Sentința nr. 102/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 102/2012
Ședința publică de la 09 F. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. N. N., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari L. nr. 360/2002 - anularea O. nr. I./2011 emis de
M. A. și I. - destituire din funcție.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , care învederează faptul că la data de (...), atât reclamantul R. N. N., cât și pârâtul IPJ C., au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
{ F. | }
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 25 iulie
2011, reclamantul R. N. N. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL
ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze O. cu nr. I. din (...) emis de către pârât prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului prin destituirea din poliție.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin O. M. A. si I., cu nr. I., din data de (...) (O., în referințele ce urmează), s-a aplicat sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție, prev de art. 58 al. 1 lit. d din L. nr.
360/2002.
S-a reținut că reclamantul, se face vinovat de abaterea disciplinară prev de art. 57, alin. l. lit. b, din L. nr. 360/2002 - neglijență manifestată în îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume stabilite prin lege, constând în lipsa de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare (s.n.) a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați, la P. de P. M.
Sancțiunii disciplinare a Destituirii din poliție este nejustificată și, totodată neîntemeiată, întrucât nu a săvârșit niciuna dintre faptele care, îi sunt imputate în mod concret și care au făcut obiectul procedurii disciplinare derulate Împotriva mea.
De asemenea, sancțiunea disciplinară aplicată este vădit lipsită de proporționalitatea, aplicarea acesteia fiind realizată, rară a se analiza activitatea în ansamblu a reclamantului, activitatea anterioară desfășurată, urmările care s-au produs ori care s-au putut produce, gradul de vinovăție.
I. Abaterile disciplinare imputate.
Obiectul procedurii disciplinare derulate împotriva reclamantului, este reprezentat de abaterea disciplinară prev. de art. 57, alin. 2, din L. nr.
360/2002 și art. 12 din OMAI nr. 400/2004: Neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.
F. în concret imputată reclamantului este lipsa de sprijin, îndrumare și implicare in activitatea de cercetare și soluționare (s.n.) a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați, la P. de P. M., apreciindu-se că această conduită reprezintă o încălcare a sarcinilor și îndatoriri lor prevăzute în fișa postului, prevederile art. 24 și art. 46, lit. d, din D. IGPR nr. 7/2008, referitoare la sarcinile, îndatoririle și indicatorii după care se realizează evaluarea, conform prevederilor pct. 1 și 7 din P. de măsuri întocmit la nivelul IPJ C., cu nr. 301971/(...), privind modul de organizare și acțiune al ofițerilor de poliție rurală, în activitatea de coordonare și sprijin la posturile de poliție comunale.
Prin încheierea C. de disciplină nr. 5. din (...) (încheierea în referințele ce urmează), membrii C. de disciplină au concluzionat, în unanimitate, că reclamantul se face vinovat, de săvârșirea abaterii disciplinare prezentate mai sus, sens în care s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare amânarea promovării în grade profesionale pe o perioada de 2 ani.
Î. a fost înaintată către S. IPJ C., în acord cu prevederile art. 54 și art. 55 din OMAI nr. 400/2004.
Prin raportul S. IPJ C., acesta și-a exprimat dezacordul cu privire la sancțiunea disciplinară propusă, a fi aplicată de către membrii C. de disciplină sens în care, S. IPJ C., a înaintat către ministrul A. și I., R. motivat nr. 5./(...) (R. în referințele ce urmează) prin care a propus aplicarea sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție.
P.re a fost acceptată de către M. A. și I. sens în care, prin O. contestat a fost aplicată sancțiune a disciplinară a destituirii din poliție O. contestat, încheierea C. de disciplină cât și R. conținând propunerea Ș. IPJ C., rețin săvârșirea abaterii disciplinare de către reclamantul în contra probelor existente la dosarul cauzei, a atribuțiilor concrete ce revin reclamantului.
II. Netemeinicia O..
1. Faptele imputate reclamantului nu sunt susținute, de probele existente la dosarul de cercetare disciplinară și, totodată concluziile O., ale încheierii C. de disciplină și cele din cuprinsul R. întocmit de către Ș. IPJ C., sunt exprimate cu ignorarea vădită a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu ce îmi revin în conformitate cu fișa postului, a prevederilor Codului de procedură penală și a celorlalte acte incidente.
În considerarea faptului că reclamantului i se impută lipsa de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți, autori necunoscuți la nivelul postului de poliție M., această faptă fiind conexă cu abaterile disciplinare reținute în sarcina D-lui Agent șef de poliție I. V.-conducătorul P. de P. M., devine indispensabil ca fapta reclamantului să fie analizată cu prioritate prin raportare la faptele ce se impută d-lui agent șef de poliție I. V. care, a fost de asemenea cercetat disciplinar în cadrul acestui dosar precum și cele reținute de către C. de disciplină în privința colegului meu, dl agent șef de poliție I. V.
În privința D-lui agent șef de P. I. V., sunt deosebit de relevante considerentele reținute în cuprinsul încheierii C. de disciplină (pag 4 paragraf 1 din încheiere): "Față de apărările invocate de către agent și motivarea propunerii de aplicare a sancțiunii disciplinare, membrii C. de disciplină au apreciat că, deși volumul de activitate desfășurată la nivelul postului justifică acordarea notei și a calificativului obținut (calificativ BINE-n.n.), atât polițistul desemnat cu cercetarea prealabilă, cât și membrii C. de disciplină au remarcat carențe în plan managerial manifestate în perioada analizată, motiv pentru care au apreciat ca fiind justificate imputările aduse in cadrul materialului de cercetare".
Este evident că ceea ce a condus la sancționarea disciplinară, a O-lui agent șef de P. I. V., și, pe cale de consecință, a condus la atragerea răspunderii disciplinare a reclamantului, este reprezentat de activitatea managerială derulată la nivelul P. de poliție M., iar NU pretinsele deficiențe referitoare la lucrările penale aflate în soluționare, la nivelul P. de P. M. (aceste aspecte NU sunt reproșate de către membrii Comsiei de disciplină)
Carențele pe plan managerial manifestate pe perioada analizată la P. de poliție M., este argumentul decisiv care, atât în opinia Comisiei de disciplină cât și în opinia Ș. IPJ C., iar ulterior a M. A. și I., justifică sancționarea disciplinară a D-lui agent șef I. V. și consecutiva reclamantului.
Reclamantul NU are nicio competentă, în a interveni pe plan managerial în activitatea P. de poliție, asemenea competențe fiind recunoscute în mod exclusiv în favoarea și în sarcina conducătorului P. de poliție M.
În acest sens nici în cuprinsul fișei postului reclamantului, dar nici în cuprinsul D. nr.7/(...), a Inspectorului General al P. R., privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică și Anexa acestei Dispoziții, NU se atribuie ofițerilor din cadrul compartimentului siguranță publică, din cadrul biroului sau formațiunii de poliție rurală (compartiment în care reclamantul își desfășoară activitatea), vreo competență în a interveni pe plan managerial, în activitatea Posturilor de poliție rurală. Practic, în cuprinsul celor două acte menționate mai sus, amintite în cuprinsul încheierii C. de disciplină, NU se regăsește N.O atribuție pe plan managerial în sarcina ofițerilor din cadrul Birourilor de poliție rurală din cadrul polițiilor municipale.
Ori, atâta vreme cât fapta în concret imputată D-lui agent șef de P. I. V., este constituită de carențele manageriale în activitatea P. de poliție M., domeniu în care reclamantul NU are recunoscute competențe prin dispoziții, lege ori alte acte incidente activității de poliție, acesta nu poate fi sancționat disciplinar pentru carențele manageriale ale posturilor de poliție rurale.
2. Pentru analiza temeiniciei abaterii disciplinare ce i se impută, este necesar a se observa cu prioritate competențele recunoscute în favoarea acestuia, în calitate de ofițer specialist in ordine publică din cadrul B. de O. P. pentru Mediul Rural al P. municipiului C.-N.
Atribuțiile polițiștilor compartimentului siguranță publică, din cadrul biroului sau formațiunii de poliție rurală sunt prevăzute în mod explicit la art. 27, din Anexa D. nr. 7/(...) a Inspectorului General al P. R., privind aprobarea
Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică.
Potrivit art. 27 din Anexa D. menționate mai sus, atribuțiile principale sunt următoarele: a) actualizează harta criminogenă cu stările conflictuale de orice natură care prezintă riscuri în planul ordinii publice și acordă sprijin polițiștilor și posturilor de poliție comunală pentru aplanarea acestora. Pe parcursul cercetării disciplinare ori în cuprinsul Încheierii C. de disciplină NU se reproșează reclamantului neîndeplinirea (îndeplinirea) defectuoasă a acestei atribuții, aceasta de altfel neconstituind procedura disciplinara derulata. b) analizează zilnic evenimentele sesizate, datele și informațiile obținute, alte elemente de interes operativ, în funcție de care organizează activități preventive proactive sau reactive, pe raza uneia sau mai multor localități. N. în privința acestei atribuții NU s-a identificat pe parcursul procedurii disciplinare vreo nerespectare din partea reclamantului sens în care procedura disciplinară derulată împotriva reclamantului, NU a avut ca obiect neîndeplinirea/îndeplinirea defectuoasă a acestei atribuții. c) lin funcție de evoluția situației operative, propun măsuri de eficientizare a activității de patrulare realizată de polițiștii din cadrul polițiilor și posturilor de poliție comunale. P. de cercetare disciplinară și încheierea C. de disciplină NU se referă și NU au avut ca obiect neîndeplinirea acestei obligații de către reclamantul, neanalizându-se în acest sens vreo pretinsă neîndeplinire/îndeplinire defectuoasă a acestei atribuții. d) îndrumă activitatea polițiștilor de la polițiile și posturile de poliție comunale aflate în coordonare, pentru întocmirea și realizarea planurilor de pază la agenții economici de pe raza localităților. A. atribuție este singura în care se menționează activitatea de îndrumare în sarcina reclamantului, însă obiectul acestei activități se referă la întocmirea și realizarea planurilor de pază, iar NU la activitatea de soluționare a lucrărilor/dosarelor penale existente la P. de poliție M., astfel cum se reține în cuprinsul încheierii C. de disciplină ca abatere disciplinară. NU s-a reproșat în niciun moment reclamantului și NU a făcut obiectul procedurii disciplinare derulate împotriva mea, o presupusă neîndeplinire/îndeplinire defectuoasă a activității de îndrumare pentru întocmirea și realizarea planurilor de pază la agenții economici de pe raza localităților posturilor de poliție rurală. e) participă la realizarea măsurilor de ordine pe raza polițiilor și posturilor de poliție comunale în cazul unor manifestări publice de orice gen care presupun o afluență mare de public.
Pe parcursul cercetării disciplinare ori în cuprinsul Încheierii C. de disciplină NU se reproșează reclamantului, neîndeplinirea/îndeplinirea defectuoasă a acestei atribuții, aceasta de altfel neconstituind obiectul procedurii disciplinare derulate.
Abaterea disciplinară în concret imputată reclamantului, este lipsa de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați, la P. de poliție M. ori o asemenea atribuție NU este prevăzută în cuprinsul art. 27 din Anexa O. nr. 7/2009 și NU îmi revenea, în considerarea funcției deținute (aceea de ofițer specialist-ordine publică).
