Sentința nr. 968/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL S. SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 968/2012
Ședința din data de 05 D. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. C. PRIN P.AR în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - suspendare executare act administrativ OUG nr.1. - cerere de suspendare și excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a cererii formulată de reclamantă, cerere legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru de 7 lei și timbru judiciar de
0,15 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri.
Se constată că pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MFP,
Curtea o va respinge raportat la faptul că reclamanta a solicitat și anularea adresei nr. 351423/(...) emanând de la această instituție.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, în temeiul art. 137 alin 2 Cod proced. civilă o va uni cu fondul și , apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanta C. C. PRIN P.AR în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat în temeiul art. 9, art. II alin. (4), art. 15, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 1), art. 109 alin. (1) și 112 și următoarele din Cod proc. Civ. suspendarea prevederilor art. V din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O. nr. 1., respectiv adresa Nr.351423/(...) emisa de Ministerul Finanțelor Publice, A. N. de A. F., respectiv 11463/(...) emisă de D. G. a F. P. a J. S. precum și toate actele subsecvente acestora, obligarea G. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., respectiv suma de 170 mii lei aferenta comunei C. respectiv restituirea sumei de
170 mii lei, transmisă în bugetul local prin H. nr. 2., obligarea G. R. și M. F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1..
De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. în baza art. 146 Iit. d) și 115 alin. (4) și urm. din Constituție și ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din Legea nr. 4.. Ca urmare a acestei excepții, O. nr. 1. este neconstituțională.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a solicitat suspendarea prevederilor art. V din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice având în vedere următoarele:
Conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei"
Motivele la care face trimitere articolul susmenționat și care sunt prevăzute în art. 14 din normativul amintit sunt următoarele:
Suspendarea executării actului administrativ se realizează doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așa cum stabilește art. 2 lit. (t) din Legea contenciosului administrativ cazurile bine justificate sunt acele "împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Având în vedere faptul că O. nr. 1. a încălcat flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existenta unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgentei emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ.
Mai mult, conform principiilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administrația publică, orice proiect de act normativ necesită consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constitutive și participarea activă a cetățenilor în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
Astfel prevederile articolului susmenționat prevăd că " principiile care stau la baza prezentei legi sunt următoarele: a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative; b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative; c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli: ședințele autorităților și instituțiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condițiile legii; dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice; minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile legii".
Conform "Secțiunii 1 dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din legea susmenționată, autoritatea administrației publice are obligația de a publica un anunț referitor la elaborarea proiectelor de acte normative cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare adoptare de către autoritățile publice. Prin anunț se stabilește o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii și opiniile persoanelor interesate. în cazul dezbaterilor publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează a fi organizare.
Așadar, prima condiție reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită având în vedere că există un dubiu serios asupra legalității acestui act normativ din moment ce, pe parcursul procesului de elaborare, a fost încălcat principiul transparentei și al consultării cetățenilor.
De asemenea, legalitatea art. V din O. nr. 1. a fost pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea G., în prima ședință de guvern, au fost retrase sumele alocate unităților administrativ-teritoriale prin H. nr. 2..
Astfel, fără o analiză prealabilă, fără o argumentare pertinentă, în prima ședință de guvern a fost adoptată această ordonanță de urgentă care afectează comunitățile locale și simplul cetățean având în vedere că sumele alocate prin hotărârea susmenționată erau necesare pentru buna administrare a autorităților locale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și cofinanțările unor proiecte cu finanțare externă.
O dovadă în plus pentru iresponsabilitate ca și neegalitatea adoptării ordonanței de urgentă o reprezintă lipsa justificării acestei măsuri precum și rapiditatea adoptării în prima ședința de guvern, adoptare care nu a avut la bază o cercetare sau o examinare a situației de fapt existente în teritoriu.
De asemenea, a fost îndeplinită și cea de-a doua condiție în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente.
Având în vedere că prevederile art. V din O. nr. 1. stabilește returnarea sumelor alocare unități lor administrativ teritoriale prin H. nr. 2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G. prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 care au avut ca scop plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital. precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, iar această regularizate se realizează în 3 zile de la data intrării în vigoare a O. nr. 1. este evident faptul că respectivele unități administrative, inclusiv subscrisa, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plătii cheltuielilor curente precum și producerea unui prejudiciu material constând în pierderea finanțărilor nerambursabile datorită imposibilității cofinanțării proiectelor.
