Decizia nr. 925/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 925/2012
Ședința 14 D. 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU S. și al A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 2.662 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul intimat F. P. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.662 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis acțiunea reclamantului F. P. și a fost obligată pârâta D. G. A F. P. S. prin A. F. P. Z. să-i restituie reclamantului suma de 5.450 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 8 nr. 3589508 din (...) și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei M. M. - A. F. PENTRU
M., pe care a obligat-o să vireze în contul A. F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat suma de 5.450 lei, cu titlu de taxă de poluare, aceasta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară reglementărilor, iar că prin adresa nr. 12.855/(...) a A.F.P. N. s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU S., al A. F. P. N. și al A. F. P. Z., prin care se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a A.F.P. Ș. S. și a A.F.P. Z. și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată precum și desființarea sentinței recurate cu privire la plata dobânzii fiscale.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Referitor la excepția invocată, pârâta a arătat că A.F.P. Z. și A.F.P. Ș. S. nu au calitate procesuală pasivă în cauză întrucât cererea de restituire a taxei a fost adresată către AFP N., care a emis să refuzul contestat, astfel că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Pe de altă parte, pârâta consideră nelegală hotărârea atacată deoarece instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamantul nu a solicitat dobânda fiscală în temeiul art. 117, 120, 124 C. ci dobânda legală, astfel că în mod nelegal prima instanță a obligat organul fiscal la plata dobânzii fiscale aferente.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la acordarea dobânzii fiscale, pârâta solicită respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat, deoarece nu s-a solicitat acest lucru.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O. nr.
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ.,
Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
In ce privește motivul de recurs vizând excepția lipsei calității procesual pasive invocata de către recurentele pârâte, acest motiv de recurs este nefondat.
Astfel conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si în cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva aparține autoritații fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa, respectiv AFP Ș. S. (f. 9, dosar fond).
Pe de altă parte, în legătură cu aceeași chestiune, Curtea constată că există neconcordanțe între conținutul minutei și cel al dispozitivului. Astfel, deși în minută (f. 28), apare că obligată la plată este DGFP S., prin AFP Ș. S., singurele entități care au fost chemate, de altfel, în judecată, în dispozitiv, dintr- o eroare materială, în calitate de pârâtă este menționată DGFP S., prin AFP Z.
Curtea a dat prevalență, în acest context, mențiunilor din minută, care sunt în acord cu cadrul procesual stabilit de către reclamant și a pornit în analiza sa de la aceste premise, pronunțându-se în contradictoriu cu aceste pârâte, neconcordanța sesizată putând fi rezolvată pe calea procedurală reglementată de textul art. 281 C.pr.civ.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 5. respectiv C-2. vizând forma OUG 5. după (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din
T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data plătii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă și nu a dobânzii întemeiată pe art. 124 C., iar prima instanță a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie fiscală de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 6 C.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va fi obligată pârâta și chemata în garanție la plata dobânzii legale în materie civilă aferentă calculată de la data achitării taxei pe poluare și până la restituirea efectivă, fiind înlăturată dispoziția referitoare la plata dobânzii fiscale și menținându-se restul dispozițiilor hotărârii.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 2.662 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F. P. ȘIMLEU S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. la plata dobânzii legale în materie civilă calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă.
Înlătură dispoziția referitoare la plata dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 14 decembrie 2012.
Red.M.B./ (...). Dact.H.C./3 ex. J.fond: M. S.
