Achiziţii publice. Garanţie de bună conduită. Revizuire
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3999 din 13 mai 2015
Constată că prin cererea înregistrată la data de 08.04.2015 sub nr.../33/2015 ASOCIEREA R.I.E. SRL - G. KFT -PRIN R.I.E. SRL în contradictoriu cu autoritatea contractantă Municipiul Turda, Asociaţia T.I.C.M. S.A- D.A. SRL a solicitat instanţei admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a CJUE şi suspendarea judecăţii.
În susţinerea celor solicitate s-a arătat că la data de 24.11.2012 autoritatea contractantă a publicat în SEAP un anunţ de participare prin care a fost anunţată procedura de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului de lucrări Servicii de proiectare şi de execuţie lucrări pentru proiectul „reabilitare sit poluat instoric- depozit deşeuri periculoase UCT-Posta Rât.
În contextul dat al demarării procedurii a fost depusă oferta iar ulterior se comunica rezultatul prin care se aducea la cunoştinţă că oferta sa a fost respinsă ca inacceptabilă şi neconformă. Cele comunicate au fost contestate iar prin decizia CNSC nr.19/2014 calea de atac a fost respinsă ca urmare a nedepunerii garanţiei de bună conduită.
Soluţia dată a fost contestată în instanţă iar prin decizia nr.2025 demersul a fost respins. Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a omis să cerceteze primul motiv invocat analizând doar cel de-al doilea motiv de desfiinţare pe care l-a considerat nefondat. Decizia este dată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar. Astfel în conformitate cu prevederile art.267 (fostul art.234 din TCE) paragraful 2 şi 3 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene „în cazul în care asemenea chestiuni se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune”.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizi nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea”.
Condiţiile cerute de norme sunt întrunite respectiv:cererea privind întrebarea preliminară a fosta dresată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanţei judecătoreşti, această instanţă este o instanţă ultim grad în condiţiile în care decizia dată în soluţionarea plângerii este definitivă.
Prin raportare la prevederi instanţa era obligată să procedeze la sesizarea CJUE fiind irelevant faptul că au mai fost formulate sesizări. Regulamentul permiţând explicit existenţa mai multor cauze cu acelaşi obiect. Tot astfel a fost ignorată şi jurisprudenţa ce a precizat clar cazurile în care instanţa este dispersată de obligaţia sesizării instanţei comunitare. Or, în cauză nu se regăseşte nici unul din cazurile de excepţie reţinute de CJUE.
Totodată se arată că premisa de la care pleacă instanţa este eronată în privinţa efectelor sesizării; nu se sprijină pe un text de lege iar respingerea nu poate fi întemeiată pe prevederile legii naţionale prin invocarea principiului eficienţei fondurilor prevăzute de OUG nr.34/2006.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul T.I.C.M. SA a solicitat respingerea revizuirii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca prematură, şi terţiar ca nefondată.
În susţinerea celor solicitate se arată în esenţă că actul normativ evocat legea nr.554/2004 nu este aplicabil în speţă procedura urmată a fost cea reglementată de OG nr.34/2006, act normativ ce instituie norme cu caracter special aplicabil în materia achiziţiilor. La acest moment nu există o hotărâre a CJUE asupra garanţiei de bună conduită care să justifice revizuirea evocată iar instanţa în funcţie de particularităţile fiecărui caz este în măsură să aprecieze asupra necesităţii întrebărilor preliminare.
La rândul său prin întâmpinare autoritatea a solicitat respingerea cererii de revizuire în considerarea în esenţă că reţinerile instanţei sunt corecte raportat la statuările Curţii Constituţionale şi la prevederilor instituite de legislaţia în materia achiziţiilor .
Analizând cererea de revizuire Curtea reţine următoarele:
Potrivit normelor revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare a unei hotărâri prin intermediul căreia se poate schimba/desfiinţa în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege decizii pronunţate de instanţe.
Prin demersul său revizuienta a arătat mai întâi că instanţa a omis a analiza motivele sale şi prin urmare sunt incidente dispoziţiile privind revizuirea.
Susţinerea nu poate fi reţinută. Astfel prin decizia a cărei revizuire se cere instanţa a reţinut că excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată. Conform dispoziţiilor art. 2711 din OUG nr. 34/2006 în scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia sub sancţiunea respingerii demersului judiciar.
Din economia textului legal se desprinde concluzia că garanţia de bună conduită nu trebuie în mod necesar să fie constituită în fiecare etapă procesuală ci important este să fie constituită la debutul demersului procesual ales (contestaţie administrativă, acţiune în faţa instanţei competente).Astfel se poate interpreta şi dispoziţia din art. 2711 alin. 2 , conform căreia dacă nu a fost constituită garanţia de buna execuţie în etapa contestaţiei, contestaţia va fi respinsă, după cum va fi respinsă şi plângerea dacă o atare garanţie nu va fi depusă înainte CNSC în etapa contestaţiei, fără a mai fi necesar să se depună o garanţie de buna execuţie pentru fiecare ciclu procesual. A admite o atare teză, ar însemna să creeze dificultăţi reale ale părţii în faţa jurisdicţiilor competente cu efect chiar pe terenul accesului la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie. Aşa fiind, Curtea reţine că excepţia nu este fondată .