Dimpotrivă, atribuțiile de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați sunt proprii și exclusive unui Compartiment diferit din cadrul B.ui de O. P. pentru Mediul Rural, din cadrul P. municipiului C.-N., respectiv C. criminalitate judiciară, reclamantul nefăcând parte și nefiind încadrat în niciun moment din cadrul C.ui criminalitate judiciară, nici chiar pe perioada analizată ((...)-(...)).
3. în considerarea celor expuse mai sus, reclamantului i se impută neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu care, sunt de competența C. criminalitate judiciara, compartiment diferit fată de C. siguranță publică, în cadrul căruia activez.
A. concluzie reiese neechivoc, din chiar referirile din cuprinsul Încheierii
C. de disciplină și din cuprinsul O. M. A. și I., documente în cuprinsul cărora se reține că, au fost încălcate de către reclamantul prevederile art. 24 din Anexa D. nr. 7/(...), a Inspectorului General al P. R., privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică. Ori, prevederile art. 24 din Anexa D. menționate fac referire în mod expres și fără nici o posibilitate de interpretare, la atribuțiile ce revin polițiștilor din compartimentul criminalitate judiciară din cadrul biroului/formațiunii de poliție rurală, reclamantul nedeținând nicio calitate în cadrul unui asemenea compartiment la nivelul IPJ C. și nefăcând parte dintr-un asemenea compartiment.
Concluziile Încheierii C. de disciplină privind aplicabilitatea prevederilor art. 24 din Anexa D. nr. 71(...), a Inspectorului General al P. R., privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică, pentru analizarea activității reclamantului sunt evident contrare legii și dispozițiilor în vigoare întrucât, în măsura în care acestea ar fi acceptate, s- ar crea un transfer de competente, în chiar contra prevederilor D., de la lucrătorii de poliție ai compartimentului criminalitate judiciară către lucrătorii de poliție din cadrul compartimentului de ordine publică, fără ca pentru aceasta să existe o aprobare ierarhică ori vreo dispoziție în acest sens.
Cu alte cuvinte se impută reclamantului că nu a îndeplinit atribuții ce sunt specifice unui alt compartiment din cadrul biroului pentru mediu rural, iar pentru aceasta se propune sancționarea disciplinară a acestuia.
4. în mod obiectiv reclamantul NU avea posibilitatea de a desfășura activitățile a căror neîndeplinite/îndeplinire defectuoasă este reproșată de membrii C. de disciplină.
A. imposibilitate se prezintă sub un dublu aspect.
Pe de-o parte, astfel cum a arătat mai sus, reclamantul NU a recunoscute atribuții în acest sens prin chiar prevederile art. 27, din Anexa D. nr. 7/(...), a Inspectorului General al P. R., privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică, competența de derulare a activității de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați fiind acordată C.ui de criminalitate judiciară, din cadrul B.ui de O. P. pentru Mediul Rural, prin chiar prevederile art. 24 din dispoziția menționată.
În lipsa acestor atribuții, orice activitate din partea reclamantului în sensul implicării în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale, ar constitui o imixtiune ilegală în activitatea altui polițist, abatere disciplinară prev de art. 57, alin. 1, lit. i, din L. nr. 360/2002 ceea ce ar fi condus la sancționarea disciplinară a acestuia.
Pe de altă parte, reclamantului i se reproșează lipsa de sprijin, Î. și implicare in activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale.
În considerarea dispozițiilor procedurale exprese, reclamantul NU are în mod legal autoritatea și competența de a efectua asemenea activități întrucât, deciziile privind necesitatea efectuării actelor premergătoare/actelor de procedură ori, a altor acte pe parcursul urmăririi penale, aparține în mod exclusiv procurorului de caz, în conformitate cu prev art. 216 și urm. C. pr. Pen. Mai mult, în condițiile în care cercetarea penală este efectuată de către lucrătorii de poliție din cadrul P. de poliție M., acestora le revine obligația de a efectua propuneri motivate adresate procurorului de caz, în conformitate cu prev. art. 203 al. 3 C. pr. Pen, pentru efectuarea oricărui act/luarea oricărei măsuri care se impun pe parcurul cercetărilor penale. Aceste propuneri NU pot fi formulate de către reclamantul, ci doar de către lucrătorul de poliție care instrumentează dosarul, iar acceptarea acestor propuneri este de competența exclusivă, a procurorului însărcinat cu supravegherea. Cu atât mai evident este faptul că reclamantul nu se poate implica, din punct de vedere legal, în activitatea de soluționare a dosarelor penale, soluția ce urmează a fi dispusă în cadrul unui dosar penal fiind de competența exclusivă a procurorului, iar nu a reclamantului - se reproșează astfel neimplicarea acestuia și lipsa de sprijin în activitatea de soluționare a dosarelor, ceea ce ar însemna încălcarea unei competențe legale, exclusive și imperative a procurorului.
În același sens sunt prevederile art. 8, alin 1,2,3 din L. 364/2004, privind organizarea si funcționarea P. Judiciare, care prevăd ca "organele ierarhic superioare ale polițiștilor care fac parte din politia judiciara, nu pot sa dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent in acest sens, iar la alin 2, se prevede „șefii ierarhici pot da polițiștilor care fac parte din politia judiciara dispoziții si îndrumări, in efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor si de strângerea datelor, in vederea identificării autorilor infracțiunilor".
Reclamantul nu are calitatea de sef ierarhic, în raportul cu Domnul Agent șef de P. I. V. - conducătorul P. de poliție M., atribuțiile acestuia fiind acelea de coordonare, în ceea ce privește activitatea de ordine publică iar, în niciun caz nu pot desfășura activități specifice compartimentului criminalitate judiciară.
Ca atare NU se poate reține în sarcina reclamantului, împrejurarea că sunt vinovat de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, reprezentate de activitățile de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale, câtă vreme aceste activități cad în sarcina unui alt compartiment, în cadrul căruia NU activez, asemenea atribuții nu îmi revin potrivit art. 27, din Anexa D. menționate iar unele dintre activitățile apreciate, ca nefiind îndeplinite pot fi realizate, în mod exclusiv de către procurorul care supraveghează urmărirea penală.
5. Contrar celor reținute prin Î. C. de disciplină, R. S. IPJ C. și O. M. A. și I., reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile de îndrumare, control și de sprijinire a activității derulate de lucrătorii de poliție din cadrul P. de poliție M., o dovadă incontestabilă în acest sens fiind calificativele acordate în urma controlului de fond derulat la acest post de poliție.
Calificativul obținut a fost 7,83 - Calificativ BUN, în considerarea faptului că, în ceea ce privește dosarele cu autori cunoscuți (AC) au fost înregistrate 68 de dosare fiind soluționate 74, iar la începutul anului 2011 (imediat după control) mai erau în lucru, pentru soluționare un număr de doar 5 dosare, iar în ceea ce privește dosarele cu autori necunoscuți (AN) dintr-un total de 22 dosare înregistrate au fost pe parcursul perioadei ce a făcut obiectul controlului de fond, au fost soluționate 12 dosare.
Toate aceste elemente au condus la acordarea calificativului BUN, acest calificativ fiind un calificativ întâlnit la majoritatea compartimentelor din cadrul
IPJ C..
Sancțiunea încalcă în mod flagrant, principiul proporționalității fiind recomandată aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare împotriva reclamantului, fără a se lua în considerare activitatea profesională desfășurată până în prezent, rezultatele și calificativele obținute.
În același sens, sub aspectul urmăriri lor faptelor ce mi se impută se ignoră în totalitate rezultatul controlului de fond: acordarea calificativului BUN media obținută fiind 7,83 similară cu majoritatea calificativelor obținute de către celelalte departamente.
În aceste condiții nu se poate reține că activitatea de îndrumare, sprijin
și coordonare NU a fost îndeplinită de către reclamantul ci, dimpotrivă, calificativul obținut de P. de poliție M. demonstrează că activitatea reclamantului a fost una eficientă.
Sancțiunea a fost aplicată fără a se analiza în ansamblu activitatea desfășurată de către reclamantul în cadrul postului deținut, activitățile pe care le implică această activitate.
Reclamantul am fost numit ofițer coordonator la un nr. de 7 posturi de politie comunale, incluzând P. de politie M., toate aceste posturi fiind situate in comune cu o populație diversificata si densa, iar in ceea ce privește comuna M., numai această unitate administrativ teritorială se intinde pe un teritoriu de 73 km pătrați, având arondate șapte sate si doua cătune, cu o populație de 2540 locuitori. în afară comunei M., celelalte Posturi de poliție comunale gestionează activitatea în domeniul ordinii publice pentru comune și sate aparținătoare cu un nr. de 27.000 locuitori.
Cele 7 Posturi comunale de poliție gestionează, astfel activitatea de poliție ce deservește 31.000 de locuitori, activitatea specifică fiind realizată, având la dispoziție doar 26 de lucrători de poliție, număr evident insuficient.
Cu toate acestea, prin activitatea desfășurată de către reclamantul și cei
26 de lucrători de poliție, coordonați de către acesta s-a reușit menținerea sub control a situației operative.
Subliniază în acest sens faptul că, pentru a se asigura un control total asupra stării infracționale, este necesară desfășurarea activității pe întreg teritoriu de competenta, nu numai la postul M., ceea ce presupune, în multe situații deplasarea in teren. Deplasarea în teren este de multe ori împiedicată ca urmare a lipsei pregnante de combustibili, sub imperiul constrângerilor bugetare, astfel în multe situații am fost obligat a menține legătura cu subalternii prin intermediul telefonului întrucât nu era posibilă deplasarea acestuia în teren datorită lipsei de combustibil.
Încadrarea lui pe acest post, s-a făcut pe linie de ordine si siguranța publica, având ca atribuții principale conform art. 27, din Disp 7/2008 a IGPR, actualizarea hârtii criminogene cu stările conflictuale de orice natura care, prezintă riscuri in planul ordinii publice si acord sprijin polițiștilor de la posturile de politie comunale, pentru aplanarea acestora, analizarea zilnica a evenimentelor sesizate, obținerea de date si informații in vederea organizării, de activități preventive proactive sau reactive, pe raza uneia sau mai multor localități, eficientizarea activității de patrulare la posturile de politie comunale, indrum activitatea polițiștilor de la posturile de politie comunale, pentru întocmirea si realizarea planului de paza la agenții economici, de pe raza localităților, participarea la realizarea masurilor de ordine pe raza posturilor de politie comunale in cazul unor manifestări publice care presupun o afluența mare de public, activități desfășurate de reclamantul pe întreaga perioada analizata.
Lipsa de proporținalitate a sancțiunii contestate este, evidentă prin raportare la activitatea desfășurată anterior. Activitatea anterioara desfășurata de reclamantul, cât si de S. postului de politie M., a fost apreciata de fiecare data cu calificativ Foarte bun, au fost acordate premii in bani si mulțumiri scrise atât reclamantului cit sefului de post al P. de politie M., iar in cursul anului 2011, co ocazia zilei P. R., am fost avansat la termen, in gradul profesional de comisar de politie.
Toate aceste elemente caracterizante, pentru activitatea desfășurată anterior de către reclamantul au fost ignorate, în totalitate la momentul emiterii O. contestat, fiind astfel încălcate prevederile art. 59 al. 8 din legea nr.
360/2002 și art. 39 din OMAI nr. 400/2002. Având în vedere cele arătate, reclamantul solicită admiterea contestație.
