Raport de evaluare a performanţelor unui funcţionar public. Anulare. Limitele analizei instanţei.
| Comentarii |
|
Considerente de legalitate, iar nu de oportunitate. Obligarea autorităţii administrative la refacerea evaluării
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5885 din 1 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 1865 din 25.10.2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a admis în parte, acţiunea formulată de reclamantul M.I.S., împotriva pârâtei Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, şi în consecinţă:
S-a anulat Raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de conducere, respectiv ale reclamantului pentru perioada
1.01.2012 - 13.11.2012, încheiat de pârâtă şi obligă pârâta la refacerea acestuia, cu respectarea prevederilor legale ce reglementează procedura de evaluare.
S-a anulat Înscrisul nr. 1/444/MF/04.02.2013 cuprinzând soluţia de respingere a contestaţiei formulate de reclamant împotriva rezultatului evaluării;
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale, ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 802,20 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul contestă raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de conducere pe perioada 1.01.2012- 13.11.2012 ( filele 8-10), perioadă în care a deţinut funcţia publică de director executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bistriţa-Năsăud, precum şi modalitatea de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva acestui raport.
Reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 118/1999 privind statutul funcţionarului public, astfel încât, evaluarea performanţelor profesionale ale acestuia se realizează în conformitate cu prevederile art. 69 din actul normativ menţionat şi ale art. 106 şi urm. din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
În luna ianuarie 2013 s-a procedat la evaluarea activităţii profesionale a reclamantului desfăşurată în anul 2012, prin Raportul de evaluare contestat stabilindu-se nota finală 3,15 şi, corespunzător, calificativul "SATISFĂCĂTOR".
În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant, în sensul că funcţionarii publici care au realizat evaluarea sa profesională nu au calitatea de evaluator, potrivit legii, instanţa a apreciat că acesta este întemeiat prin prisma dispoziţiilor art. 107 alin. 1 şi 2 literele b şi e din H.G. nr. 611/2008.
Potrivit art. 107 alin. 1 din H.G. nr. 611/2008 „ Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public se realizează de către evaluator”, iar conform alin. 2 literele b şi e din acelaşi act normativ, „(2) În sensul prezentei hotărâri, are calitatea de evaluator: b) funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice, pentru funcţionarul public de conducere; e) conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori adjunctul acestuia, pentru funcţionarii publici care sunt în subordinea directă a acestuia.”
Astfel, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale reclamantului trebuia realizată de un singur evaluator şi nu de o comisie de evaluare, calitatea de evaluator fiind îndeplinită în sensul art. 107 alin.2 literele b şi e H.G. nr. 611/2008 de funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice, pentru funcţionarul public de conducere, iar în situaţia inexistenţei unui funcţionar public de conducere ierarhic superior, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori de adjunctul acestuia, pentru funcţionarii publici care sunt în subordinea directă a acestuia.
Reclamantul a fost evaluat de comisia de evaluare compusă din persoanele desemnate de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului prin Decizia nr. 1233/17.12.2012 ( filele 53-54), evaluatorii deţinând funcţia publică de şef serviciu şi directori în cadrul unor compartimente din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, iar contrasemnatarul raportului de evaluare, funcţia publică de vicepreşedinte.
Tribunalul a apreciat că nici una dintre aceste persoane nu este, în înţelesul legii, superiorul ierarhic al directorului executiv al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului, acesta fiind subordonat faţă de conducerea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.
În consecinţă, indiferent de pregătirea profesională, persoanele care au efectuat evaluarea nu aveau calitatea legală pentru a realiza evaluarea performanţelor profesionale individuale ale reclamantului.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate indicat de reclamant, în sensul realizării evaluării cu includerea şi a unor criterii de performanţă care nu au fost aduse la cunoştinţa funcţionarului evaluat la începutul perioadei pentru care se face evaluarea, aceştia fiindu-i comunicaţi abia în luna decembrie 2012, tribunalul a reţinut că, într-adevăr, conform art. 112 alin. 2 din HG nr. 611/2008, în funcţie de specificul activităţii instituţiei publice şi de activităţile efectiv desfăşurate de funcţionarul public, evaluatorul poate stabili şi alte criterii de performanţă decât cele cuprinse în anexa nr. 5 a actului normativ indicat, criterii care, astfel stabilite, se aduc la cunoştinţa funcţionarului public evaluat la începutul perioadei evaluate, sub sancţiunea neluării lor în seamă.
