Executarea hotărârilor pronunţate de instanţa de contencios administrativ. Unele aspecte procedurale

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2015)

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4999 din 29 iunie 2015

Prin Încheierea civilă pronunţată în data de 26.11.2014 de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2014, s-a dispus introducerea în sistemul Ecris a domiciliului ales, indicat la fila 125, dosar pentru pârâţii persoane fizice.

A fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj.

A fost respinsă excepţia conexităţii.

A fost admisă excepţia tardivităţii administrării probei cu înscrisul depus de către reprezentanta pârâţilor.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

A fost respinsă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a Consiliului Judeţean Alba.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Judeţul Alba, a pârâţilor persoane fizice enumerate în acţiune, cu excepţia preşedintelui Consiliului Judeţean Alba, I.D..

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Judeţean Alba şi a Preşedintelui acestuia, I.D..

A fost respinsă excepţia tardivităţii administrării probei cu înscrisul depus de reprezentantul reclamantei.

A fost respinsă excepţia lipsei de interes a cererii.

S-a dispus unirea cu fondul a excepţiei inadmisibilităţii raportată la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 905 Cod proc. Civ.

Au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii referitoare la efectele excepţiilor de nelegalitate şi la cadrul procesual, formulate de pârâţi prin întâmpinare.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune întemeiată pe art. 13 din O.G. nr. 2/2001.

Prin Sentinţa civilă nr. 85/14.01.2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2014, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M.T. SRL în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL JUDETEAN ALBA şi Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, I.D..

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M.T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii JUDETUL ALBA, M.H., A.N., B.H.M. ş.a.

S-a dispus aplicarea pârâtului Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, I.D., amenda în cuantum de 150 lei pe zi pentru perioada 07.04.2013-31.06.2013, amenda în cuantum de 160 lei pe zi pentru perioada 01.07.2013-31.12.2013, amenda în cuantum de 170 lei pe zi pentru perioada 01.01.2014-31.06.2014, amenda în cuantum de 180 lei pe zi pentru perioada 01.07.2014 şi până la executarea sentinţei civile nr. 3965/2012 pronunţată în dosarul nr. .../2008 al Tribunalului Cluj.

A fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Alba, reprezentat de Preşedintele Consiliului Judeţean Alba I.D., la plata în favoarea reclamantei a unor penalităţi în cuantum de 100 lei începând cu data de 07.04.2013 şi până la executarea sentinţei civile nr. 3965/2012 pronunţată în dosarul nr. .../2008 al Tribunalului Cluj.

A fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Alba, reprezentat de Preşedintele Consiliului Judeţean Alba I.D., la plata în favoarea reclamantei a sumei de 8249, 34 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaţial.

Prin Încheierea civilă nr. 104/03.02.2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2014, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale şi de înlăturare a omisiunii vădite, formulată de reclamanta SC M.T. SRL în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL JUDETEAN ALBA şi Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, I.D., JUDETUL ALBA, M.H., A.N., B.H.M., ş.a. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale şi înlăturarea omisiunii vădite din sentinţa civilă nr. 85/2015 pronunţată în dosarul nr. .../2014 al Tribunalului Cluj, în sensul că: s-a înlăturat din considerentele sentinţei civile nr. 85/2015 pronunţată în acest dosar, pag. 22 a sentinţei, ultimul alineat, menţiunea referitoare la penalităţi „în sarcina Preşedintelui

Consiliului Judeţean Alba I.D.” şi s-a înlăturat omisiunea din cuprinsul sentinţei referitoare la penalităţi, în sensul că acestea sunt stabilite pe zi de întârziere.

Prin Sentinţa civilă nr. 938/ 18.03.2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2014, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de lămurire a hotărârii, formulate de pârâţii CONSILIUL JUDETEAN ALBA şi Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, I.D. în contradictoriu cu reclamanta SC M.T. SRL şi pârâţii JUDETUL ALBA, M.H., A.N., B.H.M., ş.a.

Prin Încheierea civilă nr. 253/31.03.2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2014, a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 938/2015 a Tribunalului Cluj pronunţată în dos. nr..../2014 al Tribunalului Cluj formulată de pârâtul Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, I.D., sentinţă privindu-i şi pe pârâtul CONSILIUL JUDETEAN ALBA, reclamanta SC M.T. SRL şi pârâţii JUDETUL ALBA, M.H., A.N., B.H.M., ş.a..

S-a dispus înlăturarea din fraza I a considerentelor sentinţei civile nr. 938/2015 a Tribunalului Cluj a cuvântul „nu” din cuprinsul sintagmei „amenzile nu sunt stabilite”.

Împotriva Sentinţei civile nr. 938/18.03.2015 pronunţate în dosarul nr. .../2014 de Tribunalul Cluj, a declarat recurs Consiliul Judeţean Alba precizat în sensul că vizează sentinţa astfel cum a fost îndreptată prin încheierea 253/2015 , solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecinţa 1) în principal, trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe (casarea cu trimitere), iar, 2) în subsidiar, a rejudecării cererii de către instanţa de recurs (casarea cu reţinere) şi admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 85/2015 pronunţată de Tribunalul Cluj astfel cum a fost formulată, în sensul că penalităţile sunt stabilite cu titlu provizoriu în condiţiile art. 905 Noul Cod de Procedură Civilă.

Prin Sentinţa nr. 938/18.03.2015 Tribunalul Cluj a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de lămurire formulată.

Menţionează că prin încheierea nr. 104/2015 pronunţată în dosarul nr. .../2014 s-a dispus „înlăturarea omisiunii vădite din sentinţa civilă nr. 85/2015" în sensul că „se înlătură omisiunea din cuprinsul sentinţei referitoare la penalităţi, în sensul că acestea sunt stabilite pe zi de întârziere".

În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; hotărârea recurată conţine motive străine de natura pricinii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 NCPC

Pentru a respinge ca neîntemeiată cererea recurentului, prima instanţă, se mărgineşte la a arăta, de o manieră sumară, printr-o singură frază următoarele:

„Instanţa a arătat exact în sentinţă pentru fiecare sancţiune în parte temeiul de drept pe care se întemeiază, iar ceea ce invocă pârâţii este o enumerare a tuturor temeiurilor de drept avute în vedere la soluţionarea cauzei, enumerare care se regăseşte în partea finală a considerentelor, această redactare fiind concluzia uzual folosită în practică".

Însă, în concret, observând cererea de lămurire formulată, rezultă cu evidenţă că subscrisul nu am solicitat „o enumerare a tuturor temeiurilor" astfel cum se menţionează, ci lămurirea, respectiv explicitarea regimului „sancţiunii" (penalităţilor) dispuse în sarcina sa, în sensul că acestea au un caracter provizoriu, drept premisă pentru a exclude „arbitrariul" în interpretarea dispozitivului hotărârii.

Or, o atare motivare nu corespunde exigenţelor art. 425 alin. 1 lit. b) NCPC care presupune arătarea motivelor „de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor". De altminteri, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: „în mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ".

Astfel, din hotărârea recurată transpare faptul că nu au fost observate întocmai solicitările din cererea de lămurire şi că este vorba de o examinare efectivă a cauzei, exigenţă impusă de garanţiile aferente dreptului la un proces echitabil (art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale).

În consecinţă, se poate aprecia că în cauză, motivarea, element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, lipseşte, ceea ce justifică incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 NCPC. în subsidiar, menţiunile succinte incluse în cadrul hotărârii pornesc de la premise străine de natura pricinii, dincolo de obiectul clar precizat al cererii de lămurire.

Hotărârea recurată a fost pronunţată cu nesocotirea prevederilor art. 425 alin. 1 lit. c) şi art. 443 NCPC- motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC.

În urma reconfigurării instituţiei recursului prin Noul Cod de procedură civilă, formularea art. 488 alin. 1 pct. 5 a primit o sferă mai cuprinzătoare vizând toate încălcările regulilor „de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", fără nicio distincţie. Astfel, după cum s-a arătat în doctrină „orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedura, indiferent de regimul său, va fi analizată din perspectiva art. 488 pct. 5 NCPC pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii".

În speţă, hotărârea recurată au fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 425 alin. 1 lit. c) şi art. 443 NCPC.

Contrar menţiunilor din cadrul considerentelor hotărârii recurate, subscrisul am cerut lămurirea naturii/regimului sancţiunii penalităţilor aplicate, respectiv caracterul provizoriu al acestora, caracter care apreciem că ar derivă din interpretarea coroborată a art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu art. 905 NCPC.

Or, solicitarea de lămurire a unei măsuri dispuse prin dispozitivul unei hotărâri a cărei aplicare nu este suficient de clară şi care poate genera o situaţie conflictuală între părţile în litigiu, se încadrează întocmai în limitele procedurale prevăzute de art. 443 NCPC, astfel că refuzul de a cerceta o asemenea împrejurare excede normelor amintite. De altminteri, opoziţia manifestată de M.T. SRL faţă de cererea de lămurire, dovedeşte că părţile din litigiu, aflate pe poziţii de contradictorialitate, interpretează dispozitivului în mod diferit, datorită omisiunii instanţei de a preciza explicit regimul penalităţilor şi amenzilor.