Reclamantul R. N. N. a formulat o precizare de acțiune întemeiată din punct de vedere procedural pe dispozițiile art. 132 c. pr. Civ., art. 8 și art. 15 din L. nr. 554/2004 prin care precizează acțiunea ce face obiectul prezentului dosar după cum urmează
1. - să dispuneți suspendarea executării actului administrativ reprezentat de O. M. A. și I. nr. 1. din (...) până la soluționarea irevocabilă a cererii privind anularea O. M. A. și I. nr. 1. din (...)
II. în principal:
- să dispuneți anularea O. M. A. și I. nr. 1. din (...) ca nelegal și adoptat cu exces de putere
În subsidiar:
- să dispuneți modificarea O. M. A. și I. nr. 1. din (...) potrivit art. 61 al. 3 din L. nr. 360/2002, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară, potrivit prev. de art. 58 din L. nr. 360/2002
III. - să obligați intimatul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu
În motivare s-a arătat că reclamantul deține funcția de C. de poliție, în cadrul I.G.P.R., I.P.J. C., Poliția Municipiului Cluj-Napoca, B. de O. P. pentru mediu rural.
Prin actul administrativ reprezentat de O. M. A. și I. nr. 1. din (...) (O., în referințele ce urmează) reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție, pentru săvârșirea abaterii disciplinare reprezentate de neglijență manifestată în Îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume stabilite prin lege, faptă prev. de art. 57 al. 1 lit. b din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
La data de (...), reclamantul a formulat contestație împotriva O., în conformitate cu prevederile art. 61 al. 1 din L. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 65 al. 1 și urm. din O. M. A. și I. nr. 400/2004 (OMAI nr.
40012004, în referințele ce urmează).
Potrivit dispozițiilor art. 65 al. 5 din OMAI 4000/2004, contestația se soluționează prin decizie motivată, în termen de 15 zile.
Termenul de 15 zile reglementat de prev. art. 65 al. 5 din OMAI nr.
400/2004 a expirat fără ca organul competent să procedeaze la soluționarea contestației administrative.
Mai mult, din chiar conduita adoptată de către intimată, care a procedat la trimiterea contestației pentru soluționare la Curtea de A. C., fiind format prezentul dosar, rezultă în mod implicit nesoluționarea în termen legal al contestației administrative formulate, respectiv, refuzul de a proceda la soluționarea contestației formulate.
I. Nelegalitatea și netemeinicia O..
O. a cărui anulare se solicită prezintă grave vicii de nelegalitate și netemeinicie care impun aplicarea sancțiunii anulării acestuia.
A. O. nu respecta exigentele minimale prev. de ari. 62 al. 2 din OMAI
40012004 in ceea ce privește conținutul acestuia. Î. principiului legalității.
1. Potrivit prevederilor art. 62 al. 2 din OMAI 400/2004, în actul administrativ de sancționare se cuprind în mod obligatoriu: descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară (lit. a), precizarea prevederilor care au fost încălcate de către polițist (lit. b), motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către polițist în timpul cercetării prealabile și în fața C. de disciplină (lit. c), temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică (lit. d), termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată (lit. e), instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară (lit. e).
O. de sancționare disciplinară încalcă în mod flagrant prevederile exprese ale art. 62 al. 2 lit. c din OMAI nr. 400/2004, actul administrativ în cauză necuprinzând motivele pentru care apărările formulate de către polițist au fost înlăturate.
În ceea ce privește motivele pentru care au fost inlăturate apărările formulate de către polițist, O. cuprinde doar o mențiune laconică, de trimitere, menționându-se că apărările formulate de către reclamant au fost respinse conform probelor administrate și precizărilor exprese menționate în R. motivat nr. 514 din (...) (a Ș. IPJ C.- n.n) și în procesul verbal de ședință a C. de disciplină constituit la nivelul IPJ C. nr. 5. din (...).
Din chiar formularea art. 1 al. 3 din O. reiese că apărările formulate de către reclamant au fost respinse conform precizărilor din cuprinsul R. motivat nr. 5. din (...) și a Procesului verbal de ședință a C. de disciplină constituit la nivelul IPJ C. nr. 5. din (...), ceea ce conduce la concluzia că respingerea apărărilor și solicitărilor formulate de către reclamant a fost realizată de către S. IPJ C. respectiv membrii C. de disciplină, dispoziția de respingere a apărărilor formulate de către reclamant neaparținând în mod direct emitentului O..
Față de aceste mențiuni din O. este evident faptul că O. de sancționare
NU cuprinde motivele pentru care emitentul actului însuși a respins cererile și apărării formulate de către reclamant.
Din cuprinsul art. 62 al. 2 lit. c din OMAI nr. 400/2004 rezultă concluzia potrivit căreia actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către polițist în timpul cercetării prealabile și în fața C. de disciplină.
În mod evident, motivele în discuție reprezintă argumente proprii ale emitentului actului întrucât O. de sancționare și conținutul concret al acestui act este rezultatul unei analize proprii a emitentului însuși. Exigența motivării actului NU poate fi considerată ca fiind îndeplinită în situația în care O. nu cuprinde argumentele proprii ale emitentului ci acesta face trimitere la argumente prezentate în acte emanate de la persoane fără autoritate de decizie în ceea ce privește aplicarea sancțiunii disciplinare în ceea ce îl privește pe reclamant, situație în care NU poate subzista prezumția de legalitate și temeinicie a actului administrativa cărui suspendare se solicită.
În acest context, O. privind aplicarea sancțiunii disciplinare nu se poate rezuma doar la a face trimitere la argumentele din cuprinsul R. motivat nr. 5. din (...) a Ș. IPJ C. și în procesul verbal de ședință a C. de disciplină constituit la nivelul IPJ C. nr. 5. din (...) întrucât în procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare, emitentul O. de sancționare are dreptul și obligația de a aprecia probele administrate în cauză și de a proceda la P. E. A S. D. S. S.
Emiterea O. de sancționare este rezultatul unui proces deliberativ și de evaluare a întregii proceduri disciplinare, a probelor administrate și a apărărilor formulate de către persoana cercetată și nu se poate rezuma în mod strict doar la a face trimitere la conținutul actelor produse pe parcursul cercetării disciplinare.
A. concluzie este susținută inclusiv prin prisma conținutului concret al încheierii C. de disciplină la finalul căreia C. de disciplină P. aplicarea sancțiunii disciplinare a amânării promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani în vreme ce prin R. motivat nr. 5. din (...) a Ș. IPJ C. se propune aplicarea sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție. în baza acestor propuneri, a evaluării Întregului material probator, a susținerilor polițistului cercetat, emitentul actului, M. A. și I. urmează să fie decidentul aplicării sancțiunilor propuse a fi aplicate, menționând totodată argumentele sale pentru care apărările formulate de către polițist au fost înlăturate.
Orice proces deliberativ și de evaluare implică în mod necesar o apreciere proprie a probelor administrate și a tuturor elementelor de fapt și a normelor de drept aplicabile speței cu indicarea în concret a motivelor și a probelor pe care se sprijină concluziile organului administrativ.
În același sens, organul administrativ va evalua situația concretă în care se regăsește persoana cercetată, conduita sa, activitatea profesională iar în funcție de aceasta va aplica sancțiunea apreciată ca fiind proporțională cu gravitatea abaterii disciplinare ce se impută.
Or, O. a cărui suspendare se solicită NU cuprinde nicio evaluare din partea emitentului prin raportare la condițiile concrete în care a fost săvârșită abaterea disciplinară, gradul de vinovăție, activitatea anterioară desfășurată de către reclamant, toate acestea fiind elemente obligatorii de analizat pentru emitentului O., iar efectuarea unei minime analize în acest sens și cu acest obiect lipsește în totalitate, nefiind nici măcar amintită în cuprinsul O..
Procesele deliberative prezentate mai sus, lipsesc cu desăvârșire în ceea ce privește O. de sancționare, acesta rezumându-se la a face trimitere la conținutul R. motivat nr. 5. din (...)a Ș. IPJ C. și la procesul verbal de ședință a C. de disciplină constituit la nivelul IPJ C. nr. 5. din (...).
Prezentarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamant prin simpla trimitere la cele două acte menționate mai sus apare cu atât mai nelegală cu cât reclamantul NU a avut cunoștință despre conținutul concret al acestui raport Împrejurare care era imperios necesară prezentarea motivelor proprii ale emitentului actului pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamant .
În același sens, O. face referire la probele administrate și precizările expres menționate în R. motivat nr. 5. din (...) a Ș. IPJ C.. Reclamantul NU are cunoștință care sunt probele administrate la momentul întocmirii R. motivat nr. 5. din (...)a Ș. IPJ C., cu atât mai mult cu cât, în cadrul procedurii de întocmire a raportului prev. de art. 55 din OMAI nr. 400/2004 NU se prevede posibilitatea administrării a niciunei probe.
Dovada incontestabilă a lipsei oricărui proces deliberativ este relevată de chiar conținutul R. nr. 4. din (...) întocmit de către D. G. de R. U. din cadrul MAI, (act Întocmit pe baza R. S. IPJ C. ce este menționat și fundamentează O.) în cuprinsul căruia se menționează în mod expres : „anexăm proiectul actului administrativ întocmit în acest sens, cu al cărui conținut, daca sunteți de acord, vă adresăm rugămintea să îl semnați, urmând ca sancțiunea disciplinară să fie comunicată polițistului în cauză sub semnătura directorului general al Direcției Generale M. resurse U.".
Aceste mențiuni din cuprinsul raportului nr. 4. din (...) Întocmit de către D. G. de R. U. din cadrul MAI demonstrează fără dubiu faptul că O. NU este un act propriu emis de către organul competent M. A. și I., ci acesta este un act întocmit de către D. G. R. U. din cadrul I.ui general al P. române, directie care NU are competente
În a întocmi astfel de acte administrative, competenta exclusivă revenind
M. A. și I..
În același sens, emiterea O., M. A. și I. se rezumă la un simplu formalism-de semnare a documentului de către ministrul A. și I. iar NU un act propriu din partea acestuia ca rezultat al procesului deliberativ și de evaluare a întregii proceduri disciplinare, a probelor administrate și a apărărilor formulate de către persoana cercetată.
Nu doar în privința O. lipsește orice proces deliberativ, interpretativ și de aplicare în concret a legii, cerințe esențiale pentru respectarea principiului legalității și a dreptului la apărare, dar aceste vicii majore de nelegalitate marchează întreaga procedură care a stat la baza emiterii ordinului aspect ce rezultă cu evidență din chiar conținutul documentelor care pregătesc și fundamentează emiterea O..
O simplă analiză a conținutului celor trei rapoarte care au stat la baza emiterii - O., relevă faptul că atât R. nr. 4. din (...) întocmit de către D. G. de R. U. din cadrul MAI (ultimul act prealabil emiterii O.) cât și R. nr. 1. din (...) întocmit de către I. general al P. R. se limitează la a reproduce continutul si sustinerile din cuprinsul R. 5. din data de (...) a S. I.ui de P. J. C., fără a exista o minimă analiză a acestor sustineri în raport cu documentele existente în cadrul dosarului de cercetare disciplinară ce a fost înaintat, respectiv fără a exista o analiză minimă a prevederilor lega le incidente cauzei si a apărărilor politistului cercetat.
