Decizia nr. 8528/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 8528/2012
Ședința publică de la 25 O. 2012
P. R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. C. V. DE S. - V. DE M., împotriva sentinței civile nr. 3571/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul T. G. și pe recurent, având ca obiect anulare act administrativ sancțiune OUG NR.59/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3571 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul T. G. în contradictoriu cu pârâta A. C. V. de S. - V. de M. și, în consecință:
S-a anulat adresa nr. 459 din (...) emisă de pârâtă și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de pădurar la C. S. nr. 2 denumit S. N. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite de la data destituirii din funcție și până la efectiva reintegrare.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 459 din (...), pârâta A. C. V. de S. - V. de M., P. A. V., O. S. C. V. de S. a comunicat C. de A. propunerea șefului ocolului silvic privind respectarea Hotărârii C. de A. prin procesul verbal nr. 78 din 2.XII.2010 pag. 5 al.
1, respectiv destituirea din funcție a pădurarului T. G. începând cu data numirii noului pădurar titular în C. 2 S. N.. Domnul T. G. se retrogradează din postul de pădurar pe postul de muncitor silvic din cadrul O.ui S. C., cu răspunderea recuperării în continuare a pagubei aduse fondului forestier composesoral.
În continuarea adresei se reține că având în vedere faptul că domnul T. G. angajat al A. Composerale V., O. S. C. în funcția de pădurar, titular al C.ui 2 S. N., a luat la cunoștință despre H. (D.) Nr. 802/(...) în care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salarului cu 10% pe o durată de două luni, stabilindu-se ca la următoarea abatere să fie destituit din funcție.
Urmare cererii formulate de reclamant prin care acesta a solicitat pârâtei să i se comunice dacă adresa menționată reprezintă un preaviz sau o decizie de concediere (f.42), șeful de ocol a comunicat reclamantului că propunerea de destituire din funcție a fost aprobată de C. de A. prin președinte A. V.
Actul amintit nu îndeplinește cerințele de formă și fond ale unei dispoziții de modificare ale raportului de muncă, prevăzute de art. 48 al. 3 din OUG nr.
59/2000 privind statutul personalului silvic, raportat la art. 251 C. muncii, în cauză nefiind efectuată ancheta administrativă prin care să se analizeze împrejurările în care a fost comisă abaterea disciplinară și nu a fost audiată persoana în cauză, astfel că nu i s-a dat posibilitatea să-și formuleze apărările.
Pe de altă parte, din actul de control al I. de fond nr. 295/(...), efectuat de I. C. N. la C. 2 S. N., inspecție de fond la care pădurarul T. G. nu a participat motivat de faptul că se afla în concediu medical, s-a stabilit o pagubă de
371.337,03 lei provenită din tăieri ilegale a 2.472,773 mc lemn pentru lipsa pazei în perioada 4.01. - (...) (f.58 - 59).
În perioada reținută în actul de control, reclamantul a fost în concediu medical, aspect ce rezultă din actele medicale depuse la dosar, aducând la cunoștința conducerii această împrejurare, aspect ce rezultă din adresele nr. 851 din 31 decembrie 2010, nr. 127 din (...), nr. 144 din (...) și nr. 215 din 28 martie
2011, fapt confirmat de pârâtă (f.35, f. 48 - 50).
Față de cele arătate, este nejustificată reținerea culpei reclamantului pentru lipsa pazei pădurii în această perioadă cu atât mai mult cu cât prin actul de control încheiat la (...) s-a constatat lipsa a 3 cioate proaspete de 45 cm, 46 cm și 60 cm. (f.54).
Reținând nulitatea măsurii de destituire din funcție a reclamantului pentru motivele arătate, instanța a considerat că hotărârea C. de A. al A. C. V. de S. - V. de M. din 2.XII.2010, nu poate fi analizată în acest cadru procesual.
Este prematură cererea reclamantului referitoare la exonerarea de răspunderea materială pentru prejudiciul în cuantum de 371.337,03 lei ce formează obiectul petitului al treilea din precizarea de acțiune înregistrată la (...), atâta vreme cât nu există o decizie emisă de pârâtă privind imputarea acestei sume.
Din perspectiva stării de fapt și de drept expuse, acțiunea este întemeiată în parte și a fost admisă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, cu consecința anulării actului de destituire din funcție a reclamantului și reintegrarea pe postul ocupat anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, conform dispozitivului.
Pentru aceleași considerente, a respins petitele referitoare la anularea hotărârii C. de A. din 2.XII.2010 și cel privind exonerarea de răspundere materială a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. C. V. DE S. - V.