Considerentele din cadrul hotărârii nu se pot substitui dispozitivului, care trebuie, în acord cu exigenţele rezultate din interpretarea art. 425 alin. 1 lit. c), să conţină o soluţie clară. Or, din această perspectivă aplicarea măsurii dispuse trebuie să rezulte din dispoziţiile intrinseci ale dispozitivului, fără să fie necesară complinirea acestuia cu alte elemente (considerente, probe etc.).

Din această perspectivă, faptul că în cadrul Sentinţei nr. 85/2015 se trimite la o serie de texte de lege, inclusiv la prevederile art. 905 NCPC nu înseamnă că dispozitivul ar trebui să fie unul lapidar sau incomplet, ci ar trebuie să exprime întocmai natura măsurii dispuse.

În plus, prima teză a art. 443 alin. 1 NCPC se circumscrie tocmai ipotezei explicitării dispozitivului la cererea părţii, pentru a se da un înţeles clar şi fără echivoc soluţiilor dispuse, fără să condiţioneze admisibilitatea unei atare cereri de menţiunile din cuprinsul considerentelor, ci în raport de conţinutul dispozitivului. De altminteri, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţă considerentele constituie repere pentru lămurirea într-un anume sens a dispozitivului, iar în nici un caz nu pot fundamenta un refuz de lămurire a dispozitivului (cum este cazul în speţă) pe motiv că ar exista indicate anumite elemente în considerente. De altfel, „enumerarea" la care se trimite nu se regăseşte întocmai la finalul hotărârii, iar uzanţele nu reprezintă un temei de drept. Astfel, apreciem că prin hotărârea recurată „s-a adăugat la lege" o condiţie de admisibilitate a cererii de lămurire care nu se regăseşte în cadrul art. 443 alin. 1 NCPC.

Cererea de lămurire formulată, nu poate fi interpretată drept o cerere de modificare a fondului dreptului substanţial dedus judecăţii, de vreme ce nu se pune în discuţie o problemă distinctă de cea dedusă judecăţii sau reevaluarea acesteia.

Astfel, dispozitivul sentinţei nr. 85/2015 menţionează obligarea recurentului la plata unor penalităţi pentru o anumită perioadă, fără să fie cuprinsă vreo menţiune cu privire la regimul acestora. Or, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din considerentele reţinute în cadrul Sentinţei pentru obligarea subscrisului la plata de penalităţi: s-a reţinut incidenţa art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a cărui teză finală prevede „în condiţiile art. 905 NCPC"; sa indicat în mod expres faptul că obligarea subscrisului la plata penalităţilor în cuantumul respectiv s-a făcut „în temeiul art. 905 Cod procedură civilă" (pag. 22-23 din Sentinţă), dispozitivul trebuia să reflecte această abordare a instanţei în sensul menţionării că obligaţia subscrisului la plată este stabilită cu titlu provizoriu, împrejurare rezultată din interpretarea alin. 2, 4, 6 ale articolului 905 NCPC.

Definitivarea penalităţilor poate avea loc prin procedura prevăzută de art. 904 pct. 4 NCPC, respectiv dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a sancţiunii nu se execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, în speţă sentinţa nr. 3965/2012. Lămurirea solicitată este necesară pentru a nu lăsa loc de interpretare.

De vreme ce prin considerentele Sentinţei a cărei lămurire o solicită s-a reţinut împrejurarea că amenzile şi penalităţile sunt stabilite în temeiul art. 905 NCPC, obligarea subscrisului la plata de penalităţi în cuantum de 100 lei începând cu data de 07.04.2013 şi până la executarea sentinţei civile nr. 3965/2012 nu putea fi dispusă decât cu titlu provizoriu potrivit art. 905 alin. 2 NCPC coroborat cu regimul rezultat din art. 24 din Legea nr. 554/2004, definitivarea acestora putând să aibă loc doar în condiţiile art. 905 alin. 4 NCPC.

Din ansamblul considerentelor reţinute de instanţa care pronunţat hotărârea nr. 85/2015, rezultă că obligarea recurentului la plata de penalităţi nu este decât provizorie, suma definitivă neputând fi fixată decât în condiţiile art. 905 alin. 4, 5 NCPC.

Menţinerea în forma actuală a dispozitivului hotărârii poate produce confuzii şi prejudicii semnificative putându-se ajunge la o aplicare abuzivă a dispozitivului dincolo de limitele imperative prevăzute de art. 905 NCPC. Cu alte cuvinte, în absenţa clarificării limitelor dispozitivului hotărârii aceasta ar putea fi interpretată în mod neconform de celelalte părţi, cu ignorarea regimului provizoriu al penalităţilor stabilite şi a împrejurării că suma definitivă cu acest titlu nu poate rezulta decât în urma procedurii prevăzute de art. 905 art. 4,5 NCPC.

Precizează că lămurirea înţelesului dispozitivului sentinţei pronunţate în speţă este o măsură necesară pentru buna administrare a justiţiei, respectiv pentru a nu se ajunge la o aplicare necorespunzătoare a acesteia.

În consecinţă, în vederea protejării drepturilor recurentului dar şi în vederea asigurării principiului legalităţii executării, dispozitivul sentinţei civile nr. 85/2015 trebuie să fie clar şi univoc exprimat.

Din această perspectivă este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 448 pct. 5 NCPC.

Consiliul Judeţean Alba a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 85/14.01.2015 şi încheierii de şedinţă din data de 26.11.2014 pronunţate în dosarul nr. .../2014 de Tribunalul Cluj precizat în sensul că vizează sentinţa astfel cum a fost îndreptată prin încheierea 104/2015, cât şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Judetean Alba solicitând admiterea recursului în principal, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, respectiv Tribunalul Alba;

în subsidiar, casarea în parte a încheierii de şedinţă din data de 26.11.2014 (în sensul menţinerii doar a soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Judeţul Alba, a pârâţilor persoane fizice menţionate şi casarea restului încheierii) şi casarea în parte a Sentinţei civile nr. 85/14.01.2015 în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată, (urmând ca în funcţie de motivele de recurs reţinute să se procedeze la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau la rejudecarea în fond a procesului de către instanţa de recurs şi la respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată formulate de M.T. SRL, pe cale de excepţie sau pe fond.

În motivarea cererii de recurs se arată că în primul rând demersurile efectuate privind executarea Sentinţei civile nr. 3965/2012 în privinţa reclamantei.

În executarea Sentinţei civile nr. 3965/2012, în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004:

Consiliul Judeţean Alba a emis Hotărârea nr. 41/27.03.2013 privind punerea în executare a Sentinţei civile nr. 3965/2012 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr..../2008; prin Adresa nr. 3751/20.03.2013 s-a solicitat Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională în vederea punerii în aplicare a Sentinţei civile nr. 3965/2012, derularea procedurii de atribuire electronică inclusiv pentru traseul în discuţie, detaliind programul propus pentru organizarea şi desfăşurarea procedurii de atribuire (denumită în continuare „adresa nr. 1");

Prin Adresa nr. 3315/12.03.2013, faţă de suspendarea Ordinului comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 240/2012 (1614/2012) privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor şi a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport, s-a solicitat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, să precizeze procedura de urmat pentru punerea în executare a obligaţiei de a relua procedura de atribuire pentru grupele de trasee 092-096 şi 053-054 de la ultimul act valabil în conformitate cu cele dispuse prin sentinţa în discuţie (denumită în continuare „adresa nr. 2").

Menţionează, de asemenea, că: programul iniţial de transport aprobat prin HCJ Alba nr. 69/27.03.2008 era pentru perioada 2008-2011 (deci urma să expire în anul 2011); ulterior, programul de transport 2008-2011 a fost prelungit în baza O.G. nr. 27/2010 publicată în M. Of. nr. 616/31.08.2010 până la data de 30.04.2013 (deci programul vizat de HCJ Alba nr. 69/2008 urma să expire în termen aproximativ o lună de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de care se prevalează intimata-reclamantă); de abia în data de 19.04.2013 a fost publicată în M. Of. OUG nr. 30/2013 prin care a fost prelungit programul de transport public judeţean până la data de 31.12.2013.

În acest context, prin HCJ Alba nr. 63/25.04.2013 a fost prelungită valabilitatea Programului de transport public judeţean de persoane prin curse regulate pentru perioada 1 iulie 2008-30 aprilie 2013, în Judeţul Alba până la data de 31 decembrie 2013, ocazie cu care, astfel cum rezultă în mod expres din Anexa la această hotărâre (pag. 24-25) este detaliat în condiţii de legalitate Programul de transport pentru traseul nr. 092-096 (cu respectarea dispoziţiilor din sentinţa nr. 3965/2012 privind înlăturarea aspectelor de incompatibilitate, indicarea capetelor de traseu şi a localităţii intermediare).

În consecinţă, pornind de la specificitatea sistemului de atribuire a traseelor judeţene care este unul electronic la nivel naţional, în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, s-au întreprins toate demersurile care erau în competenţa subscrisului pentru punerea în executare cu bună-credinţă a sentinţei în discuţie, solicitându-se entităţii care gestionează sistemul electronic derularea procedurii de atribuire electronică potrivit unui calendar care să conducă la furnizarea rezultatelor atribuirii şi adoptându-se o hotărâre de consiliu pentru executarea respectivei sentinţe.