Însă, aşa cum a menţionat şi pârâta, sancţiunea prevăzută de lege constă în pentru neluarea acestor criterii în seamă. Prin compararea criteriilor de performanţă utilizate în evaluarea făcută reclamantului cu criteriile prevăzute de Anexa 5 din HG nr. 611/2008, se constată că au fost introduse suplimentar criteriile de la poziţiile 1-8, cele de la poziţiile 9-19 fiind obligatorii, cu menţiunea că, criteriile stabilite suplimentar au ridicat nota raportului de evaluare.
Instanţa a apreciat întemeiate criticile reclamantului vizând încălcarea procedurii de completare a raportului de evaluare.
Astfel, în cuprinsul raportului de evaluare contestat nu se regăsesc indicatorii de performanţă, cu menţiunea că, contrar susţinerilor pârâtei, aceştia nu erau cunoscuţi reclamantului din anul anterior, deoarece în cuprinsul raportului de evaluare pe anul 2011 (filele 15-17), nu se regăsesc obiectivele şi indicatorii de performanţă pentru următoarea perioadă pentru care se va face evaluarea, conform anexei 6 din HG nr. 611/2008.
Potrivit art. 109 lit. a din HG nr. 611/2008, evaluarea gradului şi modului de atingere a obiectivelor individuale reprezintă una dintre cele două componente ale evaluării funcţionarilor publici.
Obiectivele individuale se stabilesc prin raportare la funcţia publică deţinută, gradul profesional al acestuia, cunoştinţele teoretice şi practice şi abilităţile funcţionarului public şi trebuie să corespundă următoarelor cerinţe: să fie specifice activităţilor care presupune exercitarea prerogativelor de putere publică; să fie cuantificabile - să aibă o formă concretă de realizare; să fie prevăzute cu termen de realizare; să fie realiste, în sensul de a putea fi aduse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute şi cu resursele alocate; să fie flexibile, adică să poată fi revizuite în funcţie de modificările intervenite în priorităţile autorităţii sau instituţiei publice (art. 110 al. 1 şi art. 111 al. 1).
Art. 111 al. 3 stabileşte că, pentru fiecare dintre obiectivele stabilite evaluatorul va stabili şi indicatorii de performanţă.
Tribunalul a apreciat că stabilirea indicatorilor de performanţă se impune cu necesitate atât din perspectiva funcţionarului evaluat, care trebuie să cunoască obiectivele şi indicatorii de performanţă pentru a-şi putea formula eventuale apărări, dar şi din perspectiva instanţei de judecată chemată să exercite un control efectiv al legalităţii actului.
Potrivit art. 113 alin. 1 lit. a „ ... fiecare obiectiv se apreciază cu note de la 1 la 5, nota exprimând gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv, în raport cu indicatorii de performanţă”.
Reţinându-se că raportul de evaluare contestat cuprinde doar obiectivele individuale stabilite, dar nu şi indicatorii de performanţă avuţi în vedere la verificarea ponderii de realizare a obiectivelor şi la notarea fiecărui obiectiv, reclamantul nefiind în măsură să cunoască conduita profesională sancţionată, iar instanţa neputând să verifice temeinicia raportului de evaluare, care este astfel sustras controlului de legalitate, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamant cu privire la etapa interviului şi la modalitatea de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva raportului de evaluare, acestea fiind ulterioare primei etape a procedurii evaluării finale, respectiv a completării raportului de evaluare de către evaluator ( art. 114 din HG nr. 611/2008), evaluarea urmând a fi refăcută începând cu prima etapă.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată,.
Deşi art.106 din Legea nr.188/1999 face referire exclusiv la despăgubiri cu caracter patrimonial, funcţionarul public poate să solicite şi plata unor pagube cu caracter moral dacă apreciază că a suferit prejudicii cu acest caracter, art.117 din acelaşi act normativ stipulând că, dispoziţiile sale se completează cu reglementările de drept comun administrative în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice. Or, art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004 dă posibilitatea instanţei să hotărască şi asupra despăgubirilor pentru daunele morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Însă, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit ca urmare a realizării evaluării performanţelor profesionale individuale cu încălcarea normelor legale mai sus amintite, celelalte aspecte invocate şi vizând realizarea unor controale şi ameninţări cu dosare penale, excedând prezentului cadru procesual.
Instanţa a apreciat fondate aprecierile reclamantului vizând importanţa evaluării cu privire la cariera profesională a funcţionarului public, art. 69, alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, stipulând că "(3) Calificativele obţinute la evaluarea profesională sunt avute în vedere la: a)*** Abrogată; b)promovarea într-o funcţie publică superioară; c)eliberarea din funcţia publică." Însă, reclamantul nu mai poate fi promovat, el deţinând gradul superior, iar eliberarea sa din funcţia de director executiv este anterioară întocmirii acestui raport de evaluare.