Cu alte cuvinte, atât R. nr. 4. din (...) întocmit de către D. G. de R. U. din cadrul MAI cât si R. nr. 1. din (...) întocmit de către I. general al P. R. constituie o copie, cu minime adaptări, ale R. 5. din data de (...) a S. I.ui de P. J. C., în conditiile în care acest act prezintă grave vicii de legalitate 2.
În considerarea relației funcționale dintre O., R. 5. din data de (...) al S. I.ui de P. J. C., R. nr. 4. din (...) întocmit de către D. G. de R. U. din cadrul MAI cât și R. nr. 1. din (...) întocmit de către I. general al P. R. și O., este necesar cu prioritate a se analiza conținutul R. 5. din data de (...) al S. I.ui de P. J. C., analiză care relevă încălcarea flagrantă a principiului unicitătii sanctiunii si a principiului respectării dreptului la apărare.
Două sunt aspectele decisive care determină S. IPJ la a propune sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție și, consecutiv, întocmirea R. 5. din data de (...) al S. I.ui de P. J. C. pe de-o parte, atitudinea manifestată de către reclamant în fața C. de disciplină, prin depunerea de către acesta a scriptului Intampinare prin care își exprima poziția față de aspectele imputate și propria interpretare a prevederilor lega le aplicabile, iar, pe de altă parte existența unei sancțiuni disciplinare anterioare-mustrare scrisă ce a fost aplicată în cursul anului 2009.
Din chiar motivele invocate în cuprinsul R. S. IPJ C., motive care - sunt acceptate în totalitate de către emitentul O., în conformitate cu mențiunile exprese în acest sens din cuprinsul O. rezultă cu evidență că reclamantul a fost sancționat ca urmare a exercitării de către acesta a dreptui la apărare și pentru îndrăzneala de care a dat dovadă prin expunerea în scris a poziției față de abaterile disciplinare ce i se impută.
Totodată, sanctiunea destituirii din politie a reclamantului a fost luată si în considerarea existentei abaterii disciplinare anterioare-mustrare scrisă CARE ESTE LIPSITĂ DE ORICE EFECTE JURIDICE, această sancțiune fiind radiată și, pe cale de consecință înlăturată din dosarul personal al polițistului în conformitate cu prevederile art. 70 al. 1 lit. a din OMAI, fapt demonstrat de mențiunile din partea finală a R. privind cercetarea prealabilă S 1. din (...) în care se menționează că reclamantul NU a mai fost sancționat disciplinar.
Câtă vreme sancțiunea disciplinara anterioară, a mustrării scrise, NU mai poate produce efecte juridice și, cu atât mai puțin NU poate sta la baza aplicării unei noi sancțiuni disciplinare - cea mai severă sancțiune disciplinară întrucât în acest mod s-ar încălca principiul unicității sancțiunii prev de art. 39 din OMAI, noua sancțiune disciplinară constituind o sancționare indirectă a unei conduita anterioare pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară corpunzătoare.
Aceste aspecte sunt ignorate în totalitate la momentul emiterii O. ceea ce subliniază lipsa totală a procesului deliberativ și de aplicare în concret a prevederilor lega le la momentul emiterii O., aceste vicii regăsindu-se și în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii O..
În preambulul O. a cărui anulare se solicită. se menționează că actul administrativa fost emis în considerarea prevederilor art. 62 ind. 1 din L.
360/2002 Potrivit art. 62 ind. 1 din L. nr. 360/2002, în cazul săvârșirii unor abateri grave care aduc atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, cercetarea prealabilă și consultarea consiliilor de disciplină se dispun și se efectuează imediat după constatarea faptei.
Menționarea prevederilor art. 62 ind. 1 din L. nr. 360/2002 apare pentru prima ~ oară în cuprinsul O. de destituire din poliție, doar la momentul comunicării acestui O. reclamantul luând la cunoștință că abaterea disciplinară ce i se impută este apreciată ca fiind de o gravitate mare, prin care s-a adus atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist.
Pe parcursul cercetării disciplinare reclamantului NU i-au fost imputate
și NU au fost aduse în discutie ori administrate N.O proba privind aceste abateri disciplinare prin care s-a adus atingere imaginii și credibilitătii institutiei, precum și profesiei de politist.
Pretinsa gravitate a abaterii disciplinare a reclamantului precum și atingerile aduse imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist este amintită în mod aluziv, pentru prima oară în cuprinsul O., prin menționarea ca temei de drept a art. 62 ind. 1 din legea nr. 360/2002.
Cercetarea disciplinară NU a avut ca obiect și NU s-a referit la abateri disciplinare grave ori la pretinse urmări și atingeri grave aduse imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, asemenea urmări nefiindu-i imputate în niciun moment și nefiind administrate niciun fel de probe în acest sens. în aceste condiții, în mod evident reclamantul NU a avut posibilitatea de a formula apărări față de - pretinsele abateri disciplinare și atingerile aduse imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, menționate pentru prima oară în cuprinsul O., Împrejurare în care ordinul a fost emis prin Î. gravă a principiului dreptului la apărare garantat constituțional și menționat în md expres ca principiu al procedurii disciplinare de prevederile art. 39 al. 1 lit b din OMAI 400/2004.
Din cuprinsul O. NU se poate determina care sunt prejudiciile grave aduse functionarii si imaginii politiei romane care au fundamentat decizia de destituire din poliție, asemenea urmări nefiind prezentate ori detaliate în cadrul O. menționat.
BJncălcarea principiului proportionalitătii sanctiunii disciplinare.
O. de sancționare încalcă grav principiul proporționalității sancțiunii disciplinare fiind aplicată cea mai severă sancțiune disciplinară-destituirea din poliție, pentru prima abatere disciplinară ce se impută reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art. 59 al. 6 din legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 14 din OMAI nr. 400/2004, la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acestei abateri, de gradul de vinovăție al polițistului, precum și de preocuparea pentru Înlăturarea urmărilor faptelor comise.
În același sens, procedura disciplinară este guvernată de principiul proporționalității definit în cuprinsul art. 39 din OMAI nr. 400/2004 ca fiind asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstantele săvârșirii acesteia și sanctiunea disciplinară propusă.
Față de aceste reguli esențiale în aplicarea sancțiunii disciplinare, se poate observa faptul că D. a cărei suspendare se solicită este lipsită de orice proportionalitate între abatarea disciplinară imputată și sanctiunea aplicată.
Astfel cum s-a arătat la pct. 2.2. din prezenta cerere, reclamantului i-au fost adresate multumiri scrise pentru activitatea desfășurată și, totodată acesta a beneficiat pentru aceeași activitate de premii în bani. Potrivit art. 10 al. 2 lit. c din OMAI 400/2004, mulțumirile scrise se acordă pentru îndeplinirea în condiții foarte bune (s.n.) a atribuțiilor și misiunilor iar potrivit art. 10. al. 2 lit. d premiile în bani se acordă polițistilor care s-au evidențiat prin obținerea de rezultate exemplare în activitate. Acordarea acestor recompense în favoarea reclamantului, având în vedere condițiile concrete în care pot fi acordate în conformitate cu prev. art. 10 și motivele pentru care justifică acordarea recompenselor, demonstrează că activitatea desfășurată de către reclamant a fost apreciată ca fiind una deosebit de eficientă. c. Atribuțiile și sarcinile de serviciu ce revin reclamantului. N. O. F. în concret imputată reclamantului este lipsa de sprijin, Î. și implicare în activitatea de cercetare și soluționare (s.n.) a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați, la P. de P. M., apreciindu-se că această conduită reprezintă o încălcare a sarcinilor și îndatoririlor prevăzute în fișa postului, prevederile art. 24 și art. 46 lit. d din D. IGPR nr. 7/2008 referitoare la sarcinile, îndatoririle și indicatorii după care se realizează evaluarea, conform prevederilor pct. 1 și 7 din P. de măsuri întocmit la nivelul IPJ C., cu nr. 301971/(...), privind modul de organizare și acțiune al ofițerilor de poliție rurală în activitatea de coordonare și sprijin la posturile de poliție comunale.
1. În considerarea faptului că reclamantului i se impută lipsa de sprijin,
Î. și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți, autori necunoscuți la nivelul postului de poliție M., această faptă fiind conexă cu abaterile disciplinare reținute în sarcina D-lui agent șef de poliție I. V.-conducătorul P. de P. M., devine indispensabil ca faptele în discuție să fie analizate prin raportare la faptele ce se impută d-Iui agent șef de poliție I. V. care a fost de asemenea cercetat disciplinar în cadrul aceluiași dosar disciplinar precum și cele reținute de către C. de disciplină în privința d- Iui agent șef de poliție I. V.
Astfel în cuprinsul Încheierii C. de disciplină (pag 4 paragraf 1 din încheiere) se reține în privința activității d-Iui agent șef de poliție I. V. faptul că, atât polițistul desemnat cu cercetarea prealabilă, cât și mebrii C. de disciplină au remarcat carențe în plan managerial manifestate în perioada analizată, motiv pentru care au apreciat ca fiind justificate imputările aduse în cadrul materialului de cercetare ".
Așadar, motivul prinicipal avut în vedere la antrenarea răspunderii disciplinare a d-Iui agent șef de poliție I. V. îl constituie activitatea managerială derulată la nivelul P. de poliție M., iar NU pretinsele deficiențe referitoare la lucrările penale aflate în soluționare la nivelul P. de P. M., aceste aspecte nefiind reproșate d-Iui agent șef de poliție I. V. de către membrii Comsiei de disciplină.
Ca atare, se impune a se analiza dacă reclamantul are competențe recunoscute în ceea ce privește intervenția în activitatea managerială derulată de către d-l agent șef de poliție I. V. la postul de poliție M. o simplă analiză a prevederilor legale incidente și a celorlalte documente care se referă la raporturile de serviciu și atribuțiile reclamantului relevă faptul că acesta NU are nicio competentă în a interveni pe plan managerial în activiatea P. de poliție, asemenea competențe fiind recunoscute în mod exclusiv în favoarea și în sarcina conducătorului P. de poliție M.
N. în cuprinsul fișei postului reclamantului dar nici în cuprinsul D. nr.
7/(...) a Inspectorului general al P. R. privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică și Anexa acestei
Dispoziții, NU se atribuie ofițerilor din cadrul compartimentului siguranță publică din cadrul biroului sau formațiunii de poliție rurală (compartiment în care face parte reclamantul) vreo competență în a interveni pe plan managerial în activitatea Posturilor de poliție rurală.
În aceste condiții reclamantul NU poate fi sancționat disciplinar pentru pretinse carențe pe plan mangerial Înregistrate în activitatea P. de poliție M. Î. reclamantul NU are recunoscute competențe în acest domeniu prin dispoziții, lege ori alte acte incidente activității de poliție.
2. Sunt ignorate competențele recunoscute în favoarea reclamantului , în calitate de ofițer specialist in ordine publică din cadrul B. de O. P. pentru Mediul Rural al P. municipiului C.-N., astfel cum acestea sunt prevăzute în mod explicit la art. 27 din Anexa D. nr. 7/(...) a Inspectorului general al P. R. privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică, parte integrantă din D. sus-menționată.