Faţă de adresa nr. 1 Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională a răspuns acestei solicitări prin adresa nr. 244/22.03.2013 comunicând că SAET - Sistemul de Atribuire Electronică în Transporturi este în imposibilitate tehnică de a modifica bazele de date actuale cu bazele de date aferente unui program vechi de transport, deja arhivate, şi că aplicaţia SAET a fost modificată software astfel încât să corespundă noilor modificări legislative, criterii ce nu se aplicau pe vechiul program de transport. Aceasta în contextul în care programul de transport 2008-2011 a fost prelungit în baza O.G. nr. 27/2010 publicată în M. Of. nr. 616/31.08.2010 până la data de 30.04.2013, aşa încât trebuia să intervină un nou proces de atribuire la nivel naţional pentru un nou program aferent perioadei 01.05.2013-30.06.2019. pentru care potrivit adresei menţionate CNMSI a fost adaptat sistemul electronic naţional (deci adaptarea nu a avut loc în raport de anumite acte particulare ale consiliilor judeţene).

De altminteri, prin HCJ Alba nr. 197/2012 s-a aprobat Regulamentul, Caietul de sarcini şi Programului de transport public judeţean de persoane prin curse regulate, pentru perioada 01.05.2013-30.06.2019, în Judeţul Alba (hotărâre ale cărei efecte sunt suspendate ca urmare a sentinţei nr. 16711/17.03.2013 pronunţate în dosarul nr. .../2013).

Faţă de adresa nr. 2, prin adresa de răspuns nr. 21262/02.04.2013 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a concluzionat:

„Prin urmare, considerăm Sentinţa civilă nr. 3965 emisă de Tribunalul Cluj poate fi pusă în aplicare numai după aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor şi a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport preluate prin Ordinul comun al viceprim-ministrului, ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor de palicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007".

Ulterior, urmare a primirii adresei nr. 78632/01.10.2013 de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, am reiterat solicitarea adresată Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională de organizare a licitaţiei electronice.

Prin adresa nr. 788/04.10.2013, Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională ne-a comunicat, de o manieră generică, faptul că nu poate susţine şedinţe de atribuire ce nu se suprapun ca date de desfăşurare, fără să procedeze la furnizarea rezultatelor de atribuire electronică sau indicarea altor date de furnizare a rezultatelor.

În ceea ce priveşte motive de recrus propriu zise hotărârea a fost dată cu încălcarea competentei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 3 NCPC. Competenţa de soluţionare a cauzei revenea Tribunalului Alba. Prorogarea judecătorească de competenţă teritorială operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare a fost cerută, iar nu cu privire la alte cereri.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014 s-a dispus respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj invocată de subscrisul, reţinându-se de o manieră generică, faptul că „instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, adică Tribunalul Cluj", cu neobservarea prorogării de competenţă judecătorească (strămutarea) care nu putea să opereze decât în privinţa litigiului prin care a fost soluţionat fondul şi care nu se aplică în cauza de faţă.

Astfel, dosarul nr. .../2008 (în care a fost pronunţată sentinţa de care se prevalează reclamanţii) a fost strămutat la cererea SC M.T. SRL, prin încheierea nr. 992/20.02.2009 pronunţată în dosarul nr. 425/1/2009 de la Tribunalul Alba la Tribunalul Cluj. Or, strămutarea, formă de prorogare judecătorească a competenţei teritoriale nu poate opera decât strict cu privire la litigiul în privinţa căruia s-a dispus o asemenea măsură. Având în vedere prevederile art. 2 alin. 1 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu împrejurarea că instanţa sesizată şi competenţă potrivit regulilor generale să tranşeze „fondul", era Tribunalul Alba, rezultă cu evidenţă că în speţă competenţa soluţionării prezentei cauzei aparţinea Tribunalului Alba. Strămutarea intervenită în privinţa „fondului", nu operează o prorogare de competenţă şi în privinţa prezentului dosar, care este o acţiune distinctă.

În acest sens, în jurisprudenţă s-a reţinut:„Dispoziţiile art. 997 C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului, reglementează competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cereri, iar nu competenţa teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.

Chiar dacă judecata dosarului ce vizează fondul dreptului, a fost strămutată la o altă instanţă, nu se poate susţine cu temei că, pe cale de consecinţă, şi cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie sa fie soluţionată de această instanţă, întrucât strămutarea reprezintă o forma de prorogare judecătorească de competenţă teritorială, care operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare a fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluţionate potrivit regulilor generale de competenţă teritorială prevăzute de art. 107 C.proc.civ." .

Modificărilor intervenite în privinţa sediul S.C. M.T. S.R.L. (ulterior pronunţării sentinţei de care se prevalează) raportat şi la prevederile art. 12 NCPC, nu pot atrage competenţa Tribunalului Cluj, cu atât cu cât toate cele trei societăţi vizate de dispozitivul sentinţei nr. 3965/2012 şi-au schimbat sediul din alt judeţ în judeţul Cluj cu puţin timp înainte de introducerea celor trei acţiuni de despăgubiri prin care se invocă aceeaşi sentinţă (Sentinţa Civilă nr. 3965/2012 pronunţată în dosar nr. .../2008 Tribunalul Cluj).

Având în vedere aceste aspecte, se justifică casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Alba.

Referitor la excepţia conexităţii (respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014). încălcarea prevederilor art. 139 şi a art. 245-248 NCPC - motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC

Recurentul a solicitat conexarea dosarului nr. .../2014 aflat pe rolul Tribunalului Cluj cu dosarul nr. .../2014 aflat pe rolul Tribunalului Cluj şi trimiterea dosarului nr. .../2014 la instanţa mai întâi învestită, apreciind că în speţă sunt întrunite condiţiile art. 139 alin. 1 NCPC.

Dincolo de aceste aspecte, a apreciat că judecarea împreună a celor două cereri se impunea pentru verificarea, pe lângă excepţiile şi apărările de fond supuse analizei, şi a tezei admisibilităţii sau nu a solicitării, respectiv a aplicării sancţiunii amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 de două ori în legătură cu pretinsa neexecutare a aceleiaşi hotărâri (chiar dacă priveşte părţi distincte din dispozitiv), în funcţie de câte persoane solicită aplicarea respectivei sancţiuni, de vreme ce art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 trimite la ipoteza „executării hotărârii definitive şi irevocabile", iar nu la fiecare menţiune din dispozitivul aceleiaşi hotărâri în parte.

Însă, prin respingerea cererii de conexare, instanţa nu numai că a nesocotit prevederile art. 139 NCPC, dar prin considerentele reţinute s-a pronunţat dincolo de limitele excepţiei de conexitate antamând problema menţionată anterior, care reprezenta o chestiune de fond a cauzei şi nu putea fi tranşată pe această cale a excepţiei.

Referitor la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a Consiliului Judeţean Alba (respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014). încălcarea prevederilor art. 21 alin. 1 coroborat cu art. 87 şi urmat, din Legea nr. 215/2001 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC

Capacitatea procesuală de folosinţă presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual. Or, din punct de vedere procesual Consiliul Judeţean Alba nu poate sta în judecată în nume propriu, fiind doar o autoritate a administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean, conform art. 87 din Legea nr. 215/2001.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, din punct de vedere procesual, Consiliul Judeţean nu are capacitate juridică deplină, patrimoniu propriu şi aptitudinea de a sta în judecată. Din această perspectivă se impunea admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a Consiliului Judeţean Alba.

Excepţia lipsei de interes a reclamantei. Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei (respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014). Nesocotirea prevederilor art. 33 şi 36 NCPC - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC. Nemotivarea - art. 488 pct. 6 NCPC

În conformitate cu prevederile art. 32 Noul C.proc.civ. printre condiţiile de exercitare a acţiunii figurează: calitatea procesuală (art. 32 alin. 1 lit. b) şi justificarea unui interes de către autorul cererii (art. 32 alin. 1 lit. d).

De altminteri, literatura de specialitate a reţinut în raport de Vechiul C.proc.civ. (aspect însă care îşi menţine actualitatea), faptul că, prin interes se înţelege „folosul practic, imediat pe care- o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare. [...]. Aceasta condiţie trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, deci nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului" , proces care include şi faza de executare.

Însă în speţă, pornind de la situaţia concretă de fapt, intimata-reclamantă nu a justificat un interes născut şi actual, personal şi direct. Astfel, intimata-reclamantă nu a făcut, în prezenta cauză, dovada îndeplinirii condiţiilor minime de participare la procedura care ar fi fost reluată după rămânerea irevocabilă a sentinţei de care se prevalează.

