Excepţia prematurităţii. Legea nr. 165/2013

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2015)

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4103 din 18 mai 2015

Prin sentinţa civilă nr. 5748 din 17.10.2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2014 s-a admis excepţia prematurităţii.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul L.I.A. în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR DIN CADRUL AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, ca prematură.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul L.I.A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor din Cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta sa desemneze un evaluator ANEVAR pentru întocmirea raportului de evaluare in vederea stabilirii valorii de piaţa a imobilului obiect al dosarului de despăgubire nr. 25683/FF, precum şi obligarea acesteia sa soluţioneze cererea înregistrata sub nr. 25683/FF prin emiterea titlului de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv conform raportului de evaluare in baza Legii nr. 247/2005 titlul VII.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că urmare cererii de retrocedare nr. 67260/304/2005 formulate in baza Legii 18/1991 si Legii 247/2005 in favoarea numiţilor B.M., P.R., C.R., G.V., G.A. s-a emis Hotărârea nr. 121/19.03.2012, iar prin hotărârea emisa s-a constatat imposibilitatea de restituire in natura a imobilului situat in Cluj-Napoca in suprafaţa de 0,2032 ha - arator la Rotaţia II si s-a propus acordarea de depagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, Legea nr. 247/2005 titlul VII.

Totodată, arată că ulterior emiterii Hotărârii nr. 121/19.03.2012 intreaga documentaţie aferenta acesteia a fost transmisa către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor actualmente COMISIA NAŢIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR care funcţionează pe langa Autoritatea Naţionala pentru restituirea Proprietăţilor, cererea pentru emiterea titlului de despăgubire fiind inregistrata sub nr. 25683/FF.

Prin hotărârea emisa s-a validat anexa nr. 23 in vederea acordării de depagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, Legea nr. 247/2005 titlul VII.

Precizează că titularii dreptului privind acordarea de despăgubiri, respectiv B.M., P.R., C.R., G.V., G.A. prin Contractul de cesiune de drepturi nr. 43/01.06.2012 au cesionat toate drepturile ce le revin din dosarul inregistrat la Autoritatea Naţionala pentru restituirea proprietăţilor sub nr. 25683/FF către reclamant.

Având in vedere faptul ca, până la aceasta data cererea formulata prin care solita emiterea titlului de despăgubire in condiţiile Titlului VII al Legii 247/2005 pentru imobilul situat in Cluj-Napoca in suprafaţa de 0,2032 ha - arator la Rotaţia II nu a fost soluţionata, promovând prezenta acţiune.

Consideră că despăgubirile aferente dosarului nr. 25683/FF trebuie acordate cu respectarea dispoziţiilor articolelor din Titlului VII al Legii 247/2005 si aceasta deoarece noua lege privind masurile pt. finalizarea procesului de restituire respectiv Legea nr. 165/2013 nu se aplica in soluţionarea dosarului de despăgubire sus menţionat. Astfel, potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013 rezulta fara echivoc faptul că aceasta lege se aplica "cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entităţile investite de lege, nesolutionate pana la data intrării in vigoare a prezentei legi..."

Având in vedere aceasta dispoziţie legale, precizează ca cererea care a fost formulata si depusa in termen la entitatea investita de lege si a fost soluţionata prin Hotărârea nr. 121/2012 emisa de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj, deci anterior intrării in vigoare a legii nr. 165/2013. Mai mult, prin aceasta Hotărârea, prin care s-a soluţionat cererea coroborata cu dispoziţiile legale in materia despăgubirilor foştilor proprietari, se dispune acordarea de depagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv - Legea nr. 247/2005 titlul VII. Potrivit disp. Legea nr. 247/2005 titlul VII si a normelor de aplicare parata are atribuţii doar de a stabili întinderea despăgubirilor si de a achita aceste despăgubiri obligaţii care nu au fost îndeplinite.

Prin raportare la aceste aspecte consideră că acordarea despăgubirilor in dosarul nr. 25683/FF trebuie realizata cu respectarea dispoziţiilor Titlului VII al Legii 247/2005.

Pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a formulat note scrise prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată iar pe fond solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa civilă nr. 177/2014 din 05.05.2014, Curtea de Apel Cluj a declinat dosarul în favoarea Tribunalului Cluj.

Învederează că cererea de chemare în judecată a fost depusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din acest act normativ, dosarul de despăgubiri al reclamantului, înregistrat la Secretariatul C.N.C.I. cu nr. 25683/FFCC, se va soluţiona potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013, urmând a se emite un titlu de compensare, cu evaluarea imobilului care face obiectul dosarului de despăgubire prin aplicarea grilei notariale.

Afirmaţia reclamantului, conform căreia Legea nr. 165/2013 s-ar aplica exclusiv acelor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care nu fuseseră soluţionate prin emiterea unei hotărâri de către comisiile judeţene, nu are temei. în cuprinsul actului normativ sunt stabilite două categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile acestuia: persoanele îndreptăţite (art. 3 pct. 3) şi persoanele care se consideră îndreptăţite (art. 3 pct. 2).

Persoana care se consideră îndreptăţită este definită ca fiind „persoana care a formulat şi a depus, în termen legal, la entităţile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Persoana îndreptăţită este definită ca fiind „persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii".

Ulterior, în cuprinsul legii, persoanele ale căror dosare de despăgubire se află spre analiză la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor sunt tratate drept persoane care se consideră îndreptăţite, adică persoane ale căror cereri nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (de ex. art. 21 alin. 5 din lege).

Rezultă deci că dispoziţiile art. 4 al legii trebuie înţelese în sensul în care dosarele aflate spre analiză la C.N.C.I. vor fi soluţionate cu noua procedură, prevăzută de Legea nr. 165/2013.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepţiei prematuritatii cererii de chemare in judecata arătând că dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu au fost abrogate in totalitate de Legea nr. 165/2013, prin aceasta lege fiind abrogate doar prevederile care aveau in vedere modalitatea de calcul a despăgubirilor si cele prin intermediul cărora s-a instituit Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor si Fondul Proprietatea.

Este adevărat ca Legea nr. 165/2013 a stabilit o noua modalitate de calcul a despăgubirilor (prin raportare la valoarea imobilelor din grila notariala) si o alta competenta de acordare a despăgubirilor, insa aceasta modalitate de calcul nu ne este aplicabila cererii subsemnatului.