Potrivit art 27 din Anexa D. menționate mai sus, atribuțiile principale sunt următoarele: a) actualizează harta criminogenă cu stările conflictuale de orice natură care prezintă riscuri în planul ordinii publice și acordă sprijin polițiștilor și posturilor de poliție comunală pentru aplanarea acestora. R. NU i se reproșează neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a acestei atribuții. b) analizează zilnic evenimentele sesizate, datele și informațiile obținute, alte elemente de interes operativ, în funcție de care organizează activități preventive proactive sau reactive, pe raza uneia sau mai multor localități. N. în privința acestei atribuții reclamantului NU i se reproșează neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a acestei atribuții c) în funcție de evoluția situației operative, propun măsuri de eficientizare a activității de patrulare realizată de polițiștii din cadrul polițiilor și posturilor de poliție comunale. R. NU i se reproșează neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a acestei atribuții d) îndrumă activitatea polițiștilor de la polițiile și posturile de poliție comunale aflate în coordonare, pentru întocmirea și realizarea planurilor de pază la agenții economici de pe raza localități/ar. A. atribuție este singura în care se menționează activitatea de îndrumare în sarcina reclamantului însă activitatea de îndrumare poartă strict asupra întocmirii și realizării planurilor de pază iar NU la activitatea de soluționare a lucrărilor/dosarelor penale existente la P. de poliție M., activitate care se pretinde că a fost desfășurată în mod neconform și pentrru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară. e)participă la realizarea măsurilor de ordine pe raza polițiilor și posturilor de poliție comunale in cazul unor manifestări publice de orice gen care presupun o afluență mare de public.
R. NU i se reproșează neindeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a acestei atribuții
Din prezentarea prevederilor art.27 din Anexa la D. nr. 7/(...) a
Inspectorului general al P. R. rezultă în mod cert că activitatea de sprijin, Î. și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați, la P. de poliție M. NU este prevăzută în cuprinsul art. 27 din Anexa O. nr. 7/2009 și NU revine reclamantului, în considerarea funcției deținute (aceea de ofițer specialist-ordine publică).
Dimpotrivă, activitățile de sprijin, Î. și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați revin în exclusivitate unui Compartiment diferit din cadrul B.ui de O. P. pentru Mediul Rural, din cadrul P. municipiului C.-N., respectiv C. criminalitate judiciară din care reclamantul nu face parte și NU este Încadrat în funcție în cadrul acestui compartiment pe perioada analizată ((...)-(...)).
Mențiunile din cuprinsul O. privind incidența prevederilor art. 24 din Anexa D. nr. 7/(...) a Inspectorului general al P. R. privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică pentru analizarea activității reclamantului sunt evident contrare legii și dispozițiilor în vigoare Î., în măsura în care acestea ar fi acceptate, s-ar crea un transfer de competențe, în chiar contra prevederilor D., de la lucrătorii de poliție ai compartimentului criminalitate judiciară către lucrătorii de poliție din cadrul compartimentului de ordine publică, fără ca pentru aceasta să existe o aprobare ierarhică ori vreo dispoziție în acest sens.
Reclamantul nu avea competențe lega le de desfășurare în mod obiectiva activităților ce Îi sunt reproșate acestuia atât sub aspectul competențelor și atribuțiilor fixate prin D. D. nr. 7/(...) a Inspectorului general al P. R. privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică, precum și în raport cu prevederile Codului de procedură penală și ale Legii nr. 360/2002 privind organizarea poliției judiciare.
Sub aspectul competențelor reglementate prin D. nr. 7/(...) a
Inspectorului general al P. R. privind aprobarea Concepției de organizare și acțiune a structurilor poliției de ordine publică, competența de derulare a activității de sprijin, Î. și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați, competența este recunoscută în favoarea C.ui de criminalitate judiciară, din cadrul B.ui de O. P. pentru Mediul Rural, prin chiar prevederile art. 24 din dispoziția menționată.
În aceste condiții, desfășurarea de către reclamant a activităților a căror neîndeplinire i se impută, în sensul implicării acestuia în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale, ar constitui o imixtiune ilegală în activitatea altui polițist, abatare disciplinară prev de art 57 al. 1 lit i din L. nr.
360/2002 ceea ce ar fi condus la sancționarea disciplinară a reclamantului
Sub aspectul prevederilor generale ale Codului de procedură penală, este de observat că reclamantului i se impută lipsa de sprijin, Î. și implicare în activitatea de cercetare și solutionare a dosarelor penale, în condițiile în care reclamantul, NU are în mod legal autoritatea și competenta de proceda la solutionarea dosarelor penale.
Deciziile privind necesitatea efectuării actelor premergătoare/actelor de procedură ori a altor acte pe parcursul urmăririi penale aparțin în mod exclusiv procurorului de caz, în conformitate cu prev. art 216 și urm. C. pr. Pen., acesta fiind singurul competent a adopta o soluție legală în ceea ce privește soluția ce urmează a fi dată în cadrul dosarelor de urmărire penală.
În același sens, în condițiile în care cercetarea penală este efectuată de către lucratorii de poliție din cadrul P. de poliție M., acestora din urmă le revine obligatia de a efectua propuneri motivate adresate procurorului de caz, în conformitate cu prev. art 203 al. 3 C. pr. Pen, pentru efectuarea oricărui act/luarea oricărei măsuri care se impun pe parcurul cercetărilor penale. Asemenea propuneri NU pot fi realizate în mod obiectiv de către reclamant, ci doar de către lucrătorul de poliție care instrumentează dosarul, iar acceptarea acestor propuneri este de competența exclusivă a procurorului Î. cu supravegherea.
A. concluzie este susținută pe deplin de prevederile art 8 alin 1,2,3 din L.
364/2004, privind organizarea si functionarea P. Judiciare, care prevad ca "organele ierarhic superioare ale politistilor care fac parte din politia judiciara, nu pot sa dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent in acest sens, iar la alin. 2, se prevede "sefii ierarhici pot da politistilor care fac parte din politia judiciara dispozitii si indrumari, in efectuarea activitatilor de constatare (iar NU de solutionare, astfel cum acest fapt se impută reclamantului) a infractiunilor si de strângerea datelor, in vederea identificarii autorilor infractiunilor".
Reclamantul NU are calitatea de sef ierahic în raportul cu D-I agent șef de P. I. V. - conducătorul P. de poliție M. care NU s-a afișat în niciun moment în subordinea reclamantului situație în care reclamantul NU poate da dispoziții și Îndrumări în activitatea de constatare.
În considerarea conținutului concret a prerogativelor conferite reclamantului și a atribuțiilor de serviciu stabilite prin dispozițiile legale și Dispoziții ale IGPR reclamantul NU poate fi sancționat pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu reprezentate de activitățile de sprijin, Î. și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale, câtă vreme aceste activități cad în sarcina unui alt compartiment în cadrul căruia reclamantul NU activează, asemenea atribuții nu Îi revin potrivit art. 27 din Anexa D. menționate iar unele dintre activitățile apreciate ca nefiind Î., pot fi realizate în mod exclusiv de către procurorul care supraveghează urmărirea penală.
II .În ceea ce priveste O. de sanctionare.
Executarea actului administrativ reprezentat de O. ce face obiectul prezentei cereri ar produce reclamantului grave prejudicii morale și materiale astfel încât, pentru preîntâmpinarea acestora este imperios necesară a se dispune de către instanța de judecată suspendarea executării actului administrativ.
Sunt îndeplinite în totalitate cerințele prevăzute de art. 15 din L. nr.
544/2006 pentru a se dispune măsura suspendării actului administrativ.
1.Paguba iminentă
Aplicarea O. privind destituirea din poliție a reclamantului creează importante prejudicii situației profesionale precum și în ceea ce privește situația patrimonială a acestuia.
Referitor la prejudiciile materiale
Prejudiciile materiale produse reclamantului ca urmare a aplicării O. sunt evidente prin efectele pe care acest act administrativ le produce.
Destituirea reclamantului din poliție conduce în mod evident la pierderea tuturor drepturilor salariale pe care acesta le Încasează în prezent și, pe cale de consecință, la crearea unui prejudiciu cert și previzibil.
În acest fel pierderea drepturilor salariale de către reclamant repercutează în mod direct asupra elementelor de calcul luate în considerare la acordarea drepturilor privind asigurările sociale, deosebit de importante pentru determinarea corectă și justă a drepturilor menționate (vechimea în funcție și sporurile aferente funcției deținute, valoarea contribuției la sistemul de asigurări sociale care se calculează în raport cu valoarea veniturilor precum și elementele de calcul ale acestei contribuții, etc.).
Sunt afectate astfel atât drepturile prezente ale reclamantului (drepturile de natură salarială și cele asimilate acestora de care acesta beneficiază în prezent) cât și drepturile viitoare previzibile recunoscute în favoarea acestuia referitoare la pensii și asigurări sociale.
În condițiile aplicării O. de destituire din poliție a reclamantului pe motive disciplinare, ca efect al O., acesta ar fi în imposibilitate de a beneficia de drepturile de asigurări sociale pentru șomaj, drepturi care se acordă numai în ipotezele în care relațiile de serviciu încetează din motive ce nu sunt imputabile persoanei solicitante a acestor drepturi.
Efectele negative ale O. de sancționare se produc nu numai în ceea ce privește persoana reclamantului ci acestea se extind și în ceea ce privește familia acestuia la a cărei Întreținere contribuie în mod efectiv și semnificativ și ale căror interese sunt vătămate în mod indirect prin executarea O. de destituire ca urmare a dispariției veniturilor de natură salarială de care beneficiază reclamantul.
Referitor la prejudiciile produse situației profesionale.
Executarea O. de destituire din poliție a reclamantului ar avea consecințe grave asupra situației profesionale a acestuia, raporturile de serviciu Î. ca urmare a aplicării O. dedus analizei în prezenta cauză.
În absența suspendării executării O. de destituire din poliție, s-ar bloca în mod efectiv evoluția profesională a reclamantului în cadrul corpului polițiștilor, Î. în mod efectiv orice raport de serviciu cu instituția P. R..
Executarea O. de destituire din poliție este de natură a aduce grave prejudicii reputației profesionale a reclamantului în raporturile cu ceilalți membrii ai corpului profesional din care face parte reclamantului.
În acest context este de menționat că până la momentul emiterii O. a cărui suspendare se solicită, activitatea profesională a reclamantului a fost apreciată în mod constând cu calificativul Foarte bine, reclamantului nefiindu-i aplicată niciodată vreo sancțiune disciplinară pe parcursul desfășurării activității sale. Dimpotrivă, activitatea sa a fost în mod constant apreciată de către factorii de decizie și comandă din cadrul IPJ C. sens în care reclamantului i-au fost acordate premii în bani și totodată i-au fost adresate mulțumiri scrise, toate acestea fiind catalogate de prev. art 10 din OMAI
400/2004 ca fiind recompense pentru activitatea desfășurată.
În condițiile încetării raporturilor de serviciu în temeiul O. de destituire din poliție pentru motive disciplinare, reclamantul va întâmpina dificultăți evidente în a găsi un nou loc de muncă, având în vedere reticența previzibilă din partea eventualilor angajatori de a angaja persoane ale căror raporturi de serviciu anterioare au încetat din motive disciplinare.
Atât efectele de ordin patrimonial cât și cele de ordin profesional se produc în temeiul unui O. ce conține o sancțiune excesivă în raport cu faptele imputate și situația profesională a reclamantului, urmările abaterii disciplinare imputate acestuia, O. fiind emis cu ignorarea completă a principiului proporționalității și totodată prin distorsionarea și interpretarea limitată a situației de fapt, doar în sensul aplicării sancțiunii de destituire din poliție.