Condiţia ca interesul să fie născut şi actual presupune ca acesta să existe în momentul în care este exercitată acţiunea civilă şi să subziste pe toată durata acesteia. în cauza de faţă aceasta echivalează cu dovedirea de către reclamantă a faptului că, în ipoteza reluării proceduri de atribuire, aceasta ar fi îndeplinit, pe întreaga perioadă de la momentul rămânerii irevocabile a Sentinţei nr. 3965/2012 şi până în prezent condiţiile de participare la procedura de atribuire a traseelor în discuţie. De altminteri, reluarea procedurii presupune reanalizarea criteriilor de evaluare, a punctajelor prin intermediul sistemului electronic gestionat în prezent de Agenţia pentru Agenda Digitală a României (AADR). Or, printre criteriile de participare la atribuirea traseelor judeţene figurează exigenţa de a nu înregistra obligaţii bugetare datorate şi neachitate, conform certificatului de atestare fiscală (Anexa nr. II, pct. 9 din Ordinul 240/2012). De altminteri, îndeplinirea obligaţiilor de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, este o exigenţă care se regăseşte, de regulă, în materia achiziţiilor publice. Pe de altă parte, potrivit art. 10 alin. 1 din Ordonanţa nr. 27/2011 „Autorizarea întreprinderilor în vedere accesului la ocupaţia de operator de transport rutier se face prin înregistrarea acestora în Registrul electronic naţional al operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea competentă". De asemenea, din interpretarea art. 24 din acelaşi act normativ rezultă că transportul rutier se poate efectua numai de operatorii de transport rutieri deţinători ai unei licenţe comunitare (distinctă de licenţa pe traseu). în plus, art. 4 din Legea nr. 92/2007 trimite la serviciul de transport public local efectuat, printre altele, de către un operator de transport rutier licenţiat/autorizat şi cu mijloace de transport deţinute de acesta în proprietate sau în baza unui contract de leasing.

Din această perspectivă, a neîndeplinirii condiţiilor pentru participarea la procedura de atribuire, în situaţia reluării acesteia, reclamanta nu a justificat nici un interes actual şi nici calitate procesuală activă în legătură cu acţiunea demarată.

Sarcina dovedirii condiţiilor de exercitare a acţiuni incumba intimatei-reclamante.

Pentru analizarea acestor condiţii prima instanţă s-a raportat strict la împrejurarea că intimata-reclamantă este menţionată în titlul de care se prevalează, fără să facă o verificare reală a condiţiei calităţii şi interesului în faza de executare (faţă de cele învederate de recurent, aspect care dovedeşte şi o insuficientă cercetare şi o nemotivare (art. 488 pct. 6 NCPC).

În fine, lipsa de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni derivă şi din limitele temporale ale programului de transport avut în vedere în cadrul sentinţei de care se prevalează. Astfel, în cadrul dispozitivului în legătură cu traseul în discuţie nu se au în vedere prelungirile succesive ale acestui program. Or, prima instanţă, pentru evaluarea interesului trimite la un act care excede dispozitivului titlului (nefiind vizat de titlu), care cu altă ocazie (în cadrul sentinţei) reţine în mod indirect că nu ar privi şi prelungirea traseelor în discuţie deşi ar fi. trebuit să se procedeze în acest sens.

Pentru toate aceste motive soluţia asupra excepţiei lipsei de interes şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei este nelegală, ceea ce justifică admiterea recursului.

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune (respinsă prin încheierea de şedinţă din 26.11.2014). încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 11, 19 Legea nr. 554/2004, respectiv art. 13 din O.G. nr. 2/2001 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.

Dispoziţiile art. 11 şi 19 din Legea nr. 554/2004 conţinând termene speciale de prescripţie în materia contenciosului administrativ apreciem că sunt incidente în speţă; termenele de prescripţie de drept comun putând fi aplicate numai în măsura compatibilităţii acestora cu procedura specială reglementată de Legea nr. 554/2004. Or, de vreme ce pentru acţiunea privind fondul (privind actul administrativ art. 7) cât şi pentru acţiunea în despăgubiri legiuitorul prevede anumite termene speciale, prin analogie aceste termene pot fi reţinute şi în legătură cu faza executării a aceluiaşi proces. Din această perspectivă coroborând data introducerii acţiunii cu data rămânerii irevocabile a titlului dreptul material la acţiune din prezenta cauză este prescris.

În subsidiar, deşi este vorba de problema sancţiunii amenzii în materia contenciosului administrativ, aceasta îşi păstrează natura de sancţiune, în raport de care sunt incidente dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de şase luni de la data săvârşirii faptei. Având în vedere că, executarea hotărârii irevocabile trebuia să se producă până la data de 07.04.2013, rezultă că sancţiunea amenzii putea fi aplicată cel mult până la data de 07.12.2013, deci dreptul este prescris.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la efectele produse de admiterea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr. 69/27.03.2008 şi a Hotărârii nr. 108/17.04.2008 prin Sentinţa nr. 3965/2012. încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 -motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC. Nemotivarea soluţiei - art. 488 pct. 6

Prin Sentinţa Civilă nr. 3965/2012, Tribunalul Cluj a admis excepţia de nelegalitate parţială formulată de reclamanta S.C. M.T. S.R.L. a Hotărârii nr. 69/27.03.2008 şi a Hotărârii nr. 108/17.04.2008 cu privire la Programului de Transport pentru perioada 2008-2011, pe traseele corespunzătoarei grupei 29, cod trasee 092-096.

Condiţiile şi efectele invocării excepţiei de nelegalitate sunt configurate în mod expres prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o tehnică juridică prin care o parte într-un proces, poate cere ca instanţa de contencios să verifice legalitatea unui act administrativ considerat nelegal, iar admiterea unei excepţii de legalitate nu este echivalentă şi nu produce aceleaşi efecte ca declararea nulităţii unui act juridic.

Prin cererea care formează obiectul dosarului în discuţie, intimata-reclamantă tinde ca Sentinţa nr. 3965/2012 să producă efecte erga omnes.

În esenţă, ceea ce reclamantul încearcă este să eludeze diferenţele existente între efectele produse de constatarea nulităţii şi admiterea unei excepţii de nelegalitate.

În realitate, un reclamant nu se poate prevala de admiterea excepţiei de nelegalitate în afara litigiului în care această excepţie a fost admisă. Cu atât mai puţin nu se pot recunoaşte drept efecte ale admiterii unei excepţii de nelegalitate producerea de consecinţe erga omnes, o astfel de solicitare fiind contrară dispoziţiilor legale, şi deci inadmisibilă.

Faţă de cele arătate, se impunea admiterea excepţiei inadmisibilităţii.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la cadrul procesual în care s-a pronunţat sentinţa despre care se susţine că nu a fost pusă în executare. încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 87 şi urmat, din Legea nr. 215/2001.

Sentinţa civilă nr. 3965/06.04.2012 a fost pronunţată în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Alba, care este un organ deliberativ, o autoritate a administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean, conform art. 87 din Legea nr. 215/2001.

Or, Consiliul Judeţean, ca organ deliberativ nu are un conducător cu drept de reprezentare legală. Pe cale de consecinţă, Consiliul Judeţean nu poate fi obligat la plata despăgubirilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

De altminteri, în legătură cu acest aspect în practică s-a reţinut: „autoritatea publică care a fost parte în litigiu este Consiliul Local al Municipiului Oradea, acesta fiind Insă un organ deliberativ, care nu are un conducător cu drept de reprezentare legală. în consecinţă, nu poate fi obligat nici la achitarea sumei reprezentând amendă şi nici la plata sumelor reprezentând despăgubiri." - s.n.

Pe cale de consecinţă, raportat la cadrul procesual în care s-a pronunţat sentinţa nr. 3965/06.04.2012 (acţiune demarată de intimata-reclamantă care a stabilit cadrul procesual), este evident că cererea intimatei-reclamante în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă şi faţă de inexistenţa unui conducător al autorităţii publice obligate la executarea sentinţei.

Prima instanţă însă nu analizează acest aspect, rezumându-se la a reţine de o manieră generală că aspectul invocat de subscrisul nu reprezintă în impediment, de unde transpare şi o nemotivare a acestei soluţii (art. 488 pct. 6 NCPC).

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 905 NCPC. încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi 905 NCPC - motive de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 NCPC.

În condiţiile în care prevederile art. 24 alin. 2-21 din Legea nr. 554/2004 (în forma de la data introducerii acţiunii ) conţin o normă de trimitere, fără nicio excepţie, la prevederile art. 905 NCPC, rezultă cu evidenţă că aceste dispoziţii sunt aplicabile întocmai şi în privinţa executării unei hotărâri în materia contenciosului administrativ.

De altminteri, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu subzistă nicio incompatibilitate între prevederile art. 24 şi prevederile art. 905 NCPC, de vreme ce, pe de-o parte, legiuitorul trimite în mod expres la acestea din urmă care vizează ipoteza în care obligaţia de a face sau a nu face „nu poate fi îndeplinită prin altă persoană", iar pe de altă parte intimata-reclamantă se prevalează de o pretinsă neexecutare a unei obligaţii de a face. Or, premisele prevăzute de art. 905 alin. 1 NCPC au în vedere demararea fazei executării silite, în sensul formulării unei cereri de executare silită, încuviinţarea corespunzătoarea a executării şi comunicarea acesteia, demersuri care nu sunt contrare art. 24 din Legea nr. 554/2004, ci rămân aplicabile potrivit chiar menţiunilor alin. 21 al normei speciale de trimitere şi tezei finale a alin. 2 care specifică expres „în condiţiile" textului din codul de procedură civilă. Jurispudenţa evocată de reclamanţi din anul 2010 şi reţinută de prima instanţă porneşte de la o altă formulare a textului legal (care trimitea doar la despăgubiri, iar nu la prevederile art. 905 NCPC), aşa încât nu este incidenţă în speţă.