Prin Hotărârea nr. 488/02.09.2011 de către Prefectura Cluj - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurlor Cluj s-a soluţionat cererea de despăgubire (sub imperiul legii vechi) si stabilit, ca despăgubirile care mi se cuvin sunt egale cu valoarea de piaţa al imobilului potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Astfel, modalitatea de calcul a despăgubirilor pentru cererea subsemnatului a fost stabilita in mod definitiv sub imperiul Legii nr. 247/2005.

Legea nr. 165/2013 trebuie sa recunoască efectele produse in temeiul legii vechi, deoarece, in caz contrar s-ar aduce atingere principiilor neretroactivitatii legii, separaţiei puterilor in stat si preeminentei dreptului Uniunii Europene.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 "dispoziţiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entităţile investite de lege, nesolutionate pana la data intrării in vigoare a prezentei legi " Teza a II a cestui articol a fost declarata neconstitutionala, subliniind necesitatea interpretării articolului cu respectarea principiilor constituţionale prevăzute de art. 1 alin. 4, art. 15. Alin. 2 si art. 20 si 21 dinConstituţia României. Aceste texte ale Constituţiei consacra principiul neretroactivitatii legii, separaţiei puterilor in stat si necesitatea respectării de către legiuitorul roman a Tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

Având in vedere aceasta dispoziţie legale, precizam ca, cererea a fost formulata si depusa in termen la entitatea investita de lege si a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 488/02.09.2011 de către Prefectura Cluj - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj. Mai mult, prin aceste hotărâri, prin care s-a soluţionat cererea se dispune acordarea de despagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv -Legea nr. 247/2005 titlul VII.

Potrivit Legii nr. 247/2005 titlul VII si a normelor de aplicare parata are atribuţii doar de a stabili întinderea despăgubirilor si de a achita aceste despăgubiri obligaţii care nu au fost îndeplinite. Mai mult, consideră ca, despăgubirea trebuie sa fie realizata la valoarea reala de piaţa a imobilului, numai astfel fiind realizata o despăgubire efectiva si reala a foştilor proprietari deposedaţi abuziv.

Analizând art. 4 din Legea nr. 165/2013, se poate observa ca legiuitorul a inteles sa respecte valoare si puterea actelor prin care a fost soluţionat dosarul de despăgubire in speţa de fata valoarea Hotărârii nr. 488/02.09.2011 de către Prefectura Cluj - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj, instituind aplicarea Legii nr. 165/2013 numai asupra situaţiilor juridice (cererilor de despăgubire) nesolutionate de către una dintre cele trei puteri ale Statului.

În plus, in virtutea principiului neretroactivitatii legii, legea noua nu se poate aplica unor situaţii juridice epuizate sub imperiul legii vechi. Cu respectarea acestui principiu, legiuitorul stabileşte in art. 4 din Legea nr. 165/2013 ca acest act normativ nu se aplica cererilor care au primit o soluţie fundamentata pe dispoziţiile legii vechi, deci a Legii nr. 247/2005.

Aceeaşi interpretare este data de Curtea Constituţionala prin Decizia nr. 232/11.05.2013 prin care se statuează, cu valoare de principiu ca "Legea noua nu poate, fara a retroactiva sa se aplice si situaţiilor litigioase rezolvate prin hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile. Chiar daca principiul puterii de lucru judecat nu este un principiu constituţional, încălcarea lui contravine principiului separaţiilor puterilor in stat, întrucat legiuitorul nu poate desfiinţa hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile, intervenind astfel in procesul de realizare a justiţiei.

Consideră că parata trebuie sa recunoască efectele Hotărârii nr. 488/02.09.2011 de către Prefectura Cluj - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj de stabilire a modalităţii de calcul a despăgubirilor, iar despăgubirile aferente dosarului nr. 25683/FF trebuie acordate cu respectarea dispoziţiilor articolelor din Titlului VII al Legii 247/2005 .

In consecinţa, Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor are obligaţia de a pune in executare dispoziţiile cuprinse in Hotărârea nr. 35/24.04.2001 si nr. 52/18.05.2001 emise de către Prefectura Cluj - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj, prin stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit modalităţii de calcul instituite de Titlului VII al Legii 247/2005 .

Asupra excepţiei prematurităţii, instanţa a reţinut următoarele :

La termenul din data de 17.10.2014, tribunalul a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, în raport de art. 4 coroborat cu art. 34 din Legea 165/2013.

La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea 165/2013, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din acest act normativ reiese că „ Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi ”.

Apoi, în conformitate cu prevederile art. 34 din acelaşi act normativ,

“(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite ”.

Tribunalul a reţinut că în cauză, în conformitate cu aceste prevederi legale, urmează ca soluţionarea dosarului de despăgubire să se facă cu respectarea dispoziţiilor şi înăuntrul termenului stabilit de art. 34 din Legea nr. 165/2013, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 36 luni trebuind a fi respinsă ca fiind prematur formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.I.A. solicitând admiterea recursului casarea Sentinţei civile nr. 4133/2014, respingerea excepţiei prematuritatii cererii de chemare in judecata invocata de parata cu consecinţa casării hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru următoarele motive:

In fapt, urmare cererii de retrocedare nr. 67260/304/2005 formulate in baza Legii 18/1991 si legii 247/2005 in favoarea numiţilor B.M., P.R., C.R., G.V., G.A. s-a emis Hotărârea nr. 121/19.03.2012.

Prin hotărârea emisa s-a constatat imposibilitatea de restituire in natura a imobilului situat in Cluj Napoca in suprafaţa de 0,2032 ha - arator la Rotaţia II si s-a propus acordarea de despăgubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, Legea nr. 247/2005 titlul VII.

Ulterior emiterii Hotărârii nr. 121/19.03.2012 intreaga documentaţie aferenta acesteia a fost transmisa către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor actualmente COMISIA NAŢIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR care funcţionează pe langa Autoritatea Naţionala pentru restituirea Proprietăţilor, cererea pentru emiterea titlului de despăgubire fiind inregistrata sub nr. 25683/FF

Prin hotărârii emisa s-a validat anexa nr. 23 in vederea acordării de despagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, Legea nr. 247/2005 titlul VII.

Titularii dreptului privind acordare de despăgubiri, respectiv B.M., P.R., C.R., G.V., G.A. prin Contractul de cesiune de drepturi nr. 43/01.06.2012 au cesionat toate drepturile ce le revin din dosarul inregistrat la Autoritatea Naţionala pentru restituirea Proprietăţilor sub nr. 25683/FF către reclamant.