2.Existenta cazului bine justificat.
Este întrunită totodată și cerința cazului justificat astfel cum acesta este definit de art. 2 al. 1 lit. t din L. nr. 554/2006 modif. O. de destituire din politie prezentând elemente vădite de ne/egalitate și netemeinice care creează o Îndoia/ă serioasă în privinta /egalitătii acestui act administrativ.
Elementele de nelegalitate prezentate în ceea ce privește O. de destituire sunt argumente suficiente care creează o Îndoială puternică cu privire la legalitatea actului administrativ, fiind necesară suspendarea acestuia până la stabilirea în concret elementelor cu impact sever asupra legalității și temeiniciei O. și, implicit, a sancțiunii disciplinare.
În condițiile în care sancțiunea aplicată prin O. a fost dispusă pentru neîndeplinirea unor atribuții pe care reclamantul NU le putea Îndeplini în mod obiectiv, fără prezentarea motivelor care au condus la respingerea apărărilor reclamantului, făcându-se trimitere la acte al căror conținut NU a fost prezentat reclamantului pe parcursul procedurii disciplinare, și despre al cărui conținut acesta NU a avut cunoștință și nu a putut formula apărări, în condițiile în care prin O. se face vorbire pentru prima oară despre fapte grave prin care s-a adus atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, fără ca aceste Î. să fie menționate în concret, fără ca acestea să fi făcut obiectul cercetării disciplinare și fără ca reclamantului să Îi fi fost acordată posibilitatea de a formula apărări cu privire la asemenea statuări, toate acestea se constituie în Î. care creează o Îndoială asupra legalității O. de sancționare, fiind necesară suspendarea acestuia până la stabilirea în concret a atribuțiilor ce reveneau reclamantului, a urmărilor concrete și a prejudiciilor Înregistrate de instituția P. R. de către instanța de judecată competentă a soluționa cererea privind anularea actului administrativ.
În cadrul acestei proceduri, în condițiile admiterii cererii de suspendare, se vor determina in concret gravitatea faptelor imputate și a existenței/inexistenței urmărilor deosebite ale acesteia, totodată a motivelor avute în vedere pentru respingerea apărărilor reclamantului, Î. toate aceste elemente esențiale NU sunt prevăzute în cuprinsul O. de sancționare iar această operațiune se va realiza fără a crea reclamantului prejudicii certe și importante.
Nu în ultimul rând subliniază faptul că O. încalcă în mod evident prezumția autenticității ca parte integrată din principiul legalității.
Intimatul a comunicat reclamantului două copii ale aceluiași O. de sancționare în privința ambelor copii susținându-se conformitatea acestora cu originalul.
Cele două copii ale aceluiași document, despre care se susține conformitatea cu originalul a ambelor, prezintă evidente diferențe în ceea ce privește semnătura și ștampila organului emitent, acestea fiind prezente pe unul dintre exemplarele copiei în vreme ce pe cea de-a doua copie, aceste elemente care atestă asumarea actului și proveniența acestuia de la către organul emitent sunt lipsă.
În aceste condiții există o îndoială puternică asupra legalității O. câtă vreme cele două copii, deși se pretind a fi replica conformă cu originalul ale unuia și același act administrativ, prezintă diferențe de conținut, neputându-se stabili cu certitudine dacă O. în discuție a fost asumat prin semnătură și ștampilă de către organul emitent.
Formalismul actului administrativ este o condiție esențială de valabilitate a cărei respectare este obligatorie atât pentru a protejarea dreptului la apărare a persoanelor adresante ale actului administrativ cât și pentru puterea executorie a actului, imanentă principiului legalității, formalismul actului demonstrând faptul că acesta emană de la autoritatea publică competentă.
Or, câtă vreme există îndoială puternică cu privire la respectarea formalismului actului ca urmare a lispei semnăturii și ștampilei organului emitent pe O. despre care se pretinde că este conform cu originalul documentului se impune suspendarea actului administrativ în discuție.
Suspendarea O. date fiind împrejurările de fapt și de drept menționate mai sus ce creează o îndoială puternică asupra legalității O. este cu atât mai necesară date fiind efectele extrem de severe ale O. - destituirea din poliție.
Având în vedere cele arătate sunt pe deplin îndeplinite cerințe prevăzute de art. 15 din L. nr. 554/2004 astfel încât se impune suspendarea actului administrativ pentru a preîntâmpina și a limita producerea unor pagube iminente, cu consecințe viitoare potențial ireversibile, care ar afecta atât persoana reclamatului cât și, în mod indirect, alte persoane ce nu sunt vizate în mod nemijlocit de actul administrativ.
În drept: art. 15 din L. nr. 554/2004, art. 61 și urm. din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, OMAI nr. 400/2004
Pârâtul I. de P. J. C. a depus concluzii scrise prin care solicitam respectuos să respingeți acțiune a reclamantului ca fiind neîntemeiată din următoarele considerente:
În (...) reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "destituirea din poliție"
, pentru " neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", prin O. M. A. și I. nr. 1. din (...).
Pârâtul arată că în procedura sancționării disciplinare există două momente distincte: emiterea actului administrativ de sancționare ale cărui efecte, conform dispozițiilor art.65 alin.3 și 6 din O. MAI nr. AOO/2004 și art.60 alin. 1 din L. nr.360/2002, sunt suspendate până la soluționarea contestației sau, după caz, până la expirarea termenului de contestare și aplicarea efectivă a sancțiunii, echivalentul momentului de la care actul administrativ își produce efectele.
Totodată potrivit art. 60 alin. 2 și art. 69 alin. 1 din L. nr. 360/2002 atât destituirea din politie, cât si Încetarea raporturilor de serviciu ale politistului se dispune de către persoanele care potrivit art. 15 din L. nr. 360/2002 au competenta să acorde gradele profesionale ale politistilor.
Având în vedere gradul reclamantului, comisar de poliție, sunt aplicabile dispozițiile art. 15 lit. b în temeiul cărora competenta de acordare a gradelor profesionale se face de către ministrul administrației si internelor, prin urmare același ministru are competenta de a dispune destituirea din politie si încetarea raporturilor de serviciu ale politistului.
Astfel, coroborând prevederile legale mai sus citate și prevederile art. 62 alin. 1 din O. MAI nr. 400/2004 conform cărora " actul administrativ de sancționare a polițistului este emis de persoana competență să aplice sanctiunea" este evident că cele două momente distincte amintite anterior cad în sarcina emitentului actului administrativ contestat. în acest context vă rugăm să observați că [PJ C. nu a făcut altceva decât să pună în executare un O. al M. A. și I. la data prevăzută la art. 2 din OMAI nr. 1. din (...).
În aceeași ordine de idei, emiterea și aplicarea O. menționat anterior s-a realizat în conformitate cu art. 69 alin. 1 lit. g din L. nr. 360/2002 care prevede că "Încetarea raporturilor de serviciu ale politistului se dispune ... la destituirea din politie", aceste prevederi legale fiind de strictă interpretare.
În concluzie așa cum se arată și în adresa IPJ C. nr. 520923/(...) aplicarea si suspendarea aplicării sancțiunii disciplinare de destituire din politie a reclamantului excede competentei IPJ C..
Totodată trebuie precizat că termenul prevăzut de art.65 alin. 3 din O. MAI nr.400/2004 este un termen suspensiv deoarece are ca scop întârziere a exigibilității unui drept, respectiv valorificarea dreptului pe care MAI îl are în privința încetării raporturilor de serviciu.
Astfel, acest termen nu influențează asupra nașterii dreptului deoarece el există dar este paralizat până la împlinirea termenului, respectiv amână aplicarea sancțiunii până la soluționarea contestați ei formulată de reclamant.
În ceea ce privește obligarea instituției noastre la plata tuturor drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada (...) până la reluarea efectivă a acestor plăți, arată că reclamantul nu s-a prezentat la locul de muncă ulterior luării la cunoștintă a actului administrativ contestat, respectiv ulterior datei de (...) si până la (...) când s-a solutionat contestatia formulată împotriva O. M. A. și I. nr. 1. din
06.07.201l. în consecință nu a prestat o activitate pentru care să fie remunerat, motiv pentru care ar fi injust ca instituția noastră să fie obligată la plata acestor sume reprezentând contraveloarea muncii prestate (drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat rec1amantul) .
Mai mult având în vedere că partea în favoarea căreia s-a stabilit un termen suspensiv poate să renunțe la acest termen și implicit la valorificarea dreptului său este evident că reclamantul acționând în acest mod a înțeles să renunțe la beneficiul dreptului său, iar dreptul pe care MAI îl are în privința încetării raporturilor de serviciu devenind astfel o obligație pură și simplă neafectată de modalități, cu aplicare imediată.
De asemenea considerăm că nu se poate reține încălcarea art. 65 alin. 3 și 6 din O. MAI nr. 400/2004 și a art. 61 din L. nr. 360/2004 deoarece dreptul de a contesta măsura sancționării (și în general, dreptul de a contesta, pe cale administrativă ori în justiție, orice act) este dat de lege, iar nu de emitentul actului. Într-adevăr reclamantul a formulat contestație în temenul de 5 zile prevăzut de art. 61 alin. 1 din L. nr. 360/2002 si art. 65 alin. 1 din O. MAI nr.
400/2002, însă aceasta a fost solutionată prin adresa nr. 4. din (...) a
Ministerul Administrației și Internelor. Astfel rec1amantului i s-a răspuns că petiția a fost analizată prin prisma prevederilor legale în vigoare și a nivelului ierarhic al funcției deținute în cadrul instituției de șeful care a aplicat sancțiunea, rezultând că se poate adresa instanței de contencios administrativ competente conform art. 61 alin. 3 din L. nr. 360/2002.
Modalitatea în care emitentul ordinului a răspuns la contestația reclamantului (critică adusă de reclamant doar în cadrul conc1uziilor finale din cadrul dezbaterilor de fond) este o împrejurare ulterioară emiterii actului si prin urmare nu poate determina nulitatea acestuia.
Totodată pârâta mai arată că reclamantul a depus ulterior formulării contestați ei amintite anterior care în opinia noastră reprezintă o procedură prealabilă în sensul dispozițiilor art.7 alin.l din L. 554/2004, o altă contestație înregistrată la IPJ C. care a fost transmisă instanței de contencios administrativ atâta timp cât M. A. ȘI I. a răspuns rec1amantului că are această posibilitate.
Având în vedere argumentele de fapt și de drept menționate, vă rugăm respectuos să respingeți acțiunea formulată de reci amant ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
1. Prin O. nr. I./(...) (f. 170-171) emis de pârâtul Ministerul
Administrației și Internelor (MAI) a fost sancționat disciplinar reclamantul R. N.
N. cu sancțiunea „destituirea din poliție"; reținându-se în sarcina sa abaterea disciplinară prevăzută la art. 57 lit. b) din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului respectiv „. manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege";. S-a reținut în esență că în perioada (...) - (...) reclamantul a manifestat lipsă de sprijin , îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați la P. de P. M., în condițiile în care șeful de post a avut în tutelă ambii ajutori șef de post, faptă prin care polițistul sancționat a încălcat obligațiile ce-i revin din fișa postului nr. S/118637/(...), la rubrica „. și îndatoriri"; - cap . D lit. k) și z), a sarcinilor prevăzute la pct. 1 și 7 din P. de măsuri al IPJ C. - S. de O. P., înregistrat cu nr. 301971/(...).