Din această perspectivă, intimata-reclamantă nefăcând dovada îndeplinirii unor condiţii prealabile pentru solicitarea aplicării măsurilor în discuţie, cererea prin care tinde la aplicarea unor măsuri pecuniare împotriva subscrisului prin formularea directă a acesteia în faţa instanţei apare inadmisibilă.

Referitor la soluţia pronunţată pe fondul cauzei

Sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura pricinii şi apare contradictorie în raport de natura şi obiectul cererii introductive - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 teza NCPC. Insuficienta cercetare a fondului cauzei.

Pentru a pronunţa sentinţa recurată prima instanţă porneşte de la premise străine naturii pricinii cu care a fost învestită si cuprinde motive contradictorii, ignorând natura şi modul de derulare a procedurii de atribuire a unor trasee judeţene.

De altminteri, mare parte din apărările invocate de subscrisul în cadrul actelor procedurale depuse la dosarul cauzei (întâmpinare, note scrise) au fost necercetate.

Astfel, pentru respingerea apărărilor subscrisului, prima instanţă, se raportează la aspecte străine de natura pricinii şi contradictorii:faţă de apărarea în raport de răspunsurile primite de la gestionarul şi operatorul sistemului electronic CNMSI/AADR (gestionarul şi operatorul sistemului electronic de atribuire a traseelor judeţene) efectuate în vederea punerii în executare a sentinţei de care se prevalează intimata-reclamantă prin sentinţa recurată se reţine faptul că „imposibilitatea modificării bazelor de date actuale cu cele aferente unui vechi program de transport nu constituie o împrejurare exonertoare de răspundere" (p. 18 din Sentinţă) pretinzându-se că subscrisul aveam obligaţia de relua procedura de atribuire de la ultimul act valabil „ceea ce însemna adoptarea în locul HCJ nr. 108/2008 si HCJ nr. 69/2008, respectiv în locul Hotărârii Comisiei paritare nr. 1/2008 a unor acte echivalente", iar pe baza acestora „s-ar fi procedat la modificarea bazelor de date" (p. 18). în acelaşi sens, se reţine în mod greşit faptul că „în lipsa acestor hotărâri care să le înlocuiască pe cele anulate, nici sistemul electronic gestionat de Centrul Naţional de Management pentru societatea Informaţională a României şi nici calendarul avut în vedere de Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (f. 176-178), nu mai puteau fi adoptate tehnic întrucât vechile prevederi referitoare la traseele mai sus menţionate nu fuseseră înlocuite de Consiliul Judeţean Alba respectiv de către Comisia Paritară" (pag. 19 din Sentinţă).

Însă această abordare se dovedeşte în concret străină de natura cauzei pornind de la aspecte care nu se verifică în speţă în raport de modul de reglementare al procedurii de atribuire a unui traseu judeţean, a menţiunilor din titlul în discuţie şi actelor evaluate de prima instanţă:în primul rând, se porneşte de la o premisă greşită ignorându-se caracterul naţional al sistemului de atribuire electronică gestionat de CNMSI/AADR, pretinzându-se că acesta ar putea fi modificat în raport de actele administrative emise de fiecare Consiliu Judeţean în parte. însă, sistemul de atribuire electronică este o platformă, respectiv un sistem naţional, astfel cum rezultă din prevederile art. 19 alin. 1-2 din Anexa la Ordinul nr. 353/2007, art. art. 5 lit. a) H.G. nr. 143/2009 şi art. 5 din HG nr. 1132/2013, prin intermediul căreia Consiliile Judeţene organizează şedinţe de atribuire (având în vedere certificatul digital pentru care se achită un tarif), în baza unui calendar care reprezintă „succesiunea etapelor desfăşurării unei şedinţe de atribuire" (în acest sens art. 24 alin. 2 din Normele aprobate prin Decizia Vicepreşedintelui CNMSI nr. 1042/14.01.2013). Or, potrivit normelor în materie la data începerii calendarului unei şedinţe de atribuire (calendar comunicat prin adresa nr. 3751/20.03.2013, iar mai apoi prin adresa nr. 15683/03.10.2013), CNMSI era ţinut la a pune la dispoziţia utilizatorilor de tip Consilii Judeţene facilitatea de a introduce traseele care urmează a fi atribuie prin sistem electronic naţional. însă, după cum rezultă din răspunsurile CNMSI, la data stabilită în calendarele transmise nu ni s-a deschis accesul în sistem invocându-se o imposibilitate tehnică. în al doilea rând, se inversează succesiunea etapelor unei proceduri de atribuire în materie, pretinzându-se că Hotărârea Comisiei paritare ar fi trebuit adoptată înainte de obţinerea rezultatelor electronice, astfel că în baza aceşti hotărâri sar fi putut proceda la „modificarea bazelor de date" ale CNMSI. însă, observând prevederile art. 19 alin. 1-2 din Anexa la Ordinul nr. 353/2007, precum şi procedura derulată anterior, rezultă cu evidenţă că Hotărârea Comisiei Paritare se emite tocmai în baza rezultatelor electronice, astfel că acestea trebuie să fie anterioare emite hotărârii în discuţie.

De asemenea, în cadrul hotărârii recurate are loc o confuzie între programele de transport în discuţie, respectiv programul nou şi programul vechi de transport la care fac referire adresele CNMSI. Astfel, titlul de care se prevalează intimata-reclamantă are în vedere Programul de transport aferent anilor 2008-2011 a cărui valabilitate a fost prelungită succesiv prin diverse acte ca urmare a unor litigii care a făcut imposibilă intrarea în vigoare a altui program de transport („programul vechi"). La nivel naţional,având în vedere că prin O.G. nr. 27/2010 a fost prelungit Programul de transport aferent anilor 2008-2011 până la data de 30.04.2013 urma să intervină un nou program de transport, respectiv Programul de transport aferent anilor perioadei 01.05.2013-30.06.2019 , atribuirea traseelor din acest program urmând a se face prin sistemul electronic naţional care a fost între timp modificat în vederea derulării şedinţelor aferente acestuia („programul nou"). însă, astfel cum rezultă şi din adresa ministerului de resort depusă la dosarul cauzei, Ordinul nr. 1614/2012 care stabilea criteriile de atribuire a fost suspendat, astfel că la data de 19.04.2013 a intervenit un nou act normativ de prelungire a programului vechi până la sfârşitul anului 2013 (OUG nr. 30/2013). De altminteri, această confuzie persistă şi în descrierea premiselor reţinute de prima instanţă: se trimite la adresa nr. 15917/08.10.2013 care conţine calendarul de atribuire pentru noul program aferent anilor 2013-2019 (program care nu are legătură cu vechiul program), reţinându-se că nu face referire la punerea în executare a titlului reprezentat de sentinţa nr. 3965/2012. însă, adresa menţionată vizând un alt program de transport nu avea cum să facă referire la titlul în discuţie. Adresa menţionată vine să confirme teza menţionată anterior, respectiv faptul că pentru atribuirea traseelor din programul aferent anilor 2013-2019 urmau să fie derulate noi şedinţe de atribuire prin sistemul electronic actualizat cu normele aplicabile la nivel naţional pentru noul program. Or, coroborând acest aspect cu răspunsul CNMSI, rezultă cu evidenţă că imposibilitatea tehnică la care se trimite se datorează modificărilor platformei în vederea derulării noului program de transport aferent anilor 20132019 si nu are nicio legătură cu „adoptarea" în locul actelor vizate de titlul de care se prevalează intimata-reclamantă.

De altminteri, această teză a fost expusă în mod clar în răspunsul CNMSI prin Adresa nr. 3751/20.03.2013 care trimite la demararea de către ARR a şedinţelor de atribuire aşa încât „informaţiile necesare derulării noilor şedinţe de atribuire au fost actualizate", iar „SAET a fost modificată software astfel încât sa răspundă noilor modificări legislative care aduc in prezent criterii de calificare noi, criterii ce nu se aplicau pe vechiul program de transport", deci aspecte fără nici o legătură cu problema „înlocuirii" actelor administrative particulare la care trimite prima instanţă, pornind de la premise străine pricinii. în continuare, confuzia cu noul program persistă reţinându-se în contextul analizei executării titlului că operatorul sistemului electronic a comunicat calendarul de atribuire pentru perioada 01.01.201430.06.2019, calendar însă care nu priveşte reluarea procedurii pentru vechiul program de transport, ci confirmă împrejurarea că operatorul sistemului electronic urma să deruleze în aceeaşi perioadă şedinţe de atribuire a noului program pentru care susţine, prin răspunsurile sale, că a compatibilizat sistemul, aşa încât pretinde că este în imposibilitate tehnică de a modifica platforma electronică în raport de criteriile prevăzute pentru programul aferent anilor 2008-2011.

