a drepturilor prevăzute de O. de urgență a G. nr. 1., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 7., cu modificările și completările ulterioare pentru copilul născut după data de 1 ianuarie 2011 sau, după caz, pentru situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2) din ordonanța de urgență, survenite după această dată, persoana îndreptățită optează pentru unul dintre drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență.»
Din prevederile legale invocate rezultă fără nici o îndoială că majorarea indemnizației se acordă doar în situația în care ambii copii sunt născuți după data de 1 ianuarie 2011.
În Anexa 1 pct. 11 din O. M. nr. 1474 din 6 mai 2011 pentru aprobarea
Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din N. metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 1. privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin HG nr. 5. descrie în mod clar chiar situatia în care se află reclamanta, tot în sensul neacordării indemnizației pentru al doilea copil.
În această situație acțiunea reclamantei apare în mod evident ca nefondată, și a fost respinsă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Ș. B. solicitând admiterea recursului în temeiul art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ., coroborat cu art.312 alin.3 C.proc.civ., iar prin decizia ce se va pronunța, să se dispună modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu conține motivele pe care se sprijină fiind în subsidiar netemeinică și nelegală raportat la argumentele invocate de către Tribunalul Sălaj. Prin urmare, prezentul recurs se circumscrie prev. art. 304 pct 7 și 9 C.pr.civ.
Apreciază că hotărârea instanței de fond nu este răspunde exigențelor stabilite în practică și doctrină referitoare la motivarea hotărârii. S. a se constata că motivarea hotărârii atacate este constituită numai din enumerarea și transpunerea în cadrul hotărârii a articolelor care reglementează modalitatea în care se acordă indemnizația pentru creșterea copilului.
Nici un moment instanța nu face o analiză a motivelor pe care le-a prezentat în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la greșita aplicare a normelor metodologice atât timp cât acestea depășesc normele actului cu putere de lege si anume OUG nr. 1..
Cu privire la motivul de recurs cuprins în art. 304 pct. 9 C.pr.civ. consideră hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală având în vedere următoarele considerente: a. Instanța s-a prevalat în motivarea hotărârii de incidența prev. art. 8 alin.
7 și 8 din HG nr. 5., potrivit cărora este exclusă acordarea indemnizației
(respectiva majorării indemnizației) pentru cel de-al doilea copil în situația în care persoana se află cu primul copil în perioada de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului în baza Ordonanței de urgență a G. nr. 1., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 7..
Refuzul acordării dreptului la indemnizație (majorarea acesteia) pe temeiul arătat este nelegal. Dispozițiile invocate sunt norme metodologice care, în mod inadmisibil, derogă de la reglementarea de drept comun, respectiv OUG nr. 1.. Ori, dreptul la indemnizație este prevăzut prin actul ce are putere de lege (OUG nr. 1.), în textul din art. 9.
Nicăieri în cuprinsul OUG nr. 1. nu se face mențiunea și nici nu se poate interpreta că pe perioada suprapunerii nașterilor suma prevăzută la art. 9 alin. (6) din ordonanta de urgență nu se acordă. N. metodologice sunt numai norme de interpretare ce nu pot să adauge și, cu atât mai puțin, să modifice normele de drept, așa cum se dorește în situația de față.
Atât timp cât textul legal prevede în mod expres majorarea indemnizației lunare pentru fiecare dintre copii, începând cu cel de-al doilea, nu este permis ca prin normele metodologice textul legal să fie completat cu o situație de excludere, de inaplicabilitate a textului legal.
Prin urmare, instanța era datoare să facă aplicarea strictă a legii și să observe faptul că deciziile pe care le-a atacat sunt nelegale atât timp cât dau prioritate normelor metodologice în detrimentul actului normativ cu putere de lege. H. instanței de fond este însă nelegală întrucât se însușește practic interpretarea dată de pârâta A. J. pentru P. S. S. cu ignorarea ordinii și modului de aplicare a actelor normative. b. În aceleași condiții, este nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond cât timp aceasta se raportează la prev. din Anexa 1 pct. 11 din O. M. nr. 1. pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din N. metodologice de aplicare a prev. OUG nr. 1..
Instanța de fond și-a argumentat hotărârea și prin referire la disp. pct. 11 din Anexa 1 la O. M. nr. 1., ca îndrumare de interpretare a art. 8 alin. 7 din HG nr. 5. În sensul că obținerea dreptului înscris în art. 9 alin. 6 din OUG nr. 1. este permisă numai dacă suprapunerea a două sau trei situații de natură a genera acest drept au apărut după 1 ianuarie 2011.
