Dispoziţie de încetare a plăţii indemnizaţiei de şomaj pentru refuzul unor locuri de muncă.
| Comentarii |
|
Necesitatea ca dispoziţiile de repartiţie să fi fost comunicate celui interesat. Anularea actului administrativ
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5884 din 1 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr.1354 din 07.02.2014, pronunţată în dosarul nr.... al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.B.M. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE munca CLUJ şi s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1854/15.03.2013 emisă de A.J.O.F.M. Cluj. Totodată, a fost obligată pârâta la plata indemnizaţiei de şomaj în cuantumul stabilit prin Dispoziţia nr. 6534/2012 până în luna august 2013; s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin acţiunea sa, reclamantul M.B.M. în contradictoriu cu pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA CLUJ a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 1854 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la plata indemnizaţiei de şomaj în cuantumul stabilit prin Dispoziţia nr. 6534 (nedatată) „privind stabilirea dreptului la indemnizaţie de şomaj" a AJOFM Cluj până în luna august 2013 inclusiv, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin Dispoziţia 6534 a AJOFM Cluj s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj acordat începând cu 22.08.2012 în cuantum de 516 lei, pe o durată de 12 luni.
Prin Dispoziţia nr. 1854 emisă de AJOFM Cluj s-a dispus, începând cu data de 15.03.2013, încetarea indemnizaţiei de şomaj acordată reclamantului, având ca temei legal art. 44 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu completările şi modificările ulterioare, motivul încetării indemnizaţie de somai fiind „refuz loc de muncă”.
Învederează reclamantul că nu se regăseşte în niciuna din situaţiile limitative arătate de lege, încetarea acordării indemnizaţiei de şomaj fiind o măsură luată unilateral şi abuziv de către conducătorii instituţiei pârâte, pentru motive de ordin personal, care nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale.
Învederează că încetarea indemnizaţiei de şomaj, pe motiv că ar fi refuzat ridicarea repartiţiilor, este un total neadevăr şi totodată un abuz grav săvârşit de către funcţionarii din cadrul AJOFM Cluj, fiindu-i astfel încălcat dreptul la asigurările sociale, drept garantat chiar de art. 1 din Legea 76/2002, „în România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de munca, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj drept garantat de art. 41 alin. 2 din Constituţia României: „salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială”.
Arată că susţinerile pârâtei din cuprinsul dispoziţiei de încetare a indemnizaţiei de şomaj, cum că ar fi refuzat un loc de muncă, pe lângă faptul că sunt nelegale nu pot fi susţinute, aşa cum rezultă din copiile de pe cartea de muncă , a avut o activate în câmpul muncii neîntreruptă încă din anul 1989 şi până la stabilirea dreptului la indemnizaţie de şomaj, fiind o persoană care a cotizat la bugetul asigurărilor sociale, şi nu numai, mai mult de 20 de ani.
Astfel, cotizarea la bugetul de stat al asigurărilor sociale face ca indemnizaţia de şomaj să reprezinte o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă. De această compensaţie beneficiază toţi asiguraţii care şi-au îndeplinit obligaţia de plată a contribuţiilor de asigurări pentru şomaj, fiind astfel şi dreptul subsemnatului, care fac parte din categoria arătată mai sus, să beneficiez de această indemnizaţie de şomaj.
De acordarea sau încetarea indemnizaţiei de şomaj se poate dispune doar în condiţiile legii şi consideră că un funcţionar al acestei agenţii nu ar trebui să poată dispune în mod discreţionar, aşa cum s-a întâmplat în cazul său, evocând dispoziţii legale, dispoziţii pe care ea însăşi le încalcă, fără a avea vreo reţinere şi fără a se întreba dace acest abuz săvârşit împotriva subsemnatului ar putea avea o înrâurire nefastă şi asupra altor persoane, în speţă familia mea.
Încetarea acordării indemnizaţiei de şomaj a făcut ca familia sa să se afle într-o stare gravă de insecuritate la momentul emiterii dispoziţiei de încetare a şomajului, văzându-se lipsită de cele necesare subzistenţei, actualmente indemnizaţia de şomaj fiind singura sursă de venit pentru familie.