Având in vedere faptul ca, pana la aceasta data cererea formulata prin care solicita emiterea titlului de despăgubire in condiţiile Titlului VII al Legii 247/2005 pentru imobilul situat in Cluj Napoca in suprafaţa de 0,2032 ha - arator la Rotaţia II nu a fost fost soluţionata a inteles sa promoveze prezenta acţiune.

Consideră ca, despăgubirile aferente dosarului nr. 25683/FF trebuie acordate cu respectarea dispoziţiilor articolelor din Titlului VII al Legii 247/2005 si aceasta deoarece noua lege privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire respectiv Legea nr. 165/2013 nu se aplica in soluţionarea dosarului de despăgubire sus menţionat. Astfel, potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013 rezulta fara echivoc faptul ca, aceasta lege se aplica "cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entităţile investite de lege, nesolutionate pana la data intrării in vigoare a prezentei legi..."

Având in vedere aceasta dispoziţie legale, precizează ca cererea reclamantului care a fost formulata si depusa in termen la entitatea investita de lege si a fost soluţionata prin Hotărârea nr. 121/2012 emisa de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenuri or Cluj , deci anterior intrării in vigoare a legii nr. 165/2013. Mai mult, prin aceasta Hotărârea, prin care s-a soluţionat cererea coroborata cu dispoziţiile legale in materia despăgubirilor foştilor proprietari, se dispune acordarea de despagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv - Legea nr. 247/2005 titlul VII. Potrivit disp. Legea nr. 247/2005 titlul VII si a normelor de aplicare parata are atribuţii doar de a stabili intinderea despăgubirilor si de a achita aceste despăgubiri obligaţii care nu au fost îndeplinite.

Prin raportare la aceste aspecte consider ca. acordarea despăgubirilor in dosarul nr. 25683/FF trebuie realizata cu respectarea dispoziţiilor Titlului VII al Legii 247/2005.

Soluţia instanţei de fond prin care a admis excepţia prematuritatii si a respins acţiunea ca fiind prematur introdusa este criticabila prin raportare la următoarele aspecte:

Dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu au fost abrogate in totalitate de Legea nr. 165/2013, prin aceasta lege fiind abrogate doar prevederile care aveau in vedere modalitatea de calcul a despăgubirilor si cele prin intermediul cărora s-a instituit Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor si Fondul Proprietatea.

Aceasta, deoarece prin Hotărârea nr. 121/19.03.2012 s-a soluţionat cererea de despăgubire (sub imperiul legii vechi) si stabilit, ca despăgubirile care i se cuvin sunt egale cu valoarea de piaţa al imobilului potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Astfel, modalitatea de calcul a despăgubirilor pentru cererea reclamantului a fost stabilita in mod definitiv sub imperiul Legii nr. 247/2005.

Legea nr. 165/2013 trebuie sa recunoască efectele produse in temeiul legii vechi ( efecte care au luat naştere urmare a soluţionării cererii reclamantului sub imperiul acestei legi), deoarece, in caz contrar s-ar aduce atingere principiilor neretroactivitatii legii, separaţiei puterilor in stat si preeminentei dreptului Uniunii Europene.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 "dispoziţiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entităţile investite de lege, nesolutionate pana la data intrării in vigoare a prezentei legi " Teza a II a cestui articol a fost declarata neconstitutionala, subliniind necesitatea interpretării articolului cu respectarea principiilor constituţionale prevăzute de art. 1 alin. 4, art. 15. Alin. 2 si art. 20 si 21 di Constituţia României. Aceste texte ale Constituţiei consacra principiul neretroactivitatii legii, separaţiei puterilor in stat si necesitatea respectării de către legiuitorul roman a Tratatelor privitoare Ia drepturile fundamentale ale omului.

Având in vedere aceasta dispoziţie legală, precizează ca, cererea reclamantului a fost formulata si depusa in termen la entitatea investita de lege si a fost soluţionata prin Hotărârea nr. 121/19.03.2012 de către Prefectura Cluj - Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj. Mai mult, prin aceasta hotărâre, prin care s-a soluţionat cererea se dispune acordarea de despagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv -Legea nr. 247/2005 titlul VII.

Potrivit disp. Legea nr. 247/2005 titlul VII si a normelor de aplicare parata are atribuţii doar de a stabili intinderea despăgubirilor si de a achita aceste despăgubiri obligaţii care nu au fost indeplinite. Mai mult, consideră ca, despăgubirea trebuie sa fie realizata la valoarea reala de piaţa a imobilului, numai astfel fiind realizata o despăgubire efectiva si reala a foştilor proprietari deposedaţi abuziv.

Analizând art. 4 din Legea nr. 165/2013, se poate observa ca legiuitorul a inteles sa respecte valoare si puterea actelor prin care a fost soluţionat dosarul de despăgubire in speţa de fata valoarea Hotărârii nr. 121/19.03.2012, instituind aplicarea Legii nr. 165/2013 numai asupra situaţiilor juridice (cererilor de despăgubire) nesolutionate de către una dintre cele trei puteri ale Statului. In speţa de fata suntem in situaţia in care cererea reclamantului, astfel cum a precizat si anterior, a fost soluţionata de către entitatea legal investita .

In plus, in virtutea principiului neretroactivitatii legii, legea noua nu se poate aplica unor situaţii juridice epuizate sub imperiul legii vechi. Cu respectarea acestui principiu, legiuitorul stabileşte in art. 4 din Legea nr. 165/2013 ca acest act normativ nu se aplica cererilor care au primit o soluţie fundamentata pe dispoziţiile legii vechi, deci a Legii nr. 247/2005.

Aceeaşi interpretare este data de Curtea Constituţionala prin Decizia nr. 232/11.05.2013 prin care se statuează, cu valoare de principiu ca "Legea noua nu poate, fara a retroactiva sa se aplice si situaţiilor litigioase rezolvate prin hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile. Chiar daca principiul puterii de lucru judecat nu este un principiu constituţional, incalcarea lui contravine principiului separaţiilor puterilor in stat, intrucat legiuitorul nu poate desfiinţa hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile, intervenind astfel in procesul de realizare a justiţiei.