Prin urmare, având în vedere împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității O. nr. 1. și pentru prevenirea prejudiciului material datorat imposibilității plătii cheltuielilor curente precum și a imposibilității cofinanțării proiectelor cu finanțare externă ce poate duce la respingerea cererii de finanțare pentru astfel de proiecte ajungându-se chiar la suspendarea sau oprirea executării proiectului de finanțare sau retragerea finanțării, fiind îndeplinite condițiile de admitere a cererii de suspendare a executării O. nr. 1..
În ceea ce privește solicitarea anulării actelor emise în vederea aplicării art. V din O. nr. 1. și a actelor subsecvente acestora, a obligării M. F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., a obligării G. R. și M. F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr.
1. a solicitat admitea tuturor solicitărilor având în vedere următoarele:
Recurenta a fost vătămată prin emiterea art. V din O. nr. 15/2010 având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H. nr. 2., sume necesare plătii unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finanțări nerambursabile.
Pe lângă faptul că O. nr. 15/2006 a fost emisă fără o justificare pertinentă, la nici 24 de ore de la învestirea G., fără o analiză în prealabil a situației de fapt din teritoriu, acest act normativ nu a respectat prevederile L. nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administrația publică.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din normativul susmenționat "legea are drept scop: a) să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative; b) să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative; c) să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice"
Or, în cazul de fată, Guvernul României a adoptat o ordonanță de urgentă care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin H. nr. 2. și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparentă, de a-si expune părerea asupra prevederilor unui act normativ care îl afectează.
De asemenea, O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în "Secțiunea 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din același act normativ.
Astfel, în conformitate cu art. 6 al in. (1) din Legea 52/2003 "În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu să-i afișeze la sediul propriu, intr-un spațiu accesibil publicului, și să-i transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații".
Mai mult, acest anunț trebuia să fie publicat cu cel puțin 30 de zile supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice și trebuie să aibă atașat o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus.
Or, în cazul de fată adoptarea ordonanței de urgentă a fost privată de orice transparentă, iar acest lucru s-a răsfrânt atât asupra unităților administrativ teritoriale care erau menționate în H. nr. 2., cât și asupra cetățenilor de rând.
Pe lângă faptul că O. nr. 1. nu a avut o notă de fundamentare pertinentă, aceasta nici nu a fost adusă la cunoștință publicului spre dezbatere, situație care evident s-a concretizat în emiterea unui act normativ fără un feedback din partea cetățenilor și a unităților administrativ teritoriale afectate cu privire la aplicabilitatea acesteia și a efectului pe care îl are intrarea sa în vigoare.
Având în vedere că H. nr. 2. s-a bazat pe o notă de fundamentare, pe o cercetare în prealabil și pe analize care să stabilească situația de fapt concretă din teritoriu, ordonanța de urgentă aprobată imediat după investire, și mai ales fără justificare nu poate fi considerată legală.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (8) din Legea nr.
52/2003 "în toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuție". Prin urmare, autoritățile emitente au avut obligația de a analiza recomandările referitoare la proiectul de act normativ și nu pot deroga de la asigurarea transparentei decizionale.
Având în vedere că O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea atât a C. cât și a transparentei decizionale, toate actele emise în baza acestui act normativ au fost nule, și prin urmare a solicitat anularea tuturor actelor emise în baza art. V. din ordonanța, precum și a actelor subsecvente acestora, obligarea M. F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., din care au fost returnați 170 mii lei, a obligării G. R. și M. F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1., și a obligării G. R. și M. F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O. nr. 1..
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. a considerat că aceasta este admisibilă și întemeiată pentru următoarele motive:
A mai solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile art. 29 pct. 1) din Legea nr. 4., că această excepție are legătură cu soluționarea cauzei având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată se urmărește acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin O. nr. 1., anularea unor acte emise în temeiul acestui act normativ, obligarea restabilirii situației anterioare intrării în vigoare a ordonanței și obligarea la stoparea emiterii unor acte normative care să pună în aplicare ordonanța și care să ne aducă o nouă vătămare.
Motive cu privire la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. V din
O. nr. 1. pentru încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție:
Având în vedere prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție conform cărora
"G. poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora" a rezultat trei condiții care trebuiau să fie îndeplinite în momentul adoptării unei ordonanțe de urgentă, respectiv: existenta unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenta să fie motivată în cuprinsul ordonanței;
Această interpretare a fost confirmată și de Curtea Constituțională prin D.
255 din (...).