Apreciază că daunele morale solicitate sunt justificate, deoarece prin încetarea şomajului în mod brusc s-a adus o atingere existenţei fizice a familiei, integrităţii corporale şi sănătăţii.
Pârâta Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Munca Cluj, prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
Urmare a dobândirii calităţii de şomer indemnizat, reclamantului M.B.M. ii revin şi anumite obligaţii în conformitate cu art. 41 din Legea 76/2002 actualizată, obligaţii pe care acesta le-a încălcat, ducând în cele din urma la încetarea indemnizaţiei de şomaj cu data de 15.03.2013 emiţându-se în acest sens Dispoziţia nr.1854. Obligaţiile ce-i reveneau reclamantului, pe care acesta le-a încălcat sunt obligaţii cu caracter imperativ asa cum de altfel sunt precizate şi în art.18 alin (1) din HG 377/2002 pentru aprobarea Procedurilor privind accesul la masurile pentru stimularea ocupării forţei de munca, modalitatile de finanţare şi instrucţiunile de implementare a acestora.
Deşi avea aceasta obligaţie, iar AJOFM Cluj i-a pus la dispoziţie un număr de 3 repartiţii la data la care s-a prezentat la viza lunara, reclamantul le-a refuzat în mod nejustificat.
Odată cu refuzul nejustificat de a ridica cele 3 repartiţii de încadrare intr-un loc de munca aflat în concordanta cu pregătirea reclamantului, s-a
încălcat art.44 lit şi urmare a acestui fapt s-a emis adresa nr.3146/18.03.2013, prin care pârâta a transmis decizia de încetare a şomajului rezultat a refuzului de ridicare a repartiţiilor în conformitate cu prevederile art44 din Legea nr.76/2002 actualizata.
A mai reţinut tribunalul că prin Dispoziţia 1854 emisă de instituţia parata s-a dispus, începând cu data de 15 martie 2013, încetarea indemnizaţiei de şomaj acordată reclamantului, având ca temei legal art. 44 din legea 76 /2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, motivul încetării indemnizaţiei de şomaj fiind „refuz loc de muncă”.
Instanţa a reţinut că potrivit articolului 44 din legea 76/2002 încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj acordata beneficiarilor are loc la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de munca conform pregătirii sau nivelului studiilor sale. Potrivit articolului 25 din Normele de aplicare a Legii 76/2002, prin refuz nejustificat prevăzut la art. 4 pct. d din lege se înţelege situaţia în care beneficiarul indemnizaţiei de şomaj nu acceptă soluţiile legate de încadrarea în muncă sau după caz calificarea sau recalificarea sa, oferite pe baza consilierii şi medierii, precum şi situaţia în care nu a prezentat dovada prevăzută la art 41 al. 1-2 din lege.
Instanţa a reţinut că reclamantului i-au fost prezentat cele trei dispoziţii de repartizare şi anume Dispozitia din data de 14 martie 2013 , Dispozitia din 14 martie 2013 şi 811 din 14 martie 2013.( f 33-35) Toate aceste trei dispoziţii de repartizare erau pentru meseria de agent de vânzări, care apare ca trecuta în cartea de muncă a reclamantului. Pe aceste dispoziţii de repartizare apare scris ca „reclamantul a refuzat să se prezinte la sediul instituţiei parate din dispoziţia directorului executiv pentru a ridica repartiţiile pe locurile de muncă vacante existente în baza de date a acesteia”. Apare scris pe aceste decizii data refuzului ca fiind 15 martie 2013, însă aceste menţiuni nu poartă nicio ştampilă şi de asemenea nu apare numele persoanei încadrate în cadrul acestei instituţii care să dea o certitudine cu privire la oficialitatea acestui înscris. Pe de altă parte, reclamantul a făcut dovada în şedinţa publica din data de 18 octombrie 2003 ca în data de 14 martie 2013 la orele 15:18 a primit un mesaj pe telefonul sau ( f 67) prin care apare că este convocat în audienţă la directorul AJOFM Cluj pentru data de 15 martie la 11:00, insa Instanţa apreciaza ca acest sms nu poate echivala cu o comunicare oficiala a unui inscris, cu atat mai mult cu cat nu se poate face dovada refuzului repartiţiilor nici în cadrul acestei presupuse audiente. De nicăieri nu rezulta faptul ca reclamantului i-au fost comunicate oficial aceste decizii, desi Instanţa i-a pus în vedere acest aspect paratei (f 69) şi ca acesta a refuzat nejustificat să se încadreze într-un loc de munca, aceasta cu atat mai mult cu cat reclamantul contesta primirea acestor decizii.