În mod asemănător, prin hotărârea recurată, trimiţându-se la calendarele stabilite prin Adresa Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, se reţine că ar viza procedura reluată în baza titlului în discuţie, deşi rezultă cu prisosinţă că respectivul calendar priveşte noul program de transport (2013/2014-2019) care ar fi trebuit să înlocuiască programul de transport 2008-2011 (prelungit succesiv);

În plus, contrar celor reţinute de prima instanţă, în legătură cu traseul indicat de intimata-apelantă M.T. S.R.L, prin titlul de care se prevalează în nu s-a dispus „desfiinţarea parţială" a HCJ nr. 108/2008, HCJ nr. 69/2008 astfel cum se reţine (pag. 17, 18), ci s-a admis excepţia de nelegalitate cu alte consecinţe (prevăzute expres de lege) decât nulitatea.

În plus, pornindu-se de la viciile actelor analizate, în dispozitivul titlului executoriu, se trimite expres la reluarea procedurii pentru un traseu determinat, respectiv traseul nr. 092096 ale cărui repere au fost analizate în considerentele hotărârii aşa încât în mod corect prin HG nr. 41/2013 am luat act de cele dispuse de instanţă, subscrisul neputâd stabili un alt traseu în vederea reluării procedurii, respectiv reluarea fazei electronice ale cărei rezultate s-a considerat că au fost viciate (în raport de vechime, mijloace de transport), urmând ca în baza acestora Comisia Paritară să facă propunerile de atribuire.

În concluzie pornind de la premisele greşite menţionate anterior, prima instanţă a analizat „imposibilitatea tehnică" de derulare a calendarului de atribuire pentru şedinţa de atribuire solicitată de subscrisul prin adresele formulate către CNMSI/AADR în legătură cu executarea sentinţei nr. 3965/2012 cu referire la aspecte total străine de natura cauzei. „Adoptarea" unor noi acte administrative în locul celor pretins anulate nu putea conduce la modificarea sistemului naţional care este unic pentru toată tara cu consecinţa înlăturării „imposibilităţii tehnice" de modificare a bazelor de date invocată de CNMSI.

Modificarea bazelor de date ale platformei electronice nu se face în raport de actele individuale ale fiecărui Consiliu Judeţean. De altminteri, criteriile de atribuire în raport de care este realizată platforma electronică, sunt stabilite prin ordine ministeriale aplicabile la nivelul întregii ţări, iar nu prin actele administrative individuale ale fiecărui Consiliu Judeţean.

În plus, observând adresele transmise de subscrisul către CNMSI/AADR rezultă că acestea indică în mod clar traseul avut în vedere pentru atribuire, în speţă traseul 092-096. iar potrivit calendarului propus în adresa iniţială transmisă către CNMSI (nr. 3751/20.03.2013) la data de 28.03.2013 urma să aibă loc afişarea traseelor respective. Imposibilitatea tehnică la care trimite gestionarul sistemului electronic tine de adaptarea platformei de derulare a şedinţelor de atribuire în raport de noul program de transport (2013-2019) şi nu are legătură cu înlocuirea actelor administrative. Hotărârea Comisiei paritare NU poate fi în nicio situaţie anterioară rezultatelor electronice care stau la baza emiterii acestora, iar în privinţa hotărârilor anterioare s-a admis excepţia de nelegalitate. nefiind desfiinţate.

Pentru pronunţarea sentinţei recurate se trimite la situaţia altei societăţi vizate de alte menţiuni din dispozitivul aceluiaşi titlu, şi anume, T. S.R.L., care conţine dispoziţii total diferite de cele de care se prevalează intimata-reclamantă, ignorându-se astfel natura şi conţinutul dispozitivului titlului în discuţie, pornindu-se de la teze care nu au legătură cu situaţia din speţă.

Astfel, observându-se dispozitivul titlului executoriu rezultă cu evidenţă că:

în privinţa societăţii T. aceasta a fost desemnată direct câştigătoare prin dispozitivul sentinţei în urma stabilirii vechimii şi recalculării punctajului de către instanţă;

În privinţa societăţii M.T. s-a dispus doar reluarea procedurii de la ultimul act valabil, fără să fie desemnată câştigătoare.

Or, schimbându-se în mod nejustificat natura dispozitivului titlului în discuţie, cu neobservarea conţinutului expres al acestuia care proba în mod indubitabil faptul că s-a dispus doar reluarea procedurii în privinţa celei de-a doua societăţi, iar nu desemnarea directă în calitate de câştigător, ceea ce presupunea alte etape pentru executarea respectivului titlu (inclusiv parcurgerea fazei rezultatelor electronice) hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii.

În continuare, pentru justificarea „neexecutării" titlului în discuţie se pretinde o analogie cu pretinsa „executare" prin HCJ Alba nr. 184/2014 a Sentinţei civile nr. 16711/17.12.2013 pronunţate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../2013 prin care s-a dispus suspendarea efectelor HCJ nr. nr. 197/2012 (care vizează adoptarea noului program de transport aferent anilor 2013-2019). Or, o atare abordare nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii cele două ipoteze nefiind echivalente, iar ipoteza „executării" unei sentinţe de suspendare a efectelor unei hotărâri nu este susţinută în drept. Suspendarea efectelor noului program de transport coroborat cu caracterul de utilitate publică a condus la luarea unor măsuri de urgenţă pentru asigurarea acestui serviciu în regim de urgenţă, faţă de imposibilitatea aplicării noului program ca urmare a suspendării efectelor sale. Ne întrebăm care erau rezultatele care să permită atribuirea traseului către M.T. SRL, de vreme acestea nu au fost furnizate de CNMSI în cadrul procedurii reluate.

Mai mult, pornind de la aspecte care nu se verifică în speţă, se pretinde că respectiva „măsură de prelungire" putea fi adoptată în vederea punerii în executare a dispoziţiilor din Sentinţa civilă nr. 3965/2012, ignorându-se astfel conţinutul hotărârilor de „prelungire" şi natura titlului executoriu care prevede în mod expres „reluarea procedurii", iar nu desemnarea direct în calitate de câştigător a intimatei-reclamante. Practic, prima instanţă, pretinde executarea titlului în discuţie nu prin „reluarea procedurii", ci pur şi simplu prin adoptarea unei hotărâri de prelungire a programului în favoarea intimatei-reclamante, fără însă să arate care sunt dispoziţiile legale care ar permite un asemenea demers raportat la dispoziţiile de reluare a procedurii şi în absenţa rezultatelor/clasamentului care să justifice o atribuire. Este evident că o asemenea abordare excede titlului, fiind străină naturii cauzei.

Dispunându-se reluarea procedurii, fără nicio rezervă, nu se poate pretinde că procedura ar trebui reluată într-o altă manieră decât în forma iniţială, respectiv prin derularea fazei electronice în măsură să furnizeze clasamentul care să stea la baza atribuirii licenţei. A reţine altfel, ar însemna o interpretare nelegală a titlului executoriu dincolo de limitele efectelor acestuia.

În plus, contrar aspectelor reţinute de prima instanţă, o serie de acte administrative ulterioare rămânerii irevocabile titlului executoriu au actualizat traseul nr. 092-096, ţinând cont de indicaţiile date prin sentinţa nr. 3965/2012, îndreptându-se astfel viciile constatate de prima instanţă, inclusiv în privinţa incompatibilităţii (fiind adoptate într-o componenţă distinctă).

Se mai arată că:în cadrul Anexei la HCJ Alba nr. 63/25.04.2013 intitulată „Programul de transport public judeţean de persoane prin curse regulate pentru perioada 1 iulie 2008-31 decembrie 2013, în judeţul Alba" este menţionat programul de transport inclusiv pentru acest traseu;prin HCJ Alba nr. 116/31.06.2014 privind actualizarea programului de transport judeţean de persoane prin curse regulate se aprobă actualizarea programului de transport public judeţean de persoane prin curse regulate pentru perioada 01.07.2008-31.12.2013, în anexe fiind cuprinse inclusiv detaliile traseului 092-096.

Hotărârea recurată conţine o serie de argumente contradictorii, făcându-se o mixtură între mai multe proceduri care vizează aspecte distincte potrivit reglementărilor aferente. Astfel, pe de-o parte, se pretinde faptul că reluarea procedurii ar fi presupus în succesiunea lor readoptarea a 3 acte (HCJ 108/2008, HCJ nr. 69/2008, Hotărârea Comisiei Paritare nr. 1/2008), iar potrivit art. 19 din Ordinul nr. 353/2007 emiterea celui de-al treilea act este precedat de faza electronică. Cu toate acestea însă, demersurile privind faza electronică sunt apreciate de instanţă fără relevanţă în speţă. Pe de altă parte, în legătură cu aceeaşi executare se pretinde că în vederea punerii în executare a titlului trebuia să adoptăm un act de prelungire parţială a programului de transport. Aceasta cu neobservarea conţinutului HCJ la care se face referire şi care trimite la o prelungire temporală. De altminteri, în dosarul nr. .../117/2013 intimata-reclamantă se prevalează chiar de prelungirile programului pentru a pretinde despăgubiri şi după data rămânerii irevocabile a titlului, aşa încât analiza primei instanţe nu se verifică.