Astfel, așa cum a reținut și Curtea Constituțională "chiar sub imperiul reglementării constituționale anterioare în materie, Curtea, referindu-se la cazul excepțional, de care depindea legitimitatea constituționala a adoptării unei ordonanțe de urgentă, a statuat că acesta este definit în raport cu necesitatea și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public (D. nr.65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr.129 din 28 iunie 1995). Cu aceeași finalitate, a definirii cât mai precise a cazului excepțional, Curtea a precizat că de esența acestuia este caracterul obiectiv, în sensul că existenta sa nu depinde de voința G. care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgentă (D. nr.83 din 19 mai
1998, publicata în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr.v211 din 8 iunie 1998)".
Chiar dacă Curtea Constituțională a făcut referire, inițial, la forma nerevizuită a art. 115 alin. (4) din Constituție prin care se prevedea că G. poate adopta ordonanțe de urgentă în "cazuri excepționale", acesta argumentează că forma în vigoare a articolului susmenționat ce face referire la "situații extraordinare" exprimă un grad și mai mare de abatere de la obișnuit.
Astfel, Curtea constituțională a atras atenția asupra faptului că "însuși G., în art. 2 lit. a) din O. de urgentă nr. 2. privind S.ul Național de M. al S. de U., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.361 din 26 aprilie 2004, a definit situația de urgentă în termeni similari celor utilizați de Curte, și anume ca eveniment excepțional, cu caracter non-militar care prin amploare și intensitate amenință viata și sănătatea populației, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate".
Având în vedere cele susmenționate Curtea Constituțională a argumentat care este înțelesul expresiei "situații excepționale", stabilindu-se în atare condiții limitele constituționale în care G. poate emite ordonanțe de urgentă.
Motivarea care se regăsește în preambulul O. nr. 1. nu reprezintă o justificare pertinentă care să determine G. să adopte această ordonanță cu respectarea C..
Astfel, susținerile din preambulul O. nr. 1. conform cărora "H. G. nr. 2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ- teritoriale, care nu poate fi aplicată de acestea, deoarece nu înregistrează arie rate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare" nu sunt pertinente, nu sunt fundamentate pe analize reale din teritoriu și nu pot constitui "situație extraordinară" în sensul C..
Pe de o parte nu s-a precizat și nici nu se face distincție între unitățile administrativ teritoriale pentru care poate fi aplicată hotărârea și cele pentru care nu poate fi aplicată întrucât nu au înregistrat arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, iar pe de altă parte acesta nu este decât o măsură luată de G. ca urmare a voinței acestuia, și nu ca urmare a unui factor extern și obiectiv.
De asemenea, nu se încadrează în categoria de "situație extraodinară" în sensul C. nici argumentele conform cărora adoptarea O. nr. 1. a luat în considerare "presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției R. la bugetul comunitar", având în vedere exprimările la mod general al acestora, fără identificarea unei împrejurări ce iese din sfera obișnuitului.
Mai mult, nu poate fi reținută nici oportunitatea adoptării O. nr. 1. având în vedere și susținerile C. C. în decizia nr. 255 din (...) conform cărora "invocarea elementului de oportunitate, prin definiție de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficientă contributivă determinantă a urgentei, ceea ce, implicit, îl convertește în situație extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi, de oportunitate, în a căror considerare, de altfel, reglementarea în cauza a fost adoptată pe calea ordonanței. Î. însa asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situației extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situație, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natura să creeze dificultăți insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituționalitate - situația extraordinara -, a cărui respectare este prin definiție supusa controlului C., să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil",
În considerarea celor de preced a solicitat să se dispună, în baza art. 29 pct. (4) din Legea nr. 4., sesizarea C. C. privind excepția de neconstituționalitate vizând art. V din O. nr. 1..
În drept și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile C., L. nr. 5212003, L. nr. 55412004, L. 4., H. nr. 2., C. de procedură civilă și orice alte acte normative incidente.
Reclamanta a formulat extindere de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză a D. G. a F. P. S. unul din actele ce fac obiectul cererii de anulare este și dresa nr. 21772/2012 prin care s-a solicitat returnarea sumelor,
D. S. fiind emitentul acestei adrese.
Prin precizarea de acțiune reclamanta a arătat că înțelege sa renunțe la petițele A, B3 și B4, la susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. V din OUG 1.. Pețitul B îl susține în continuare așa cum a fost formulat, respectiv anularea adresei D. S. nr. 21772/(...) și a tuturor actelor subsecvente acesteia
De asemenea a arătat că înțelege să reformuleze și să completeze pețitul B2 după cum urmează: "Anularea adresei emisa de M. F. P. nr.351423/(...) în aplicarea art. V din OUG 1., precum și obligarea M. F. P. la deschiderea creditelor bugetare și la efectuarea tuturor operațiunilor necesare returnării sumelor de bani acordate Comunei C. prin HG 2. în condițiile OUG 1. așa cum a fost modificata prin H. C. C. nr. 558/(...)" .