Nu este posibila o soluţie contrara celor arătate mai sus, deoarece s-ar aduce atingere grava principiului securităţii juridice, consacrat de CEDO in cauzele Padureanu contra Romaniei, Viasu contra României si altele. In plus, chiar in cauza Măria Atanasiu contra României, ale cărei principii se vor a fi puse in aplicare prin adoptarea Legii nr. 165/2013, România este sancţionată pentru nerespectarea principiului securităţii juridice, prin lipsa de previziune si stabilitate a normelor a căror respectare se impune cetăţenilor.

Art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu poate fi interpretat in contradicţie cu principiul stabilităţii juridice. Astfel, acest articol trebuie inteles in sensul ca Legea nr. 165/2013 se aplica numai situaţiilor juridice născute sub imperiul sau. In cazul unei cereri de retrocedare cu privire la care unele aspecte litigioase au fost soluţionate irevocabil, cum este in cazul de fata, sub imperiul Legii nr. 247/2005 dispoziţiile Legii nr. 165/2013 sunt incidente numai cu privire la chestiunile ramase nesolutionate.

In concluzie, consideră ca, parata trebuie sa recunoască efectele Hotărârii nr. 121/19.03.2012, iar despăgubirile aferente dosarului nr. 25683/FF trebuie acordate cu respectarea dispoziţiilor articolelor din Titlului VII al Legii 247/2005 .

Neconstitutionalitatea dispoziţiilor legale avute de instanţa in momentul admiterii excepţiei prematuritatii cererii de chemare in judecata.

Instanţa de fond cand a admis excepţia prematuritatii a avut in vedere dispoziţiile art. 4 prin raportare la art. 34 alin.(l) din Legea nr.165/2013, dispoziţii care nu ar fi trebuit aplicate deoarece astfel cum am precizat anterior incalca principiul neretroactivitatii legii.

Aspectele invocate de către reclamant cu privire la aceste dispoziţii legale au fost confirmate de Curtea Constituţionala a României, care cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin.(l) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor Ia data intrării în vigoare a legii.

Astfel, daca aceste dispoziţii legale nu se aplica acţiunilor aflate pe rolul instantelor la data intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, cu atat mai puţin se aplica acţiunilor care au fost soluţionate anterior intrării in vigoare acestei legi.

Aspectele invocate de către reclamant cu privire la dispoziţii art. 4 si 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 au fost confirmate de Curtea Constituţionala a României, care cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin.(l) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

In speţa de fata, astfel cum am precizat mai sus, cererea reclamantului a fost formulata si depusa in termen la entitatea investita de lege si a fost soluţionata prin Hotărârea nr. 121/19.03.2012, deci anterior intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013. Mai mult, prin aceasta Hotărâre, prin care s-a soluţionat cererea se dispune acordarea de despagubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv - Legea nr. 247/2005 titlul VII. Potrivit disp. Legea nr. 247/2005 titlul VII si a normelor de aplicare parata are atribuţii doar de a stabili intinderea despăgubirilor si de a achita aceste despăgubiri obligaţii care nu au fost indeplinite.

Prin Decizia nr. 88/27 februarie 2014 Curtea Constituţională a stabilit că sunt constituţionale prevederile art. 4 din Legea nr.165/2013 în măsura în care termenele prevăzute la art.33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

Restituirea totală sau parţială a bunurilor confiscate de către un regim face ca statul să îşi asume responsabilitatea realizării unui cadru eficient pentru realizarea mecanismului de restituire. Astfel, statul ocupă o poziţie importantă chiar şi în cazul în care nu este parte în proces, fiind cel îndrituit să adopte şi să aplice legislaţia necesară.

Aşadar, aplicarea retroactivă a termenelor prevăzute de noua legislaţie are ca efect amânarea rezolvării cauzelor aflate pe rolul instanţelor şi obligarea persoanelor care au fost diligente în a se adresa justiţiei la suportarea unei sarcini suplimentare faţă de, deja, cunoscuta inactivitate a autorităţilor. Din această perspectivă, Curtea constată că aplicarea retroactivă a intervenţiei legislative determină o influenţare a rezultatului procesului, precum şi un dezavantaj substanţial între părţile din proces.

In situaţia noastră, organele competente în materia retrocedărilor trebuiau să-şi organizeze activitatea în aşa manieră încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, pentru a se conforma garanţiilor constituţionale instituite în favoarea cetăţenilor. Mai mult, în timp ce termenele de soluţionare a notificărilor sunt prorogate după data de 1 ianuarie 2016, posibilitatea reclamantului de a se adresa instanţei de judecată pentru recunoaşterea drepturilor este limitată la un termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit la 1 ianuarie 2016, ceea ce îngrădeşte efectiv accesul reclamantului de a se adresa instanţelor de judecată în legătură cu o problemă a cărei rezolvare a fost solicitată organelor statului în urmă cu 15 ani.

Reclamantul are dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Tergiversarea plăţilor şi deci a soluţionării cererilor de către pârâta până în anul 2029 pentru persoane care au fost deposedate în anii 1950, în mod evident nu poate fi considerată în termen rezonabil, precum cere Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, consideră că aceasta tergiversare in plata despăgubirilor aferente dosarului ( de mai bine 15 ani) contravine prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia „ Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale...[...]", dar şi art. (1) din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie, care prevede că „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional". Aceste texte de lege, ce consacră instituţia termenului rezonabil capătă o interpretare aparte prin raportare la recunoaşterea dreptului de proprietate a unui persoane, care nu poate fi lipsită de dreptul său decât în anumite condiţii expres reglementate.

Practic, prin această modalitate de tergiversare a acordării de despăgubiri, dreptul de proprietate al reclamantului nu mai beneficiază de nicio garanţie, aceasta tergiversare fiind de natură a afecta substanţa dreptului de proprietate, cu consecinţa încălcării art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In plus prin aceste modificări legislative care duc la tergiversarea si amânarea continua a soluţionării cererilor de despăgubire dreptul la obţinerea de masuri reparatorii a devenit un drept iluzoriu cu consecinţa afectării dreptului de proprietate.

Mai mult, prin Decizia nr. 10299/14.11.012 emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie insusita de către intimata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor se stabileşte ordinea de soluţionare a cererilor de despăgubire inregistrate la instituţia parata.

In aceasta decizie se stabileşte ca, prioritar vor fi soluţionate cererile de despăgubire pentru care au fost emise hotărâri judecătoreşti apoi cererile care fac obiectul unor litigii aflate pe rolul instanţelor de judecata etc, iar la punctul 2.6. se stabileşte ca vor fi soluţionate cererile de despăgubire (dosarele) care au fost date in lucru ca urmare a repartizării in mod aleatoriu.