Raportat la considerentele de fapt şi de drept mai sus reţinute, instanţa a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi în consecinţă: a anulat Raportul de evaluare a performanţelor individuale ale funcţionarilor publici de conducere, respectiv ale reclamantului pentru perioada 1.01.2012 - 13.11.2012, încheiat de pârâtă şi a obligat pârâta la refacerea acestuia, cu respectarea prevederilor legale ce reglementează procedura de evaluare; va anula Înscrisul nr. 1/444/MF/04.02.2013 cuprinzând soluţia de respingere a contestaţiei formulate de reclamant împotriva rezultatului evaluării şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale, ca neîntemeiat.
În temeiul prevederilor art. 453 C.pr.civ., tribunalul a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 802,20 lei, reprezentând onorariu avocaţial, taxă judiciară de timbru şi a timbru judiciar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi, reţinând cauza spre rejudecare,respingerea în tot a acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta arată următoarele:
Hotărârea recurată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art 488, alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă).
Referitor la raportul de evaluare, instanţa de fond a dispus anularea acestuia, reţinând, printre altele, că evaluarea trebuia să fie făcută de superiorul ierarhic al reclamantului, adică de Preşedintele A.N.P.M. Cu privire la acest aspect, învederăm instanţei de recurs următoarele aspecte:
Comisia de evaluare a fost înfiinţată prin decizia preşedintelui A.N.P.M. nr. 1233/17.12.2012, aflată la dosarul de fond, din conducătorii celor mai importante direcţii din cadrul A.N.P.M., ale căror atribuţii de implementare a politicilor, strategiilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului la nivel local sunt îndeplinite de agenţiile judeţene (conform art. 8, alin. 1 din H.G. nr. 1000/2012), respectiv :
a) L.C. - director Direcţia Generală Monitorizare;
b) P.B.M. - director Direcţia Deşeuri şi Substanţe Chimice Periculoase, Sol şi Subsol;
c) S.C.C. - şef Serviciu Autorizări şi Evaluare Impact din cadrul Direcţiei Controlul Poluării şi Reglementări.
Cei trei membri ai comisiei sunt funcţionari publici de conducere de cel mai înalt nivel în cadrul A.N.P.M. - instituţie ierarhic superioară celei condusă de reclamant, conform H.G. nr. 1000/2012, persoane cu o înaltă pregătire profesională în domeniul protecţiei mediului, fiind implicaţi direct în implementarea la nivel judeţean a atribuţiilor A.N.P.M.
În cadrul aceleiaşi decizii, în conformitate cu prevederile art. 118, alin. (2) din
H.G. nr. 611/2008, a fost numit contrasemnatar I.H.I., vicepreşedinte A.N.P.M. cu rang de subsecretar de stat şi care a fost înlocuitorul de drept al preşedintelui A.N.P.M.
În urma contestaţiei formulate de reclamant, în baza referatelor întocmite de contestator, evaluator şi de contrasemnatar, conducătorul instituţiei (preşedintele ANPM) a analizat-o şi soluţionat-o în sensul respingerii acesteia şi a menţinerii rezultatului comisiei de evaluare, deci activitatea reclamantului a fost analizată şi de persoanele care, după părerea dânsului, au calitatea de evaluator.
Prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488, alin. 1, pct. 5 Cod procedură civilă).
Instanţa reţine, la pagina 11 din hotărârea atacată, că procedura de completare a raportului de evaluarea a fost încălcată întrucât în cuprinsul acestuia nu se regăsesc indicatorii de performanţă.
Instanţa confundă criteriile de performanţă cu indicatorii de performanţă, depăşind, astfel, limitele învestirii. Contestatorul, în cererea sa, s-a referit la criteriile de performanţă, nu la indicatorii de performanţă (pag. 2-3). Acesta a reclamat faptul că aceste criterii i s-au comunicat abia în decembrie 2012, potrivit unui înscris pe care nu ni 1-a comunicat prin intermediul instanţei şi în posesia căruia nu ne aflăm. Avocatul care 1-a reprezentat pe reclamant a folosit sintagma "indicatori de performanţă specifici" ca pe un sinonim al celei de "criterii de performanţă". De altfel, această sintagmă nu există în legislaţia aplicabilă funcţiei publice, aspect pe care instanţa trebuia să îl cunoască.