In fapt: în aplicarea prevederilor OUG 1. Ministerul Finanțelor Publice a formulat i comunicat către D. S. adresa cu numărul 351423/(...) prin care a solicitat D. S. sa dispună masurile necesare returnării tuturor sumelor acordate autoritarilor publice HG nr.2.. Prin H. C. C. nr. 558/(...) a fost cenzurat art. V din OUG nr. 1. în sensul în care returnarea sumelor de către autoritățile publice locale nu se impune în situația în care acestea ar fi probat existenta unor arierate mai mari de 90 de zile.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și prevederile Hotărârii C. C. nr.558/(...) și luând în considerare și argumentația susținuta în cererea introductiva precum și actele depuse în probațiune consideră că precizările susținute în prezenta cerere se impun și sunt intru totul întemeiate.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă invocând inadmisibilitatea cererii de suspendare a O. nr.l5/2012- f.28, 29.
Î.-adevăr, art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ nu și o ordonanța a G.. Astfel art.14 din lege prevede că "persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond" iar art.l5 prevede că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat". Referindu-se la cererile de suspendare adresate instanțelor de contencios administrativ, Legea nr.554/2004 prevede posibilitatea solicitării suspendării doar a actelor administrative, categorie de acte din care, potrivit definiției date acestei sintagme de art.2 alin. 1 lit.c din lege, nu fac parte și Ordonanțele de urgentă adoptate de Guvernul României.
Pârâtul a mai precizat că, potrivit art.l15 din Constituția R., republicată, în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul
României poate adopta ordonanțe de urgență, care nu sunt acte administrative ci acte normative cu putere de lege. Î.-adevăr, preluând dispozițiile constituționale ale art.126 alin.(6), Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale (art. 9 din lege), însă această procedură specială nu schimbă natura juridică a ordonanțelor de urgență, acestea nefiind incluse în sfera actelor administrație.
Menționează faptul că unica autoritate de jurisdicție constituțională în
România este Curtea Constituțională, iar Constituția și Legea nr.4. privind organizarea și funcționarea C. C., republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competenta de a suspenda dispozițiile ordonanțelor. Cu atât mai mult, precizăm că nici instanțele de contencios administrativ nu pot avea competența de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a G..
De altfel, acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor G. sunt reglementate distinct, prin dispozițiile speciale ale art.9 din Legea nr.554/2004, care reglementează o procedură diferită față de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor, fiind de strictă aplicare și interpretare. Drept urmare, consideră capătul de cerere privind suspendarea Ordonanței de urgentă a G. nr.l5/2012 ca fiind inadmisibil și solicită să fie respins în consecință.
În subsidiar, în situația în care s-ar admite cererea de sesizare a C. C., a precizat că punctul de vedere al G. R. asupra excepției de neconstituționalitate va fi completat și prezentat C. C., sub semnătura primului-ministru, potrivit dispozițiilor art.30 alin.l3 din Legea nr.(...) privind organizarea și funcționarea C. C., republicată.
Pârâtul M. F. P. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii .
Pârâtul a arătat că în fapt, reclamanta a solicitat, suspendarea prevederilor art. V din OUG nr. 1. privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 1., respectiv adresa nr. 19847/09 emisa de Ministerul Finanțelor Publice, A. N. de A. F., D. G. a F. P. a județului S. și toate actele subsecvente emiterii acestora; obligarea M. F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din OUG nr. 1., din care au fost returnați 170 mii lei; obligarea G. R. și M. Finanțele P. de a emite acte administrative care sa conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din OUG 1..
De asemenea a arătat că reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 1. prin raportare la dispozițiile art. 146 lit d) și
115 alin (4) și următoarele din Constituție și al art. 1,2,3,10 și 29 din Legea nr.
4..
Pe cale de excepție, pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive a M. F. P., motivat de împrejurarea ca acesta, nu este nici emitentul OUG 1. (raportat la excepția de neconstituționalitate ridicata)
Astfel, conform principiului constituțional instituit la art. 108, în exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul României adopta hotărâri și Ordonanțe.