Astfel, cum a precizat in acţiunea introductiva, urmare solicitărilor repetate formulate, către Autoritatea Naţionala pentru restituirea Proprietăţilor, dosarul de despăgubire a fost dat in lucru ca urmare repartizării in mod aleatoriu. Astfel in aceste condiţii admiterea de către instant de fond a excepţiei prematuritatii acţiunii este nefondata si nelegala.

Trebuie observat si faptul ca, dupa intrarea in vigoare a legii nr. 165/2013 s-a stabilit ca, dosarele de despăgubire se vor soluţiona in ordinea inregistrarii, insa aceasta ordine nu este respectata, aspect care reiese din inscrisurile anexate (inscrisuri extrase de pe situ-ul paratei unde sunt publicate toate şedinţele comisiei si dosarele soluţionate).

Prin refuzul de a soluţiona dosarul de despăgubire, CNCI a încălcat art. 1 din Protocolul I al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a reţinut în cauza Păduraru contra României că „dacă Convenţia nu impune statelor obligaţia de a restitui bunurile confiscate şi cu atât mai puţin de a dispune de ele conform atributelor dreptului lor de proprietate, odată ce a fost adoptată o soluţie de către stat ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii".

De asemenea, în cauza Broniowski contra Poloniei (hotărârea din 22 iunie 2004), s-a subliniat faptul că "incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorităţi - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului"."Administraţia reprezintă un element al statului de drept şi interesul său se identifică cu acela al bunei administrări al justiţiei" (§ 41, Hornsby contra Grecia (1), hotărârea din 19.03.1997). De aici se poate deduce că administraţia este obligată să pună în executare atât hotărârile judecătoreşti cât şi să respecte actele administrative prin care se creează drepturi în favoarea persoanelor.

Potrivit unei jurisprudenţe constante Convenţia vizează protejarea unor drepturi concrete şi efective, iar nu "teoretice" sau iluzorii. Astfel, Curtea a decis în cauza Jokela c. Finlanda (hotărârea din 21 mai 2002, § 61) că respectarea dreptului de proprietate presupune un drept de a spera la o coerenţă rezonabilă între deciziile statului privind aceleaşi bunuri.

De altfel, în cauza Dumitru Popescu împotriva României ( Hotărârea nr. 2 din 26 aprilie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 830/2007), CEDO a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenţiei şi a jurisprudentei sale asupra sistemelor naţionale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcţionare a mecanismului de garantare a apărării drepturilor omului instituit de Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale'" iar "statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale să înlăture - din oficiu sau la cererea părţilor - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale" fără a se aştepta abrogarea acestora de către legislator (pct. 104)

Această tergiversare şi refuzul de a soluţiona dosarul pentru diverse argumente nejustificate aduc atingere pe de o parte dreptului reclamanţilor de le fi soluţionat dosarul de despăgubire întru-un termen rezonabil iar pe de altă parte dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra unui bun -recunoscut prin Hotărârea nr. 121/19.03.2012.

In privinţa caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudenţa Curţii Europene a fost consacrat principiul conform căruia acesta se apreciază în funcţie "de împrejurările cauzei şi criteriile consacrate de jurisprudenţa Curţii, privitoare la complexitate a cauzei, comportamentul reclamanţilor şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza procesului pentru cei interesaţi „ (cauza SC Concept L TD SRL şi Manole împotriva României).

Referitor la durata procedurii s-a consacrat, de asemenea, principiul conform căruia acest concept cuprinde şi fazele administrative ale soluţionării unei pretenţii legate de exerciţiul unui drept civil , astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost iniţiată încă din cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001.

Luând în considerare intervalul de timp scurs de la emiterea dispoziţiei primarului si faptul că reclamanţii au fost lipsiţi în mod arbitrar de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de Statul român încă din perioada comunistă, apreciem cu atât mai mult necesitatea unei proceduri rapide şi eficiente care să permită o reparaţie echitabilă.

In privinţa încălcării dreptului de proprietate al reclamantului este relevantă hotărârea Curţii Europene dată în cauza Ramadhi si alti cinci împotriva Albaniei, Curtea statuând in sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii a unei autorităţi administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne şi a Convenţiei". Ori, în condiţiile in care a fost emisă o Dispoziţie de propunere de despăgubiri pentru imobilul în discuţie, refuzul de soluţionare a dosarului de despăgubire constituie o încălcare a prevederilor sus indicate şi a dreptului de proprietate al subsemnatului asupra unui bun patrimonial.

Mai mult, trebuie observat si faptul ca, dupa intrarea in vigoare a legii nr. 165/2013 sa stabilit ca, dosarele de despăgubire se vor soluţiona in ordinea inregistrarii, insa aceasta ordine nu este respectata, aspect care reiese din inscrisurile anexate (inscrisuri extrase de pe situ-ul paratei unde sunt publicate toate şedinţele comisiei si dosarele soluţionate).

In plus, de la data intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013 si pana in acest moment au fost prelungite cu 6 luni termenele prevăzute in aceasta lege pentru soluţionarea dosarelor, iar in urma cu 2 săptămâni, reprezentanţii paratei au solicitat din nou prelungirea acestor termene cu inca 3 luni. Este de menţionat si ca, aceasta prelungire a termenelor cu 6 luni realizata prin OUG NR. 115/2013 a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 1/14.01.2015.

In aceste condiţii sunt indreptatiti a avea semne de indoiala cu privire la corectitudinea respectării ordinii de soluţionare a dosarelor a respectării termenelor si a obţinerii despăgubirilor.

Astfel prin raportare la cele precizate, instanţa de fond in mod nelegal si nefondat a admis excepţia prematuritatii.

Avind in vedere aceste aspecte solicita admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat.

In drept s-au invocat prevederile: art. 483, art. 488 alin. 1 pct. 8, art. 496, art. 498 NCPC ^

În apărare, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, entitate ce îşi desfăşoară activitatea la sediul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care învederează următoarele:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul L.I.A. a chemat în judecată Comisia naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând:

- obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la desemnarea unui evaluator ANEVAR pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii valorii de piaţă a imobilului obiect al dosarului de despăgubiri nr. 25683/FF;

- obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. 25683/FF prin emiterea titlului de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv conform raportului de evaluare în baza Legii nr. 247/2005 - Titlul VII

Prin Sentinţa civilă nr.5748/17.10.2014 Tribunalul Cluj a admis excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi în consecinţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca prematură.