Absenţa indicatorilor de performanţă din raportul de evaluare nu are nicio semnificaţie şi nici un efect asupra notei finale şi, implicit, asupra calificativului obţinut în urma procedurii de evaluare. Legea nu sancţionează absenţa acestora şi, având în vedere că absenţa lor nu influenţează rezultatul final al evaluării, aceştia nu se regăsesc în nici un raport de evaluare. Criteriile de performanţă, în schimb, se reflectă în mod direct în nota finală întrucât pentru flecare criteriu se acordă o notă. In esenţă, ceea ce se notează în procedura de evaluare sunt realizarea obiectivelor şi criteriile de performanţă.
Legea, adică H.G. nr. 611/2008, sancţionează neaducerea la cunoştinţa funcţionarului public, la începutul perioadei de evaluare, a criteriilor de performanţă (art. 112, alin. 3 din H.G. nr. 611/2008), prevedere menţionată şi de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, încălcând principiul disponibilităţii şi dispoziţiile art. 20 şi art. 22, alin. (6) Cod procedură civilă, instanţa a depăşit limitele învestirii, pronunţând o soluţie cu privire la indicatorii de performanţă, deşi reclamantul s-a referit, în cererea de chemare în judecată, la criteriile de performanţă. Aşa cum se arată în literatura de specialitate, pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil atrage nulitatea acesteia, nulitate care poate fi invocată prin intermediul celui de al cincilea motiv de casare prevăzut la art. 488 Cod procedură civilă.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi, reţinând cauza spre rejudecare, respingerea în tot a acţiunii ca neîntemeiată.
Analizând recursul formulat, curtea reţine următoarele:
Potrivit celor menţionate în cuprinsul cererii de recurs, pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a înţeles să critice sentinţa atacată sub două aspecte, invocând motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. 1 lit. 5 şi 8 din Codul de procedură civilă, privitoare la încălcarea, de către instanţă, prin hotărârea dată, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi la împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În ceea ce priveşte argumentele aduse de către recurentă în sprijinul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, curtea constată că acestea au vizat o prezumtivă confuzie pe care instanţa de fond ar fi realizat-o între noţiunea de criterii de performanţă şi cea de indicatori de performanţă şi că aceeaşi instanţă s-ar fi pronunţat asupra ceea nu s-a cerut, în raport de împrejurarea că reclamantul nu a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată la indicatorii de performanţă.
Asupra acestor susţineri ale recurentei, curtea reţine că sunt în mod vădit neîntemeiate, întrucât, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a făcut referire în mod expres atât la criteriile de performanţă (dosar fond, f. 2, penultimul rând), cât şi la indicatorii de performanţă (dosar fond, f. 3, al doilea alineat), astfel că nu se poate reţine că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor aspecte cu care să nu fi fost sesizată prin cererea de chemare în judecată de către reclamantul M.I.S..
Mai mult chiar, astfel cum reiese din cuprinsul art. 113 alin. 1-5 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, text legal citat şi de către instanţa de fond, însuşi legiuitorul face trimitere atât la criteriile de performanţă, cât şi la indicatorii de performanţă, opţiune a legiuitorului în raport cu care se constată că afirmaţia recurentei că această din urmă sintagmă „nu există în legislaţia aplicabilă funcţiei publice,, (în exprimarea recurentei) denotă necunoaşterea de către aceasta a legislaţiei invocate.
Astfel, conform art. 113 alin. 1 din H.G. nr. 611/2008, notarea obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă se face parcurgându-se următoarele etape:
a) fiecare obiectiv se apreciază cu note de la 1 la 5, nota exprimând gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv, în raport cu indicatorii de performanţă;
b) fiecare criteriu de performanţă se notează de la 1 la 5, nota exprimând aprecierea îndeplinirii criteriului de performanţă în realizarea obiectivelor individuale stabilite.
Ca atare, nu se poate susţine cu temei că instanţa de fond ar fi realizat o confuzie între cele două noţiuni şi că noţiunea de „indicator de performanţă” nu ar exista în legislaţia specifică funcţiei publice, astfel cum în mod nedocumentat afirmă recurenta.
De altfel, susţinerile recurentei sunt infirmate chiar de cuprinsul raportului de evaluare contestat în cauză, raport emis de către pârâtă, în cuprinsul căruia este evidenţiată în mod expres o rubrică intitulată „indicatori de performanţă”, fiind totodată enumerate şi criteriile de performanţă utilizate în evaluare.
Privitor la susţinerile recurentei vizând lipsa de semnificaţie a absenţei indicatorilor de performanţă din raportul de evaluare, curtea reţine că, astfel cum reiese din art. 113 alin. 1 precitat, legiuitorul a înţeles să reglementeze procedura notării în două etape: prima vizând aprecierea obiectivelor individuale, etapă care se realizează din perspectiva indicatorilor de performanţă, iar cea de-a doua etapă urmărind aprecierea îndeplinirii criteriilor de performanţă în realizarea obiectivelor individuale stabilite.