Aşa fiind, în raport pe toate concluziile anterior menţionate, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada de către instituţia pârâtă a comunicării oficiale a acestor dispoziţii către reclamant şi prin urmare nu se poate reţine refuzul nejustificat al reclamantului de a se încadra într-un loc de muncă.
În acest context, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 acţiunea reclamantului a fost considerată întemeiată şi a fost admisă, mai puţin capătul de cerere privitor la acordarea de daune morale în cuantum de 100 mii lei în condiţiile în care instanţa a apreciat că anularea actului administrativ solicitat precum şi obligarea paratei la plata indemnizatiei de somaj pana în luna august 2013 (data expirării dreptului la şomaj potrivit Dispoziţiei 6534/2012- f 7) este o reparaţie suficientă şi adecvată faţă de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA CLUJ solicitând casarea sentinţei civile nr. 1354/2014 pronunţata de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. ... ca nefondata şi netemeinica şi admiterea recursului asa cum este el formulat.
În motivarea recursului pârâta a arătat că la data de 22.08.2012 d-lui M.B. i s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj ca urmare a incetarii contractului individual de munca de la S.C. D. SRL în baza art. 65 din Legea 53/2003 cu modificările şi completările ulterioare. Urmare a stabilirii dreptului la indemnizaţia de şomaj acestuia ii reveneau obligaţiile prevăzute de art. 41 din Legea 76/2002 dupa cum urmează:
a) sa se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt
solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de munca la care sunt înregistrate, pentru a
primi sprijin în vederea încadrării în munca;
b) sa comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de munca la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;
c) sa participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare
profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de munca la care sunt înregistrate;
d) sa caute activ un loc de munca.
e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. în situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
De asemenea potrivit art. 5 pct. IV respectiv art. 5 pct IV ind. 1 se precizează faptul ca şomerul este IV. şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;
b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru
prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi
autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;
d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.
IV ind. 1. şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.
Coroborând cele doua texte de lege rezulta în mod clar şi explicit faptul ca toate persoanele care beneficiază de indemnizaţia de şomaj trebuie sa-si caute activ un loc de munca iar în cazul în care i se găseşte acestuia un loc corespunzător sa nu-l refuze în mod nejustificat. în cazul nostru domnului M.B.M. i s-au găsit mai multe locuri de munca conform pregătirii sale şi în conformitate totodată cu felul muncii prestate anterior pierderii locului de munca de către acesta. În dorinţa de a-l sprijini pe acesta de a-si gasi un nou loc de munca a fost convocat la sediul A.J.O.F.M. Cluj pentru a-i comunica repartiţiile la mai multe societăţi comerciale care aveau locurile de munca disponibile. Aceasta activitate de identificare a locurilor de munca disponibile pentru persoanele aflate în indemnizaţie de şomaj este o obligaţie a A.J.O.F.M. Cluj în vederea sprijinirii reintegrării acestora pe piaţa forţei de munca. Asa cum amintea mai sus aceasta obligaţie revine şi persoanelor beneficiare a indemnizaţiei de şomaj de a-si caută activ un loc de munca. Ori în cazul nostru reclamantul nu doar ca nu si-a îndeplinit aceasta obligaţie mai mult prin atitudinea acestuia a refuzat ajutorul oferit de către A.J.O.F.M. Cluj. Acest refuz a fost consemnat atat prin declaraţia acestuia la alin 2 în care recunoaşte ca a refuzat primirea repartiţiilor cat şi prin declaraţia unui martor independent existent în acel moment la data refuzului domnului M.B.M..
În acest sens consideră ca este vorba despre rea credinţa din partea reclamantului prin refuzul dispoziţiilor de repartiţie la cei 3 agenţi economici identificaţi de către A.J.O.F.M. Cluj.
Din documentele pe care le anexează se poate observa reaua credinţa a reclamantului cat şi lipsa de respect faţă de A.J.O.F.M. CLUJ.