Solicită respingerea recursului formulat de către L.I.A. ca fiind nefondat si pe cale de consecinţă, menţinerea Sentinţei civile nr. 5748/2014 pronunţată de către Tribunalul Cluj pe care o consideră ca fiind temeinică si legală, pentru următoarele considerente:

În susţinerea aspectelor reţinute de Tribunalul Cluj prin sentinţa recurată şi faţă de motivele de recurs formulate de reclamant, supune atenţiei următoarele aspecte:

I. Cu privire la susţinerile reclamantului referitoare la incidenţa în cauză a Deciziei nr. 88/27.02.2041 pronunţată de Curtea Constituţională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 28 din 16.04.2014, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, solicită a le respinge ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate l-a constituit, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

Însă, ţinând seama de notele autorilor excepţiei, Curtea a constatat că, în realitate, criticile sunt formulate cu privire la teza a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportată la termenele prevăzute de art. 33 din aceeaşi lege. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate l-a constituit dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluţionării unor cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, determinate de refuzul nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

Prin Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, a fost definită sintagma entitate învestită cu soluţionarea notificării. Astfel, prin entitate învestită cu soluţionarea notificării, se înţelege, după caz, unitatea deţinătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanţelor Publice, alte autorităţi publice centrale sau locale implicate).

Astfel, având în vedere faptul că Decizia nr. 88 pronunţată de către CCR la data de 27.02.2014, priveşte termenele instituite de legiuitor în favoarea persoanelor ce au depus notificări în condiţiile Legii nr. 10/2001, republicată, şi care nu au fost soluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, modificată şi completată, motivat şi de faptul că CNCI nu are calitatea de entitate învestită cu soluţionarea notificării, învederează faptul că dispoziţiile acesteia nu sunt incidente în cauză.

În concluzie, în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a Deciziei nr. 88/27.02.2041 şi Deciziei pronunţate de Curtea Constituţională a României, subliniază faptul că, această decizie nu este aplicabilă în prezenta cauză, întrucât acesta se referă la cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data de 20 mai 2013, or prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj în data de 19.03.2014, prin urmare dispoziţiile art.4 din Legea nr.165/2013 sunt constituţionale şi aplicabile prezentului litigiu.

II. Cu privire la susţinerile reclamantului cu privire la încălcarea principiul neretroactivităţii legii face următoarele precizări:

Legea nr. 165/2013 este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispoziţiile de lege nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Această interpretare este o aplicare a principiului de drept tempus regit actum.

III. Cu privire la solicitările reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la soluţionarea dosarului nr.25683/FFCC în sensul emiterii titlului de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv, în baza Legii nr.247/2005-Titlul VII, solicită a le respinge ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

1. învederează faptul că o eventuală admitere de către instanţa de judecată a unei astfel de solicitări s-ar face cu ignorare a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, respectiv posibilitatea invalidării deciziilor emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii de către CNCI.

Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din acest act normativ, dosarul de despăgubiri al reclamantului, înregistrat la Secretariatul C.N.C.I. cu nr. 25683/FFCC, se va soluţiona potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013, urmând a se emite un titlu de compensare, cu evaluarea imobilului care face obiectul dosarului de despăgubire prin aplicarea grilei notariale.

2. Afirmaţia reclamantului, conform căreia Legea nr. 165/2013 s-ar aplica exclusiv acelor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care nu fuseseră soluţionate prin emiterea unei hotărâri de către comisiile judeţene, nu are temei. în cuprinsul actului normativ sunt stabilite două categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile acestuia: persoanele îndreptăţite (art. 3 pct. 3) şi persoanele care se consideră îndreptăţite (art. 3 pct. 2).

Persoana îndreptăţită este definită ca fiind „persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii".

Ulterior. în cuprinsul legii, persoanele ale căror dosare de despăgubire se află spre analiză la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor sunt tratate drept persoane care se consideră îndreptăţite, adică persoane ale căror cereri nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (de ex. art. 21 alin. 5 din lege).

3. Aşadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire al reclamantului se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Prin această lege a fost înfiinţată CNCI, care a preluat atribuţiile CCSD.

În privinţa termenului în care CNCI are obligaţia de a soluţiona dosarele de despăgubire înregistrate la SCCSD, face precizarea că art. 34 alin. (1) stabileşte un termen de 36 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Astfel cum a precizat anterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul legilor fondului funciar se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia.

Întrucât noua legislaţie a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conţinând titlul de despăgubire, precum şi condiţiile şi termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluţionarea dosarelor de despăgubire.

Totodată potrivit prevederilor art.21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 „SCNCI, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, SCNCI poate solicita documente în completare entităţilor investite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a şi b, precum şi art. 21 - 26 din lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entităţii învestite de lege (prin care sa propus acordarea de despăgubiri).

Învederează faptul că, numai în situaţia în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către SCNCI şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

Conform art. 24 din Legea 165/2013, punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare. în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).

De asemenea, numărul de puncte acordat în condiţiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7) iar în cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).

Aşadar, solicită a se constata că pârâta, CNCI, este obligată să pună în aplicare dispoziţiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 şi art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către CNCI şi evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

Faţă de cele mai sus menţionate, solicită să se respingă ca neîntemeiată solicitarea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

II. Cu privire la susţinerile reclamantului cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului, face următoarele precizări:

1. Reclamantul invocată art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la CEDO, privind atingerea noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile şi valorile patrimoniale ale persoanelor. Faţă de aceasta, subliniază faptul că pârâta nu neagă dreptul reclamantului la măsuri reparatorii şi mai mult decât atât, nu a refuzat soluţionarea dosarului ce face obiectul acţiunii pendinte.

Ceea ce trebuie subliniat în acest context, este faptul că nu este suficient să promovezi o acţiune în instanţă pentru a ţi se recunoaşte dreptul la soluţionarea dosarului, necontestat de altfel de pârâta, ci trebuie şi demonstrat dreptul la soluţionarea acestuia cu prioritate.

În concret, apreciază că dreptul reclamantului se întinde până acolo unde începe dreptul celorlalte persoane implicate (persoane ce se consideră îndreptăţite, astfel cum este definit de Legea nr. 165/2013 ) în procesul de retrocedare, iar singura soluţie legală şi temeinică este doar aceea de respingere a unei astfel de acţiuni, ca neîntemeiată.