Apreciază că și aceste Instrucțiuni de aplicare a unora din prevederile N.M. adoptate prin HG nr. 5., aprobate prin O. nr. 1. al M. sunt tot dispoziții de interpretare a legii, care nu pot modifica însăși legea, deci nu pot restrânge sau exclude drepturile prevăzute de aceasta. S. a se constata deci, și din perspectiva aplicării ordinului arătat, că instanța de fond era obligată să aplice actul cu putere de lege C. 9 alin. 6 din OUG nr. 1.) și nu actele administrative emise de cel care trebuie să o pună în aplicare.
Instanța și-a însușit apărările pârâtei A. J. pentru P. S. S. în sensul că interpretarea dată prin N. M., respectiv prin instrucțiunile aprobate" prin O. nr. 1. al M. s-ar sprijini pe disp. art. 1 din OUG nr. 1..
Consideră o atare aserțiune ca fiind profund greșită. Într-adevăr în art. 1 din OUG nr. 1. se menționează că "Prevederile art. 2-29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie
2011, precum și celor aflate în situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată". Acest text nu face decât să indice că actul normativ prevede drepturi pentru persoanele ai căror copii se nasc începând cu data arătată, dar nu exclude în nici un caz situatia în care aceste persoane mai au și alti copii, născuți anterior.
Iar în art. 9 se reglementează tocmai situația în care persoana naște un copil după data de 1 ianuaie 2011, dar ea mai are un copil născut anterior, pentru care beneficiază de concediul de maternitate și de indemnizația de creștere stabilită potrivit OUG nr. 1. aprobată prin L. 7..
În realitate, cele două dispoziții legale art. 1 și art. 9 din OUG nr. 1.) se completează între ele, disp. art. 9 fiind date tocmai pentru a soluționa situația specială pe care o învederez. Apreciez că este clar acest lucru deoarece:
- în art. 9 alin.1 se precizează fără echivoc că indemnizația lunară prevăzută la art. 2 alin. (1), art. 5 și 6, se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, - alin. 2 din art. 9 definește foarte clar ce anume se înțelege prin primele
3 nașteri, adică și cele pentru care s-a beneficiat de concediu și indemnizație în baza OUG nr. 1. aprobată prin L. nr. 7.,
- totodată, din coroborarea alin. 5 și 4 ale art. 9 rezultă foarte clar că dreptul la indemnizația de creștere a copilului există și pentru ipoteza în care există suprapunere, iar în cazul suprapunerii una (fie prima, fie chiar a doua) din acele 3 nașteri s-a petrecut anterior datei de 1 ianuarie 2011, respectiv este o naștere pentru care se beneficiază de indemnizație conform OUG nr. 1.,
- dispoziție din alin. 6 al art. 9 menționează astfel, pentru ipoteza suprapunerii, dreptul la majorarea indemnizației, fiind evident vorba și despre majorarea indemnizației deja acordate conform OUG nr. 1..
A considera că dreptul la majorarea indemnizației nu există decât pentru suprapunerile ivite după data de 1 ianuarie 2011 are drept consecință scoaterea de fapt din vigoare a art. 9 din OUG nr. 1.. Dacă obținerea dreptului înscris în art. 9 alin. 6 din OUG nr. 1. este permisă numai dacă suprapunerea a două sau trei situații de natură a genera acest drept au apărut după 1 ianuarie 2011, atunci prevederile din alin. 2 și 4 din art. 9 rămân complet fără obiect, pentru că_ toate cele trei nașteri ar trebui să fi intervenit numai după data de 1 ianuarie
2011.
În mod vădit legiuitorul nu a reglementat astfel situația suprapunerilor, ci a indicat explicit că poate exista suprapunere și cu naștere petrecută anterior, în urma căreia se acordă indemnizație conform OUG nr. 1..
De altfel și art. 2 din OUG nr. 1. sprijină punctul de vedere pe care prezint, deoarece, menționând că începând cu 1 ianuarie 2011 persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii sau alte venituri dintre cele enumerate, beneficiază, opțional, de concediu și indemnizație de creștere a copilului. Iar în calculul perioadei de 12 luni se include și perioada în care persoana a beneficiat de concediu și indemnizație lunară, acestea putând fi, în mod vădit, doar cele stabilite prin legea care a fost în vigoare anterior OUG nr. 1..