În cazuri excepționale, cum este și cel din speța, guvernul R. emite în virtutea principiului constituțional al delegării, conform legii speciale de abilitare a guvernului de către parlamentul R. și ordonanțe de urgenta precum este cazul OUG 1..
Ministerele, prin urmare, și cel al finanțelor publice, sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează politica guvernamentala în domeniile de activitate ale acestora.
Printre atribuțiile M. F. P. prevăzute de HG nr. 34 din 22 ianuarie 2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P. nu se enumera și aceea de legiferare în cazuri de urgenta, pentru a avea competenta sa emită ordonanțe de genul celei din speța.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. A constatat că reclamanta nu a indicat actele administrative emise de paratul în cauza cu care s-a îndeplinit procedura de citare, respectiv Ministerul
Finanțelor Publice pe care le contesta și nici nu a indicat demersul sau pentru anularea acestora, astfel ca acțiunea este inadmisibila.
Temeiul juridic al acțiunii art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu este susținut prin motivele acțiunii, astfel ca în lipsa acestora acțiunea este inadmisibila.
Având în vedere împrejurare ca O. de urgenta nr. 15 din 8 mai 2012 privește stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, vizează interesul general public și constituie situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, prin urmare, în opinia pârâtei aceasta a fost emisa cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituția R.
De altfel, reclamantei, prin HG nr. 255 din 3 aprilie 2012 i-a fost alocata o sumă din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru a fi utilizata cu prioritate pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. Dar, întrucât, suma alocata nu a fost utilizata pana la data intrării în vigoare a OUG 1., prin acest act normativ, s-a dispus regularizarea cu bugetul de stat a sumelor neutilizate prin restituirea acestora de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat în contul în care acestea au fost încasate, cu titlu de sume defalcate din taxa pe valoare adăugata încasata potrivit HG nr. 2., ca ne utilizata.
Fiind vorba despre o suma alocata de la bugetul de stat, aceasta, trebuia utilizata de către ordonatorul principal de credite al autorității locale doar în scopul pentru care a fost alocata, respectiv, pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. Î., pana la data retragerii sumei alocate de la bugetul de stat, reclamanta nu a dat destinația legala sumei primite, aceasta, în opinia pârâtei, a fost retrasa, fără încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.
În ceea ce privește suspendarea executării art. V din OUG nr. 1. și excepția de neconstituționalitate a art. V din OUG nr. 1., a solicitat sa se constate ca aceste petițe sunt neîntemeiate, aceasta întrucât pe de o parte, reclamanta nu a indicat nici un temei juridic al acestor pețite iar pe de a alta parte în excepția invocata nu a adus nici un argument are sa determine neconstituționalitate față de art. 146 lit d) și a . 115 alin (4) și următoarele din Constituția R.
Analizând acțiunea formulată, Curtea reține următoarele:
Reclamanta U. Administrativ Teritorială comuna C. a solicitat suspendarea prevederilor Art. V din OUG nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al F. P., anularea actelor emise în vedere aplicării art. V din OUG nr.1. respectiv adresele nr. 351423/(...) emisă de M. F. P. - A. și 11463/(...) D. S., precum și toate actele subsecvente ale acestora, obligarea Ministerul Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicarea a prevederilor art. V din OUG nr.1., obligarea G. R. și Ministerul Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare. De asemenea a fost invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 1..
În legătură cu excepția de neconstituționalitate instanța reține că prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 mai 2012 iar la data de 24 mai 2012 Curtea Constituțională a R. a pronunțat D. nr. 558 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin.1 teza 1 din OUG nr. 1. „ constatând că dispozițiile art. V alin.1 teza 1 din OUG nr. 1. care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin HG nr. 2. și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabile până la data intrării în vigoare a OUG nr. 1. ";
Prin urmare față de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 4., cauza urmează a fi soluționată în raport de decizia C. C. nr. 558/(...), neimpunându-se sesizarea C. C..
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită suspendarea OUG nr.1., instanța reține că sediul materiei se află în dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.
554/2004 ce prevăd posibilitatea de a se solicita suspendarea unui act o dată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă, însă numai în situația în care se contestă un act administrativ așa cum este el definit de art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, și nu o ordonanță a guvernului.
Ori, din categoria actelor administrative nu fac parte și ordonanțele de urgentă adoptate de Guvernul României și prin urmare cerea de suspendare a
OUG nr. 1. este inadmisibilă.
În ceea ce privește solicitarea de anulare a actelor emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 1. și actelor subsecvente ale acestora instanțe reține că în fapt acesta se referă la adresa nr. 351423/(...) emisă de MFP și 11463/(...) emisă de D. S. prin care reclamantei i s-a solicitat să ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. V din OUG 1..