De altfel, recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că Legea nr.165/2013 este funcţională şi respectă dreptul la proprietate, aşa cum reiese din cuprinsul hotărârii pronunţată în cauza Preda şi alţii împotriva României.

„Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO sau Curtea) a confirmat într-o hotărâre pronunţată astăzi caracterul efectiv al prevederilor noii legislaţii în materia restituirii proprietăţilor, legislaţie care oferă posibilitatea de soluţionare adecvată a cererilor de reparaţie, pentru majoritatea situaţiilor incidente în cauzele aflate pe rolul său (hotărârea Preda şi alţii împotriva României).

Analizând garanţiile oferite de noua legislaţie (dispoziţii de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene imperative şi de un control jurisdicţional efectiv), CEDO a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv şi accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăţilor într-o serie largă de situaţii.

Curtea a estimat că sistemul de eşalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluţiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri şi cheltuieli.

Cât priveşte termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, CEDO a considerat că această situaţie excepţională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală şi juridică ce priveşte chestiunea restituirii bunurilor naţionalizate.

În concluzie, prin hotărârea Preda şi alţii împotriva României, CEDO a estimat că noua legislaţie adoptată în materia restituirii proprietăţilor naţionalizate oferă, în principiu, posibilitatea de soluţionare adecvată a cererilor de reparaţie".

2. Învederează că dispoziţiile legii nr. 165/2013 nu prevăd o limitare a accesului la justiţie a persoanelor îndreptăţite până la soluţionarea tuturor cererilor de restituire ci stabilesc în sarcina entităţilor competente să soluţioneze cererile formulate în temeiul legilor ce vizează restituirea proprietăţilor termene de soluţionare a acestora.

Astfel, având în vedere faptul că vechile reglementări în materie s-au dovedit a fi ineficiente, s-a considerat necesar ca sfera de aplicare a noii legi să cuprindă toate situaţiile privind cererile nesoluţionate până în prezent.

Reglementarea propusă nu are ca efect privarea dreptului de proprietate garantat şi ocrotit prin legea fundamentală, ci doar stabileşte o modalitate prin care statul român garantează aplicarea dreptului.

Încă de la început, legiuitorul a impus entităţilor implicate în executarea legii respectarea reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în protocoalele adiţionale la această convenţie, ratificate de România prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare, precum şi soluţiile jurisprudenţiale ale Curţii Europene ale Drepturilor Omului.

Impunerea unui termen nu poate decât să asigure un climat de siguranţă raporturilor juridice.

S-a instituit astfel o obligaţie generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorităţii legiuitoare, care trebuie să se asigure că activitatea de legiferare se realizează în limitele şi în concordanţă cu Legea fundamentală a ţării şi, totodată, să asigure calitatea legislaţiei. Aceasta întrucât, pentru a respecta legea, ea trebuie cunoscută şi înţeleasă, iar pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie suficient de precisă şi previzibilă, aşadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.

Astfel, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a statuat că principiul securităţii juridice face parte din ordinea juridică comunitară şi trebuie respectat atât de instituţiile comunitare, cât şi de statele membre, atunci când acestea îşi exercită prerogativele conferite de directivele comunitare.

Într-adevăr în cadrul asigurării unui proces echitabil, un rol important îl ocupă respectarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil, mai ales după decizia „Curţii

Europene a Drepturilor Omului", în dosarul Kudla împotriva Poloniei din anul 2000.

Printre exigenţele dreptului la un proces echitabil se numără şi dreptul la judecarea cauzelor cu celeritate sau într-un „termen rezonabil", conform art. 6 par. 1 din Convenţie.

Celeritatea procedurii reprezintă un deziderat al legiuitorului român în materia restituirii proprietăţilor, iar termenul impus reprezintă o garanţie în ceea ce priveşte finalizarea într-un termen rezonabil a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Obligaţia de respectare a termenului este o obligaţie de rezultat care incumbă instituţiilor şi entităţilor implicate în procesul de soluţionare.

III. Instanţa de fond în mod corect a admis excepţia prematuritatii acţiunii.

Astfel, instanţa de fond în mod corect a reţinut că, la data de 19.03.2014, dată la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată pe rolul Curţi de Apel Cluj, Legea nr. 165/2013 era deja în vigoare.

Astfel, ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Totodată, prin noua lege a fost înfiinţată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privinţa termenului în care Comisia Naţională are obligaţia de a soluţiona dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, face precizarea că art. 34 alin. (1) stabileşte un termen de 36 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menţionate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv şi absolut de 36 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) şi absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 36 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.

Astfel instanţa reţinut că întrucât Legea nr.165/2013 era in vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, aceasta a acordat un termen pentru soluţionarea dosarului, termen care la data introduceri prezentei cereri de chemare în judecată nu era împlinit, astfel că acţiunea apare ca fiind prematur introdusă.

IV. Referitor la situaţia dosarului de despăgubire înregistrat în baza legii nr.18/1991, prin care Comisia Judeţeană Cluj a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 0,2032 ha, şi înregistrat sub nr. 25683/FFCC, învederează că acesta va fi soluţionat cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menţionat precum şi cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, decizie însuşită şi de entitatea ce a preluat atribuţiile CCSD, respectiv CNCI în şedinţa acesteia din data de 14.11.2013.

Referitor la Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, face precizarea că în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluţionarea dosarelor.

Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menţionate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul SCNCI (fostă CCSD), precum şi modalitatea de soluţionare a acestora, cu precizarea suplimentară că pct. 2.2. a fost abrogat în şedinţa CNCI din data de 27.02.2013 ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1- 2.8 din Decizia nr. 10299/14.11.2012).

Modalitatea de soluţionare a dosarelor a fost adoptată de către CCSD având ca argumente principiul proporţionalităţii analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum şi faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluţionate sau care urmează a fi soluţionate de către entităţile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (şi la care, evident, ritmul de soluţionare este mai lent).

Chiar dacă Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 emisă de către CCSD şi însuşită de către CNCI face referire la procedura de evaluare aşa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluţionat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin Legea 368/2013.

În acest context, face precizarea că în noua procedură administrativă instituită de Legea nr. 165/2013 modificată şi completată prin Legea nr. 361/2013, legiuitorul, la cap. IV intitulat „Măsuri privind urgentarea soluţionării cererilor de retrocedare", a instituit un termen în care persoanele îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele de despăgubire (art. 32 alin. 1).