Punerea la dispoziţie a repartiţiilor poate fi interpretata prin insasi refuzul nejustificat al reclamantului de a lua aceste dispoziţii, refuz recunoscut de către acesta în declaraţia acestuia.
Fata de acele mai sus-menţionate în care onorata instanţa a omis sa se pronunţe şi asupra întregului probatoriu administrat de către A.J.O.F.M. Cluj (declaraţia domnului M.B.M., respectiv a domnului P.P. care a relatat cu acurateţe în declaraţia lui refuzul şi comportamentul reclamantului) solicită casarea sentinţei civile ca netemeinica şi nefondata şi admiterea recursului iar ca urmare a admiterii recursului menţinerea ca legala şi temeinica a Dispoziţiei nr. 1854 emisa de către A.J.O.F.M.
Cluj.
În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri, în copie: declaraţia data de către dl. P.P.; dispoziţiile de repartiţie nr. 808,811,814 din data de 14.03.2013 si nr. 815/15.03.2013; dispoziţia nr. 1854/15.03.2013 privind încetarea indemnizaţiei de şomaj; declaraţia dată de M.B..
Analizând recursul declarat, Curtea reţine următoarele:
La data de 22.08.2012 s-a stabilit în favoarea reclamantului M.B. dreptul la indemnizaţia de şomaj ca urmare a încetării contractului individual de muncă în baza art. 65 din Codul muncii.
Prin Dispoziţia 1854 emisă de pârâtă s-a dispus încetarea, începând cu data de 15 martie 2013, indemnizaţiei de şomaj acordată reclamantului, în temeiul art. 44 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, motivul încetării indemnizaţiei de şomaj constituindu-l refuzul unui loc de muncă.
În conformitate cu art. 44 din Legea nr. 76/2002, încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj acordată beneficiarilor are loc la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor sale.
Art. 25 din Normele de aplicare a Legii nr. 76/2002 prevede că prin refuz nejustificat prevăzut la art. 44 pct. d din lege se înţelege situaţia în care beneficiarul indemnizaţiei de şomaj nu acceptă soluţiile legate de încadrarea în muncă sau după caz calificarea sau recalificarea sa, oferite pe baza consilierii şi medierii, precum şi situaţia în care nu a prezentat dovada prevăzută la art. 41 al. 1-2 din lege.
Pârâta recurentă a prezentat reclamantului trei dispoziţii de repartizare: Dispoziţia din 14 martie 2013, Dispoziţia din 14 martie 2013 şi Dispoziţia din 14 martie 2013, fiecare pentru poziţia de agent de vânzări, menţionată în cartea de muncă a reclamantului.
Pe dispoziţii apare menţiunea că „reclamantul a refuzat să se prezinte la sediul instituţiei pârâte din dispoziţia directorului executiv pentru a ridica repartiţiile pe locurile de muncă vacante existente în baza de date a acesteia”. Data refuzului este menţionată ca fiind 15 martie 2013, însă menţiunile scrise nu fac vorbire despre persoana autoare şi nu sunt însoţite de vreo ştampilă a instituţiei.
Conform celor reţinute de tribunal, în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2003 s-a făcut dovada de către reclamant că în data de 14 martie 2013 la orele 15:18 a primit un mesaj pe telefonul său prin care apare că este convocat în audienţă la directorul AJOFM Cluj pentru data de 15 martie la 11:00.
Acest mesaj nu face, în sine, dovada refuzului repartiţiilor şi nici nu constituie o modalitate de încunoştinţare a reclamantului care să fie prevăzută în lege. Din această perspectivă, Curtea observă că nu s-a făcut dovada de către instituţia pârâtă a comunicării oficiale a dispoziţiilor către reclamant. În consecinţă, nu se poate reţine un refuz nejustificat al reclamantului intimat de a se încadra într-un loc de muncă pus la dispoziţie.
Recurenta se limitează doar la reiterarea stării de fapt pe care o susţine, fără să combată cele reţinute de tribunal. Existenţa unor posibile mijloace de probă rezultate din faza administrativă nu este suficientă în condiţiile în care probaţiunea trebuie administrată judiciar.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursul.
| ← Raport de evaluare a performanţelor unui funcţionar public.... | O.U.G. nr. 66/2011. Corecţii financiare. Reducerea corecţiei... → |
|---|