Pârâta consideră că interpretarea dată de către instanța de fond actelor normative stabilește de fapt o situație de discriminare nelegală. In interpretarea și aplicarea OUG 1. instanța a considerat că sunt îndreptățiți să beneficieze de majorarea indemnizației numai părinții aflați în situații de suprapunere a perioadelor de concediu a căror copii au fost toți născuți numai după data de 1 ianuarie 2011.
Această interpretare nu are la bază vreo susținere legală dar reușește să creeze o situație de discriminare între părinții care au cel puțin un copil născut înainte de 1 ianuarie 2011 și cei ai căror copii sunt toți născuți ulterior acestei date.
Dimpotrivă art. 9 din OUG nr. 1. exact o astfel de situație a reglementat în mod special și explicit, și este de remarcat faptul că numai astfel se poate evita discriminarea pe care a semnalat-o. Prin respingerea cererii noastre de chemare în judecată instanța a validat o situație de discriminare a subsemnatei și în raport cu părinții aflați în situația de a avea mai mulți copii dar în urma unor sarcini gemelare, de tripleți sau multipleți, când, potrivit art. 5 din OUG nr. 1., indemnizația de creștere a copilului este majorată cu 600 de lei pentru fiecare copil, începând cu al doilea copil provenit dintr- o astfel de sarcină.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 12 iulie 2012, A. J. pentru P. și I. S. S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Analizând recursul declarat de către reclamanta S. B. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 din OUG nr. 1., concediul și indemnizația lunară prevăzute la art.1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006; durata de acordare a concediului prevăzut la art.1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2); în cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 1., pentru situațiile în care, după data de (...), se suprapun două situații în măsură a genera acordarea concediului pentru creșterea copilului, se acordă o indemnizație care se majorează în cazul celui de-al doilea copil.
Conform art. 1 din OUG nr. 1., prevederile art. 2 - 29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum și celor aflate în situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată.
Reclamanta este beneficiară a indemnizației pentru creșterea copilului acordată în baza OUG nr. 1. pentru copilul născut la data de (...) astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că nu este îndreptățită la acordarea unei indemnizații în baza OUG nr. 1. pentru copilul născut în 0(...), principiul neretroactivității legii civile fiind pe deplin aplicabil.
Analizând prevederile art. 9 din OUG nr. 1., Curtea observă că în situația în care se suprapun două situații apte a genera acordarea indemnizației, durata de acordare a concediului se prelungește în mod corespunzător și se acordă doar o singură indemnizație care se majorează cu 600 lei pentru al doilea copil.
Prin dispozițiile art. 8 alin. 7 și 8 din HG nr. 5. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 1., legiuitorul a statuat prin norme juridice imperative împrejurarea că în situația în care persoana se află cu primul copil în perioada de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului în baza OUG nr. 1., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 7., cu modificările și completările ulterioare, și naște un alt/alți copil/copii sau se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2) din ordonanța de urgență, după data de 1 ianuarie 2011, pe perioada suprapunerii nașterilor sau, după caz, a situațiilor, suma prevăzută la art. 9 alin. (6) din ordonanța de urgență nu se acordă, iar în situația prevăzută la alin. (7), la terminarea perioadei de acordare a drepturilor prevăzute de OUG nr. 1., pentru copilul născut după data de 1 ianuarie 2011 sau, după caz, pentru situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2) din ordonanța de urgență, survenite după această dată, persoana îndreptățită optează pentru unul dintre drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență.
Rezultă, așadar, că legiuitorul a înțeles să reglementeze diferit situația indemnizațiilor care se acordă în temeiul legii, făcând distincția necesară pentru copiii născuți anterior datei adoptării noului act normativ și cei născuți ulterior acestui moment.
Prin urmare, întrucât reclamanta a fost beneficiara drepturilor prevăzute de
OUG nr. 1. pentru primul copil născut la data de (...) și este în prezent beneficiara drepturilor prevăzute de OUG nr. 1. pentru copilul născut la data de
0(...) aplicarea prevederilor OUG nr. 1. copilului născut anterior datei de 01 ianuarie 2011 ar duce la încălcarea principiului neretroactivității legii.
Recurenta a înțeles să invoce în apărarea sa și decizia I. nr.26/2011.
Curtea constată, însă, că soluția pronunțată de I. nu vizează problema juridică a speței întrucât aceasta se refera la acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copiilor născuți dintr-o sarcină gemelara, de tripleți sau multipleți, anterior datei de 17 iunie 2009, data la care a intrat in vigoare L. 239/2009 iar nu pentru copii proveniți din nașteri diferite.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Ș. B. împotriva sentinței civile nr.2162 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. M. C. V. D. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.C. N.