Subliniază faptul că termenul prevăzut la art. 32 alin. 1 nu este un termen stabilit în favoarea CNCI, acesta reprezintă de fapt un termen care curge în favoarea notificatorilor de a-şi proba dreptul de a li se acorda beneficiu legilor de reparaţie.

În procesul de soluţionare a cererilor, sarcina probei dreptului de proprietate, a deţinerii legale a proprietăţii la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.

Astfel, având în vedere principiile ce au stat la baza emiterii acestei decizii, învederează că dosarul de despăgubire al reclamantului, va fi analizat de către SCNCI cu respectarea ordinii înregistrării dosarelor existente în propria categorie.

Prin urmare, obligarea pârâtei la soluţionarea acestui dosar de despăgubire înaintea celorlalte dosare, deci cu încălcarea ordinii de înregistrare ar însemna o discriminare pozitivă în ceea ce îl priveşte pe reclamant şi nu ar conduce decât la încălcarea unui principiu prevăzut la art. 16 din Constituţia României, respectiv încălcarea egalităţii de şanse şi tratament, astfel, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.

Astfel, aplicarea principiilor constituţionale nu trebuie făcută discreţionar şi doar în favoarea acelor persoane care recurg la promovarea unor acţiuni în instanţă.

Imixtiunea puterii judecătoreşti în procedura administrativă, prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti prin care CNCI ar fi obligată la soluţionarea unui dosar de despăgubire fără a lua în considerare faptul că înaintea acestuia există alte persoane îndreptăţite care aşteaptă soluţionarea dosarelor lor cu respectarea ordinii de înregistrare al acestora, nu face altceva decât să încurajeze astfel de demersuri în instanţă, consecinţa firească fiind nu numai creşterea volumului de cereri de chemare în judecată dar şi soluţionarea cu prioritate de către CNCI a dosarelor de despăgubire ce au făcut obiectul acestor litigii.

Având în vedere aspectele expuse, solicită să se respingă recursul formulat de către recurentul-reclamant L.I.A., şi să se menţină Sentinţa Civilă nr.5748/2014 pronunţată de către Tribunalul Cluj, ca fiind temeinică şi legală.

În drept s-au invocat prevederile: Legea nr.18/1991, republicată, Legea nr. 165/2013 art. 205 şi urm., din Codul de Procedura Civilă.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

I. Reclamantul recurent a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei prematurităţii, invocând, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr.247/2005 nu au fost abrogate în totalitate, că Legea nr.165/2013 nu se poate aplica situaţiilor juridice epuizate sub imperiul legii vechi, soluţie degajată din mai multe decizii ale CCR, invocându-se totodată şi termenul rezonabil conturat în jurisprudenţa CEDO, critică subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, incident când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicare greşită a normelor de drept material.

Prin urmare, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile derogatorii de la prevederile art.425 alin.1 lit. b) NCPC, înscrise în art. 499 din acelaşi act normativ, va analiza motivele de casare invocate.

II. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că acţiunea în contencios a fost introdusă de reclamant la data de 19 martie 2014, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 (20 mai 2013).

Reclamantul are calitatea de cesionar a tuturor drepturilor decurgând din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 0,2032 ha, conform Legii nr.247/2005.

Este necontestat că la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 cererea pentru emiterea titlului de despăgubire cu întreaga documentaţie era înregistrată pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Or, în această situaţie devin incidente dispoziţiile art. 34 alin.1 din Legea nr.165/2014 care prevăd că dosarele de fond funciar (cum este şi cazul în speţă) înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 36 de luni de la data intrării în vigoare a respectivei legi.

Curtea Constituţională a României a statuat la pct.39-40 din considerentele Deciziei nr.269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.513/2014, următoarele:

“Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are în vedere situaţia dosarelor înregistrate pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituţie pentru care legea nu stabilise niciun termen pentru soluţionarea dosarelor primite de la entităţile învestite de lege. Termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să influenţeze situaţiile născute sub imperiul vechii reglementări. Aceasta, deoarece Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu i se oferă un nou termen pentru soluţionare, aşa cum se întâmplă în cazul entităţilor, ci se stabileşte pentru prima dată un termen în care aceasta este obligată să soluţioneze dosarele.

Altfel spus, există o diferenţă de situaţie juridică reglementată de cele două articole, respectiv art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. În primul caz este vorba despre o procedură epuizată, încheiată, pentru care exista un termen de soluţionare în sarcina entităţii învestite [60 de zile de la înregistrarea notificării, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/20011. În cazul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se are, însă, în vedere o procedură în curs de desfăşurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care se află, încă, în lucru, chiar dacă, în lipsa unor termene legale de soluţionare, s-au introdus acţiuni în instanţă ca urmare a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil de către persoanele îndreptăţite.

Aşadar, nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menţionat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, sub rezerva interpretării date de Curtea Constituţională prin prezenta decizie, dispoziţiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare”.

Or, Curtea remarcă că în prezenta speţă nu este vorba de o cauză în materia restituirii imobilelor preluate abuziv care să se fi aflat pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, cerinţă expres prevăzută de CCR la pct.I al dispozitivului Deciziei anterior individualizate, caz în care art.34 nu era aplicabil.

În fine, Curtea mai observă că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeaşi hotărâre, în cadrul măsurilor cu caracter general sugerate cu titlu orientativ, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvernul român în planul său de acţiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, arătând că o astfel de măsură, cu condiţia să fie realistă şi dublată de un control jurisdicţional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienţei mecanismului de despăgubire. Curtea reţine, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea cererilor şi, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga şi eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluţionare definitivă a pretenţiilor, o atare situaţie excepţională este inerentă complexităţii factuale şi juridice vizând restituirea proprietăţilor preluate abuziv, aşa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei şi nici contrare drepturilor garantate de Convenţie, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce priveşte durata rezonabilă a procedurii (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată de CEDO în cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 119).

Aşadar, în mod corect Tribunalul a soluţionat excepţia prematurităţii cererii deduse judecăţii, caz în care în temeiul art.496 alin.1 NCPC Curtea va respinge recursul declarat în cauză.

← Efectele deciziei Curţii Constituţionale în litigiul pendinte...		Achiziţii publice. Garanţie de bună conduită. Revizuire →

Excepţia prematurităţii. Legea nr. 165/2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Excepţia prematurităţii. Legea nr. 165/2013