Cu referire la sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut instanţa ,, că strict cu referire la obiectul sesizării că în prealabil s-au mai formulat alte două sesizări ce au obiect identic. Se are în vedere sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti în dos. nr. C-439/14 Star Storage şi cea formulată de Curtea de Apel Oradea în dos. nr. C-488/14 SCMax Boegl România şi alţii.
Astfel fiind, se apreciază că o nouă sesizare identică cu cele două menţionate mai sus nu ar avea nici un efect. Şi este aşa , deoarece dacă s-ar încuviinţa sesizarea CJUE numai pentru a se da efect suspensiv judecării plângerii conform art. 412 alin. 1 pct. 7 C.pr.civ. s-ar deturna procedura de achiziţie publică cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Se are în vedere, în primul rând că OUG nr. 34/2006 prevede între alte principii, principiul eficienţei fondurilor, care grefat pe datele speţei devine iluzoriu în condiţiile în care dacă s-ar suspenda judecarea plângerii oricum contractul de achiziţie nu s-ar fi încheiat şi s-ar fi pierdut finanţarea achiziţiei de către autoritatea contractantă.
În al doilea rând, Curtea are în vedere şi Ordonanţa Preşedintelui Curţii de Justiţie din 13 noiembrie 2014prin care a fost respinsă cererea Curţii de Apel Bucureşti de judecare a cauzei C-439/14 potrivit procedurii accelerate prevăzute de art. 105 alin. 1 din Regulamentul de procedură al Curţii.
Aşa fiind, suspendarea judecării cauzei ar avea o înrâurire serioasă asupra procedurii de achiziţie în ansamblul ei neştiind de fapt care ar fi orizontul de timp în care instanţa de contencios european ar tranşa cele două sesizări.
Nu în ultimul rând, sub aspect intern, Curtea are în vedere că prin decizia nr. 5/2015 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 din OUG nr. 34/2006 admiţând excepţia doar pentru dispoziţiile art. 2712 alin. 1 şi 2 ceea ce excedează speţei.
Ca atare, aspectul conform căruia contestatorul trebuie să facă dovada depunerii garanţiei de bună conduită prealabil examinării contestaţiei este din punct de vedere al dreptului intern constituţional, dreptul la justiţie nefiind îngrădit dacă se aplică prevederile art. 2711 din OUG nr. 34/2006 ce impun condiţia prealabilă a constituirii garanţiei de bună conduită.
Chiar dacă, prin ipoteză, Curtea de Justiţie ar interpreta dreptul Uniunii Europene incident în cauză în sensul în care garanţia de bună conduită aşa cum este configurată de dreptul intern se opune unei atari soluţii legislative interne, petenta va putea să formuleze o revizuire a acestei hotărâri în măsura în care va dovedi că este persoană vătămată în sensul art. 255 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 şi dacă va demonstra că autoritatea contractantă a încălcat legislaţia în materia achiziţiilor publice conform art. 286 şi urm. din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, aceasta va putea obţine despăgubiri.
Astfel, Curtea reţine că CNSC a pronunţat o decizie legală ţinând seama că contestatoarea petentă nu a îndeplinit condiţia prealabilă impusă de art. 2711 din OUG nr. 34/2006 privind constituirea garanţiei de buna execuţie”.
Din expunerea rezumativă se observă că instanţa a analizat aspectele esenţiale. Ori sub acest aspect nu trebuie omis că în doctrină dar şi în jurisprudenţa constantă a instanţelor inclusiv a CE s-a statuat că nu este obligatoriu să se răspundă separat la argumentele invocate instanţa putând să grupeze pentru a răspunde la motive printr-un raţionament de sinteză ori sa analizeze un singur aspect esenţial. Cum instanţa a analizat potrivit considerentelor aspecte esenţiale nu se poate vorbi de o omisiune în sensul evocat de recurent. De altfel nu trebuie trecut neobservat că în realitate revizuienta susţine o greşită interpretare a normelor tinzând prin aceasta la o rejudecare ceea ce este inadmisibil.
Susţine revizuienta că erau îndeplinite condiţiile de sesizare a CJUE fiind irelevant situaţia vizând existenţa altei sesizări şi prin urmare fiind încălcate normele comunitare în cauza este incident motivul de revizuire prevăzut de norme. Susţinerea de asemenea nu poate fi reţinută întrucât se porneşte de la o premisă greşită. Revizuirea intervine atunci când exista deja o decizie de interpretare sau o decizie de constatare a încălcării. Ori în contextul dat nu există o atare decizie pentru a se considera astfel incidente dispoziţiile art.509 evocate prin demersul iniţiat.
Mai susţine revizuienta că în condiţiile respingerii cererii de sesizare se îngrădeşte accesul la o cale efectivă respectiv accesul la justiţie. Susţinerea nu poate fi reţinută întrucât ulterior unei decizii de interpretare dată de CJUE există un remediu dat de normele interne acela a revizuirii .
Aşadar faţă de cele arătate Curtea urmează a da o soluţie de respingere a cererii de revizuire.
| ← Excepţia prematurităţii. Legea nr. 165/2013 | Contencios. Act ITM. Distincţie între perioada de lucru şi... → |
|---|