DE M. solicitând in principal: admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate in sensul respingerii in tot a actiunii petentului ca nefondata, considerand ca sunt incidente in cauza prevederile art.312 alin.(3) raportat la art.304 pct.7, pct.8 si pct.9, respectiv la art.3041 C. iar în subsidiar: admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, considerand ca sunt incidente cauzei prevederile art. 312 alin.(2) si (5) Cod proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta, în principal, că i-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care cererea de amânare formulată a fost în mod abuziv respinsă de instanța de fond.
Pe fondul cauzei, arată recurenta că Asociatie C. V. de S.- V. de M. este o institutie privata si nu de stat/publica, care administreaza patrimoniul, respectiv
5526 ha de suprafete forestiere ale celor 2100 de membrii composesori, fiind imposibila mentinerea personalului angajat care produce in mod repetat prejudicii majore acestui patrimoniu.
Instanta de fond nu a luat in considerare nici faptul ca intimatul reclamant a mai fost sanctionat disciplinar pentru lipsuri in gestiune prin D. nr.802/0(...), cand situatia lui a fost dezbatuta in cadrul C. de administratie, fiindu-i redus salariul de baza cu 10% pentru o perioada de doua luni, stabilindu-se ca la urmatoarea abatere sa fie destituit din functie. Intimatul reclamant a luat la cunostinta de decizia C. de administratie, fiind de acord cu aceasta masura prin semnarea si inscrierea pe aceasta decizie in coltul din dreapta sus: "Am luat la cunostinta ", ceea ce denota faptul ca reclamantul era constient ca la urmatoarea abatere de acest gen, respectiv la constatarea altor lipsuri nejustificate de masa lemnoasa in cantonul sau, va fi concediat. Ceea ce s-a si intamplat de altfel.
De asemenea instanta de fond nu a luat in considerare si nici macar nu a facut vorbire despre totalitatea documentelor depuse de pârâtă, prin care a probat ca intimatul reclamant nu se afla la prima abatere de acest gen, a indicat volumul prejudiciilor constatate si calculate de organele de control cu ocazia inspectiilor partiale si de fond efectuate in cantonul gestionat de reclamantul intimat, respectiv actele de inspectie pe care le-a anexat la dosar in copii certificate pentru conformitate, considerand astfel ca instanta de fond a pronuntat o hotararea in mod subiectiv, fara a intra in cercetarea fondului cauzei si fara a motiva hotararea vizavi de totalitatea aspectelor ridicate de pârâtă, ceea ce impune casarea hotararii si trimiterea acesteia spre rejudecare unei instante competente de acelasi grad, conform art.312 alin.(5) C.
In aceste conditii, pe considerentele invocate si tinand cont de faptul ca este vorba de o activitate privata, pârâtei recurente nu ii incumba nici o obligatie de a-I mentine in continuare in activitate ca angajat, sau de a-I reincadra pe acelasi post de padurar gestionar de canton pe intimatul reclamant, atata timp cat acesta, desi avea ca indatorire de serviciu, conform fisei postului si regulamentului de paza aprobat prin HG 1., sa vegheze si sa asigure integritatea suprafetelor forestiere avute in paza, respectiv in gestiune, si-a neglijat in mod repetat indatoririle de serviciu astfel incat, la fiecare inspecție efectuata de organele de control s-au constatat lipsuri insemnate si nejustificate cu acte de arbori in gestiunea acestuia, acestea fiind consemnate atat ca volum cat si ca valoare in actele de inspectie intocmite de organele superioare de control, acte pe care pârâta recurenta le-a depus in probatiune la dosarul prezentei cauze, fara ca instanta de fond sa le ia in considerare.
Mai mentionează faptul ca intimatul reclamant figureaza in evidentele contabile ale pârâtei recurente intimate ca debitor, urmare a imputatiilor intocmite cu ocazia inspectiilor care i s-au efectuat in canton si a lipsurilor nejustificate de masa lemnoasa, debite pe care urmeaza sa le comunice pana la primul termen de judecata.
De asemenea mentionează ca intimatul reclamant este angajat inca din anul 2011 ca padurar la O. S. S. M. din cadrul Directiei S.e M.
De asemenea sentinta pe care o recurează, pe langa faptul ca nu cuprinde motivele pe care se sprijina, este lipsita de temei legal, fiind astfel incidente prevederile art.304 pct.7 si pct.9 C.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 299, art. 304 pct.7, 8 si 9, art. 304 ind. 1 si 312 alin.(2), (3) si (5) Cod proc. CIV., Legea nr.84/2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a G. nr. 8. privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora, Legea nr.46/2008
În apărare, reclamantul intimat T. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității înregistrării motivelor de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat - filele 16-18.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
I. Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că instanța fondului a fost investită cu o cerere de anulare a unei adrese prin care o persoană a fost destituită din funcția de pădurar, sens în care au fost invocate dispozițiile OUG nr. 59/2000.