În ceea ce priveşte prima etapă arătată, curtea reţine că sunt relevante prevederile art. 111 alin. 3 din H.G. nr. 611/2008, potrivit cărora „pentru fiecare dintre obiectivele stabilite evaluatorul va stabili şi indicatorii de performanţă”, dispoziţii neechivoce în raport cu care se constată că cele reţinute de către instanţa de fond privitoare la încălcarea procedurii de completare a raportului de evaluare sunt temeinice şi în concordanţă cu dispoziţiile legale, fiind necesar aşadar ca, în cuprinsul raportului de evaluare, să se regăsească indicatorii de performanţă la care se raportează cel care realizează evaluare în analiza gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite.
Referitor la al doilea motiv de recurs invocat de către recurentă, curtea constată că, în susţinerea acestuia, au fost reiterate alegaţiilor formulate în procedura desfăşurată în faţa instanţei de fond privitoare la înfiinţarea comisiei de evaluare şi la persoanele membre ale acestei comisii, arătându-se totodată că activitatea reclamantului a fost analizată, ca urmare a contrasemnării raportului de evaluare şi a soluţionării contestaţiei reclamantului, şi de persoanele care, după părerea reclamantului, au calitatea de evaluator.
Asupra acestor susţineri, curtea reţine preliminar că acordarea calificativelor în cadrul procedurii de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici reprezintă o prerogativă a angajatorului, instanţa de judecată învestită cu o acţiune în anularea raportului de evaluare având competenţa de a exercita controlul de legalitate a procedurii de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, fără a realiza ea însăşi evaluarea şi de a acorda un alt calificativ.
Ca atare, în raport de împrejurarea că evaluarea însăşi nu este supusă controlului judecătoresc, fiind o chestiune de oportunitate, controlul de legalitate exercitat de către instanţă trebuie să vizeze toate aspectele procedurii de evaluare, inclusiv componenţa comisiei de evaluare, componenţă care trebuie să fie în strictă concordanţă cu dispoziţiile legale.
Ori, potrivit prevederilor art. 107 alin. 1 din H.G. nr. 611/2008, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public se realizează de către evaluator, iar conform alin. 2 literele b şi e din acelaşi act normativ, în sensul prezentei hotărâri, are calitatea de evaluator: funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice, pentru funcţionarul public de conducere, respectiv conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori adjunctul acestuia, pentru funcţionarii publici care sunt în subordinea directă a acestuia.
Astfel cum reiese cu claritate din cuprinsul acestor dispoziţii legale, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale reclamantului trebuia realizată de un singur evaluator şi nu de o comisie de evaluare, calitatea de evaluator fiind îndeplinită în sensul art. 107 alin. 2 literele b şi e H.G. nr. 611/2008 de funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice, pentru funcţionarul public de conducere, iar în situaţia inexistenţei unui funcţionar public de conducere ierarhic superior, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori de adjunctul acestuia, pentru funcţionarii publici care sunt în subordinea directă a acestuia.
Ori, astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, reclamantul a fost evaluat de o comisie de evaluare compusă din persoane desemnate de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului prin Decizia nr. 1233/17.12.2012, niciuna dintre aceste persoane nefiind, în înţelesul legii, superiorul ierarhic al directorului executiv al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului, acesta fiind subordonat conducerii Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.
Ca atare, fără a contesta pregătirea profesională a persoanelor care au efectuat în fapt evaluarea, curtea reţine că acestea nu aveau calitatea legală de a realiza evaluarea performanţelor profesionale individuale ale reclamantului, astfel că, din această perspectivă dispoziţiile legale mai sus menţionate au fost încălcate, impunându-se în cauză anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului pentru perioada 01.01.2012 - 13.11.2012, încheiat de pârâtă, cu obligarea pârâtei la refacerea acestuia cu respectarea prevederilor legale ce reglementează procedura de evaluare, astfel cum în mod temeinic a dispus instanţa de fond prin sentinţa atacată.
Pentru aceste motive, în aplicare prevederilor art. 498 din Codul de procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională Pentru Protecţia Mediului împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 25.10.2013, pronunţată în dosarul nr. 2622/112/2013 al Tribunalului Bistriţa Năsăud pe care o va menţine în întregime.
| ← Cerere de restituire a unor sume plătite dar nedatorate. Termen... | Dispoziţie de încetare a plăţii indemnizaţiei de şomaj... → |
|---|