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Alin. 5 al aceluiași articol prevede expres că această acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prin urmare, o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe nu se poate prevala de acțiunea în contencios administrativ prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 decât dacă pețitul principal al acesteia este acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
În speță, obiectul principal al acțiunii este anularea unor înștiințări emise de MFP respectiv D. G. a F. P. a județului S., care însă nu sunt acte administrative în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci, așa cum chiar reclamanta se referă la acesta, simple înștiințări.
Totodată, obiectul principal al acțiunii este și imprecis, respectiv anularea tuturor actelor subsecvente acestor înștiințări.
Nu în ultimul rând, deși se solicită anularea unui act emanând de la D. S., reclamanta nu a înțeles să împrocesueze și această parte pentru ca hotărârea să- i fie opozabilă.
Întocmai ca în cazul oricărei alte acțiuni care se judecă potrivit regulilor procedurii civile, acțiunea civilă trebuie să aibă un obiect care să întrunească cerințele, inter alia, de a fi precis și concret, condiții care, însă, lipsesc în speță. în funcție de acest obiect concret se analizează și alte condiții de exercițiu ale acțiunii civile (în sensul său larg, dat de procedura care i se aplică), cum ar fi, exemplu gratia, interesul în promovarea acțiunii, care ar avea o importanță hotărâtoare în prezenta cerere, neputându-se concepe ca reclamanta comuna C. să profite material, concret, în raport cu fiecare din toate actele emise în vederea aplicării art. V din O. de urgență a G. nr.1. subsecvente înștiințării, după cum și- a formulat pețitul.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantei, concepută atât ca o acțiune împotriva unor înștiințări care nu sunt acte administrative, cât și ca o acțiune împotriva unor acte neprecizate (prin citație, instanță a cerut reclamantei precizări sub acest aspect), este neîntemeiată în condițiile în care obiectul principal nu se referă la un act administrativ concret, în raport de care să se analizeze și condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Față de motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că criticele formulate de reclamante vizează exclusiv OUG nr. 1. și ca atare reclamanta nu a făcut dovada vătămării într-un drept sau într-un interes legitim ca urmare a faptului că D. S. i-a solicitat reclamantei să ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. V din OUG 1..
Așa fiind excepția de inadmisibilitate invocată pentru lipsa procedurii prealabile este neîntemeiată întrucât că reclamanta nu a înțeles să atace un act administrativ ci dimpotrivă un refuz nejustificat ( deschiderea creditelor bugetare și efectuarea operațiunilor necesare returnării sumelor de bani care au fost acordate reclamantei nefiind incidente prevederile art. 7 din Legea nr.554/2004 ci dimpotrivă privește cererile introduse de cei vătămați prin ordonată sau dispozițiile din aceasta).
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din OUG nr.1., instanța reține că esențial pentru soluționarea acesteia este de a analiza rațiunea adoptării acestui act normativ.
Din chiar expunerea de motive ce constituie preambulul OUG nr. 1. rezultă că la adoptarea acesteia s-au avut în vedere presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din Fonduri Europene.
Cu referire directă la prevederile art. V din OUG nr.1. s-a avut în vedere că dispozițiile HG nr.255 /2012 privind alocarea unui sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția guvernului prevăzută în Bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale, nu poate fi aplicată în cazul celor care nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din foruri externe nerambursabile care necesită cofinanțare dispunându-se prin actul normativ în discuție ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a OUG nr.1. să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
Ulterior prin D. nr. 558/(...) s-a constat ca fiind constituțională prevederea Art. V, alin.1 teza 1 în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin HG nr.2. și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a OUG nr. 1..
Cu alte cuvinte în ceea ce o privește pe reclamantă prin raportare la decizia
C. C. rezultă că prevederile art. V din OUG nr.1. sunt constituționale și prin urmare capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor în sumă de 170.000 lei este neîntemeiat urmând a fi respins.
Nu în ultimul rând capetele de cerere privind obligarea pârâților la emiterea unor acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din OUG nr. 1. sunt neîntemeiate pentru aceleași rațiuni mai sus arătate.
În concluzie cererea reclamantei urmează a fi respinsă în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂREȘTE
Respinge acțiunea precizată de reclamanta U. administrativ teritorială C. C. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., str. A. nr. 17, sector 5, cod 0. și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B., P-ța V. nr.1, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER
M. H. D. C.
Thred./M.H./ 5 EX./ (...)