Împotriva acestui act administrativ reclamantul a uzat de dispozițiile legale pertinente și a formulat contestație adresată MAI (f. 2-8) care prin adresa nr. 506077/(...) a înaintat-o spre competentă soluționare Curții de A. C. (f. 1).
De asemenea, Curtea mai reține că prin adresa nr. 4. din (...) emisă de MAI prin D. G. de M. R. U. (f. 202), ca răspuns la petiția reclamantului prin care a contestat sancțiunea disciplinară, i se face cunoscut acestuia că lucrarea a fost analizată de conducerea MAI prin prisma prevederilor legale în vigoare și nivelului ierarhic al funcției deținute în cadrul instituției de șeful care a aplicat sancțiunea contestată , rezultând faptul că solicitarea acestuia poate fi adresată instanței judecătorești competente, în termenul legal, conform prevederilor art. 61 alin. 3 din L. nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare, aspect care a mai fost comunicat printr-o altă adresă nr. 4. din (...).
Conform art. 61 alin. 1 din L. nr. 360/2002 corelat cu art. 65 din O. nr.
400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul
Administrației și Internelor, polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea care se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile. Pe de altă parte, conform art. 61 alin. 3 din L. nr. 360/2002 polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.
Este de notat și faptul că potrivit art. 106 alin. 1 din L. nr. 188/1999 aplicabilă prin prisma normei de trimitere conținută de art. 78 alin. 1 din L. nr.
360/2002 dreptul la acțiunea în contencios administrativ pentru contestarea actului administrativ de încetare a raportului de serviciu este recunoscut persoanei ce se pretinde vătămată, funcționarului public, în condițiile și termenele prevăzute de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Din cele ce precedă, Curtea reține că dreptul la contestația judiciară este întotdeauna necesar să fie însoțit de dovada că funcționarul public a parcurs procedura prealabilă prevăzută de cadrul general al art. 7 din L. nr. 554/2004 și dacă este cazul de legea specială, cum este cazul art. 61 din L. nr. 360/2002.
Prin această ultimă normă legală, voința legiuitorului a fost nu de a suprima procedura prealabilă în cadrul contenciosului funcției publice în ipoteza în care raportul juridic de serviciu este legat cu un polițist ci să nuanțeze autoritatea publică care primește competența administrativă de a soluționa recursul grațios, mai precis legea specială a restrâns posibilitatea persoanei vătămate prin actul administrativ de a nu se adresa la alegere între autoritatea publică emitentă a actului administrativ și organul ierarhic al acesteia, dacă există, conform art. 7 alin. 1 din L. nr. 554/2004 la o singură posibilitatea, fără opțiune, respectiv la organul ierarhic superior celui care a emis actul administrativ fără ca prin aceasta să răpească persoanei vătămate dreptul și posibilitatea de a accede la această formă de contestare a actului administrativ.
Rezumând cele ce precedă, cu trimitere la probele dosarului, Curtea observă că asupra contestației formulate în termen legal de reclamant conform art. 61 alin. 1 din L. nr. 360/2002 nu a s-a pronunțat organul în drept, probabil pe considerentul că un astfel de organ administrativ superior celui care a aplicat sancțiunea nu există de vreme ce sancțiunea a fost aplicată de persoana cu cel mai mare rang în sistemul MAI, însuși conducătorul acestei instituții în persoana ministrului.
Cu toate acestea, Curtea reține că textul art. 61 alin. 1 din L. nr.
61/2002 nu trebuie interpretat neapărat în litera lui ci și în spiritul acestuia, sens în care trebuia să se rețină că orice polițist sancționat are dreptul și prerogativa ca prealabil acționării în instanță să parcurgă o procedură prealabilă grațioasă la un organ administrativ din interiorul sistemului, aceasta fiind de fapt o garanție instituită de lege.
Din această perspectivă, Curtea reține că atunci când in sistemul ierarhic al administrației nu se poate depista un organ superior celui care a aplicat sancțiunea, dreptul la contestație nu poate fi negat ci urmează a fi exercitat conform legii, iar soluționarea acesteia se va face de organul emitent al actului conform regulii de drept comun instituite de art. 7 din L. nr. 554/2004, care completează norma specială din art. 61 alin. 1 din L. nr. 360/2002.
Din această perspectivă, textul art. 61 alin. 1 din L. nr. 360/2002 se interpretează în sensul că contestația se va soluționa de organul ierarhic superior , dacă acesta există, iar în caz negativ de organul emitent al actului administrativ contestat.
Numai astfel se poate accepta teza conform căreia funcționarul public are recunoscut dreptul la contestație în faza administrativ prealabilă și în nici un caz nu pot fi decelate criterii obiective care ar justifica discriminarea între funcționarii publici din sistemul personalului MAI .
Față de cele ce precedă, Curtea constată că în mod nelegal pârâtul nu a soluționat în termenul prevăzut de lege contestația răpind nejustificat și negând în substanță dreptul la contestație recunoscut de lege reclamantului.
Cu toate acestea, Curtea reține că sub aspect procesual drepturile procesuale ale reclamantului nu sunt afectate, deoarece Curtea s-a investit conform art. 61 alin. 3 din L. nr. 360/2002 și ținând seama că reclamantul a parcurs procedura prealabilă chiar dacă aceasta nu a fost finalizată din motivele prezentate mai sus.
De altfel, judecarea acțiunii de contencios administrativ de către instanță prezintă toate garanțiile procesului echitabil prevăzute expres de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și jurisprudența evolutivă în materie a Curții de la S.
2. Critica reclamantului privind nerespectarea principiului autenticității actului, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Prezentarea în proces și comunicarea către reclamant a unei copii conforme cu originalul de pe ordinul de sancționare care are același conținut nu constituie în sine un motiv de nelegalitate cu atât mai mult cu cât acesta respectă și dispozițiile de formă prevăzute expres în art. 62 din O. Mai
400/2004 și ale Anexei nr. 3 al acestuia (f. 64).
Pe de altă parte utilizarea de copii ale ordinului de sancționare este permisă chiar de normele de drept secundar de vreme ce o copie a actului va fi introdusă în dosarul personal al polițistului, apoi un exemplar al actului va fi comunicat și compartimentului financiar al unității (art. 62 alin. 5 și 6 din O.
MAI nr. 400/2004).
Astfel fiind, împrejurarea că la dosar s-a depus o copie a ordinului semnat personal de conducătorul instituției (f. 77-78) și o copie de pe același ordin, de pe cale lipsește semnătura olografă a conducătorului instituției însă care poartă mențiunea de conformitate cu originalul (f. 75-76) nu prezintă nicio relevanță asupra legalității de vreme ce actul după care se atestă că este conform cu originalul poartă semnătura organului emitent.
Astfel fiind, va fi respinsă această apărare.
3. Critica privind nelegalitate actului prin adăugarea la motivarea în drept a dispozițiilor art. 621 din L. nr. 360/2002, normă legală care nu a fost avută în vedere pe parcursul cercetării disciplinare nu conduce prin ea însăși la nevalabilitatea actului.
Este real că potrivit dispozițiilor art. 621 din L. nr. 360/2002 în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, cercetarea prealabilă și consultarea consiliilor de disciplină se dispun și se efectuează imediat după constatarea faptei.
Curtea reține că în sarcina reclamantului nu s-a reținut că abaterea disciplinară cercetată disciplinar deși a fost calificată ca fiind gravă ar fi adus atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist.
Într-o atare situație singura conduită obligatorie pentru autoritatea în drept să dispună asupra cercetării disciplinare este conform textului legal precitat este ca cercetarea prealabilă și consultarea consiliilor de disciplină să se dispună și să se efectueze imediat după constatarea faptei.
Altfel spus, textul legal creează obligații pentru organul competent în materie disciplinară cu privire la procedura disciplinară iar persoanei cercetate îi impune obligația de a se supune unei cercetări disciplinare imediat după constarea faptei tocmai pentru a se stabili cât mai grabnic realitatea și dacă valorile ocrotite de lege și care stau la baza unei atari restricții procedurale au fost lezate riposta să fie cât mai rapidă în scopul reparării imaginii și credibilității și a escaladării și agravării acesteia prin trecerea timpului.
În context, reclamantul nu a furnizat Curții niciun element din care să rezulte că încălcarea acestui text legal, i-ar fi cauzat vătămări ale drepturilor procesuale în faza de cercetare disciplinară, și față de cele c e precedă, Curtea nu a reținut astfel ca pertinentă această apărare a reclamantului.
4. În ceea ce privește nerespectarea condițiilor de formă ale actului administrativ de sancționare disciplinară, respectiv că acesta nu ar fi motivat, că nu a fost efectuată o analiză efectivă a raportului cu propunerea de sancționare a reclamantului prin prisma întregului material al dosarului de cercetare disciplinară, Curtea reține următoarele:
Cu trimitere la dispozițiile art. 62 din O. nr. 400/2004 Curtea reține că actul administrativ de sancționare cuprinde toate elementele cu caracter obligatoriu prevăzute de textul legal.
Altfel spus, între altele, se regăsește menționată descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară, se precizează care sunt prevederile legale care au fost încălcate de polițist și se face mențiune cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist pe parcursul cercetării prealabile și în fața C. de disciplină.
Cât privește această ultimă mențiune, e adevărat că ordinul nu conține în detaliu precizări explicite cu privire la analiza concretă, efectivă și pe larg a motivelor pentru care organul emitent a înlăturat apărările formulate de polițist dar conține precizarea că apărările formulate de reclamant au fost respinse cu trimitere la argumentele evocate de către C. de disciplină al IPJ C. în actul nr.
5. din (...) și respectiv raportul motivat al Ș. IPJ C. nr. 514 din (...).
Prin această manieră de raționament organul emitent a achiesat practic la felul în care au procedat organele implicate în procedura de cercetare disciplinară și le-a confirmat.
Împrejurarea că organul emitent al actului de sancționare nu a adus argumente ori motive proprii, deosebite de cele prezentate de organele de cercetare disciplinară, nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 62 alin. 1 lit. c) din O. MAI deoarece textul nu prevede o atare obligație decât dacă organul de decizie ar avea alte argumente proprii, dacă însă în procesul deliberativ al acestuia nu se iau în calcul alte elemente diferite de cele avute în vedere pe parcursul cercetării disciplinare achiesarea, certificarea și confirmarea motivelor deja prezentate de organele inferioare evidențiate în dosarul de cercetare disciplinară întrunește condițiile prevăzute de textul legal analizat.
Prin aceasta. Curtea nu neagă faptul că organul ierarhic superior, emitent al actului de sancționare, nu ar avea căderea să prezinte propria analiză a acestor aspecte, dar atunci când în cadrul analizei și a procesului deliberativ decide să achieseze la soluțiile deja prezentate în dosarul de cercetare disciplinară, nu duce la concluzia că acest proces deliberativ propriu nu a avut loc. A admite altfel și în sensul propus de reclamant, ar însemna că întotdeauna organul emitent ar trebui să aibă o altă opinie, argumente și motive pentru care, prin premisă, ar înlătura apărările formulate de polițist pe parcursul cercetării disciplinare ceea ce pare absurd, cu atât mai mult cu cât nu acesta a luat contact direct și nemijlocit cu aceste apărări.