Este real că dispozițiile art. 58 din OUG nr. 59/2000 prevăd că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999, dar aceste dispoziții nu derogă de la normele de competentă de drept comun, potrivit cărora litigiile privind personalul contractual, care au ca obiect raporturile de muncă, se soluționează de completele specializate de litigii de muncă, iar cele vizându-i pe funcționarii publici, de cele de contencios administrativ.
Competența instanței de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de muncă este una de excepție, dată de lege doar în privința funcționarilor publici, astfel încât nu există nici un temei legal pentru a se reține competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor vizând raporturile de muncă ale personalului contractual, dispozițiile art. 58 din OUG nr. 59/2000 nespecificând nimic cu privire la acest aspect.
Prin urmare, Curtea constată că în mod greșit prezentul litigiu a fost soluționat de instanța de contencios administrativ, dar, având în vedere că o excepție a necompetenței nu a fost invocată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, acest aspect nu mai poate fi pus în discuție de către instanța de recurs, nici măcar ca motiv de ordine publică.
II. Un prim aspect invocat în recurs îl reprezintă încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care instanța de fond nu a ținut cont de cererea de amânare formulată, prin care se învedera imposibilitatea formulării apărării în condițiile în care contabila sa era în concediu medical, iar documentele necesare se aflau la compartimentul de contabilitate.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 156
Cod procedură civilă, instanța va putea da un singur termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar potrivit alin. 2, când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
În acest context, Curtea constată că, la termenul de judecată din data de (...) cauza a fost amânată, la cererea recurentei-pârâte, în vederea comunicării cu aceasta a acțiunii și actelor anexă, sens în care a fost acordat un nou termen la data de (...), termen la care recurenta nu și-a delegat nici un reprezentant în instanță și nici nu a formulat poziția procesuală cu privire la acțiunea formulată.
La data de (...), recurenta a formulat o nouă cerere de amânare pentru a putea depune întâmpinare, arătând că economistul său este în concediu medical, iar actele necesare formulării poziției procesuale se află la departamentul financiar-contabil.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că această cerere de amânare a fost admisă în ședința publică din data de (...), sens în care a fost acordat un nou termen de judecată pentru (...), când instanța de fond a rămas în pronunțare, amânând însă pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei, mai mult decât atât aceasta din urmă fiind cea care a nesocotit dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, dispoziții care o obligau să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Or, deși dispozițiile art. 118 Cod procedură civilă o obligau pe recurentă să depună întâmpinare și deși cauza a suferit mai multe amânări, aceasta nu a depus, nici măcar cu ocazia amânării de pronunțare, poziția sa procesuală.
În consecință, acest motiv de recurs se dovedește a fi neîntemeiat, motiv pentru care Curtea îl va respinge.
III. Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că, prin adresa nr.
459/0(...), recurenta a comunicat C. de A. propunerea șefului ocolului silvic privind respectarea Hotărârii C. de A. prin procesul verbal nr. 78 din (...), respectiv destituirea din funcție a pădurarului T. G. începând cu data numirii noului pădurar titular în C. 2 S. N.; domnul T. G. se retrogradează din postul de pădurar pe postul de muncitor silvic din cadrul O.ui S. C., cu răspunderea recuperării în continuare a pagubei aduse fondului forestier composesoral.
Urmare a cererii formulate de reclamantul-intimat prin care acesta a cerut să i se comunice dacă adresa menționată reprezintă un preaviz sau o decizie de concediere, șeful de ocol i-comunicat că propunerea de destituire din funcție a fost aprobată de C. de A. pin președintele A. V.
Această stare de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, nu a fost contestată în cauză.
Or, raportat la cele reținute anterior, Curtea constată, la fel ca și instanța fondului, că actul prin care reclamantul-intimat a fost destituit din funcție nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art. 252 C. muncii.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale amintite, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Analizând adresa prin care reclamantul-intimat a fost sancționat cu destituirea din funcție, Curtea constată că aceasta nu cuprinde nici una dintre mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, de dispozițiile art. 252 C. muncii.
Pe de altă parte, în cauză nu au fost respectate nici dispozițiile art. 48 alin.
3 din OUG nr. 59/2000 coroborat cu art. 251 alin. 1 C. muncii, care impuneau, tot sub sancțiunea nulității absolute, efectuarea cercetării prealabile. Faptul că anterior reclamantul a mai fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului și că, în respectiva decizie, s-a menționat că la următoarea abatere va fi destituit din funcție, nu are relevanță, nedispensând-o pe recurentă de obligația efectuării cercetării prealabile.
Nu în ultimul rând, Curtea constată ca fiind lipsită de orice relevanță împrejurarea că recurenta este o persoană de drept privat, fiind cunoscut principiul constituțional privind egalitatea persoanelor în fața legii și obligația tuturor subiectelor de drept de a respecta legea.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. C. V. DE S. - V. DE M., împotriva sentinței civile nr. 3571/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
P., R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
G., M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: V. I.