Împrejurarea că organul emitent a trimis la ambele acte administrativ prealabile ale cercetării disciplinare pentru prezentarea motivelor pentru care a respins apărările polițistului cercetat și că prin aceste acte s-au propus sancțiuni disciplinare diferite nu conduce neapărat la teza că acesta nu avut în vedere întreaga stare de fapt și de drept reținută de aceste organe administrative.
De asemenea, împrejurarea că actul semnat de ministru a fost întocmit în prealabil de o structură administrativă a acestuia pe baza căruia organul emitent trebuia să rezoluționeze nu înseamnă înlăturarea procesului deliberativ al acestuia și nici că actul de sancționare ar fi trebuie întocmit efectiv de ministrul însuși.
Trebuie notat în context că actul administrativ de sancționare disciplinară, conform art. 62 alin. 4 din O. MAI nr. 400/2004, va fi întocmit conform modelului din Anexa nr. 3 din acest ordin, și va fi redactat prin grija compartimentului de resurse umane, cu respectarea prevederilor legale referitoare la acordarea drepturilor de personal.
Pe cale de consecință și aceste apărări vor fi respinse ca neîntemeiate.
5. Cât privește nerespectarea principiului proporționalității Curtea admite faptul că toate criticile de nelegalitate prezentate de reclamant sunt fondate. A. critică va fi analizată deopotrivă cu celelalte critici vizând legalitatea stabilirii faptei ilicite și a stabilirii sancțiunii disciplinare.
Astfel, conform art. 59 alin. 8 din L. nr. 360/2002 la stabilirea sancțiunii se tine seama de activitatea desfășurata anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
De asemenea, conform art. 39 lit. e) din O. Mai unul dintre principiile pe care C. de disciplină le are în vedere în carul procedurii este, între altele, principiul proporționalității care presupune asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă.
Din această perspectivă, este de observat că prin încheierea nr. 5. din (...)
C. de disciplină a propus în conformitate cu prevederile art. 55, 58 lit. c) din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cum modificările și completările ulterioare și ale art. 17 lit. c) din O. MAI nr. 400/204, sancționarea disciplinară a reclamantului cu sancțiunea disciplinară „amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani"; (f. 71-73).
Cu toate acestea în R. motivat nr. 5. din (...) emis de șeful IPJ C. (f. 83-
84) s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare „destituirea din poliție"; sancțiunea cea mai gravă în economia sancțiunilor disciplinare fără să se justifice în concret elementele prevăzute de art. 59 alin. 8 din L. nr. 360/2002 și care sunt elementele decisive care diferențiază propunerea C. de disciplină de propunerea înaintată organului în drept să aplica sancțiunea.
Reținerea ca decisivă în orientarea propunerii aplicării sancțiunii celei mai grave a faptului că polițistul a fost anterior sancționat tot pentru aspecte ce vizează munca de cercetare disciplinară nu poate fi reținută ca întemeiată.
Și este așa deoarece abaterea disciplinară la care se face trimitere nu mai poate fi avută în vedere la examinarea elementelor ce țin de proporționalitatea aplicării sancțiunii de vreme ce acesta a fost reabilitat.
Astfel, în R. privind cercetarea prealabilă nr. S 1. din (...) în partea finală se menționează că reclamantul nu a mai fost sancționat disciplinare, ceea ce înseamnă că sancțiunea cu mustrare aplicată anterior a fost radiată, de drept, în conformitate cu prevederile art. 70 alin. 1 lit. a) din O. MAI nr. 400/2004.
Nu în ultimul rând este disproporționată și față de caracterizarea profesională a reclamantului efectuată de același organ administrativ (f. 156) și față de mulțumirile scrise și recompensele în bani obținute de reclamant.
În contextul acestei analize, Curtea mai reține că un alt element care a stat la baza propunerii cu sancțiunea „destituirea din poliție"; a fost că reclamantul, spre deosebire de celălalt polițist cercetat în același dosar, a uzat de dreptul de a-și exprima un punct de vedere față de fapta imputată, exercitând în acest sens dreptul la apărare recunoscut și în faza de cercetare disciplinară (art. 49 și urm din O. MAI nr. 400/2002).
A. împrejurare este evidențiată în Raport motivat sub unghiul de analiză al atitudinii manifestată de reclamant în fața C. de disciplină prin depunerea scriptului Întâmpinare care acesta și-a exprimat poziția față de aspectele imputate și propria interpretare a prevederilor legale aplicabile.
Or, față de împrejurarea că persoana găsită direct responsabilă de disfuncționalitățile în activitate care au stat la baza cercetării disciplinare este sancționată cu o sancțiune mai blândă iar reclamantul cu cea mai severă sancțiune numai pentru aceste considerente evocate în precedent, încalcă principiul proporționalității așa cum a fost configurat în cele ce precedă.
Curtea nu neagă faptul că formal într-o astfel de situație șeful IPJ nu ar avea competența legală să facă o atare propunere (art. 54 alin. 2 și art. 55 alin.
1 din O. MAI nr. 400/2004).
Justificarea adăugată prin întâmpinare de către pârât conform căreia neluarea unei astfel de măsuri ferme în acest caz și menținerea reclamantului în funcția pe care o deținea la nivelul IPJ C. ar fi creat premisele generalizării unei asemenea atitudinii în rândul celorlalți polițiști este fără fundament factual și legal.
N.o probă sau alt indiciu în acest sens nu a fost adus spre a contura iminența unei astfel de manifestări colective periculoase pentru ordinea disciplinară de la nivelul unității.
Din această perspectivă, sancțiunea „ destituirea din poliție"; nu are la bază întrunirea tuturor condițiilor impuse de prevederile art. 59 alin. 8 din L. nr. 360/2002.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să se pronunțe dacă sancțiunea propusă de C. de disciplină pe care urma să o aibă în vedere șeful IPJ este și respectă nu numai principiul proporționalității dar răspunde și celorlalte exigențe prevăzute de lege.
Așa cum rezultă din dosarul de cercetare disciplinară și din O. de sancționare disciplinară în sarcina reclamantului s-a reținut abaterea disciplinară prevăzută la art. 57 lit. b) din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului respectiv „. manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege";. S-a reținut în esență că în perioada (...) - (...) reclamantul a manifestat lipsă de sprijin , îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați la P. de P. M., în condițiile în care șeful de post a avut în tutelă ambii ajutori șef de post, faptă prin care polițistul sancționat a încălcat obligațiile ce-i revin din fișa postului nr. S/118637/(...), la rubrica „. și îndatoriri"; - cap . D lit. k) și z), a sarcinilor prevăzute la pct. 1 și 7 din P. de măsuri al IPJ C. - S. de O. P., înregistrat cu nr. 301971/(...).
Așa cum rezultă din dispozițiile pct.-lui 12 alin. 2 din P. de măsuri al IPJ C. - S. de O. P., înregistrat cu nr. 301971/(...) (f. 173-175) ofițerii de poliție rurală care coordonează posturile de poliție sunt obligați și pot da lucrătorilor de la posturile comunale dispoziții și îndrumări în vederea efectuării activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracțiunilor și începerii urmăririi penale.
Reclamantul afirmă eronat că fapta imputată s-ar referi la activități legate nemijlocit de urmărirea penală și instrumentarea dosarelor penale aflate în lucru la postul de poliție aflat sub a sa supraveghere deoarece o atare atribuție este rezervată lucrătorilor posturilor de poliție care își desfășoară activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, aceștia fiind obligați să ducă la îndeplinire dispozițiile acestuia (pct. 12 alin. 1 din P. de măsuri).
F. imputată reclamantului se circumscrie explicit neîndeplinirii atribuției impuse prin P. de măsuri la pct. 12 alin. 2 și se circumscrie activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracțiunilor și începerii urmăririi penale, aspecte care nu se suprapun cu activitatea procurorului ce exercită prerogativele de la alin. 1 ale pct. -ului 12.
Astfel fiind, reținerea deficiențelor manageriale ale șefului postului de poliție M. cu incidență asupra activității menționate la pct. 12 alin. 2 din P. de măsuri se repercutează direct și nemijlocit și asupra ofițerului de poliție rurală desemnat , în speță asupra reclamantului.
În acest context reclamantului nu i s-a reproșat că nu ar fi dat îndrumări de competența exclusivă a procurorului ci doar asupra atribuțiilor de serviciu în conexiune cu activitatea desfășurată la postul de poliție arondat unde s-au găsit grave deficiențe și care în parte sunt imputabile reclamantului, mai precis s-a demonstrat legătura de cauzalitate între omisiune de a îndeplini atribuțiile specifice funcției și rezultatele defectuoase descoperite le P. de P. M. și pentru care a fost sancționat disciplinar și conducătorul acestuia.
În acest sens, C. de disciplină a statuat corect înlăturând apărările formulate de reclamant în etapa cercetării disciplinare evidențiindu-se că deficiențele de ordin managerial ale șefului de post de la P. de P. M. au legătură de cauzalitate cu neîndeplinirea în întregime a atribuțiilor de serviciu ale reclamantului în calitate de ofițer de poliție de la B. de poliție rurală (f. 71-73).
Față de cele ce precedă, sancțiunea propusă de consiliul de disciplină întrunește toate cerințele legale raportat și la abaterea disciplinară săvârșită și la celelalte elemente și împrejurări prevăzute expres la art. 59 alin. 8 din L. nr.
360/2002.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 18 alin. 1 din L. nr. 554/2004 cu aplic. art. 106 alin. 1 din L. nr. 188/1999 și art. 78 alin. 1 din L. nr. 360/2002 să admită în parte acțiunea în contencios administrativ, precizată și extinsă, formulată de reclamantul R. N. N. în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. DE P. J. C. și ca o consecință va dispune modificarea O. nr. I. din (...) emis de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare privind „destituirea din poliție"; cu sancțiunea disciplinară
„amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani";.
Pe cale de consecință, în baza acelorași dispoziții legale și ținând seama că sancțiunea a fost suspendată de drept prin nesoluționarea contestației pe cale administrativă așa cum rezultă din considerentele ce precedă în coroborare cu art. 65 alin. 3 și 6 din O. MAI nr. 400/2004 va fi obligat pârâtul I. DE P. J. C. să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în perioada (...) și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.
Instanța nu a putut admite integral acest capăt de cerere, deoarece reluarea plăților drepturilor salariale ține de reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, însă conform art. 106 alin. 2 din L. nr. 188/1999 o atare dispoziție nu poate fi luată de instanță din oficiu ci condiționat de cererea funcționarului public.
Așa fiind, în absența unei atari cereri se va limita dreptul la despăgubiri constând în drepturile salariale doar până la rămânerea irevocabilă a sentinței. Având în vedere că ambii pârâți au căzut în pretenții, în temeiul art. 274 rap. la art. 277 C. vor fi obligați la plata în solidar a sumei de 2.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 227-229).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ, precizată și extinsă, formulată de reclamantul R. N. N. în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. DE P. J. C. și, în consecință:
Dispune modificarea O. nr. I. din (...) emis de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare privind „destituirea din poliție"; cu sancțiunea disciplinară „amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani";.
Obligă pârâtul I. DE P. J. C. să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în perioada (...) și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.
Obligă intimații la plata în solidar a sumei de 2.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge restul cererilor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 9 februarie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