Mai mult, considerentele hotărârii se dovedesc contradictorii, în condiţiile în care se reţine nesocotirea prevederilor art. 19 aii. 4 din Ordinul nr. 353/2007 prin faptul că nu s-ar fi convocat Comisia paritară, deşi termenul de 5 zile curge potrivit articolului menţionat şi reprodus în sentinţă de la afişarea rezultatelor privind traseele atribuite, adică afişarea rezultatelor atribuirii electronice. în condiţiile în care am invocat şi dovedit împrejurarea că aceste rezultate nu ne-au fost comunicate şi afişate de CNMSI la data stabilită pentru şedinţa de atribuire prin adresele trimise, pretinsa neconvocare în termenul menţionat apare lipsită de orice suport concret.

Din această perspectivă, este vorba de o omisiune de a analiza şi cerceta, în mod efectiv cauza, în raport de situaţia juridică şi de fapt dedusă judecăţii, încălcându-se astfel dreptul subscrisei la un proces echitabil consacrat de art. 6.1 Din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Problemele deduse judecăţii nu au fost examinate în mod real prin hotărârea recurată, de vreme ce din considerente transpar o serie de premise fără legătură cu speţa de faţă.

Referirile la diverse hotărâri, adrese şi prevederi, dincolo de conţinutul evident al acestora, nu sunt în măsură să răspundă cerinţelor ce ţin de motivarea hotărârii şi aferente unui proces echitabil. Prima instanţă nu analizează în mod concret dacă în raport de specificul procedurii de atribuire reglementat şi demersurile subscrisului efectuate în limitele competenţelor există o culpă reală în executare de natură să conducă la aplicarea de penalităţi. Din observarea considerentelor în discuţie, transpare existenţa unor motive străine de natura pricinii, a unor motive contradictorii şi a unei nemotivări în raport de aspectele supuse analizei, ceea ce justifică încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC cu consecinţa casării hotărârii recurate.

Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nesocotire atrage nulitatea şi cuprinde motive contradictorii - motive de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 NCPC.

Dispozitivul titlului executoriu de care se prevalează intimata-reclamantă cuprinde mai multe dispoziţii în raport de fiecare din cele trei societăţi reclamante/interveniente în respectiva cauză.

Prin intermediul cererii introductive M.T. a înţeles să se prevaleze de partea din dispozitivul sentinţei în legătură cu traseul care o viza, respectiv traseele 092-096 şi pretinsa neexecutare a dispoziţiei de reluare a procedurii pe acest traseu.

Menţionează că, prevalându-se de o altă menţiune din dispozitivul aceleiaşi hotărâri şi care vizează alt traseu, A.T. a formulat o cerere în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 care face obiectul unui alt dosar (.../2014).

Cererea de conexare a celor dosare a fost respinsă (prin încheierea din data de 26.11.2014) cu motivarea că „judecata având ca obiect drepturi şi interese distincte şi niciuna dintre hotărâri nu influenţează hotărârea care se va pronunţa în cealaltă cauză".

Cu toate acestea, prin sentinţa recurată prima instanţă evaluează, cu depăşirea principiului disponibilităţii (art. 9 alin. 2 NCPC), respectiv limitelor învestirii enunţate cu

ocazia discutării conexării, şi problema traseului 052-054 care nu vizează M.T. şi care face obiectul altui dosar (.../2014). în acest sens, amintim penultimul şi ultimul paragraf din pag. 18 al Sentinţei în care se trimite în mod expres şi la traseele 053-054 deşi nu au făcut obiectul cauzei şi contrazicând cele reţinute cu ocazia conexării.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în speţă - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC

Încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 19 alin. 1-2 din Anexa la Ordinul nr. 353/2007 al Ministrului internelor şi reformei administrative pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007 coroborat cu art. 37 din Legea nr. 92/2007.

Art. 19 alin. 1-2 din Anexa la Ordinul nr. 353/2007 al ministrului internelor şi reformei administrative pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007 (act normativ la care trimit ambele hotărâri) în forma în vigoare la data emiterii celor două hotărâri prevedea:„(1) Traseele cuprinse în programele de transport judeţene se atribuie operatorilor de transport rutier, în cadrul unei şedinţe de atribuire, de către comisia paritară.(2) Atribuirea traseelor se va face electronic prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ, urmând ca pe baza rezultatelor acesteia comisia paritară să emită o hotărâre privind traseele atribuite."

Prevederile mai sus arătate au fost modificate prin Ordinul nr. 182/2011, după cum urmează:„(1) Licenţele de traseu se atribuie prin hotărâre a consiliului judeţean, pe baza propunerilor comisiei paritare, şi se emit/se eliberează de către agenţia ARR respectivă.(2) Atribuirea traseelor se va face electronic prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ, urmând ca pe baza rezultatelor acesteia comisia paritară să emită propuneri privind traseele atribuite."

Or, art. 37 alin. 2,3,5, şi 10 din Legea nr. 92/2007 la care trimite hotărârea recurată nu poate fi interpretat în contra normelor date în legătură cu această lege (Ordinul nr. 353/2007) care trimite la atribuirea electronică la nivel naţional. în plus, de vreme ce titlul de care se prevalează intimata-reclamantă a dispus reluarea procedurii de la ultimul act valabil, fără să stabilească excepţii în privinţa modalităţii de atribuire, nu se poate pretinde aplicarea respectivului titlu prin urmarea altei modalităţi de atribuire.

Rezultă aşadar cu evidenţă că, în pofida, aspectelor reţinute în cadrul hotărârii recurate:atribuirea unui traseu judeţean se face în mod electronic prin sistemul naţional gestionat de o altă entitate; sistemul nu este unul propriu Consiliului Judeţean Alba şi nici nu este modificat în raport de actele administrative emise de subscrisul;în absenţa rezultatelor atribuirii electronice, Comisia paritară nu poate proceda la atribuire (în varianta anterioară modificării intervenite prin Ordinul nr. 182/2011), respectiv formularea unor propuneri de atribuire (în varianta de după modificarea intervenită prin Ordinul nr. 182/2011). De altminteri, astfel cum s-a confirmat şi în jurisprudenţa instanţei supreme lista cu rezultatele atribuirii electronice emisă de această entitate în calitate de gestionar şi operator al sistemului electronic reprezintă „acte premergătoare" actului administrativ, deci apreciem noi, o condiţie sine qua non pentru emiterea actului administrativ.

Din această perspectivă, demersurile pentru derularea fazei electronice şi stabilirea rezultatele atribuirii în procedura reluată nu reprezintă „o activitate care nu se subsumează punerii în executare a hotărârii judecătoreşti" (pag. 19 din sentinţă). Din contră, dispoziţiile şi jurisprudenţa amintită confirmă că acestea sunt acte necesare emiterii actelor administrative.

În absenţa rezultatelor, nu se poate imputa subscrisului neadoptarea hotărârii finale de atribuire, care nu a putut fi pusă pe ordinea de zi în absenţa rezultatelor menţionate. Faţă de menţiunile din dispozitivul hotărârii de care se prevalează, intimata-reclamantă nu a fost desemnată direct câştigătoare cu eliminarea etapei rezultatelor electronice. De altminteri, nu s-a făcut dovada că subscrisul în calitate de organ deliberativ am exprimat un vot împotriva executării hotărârii.

Pornind de la aceste aspecte nu se poate pretinde nesocotirea prevederilor art. 37 alin. 2,3,5 şi 10 din Legea nr. 92/2007, de vreme ce din interpretarea dată acestora de Ordinul nr. 353/2017 se verifică teza juridică a subscrisului potrivit căruia faza electronică face parte din procesul de atribuire reluat.

În plus, prima instanţă trimiţând ia pretinsa nesocotire a art. 18 lit. d) din Legea nr. 92/2007, dincolo de faptul că porneşte de la premise greşite (subscrisul actualizând programul după rămânerea irevocabilă a titlului în discuţie) face o confuzie între hotărârile de actualizarea unui program de transport şi hotărârile finale de atribuire a unui traseu. Astfel, potrivit art. 17 din Ordinul nr. 353/2007 (iar nu art. 9 cum reţine în mod nejustificat prima instanţă care vizează transportul local) sunt indicate elementele în legătură cu care pot fi actualizate programele de transport în perioada de valabilitate şi care nu includ o reatribuire a traseului. Practic se menţine regula atribuirii traseelor în baza rezultatelor electronice. Or, subscrisul am evidenţiat şi am actualizat corespunzător prin HCJ 63/25.04.2013 şi HCJ Alba nr. 116/31.06.2014 programul de transport (în acord cu exigenţele titlului de care se prevalează intimata-reclamantă), înlăturându-se viciile programului iniţial, însă hotărârea finală de atribuire nu putea fi emisă în absenţa punctajului final - care este în sarcina unei entităţi nesubordonate subscrisului (CNMSI/AADR) faţă de care am întreprins demersuri repetate.

În aceste condiţii, pretinsa nesocotire a obligaţiilor subscrisului, coroborat cu atribuţiile concrete care ne revin, evaluate prin raportare la înţelesul corect al textelor legale în discuţie, nu îşi găseşte suport.

încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 rezultă că identificarea unei culpe este o condiţie-premisă pentru aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Or, ceea ce se reţine în cadrul hotărârii recurate în privinţa subscrisului este pretinsa neadoptare potrivit art. 94-97 a hotărârilor „menţionate în vederea punerii în executare întocmai a titlului executoriu" (pag. 29 din Sentinţă), respectiv a prevederilor art. 37, 18 lit. d) din Legea nr. 92/2007.

Or, Consiliul Judeţean este o autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean. în speţă, nu există un refuz nejustificat de adoptare a unei hotărâri, de altminteri, hotărârea finală de atribuire neputând fi supusă votului Consiliului Judeţean în condiţiile în care lipseau rezultatele/clasamentul atribuirii reluate.

Pornind de la premisele descrise anterior şi de la o interpretare corespunzătoare a dispoziţiilor incidente, rezultă că subscrisul am întreprins o serie de demersuri care dovedesc îndeplinirea atribuţiilor care îmi reveneau în legătură cu executarea sentinţei irevocabile în limita competenţelor conferite prin lege în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, după cum a arătat anterior, potrivit Ordinului nr. 353/2007 atribuirea se face electronic printr-un sistem operat de către o altă entitate, Comisia paritară având competenţa de a emite hotărârea de atribuire doar pe baza acestor rezultate, iar în varianta modificată a Ordinului de a formula propuneri în baza rezultatelor electronice, hotărârea de atribuire fiind emisă în temeiul acestora de Consiliul Judeţean. De altminteri, în temeiul art. 97 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 „în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul judeţean adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate." Astfel, în materie, avem o competenţă dependentă de rezultatele electronice furnizate de o altă entitate care gestionează şi operează sistemul electronic, care nu se află în subordonarea recurentului şi pentru care nu poate fi ţinuţi a răspunde.

Din perspectiva atribuţiilor de care dispunea, a procedat cu bună-credinţă la reluarea procedurii în interiorul termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a titlului, după cum urmează:

Au fost efectuate demersurile necesare pentru reluarea procedurii adresându-ne Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională (gestionarul sistemului de atribuire electronică de la acel moment) pentru derularea prin sistemul electronic naţional (aşa cum prevăd normele aplicabile) a procedurii de atribuire pentru traseul în discuţie. Astfel, prin adresa nr. 3751/20.03.2013, am solicitat Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională derularea procedurii de atribuire pentru traseele judeţene corespunzătoare traseelor în discuţie, întocmindu-se în cuprinsul aceluiaşi înscris Calendarul pentru organizarea şi desfăşurarea procedurii de atribuire.

A fost adoptată Hotărârea nr. 41/27.03.2013 privind punerea în executare a Sentinţei civile nr. 3965/2012 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../2008.

A fost evidenţiat programul de transport prin HCJ 63/2013 (înlăturându-se viciile hotărârii iniţiale) şi a fost actualizat prin HCJ nr. 116/2014.

Au fost efectuate o serie de demersuri suplimentare la CNMSI/ AADR şi ministerul de resort.

Astfel, de vreme ce una dintre etapele-premisă ale procedurii de atribuire a traseelor implică în concret parcurgerea unui proces care se realizează prin intermediul unei infrastructuri informatice la nivel naţional, gestionată de C.N.M.S.I. (în prezent Agenţia pentru Agenda Digitală a României), Consiliul Judeţean Alba nu avea competenţă de a proceda în altă manieră ci, doar să ia act de prevederile sentinţei civile nr. 3965/2012 şi să iniţieze reluarea procedurii transmiţând solicitarea de derulare a procedurii de atribuire prin sistem electronic către această instituţie potrivit calendarului propus. Amintim că în raport de prevederilor incidente, hotărârea de atribuire a unui traseu nu poate fi emisă în absenţa rezultatelor atribuirii electronice, prin care practic îi este furnizat autorităţii contractante punctajul şi clasamentul atribuirii. în măsura în care CNMSI ar fi urmat calendarul transmis la data de 15.04.2013 trebuia să ne furnizeze rezultatele atribuirii electronice - premisa actului administrativ de atribuire.

Însă, astfel cum a arătat în prima parte a prezentului, urmare a acestei solicitări, Centrul naţional de Management pentru Societatea Informaţională a răspuns (prin adresa nr. 244/22.03.2013) că este în imposibilitate de a modifica bazele de date actuale cu baze de date aferente unui vechi program de transport şi că aplicaţia SAET a fost modificată software astfel încât să corespundă noilor modificări legislative care aduc criterii de calificare noi, criterii ce nu se aplicau în vechiul sistem de transport. Astfel, deşi subscrisul am întreprins demersurile care ne reveneau pentru reluarea procedurii, solicitând instituţiei competente derularea acesteia potrivit unui calendar, acesta din urmă a invocat diverse impedimente tehnice ce ţin de sistemului electronic, pentru care nu a dat curs calendarului de atribuire electronică şi, în cele din urmă, nu ne-a furnizat listele cu rezultatele necesare pentru desemnarea câştigătorului.

Or, în aceste condiţii nu se poate reţine culpa subscrisului în legătură cu pretinsa neexecutare a hotărârii în discuţie.

Faţă de competenţele subscrisului şi lipsa raporturilor de subordonare, nu puteam impune gestionarului sistemului informatic o anumită conduită, având doar posibilitatea de a solicita acestei entităţi derularea procedurii potrivit unui calendar, la finalul căruia entitatea menţionată era ţinută să ne furnizeze rezultatele atribuirii electronice.

Totodată subliniază că din dispozitivul sentinţei civile nr. 3965/2012 rezultă că subscrisul trebuia să reluăm procedura de la ultimul act valabil, fără să se pună în discuţie un anumit rezultat al atribuirii. însă, de vreme ce reluarea procedurii a fost demarată (în limitele competenţelor de care dispuneam) solicitându-se gestionarului sistemului electronic derularea prin infrastructura informatică a procedurii şi s-a emis o hotărâre de punere în executare a sentinţei în discuţie, este greşit a se trece la interpretarea şi aprecierea executării realizate în aceste circumstanţe, neputându-se garanta un anumit rezultat al respectivei licitaţii. Din această perspectivă nu se poate pretinde că nu s-a reluat procedura, chiar dacă rezultatul nu este cel sperat de intimata-reclamantă (sentinţa în discuţie nu prevede emiterea unei hotărâri de atribuire a traseului reclamantei şi nici nu o desemnează câştigător). Prin urmare, executarea hotărârii trebuie raportată la dispozitivul sentinţei nr. 3965/2012, iar nu la premise străine.

Cu alte cuvinte, instanţa de executare nu poate fi învestită în condiţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 cu analiza calităţii executării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, astfel cum se procedează în sentinţa recurată.

În consecinţă, faţă de aspectele mai sus arătate nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea penalităţilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În speţă, se arată, nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de executare şi a unei atitudini culpabile din partea subscrisului, ci am acţionat de o manieră rezonabilă pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti în raport de competenţele pe care le avea recurentul.

Aplicarea sancţiunii amenzii şi respectiv a penalităţilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este subsumată dovedirii unei culpe a pârâţilor chemaţi în judecată. Or, subscrisul nu numai că nu sunt în culpă în legătură cu executarea, ci elementele de circumstanţiere invocate de reclamantă în legătură cu executarea sunt generate de o terţă persoane gestionară a sistemului electronic de atribuire pentru care nu sunt ţinut a răspunde şi care invocă o imposibilitate tehnică.

De altminteri, şi în dreptul comun al răspunderii răspunderea este înlăturată în ipoteza unui caz fortuit (art. 1351 NCC), respectiv atunci când este vorba de o împrejurare care nu poate fi împiedicată de cel chemat să răspundă, la fel şi atunci când este vorba de fapta unui terţ (art. 1352NCC). Or, subscrisul nu suntem în raporturi de subordonare cu gestionarul sistemului electronic care invocă aspecte tehnice pentru a justifica nederularea procedurii electronice şi furnizarea listei rezultatelor, premisă pentru emiterea hotărârii finale de atribuire.

În fine, dacă se raportează la dispozitivul sentinţei de care se prevalează intimata-reclamantă coroborat cu tezele art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative), rezultă că reluarea procedurii dispusă nu se circumscrie strict tezei eliberării unui anumit act administrativ cu un anumit conţinut.

Din această perspectivă, demersurile efectuate de recurent echivalează executare, pentru că nu s-a dispus reluarea procedurii cu un anumit rezultat (astfel cum se pretinde), aşa încât prin hotărâre recurată s-a pornit de la o interpretare greşită a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În plus, hotărârea constituie titlu executoriu strict în limitele conţinutului dispozitivului, fără ca acesta să poată fi extrapolat.

Or, prin hotărârea menţionată s-a dispus reluarea procedurii de la ultimul act valabil, fără să se atribuie direct traseul intimatei-reclamante. A decide altfel, înseamnă o extrapolare nepermisă a limitelor unui titlu, extinzându-se nepermis caracterul de titlu executoriu si la aspecte care nu au dobândit acest caracter, cu

încălcarea regimului hotărârilor executorii configurat în materia executării hotărârilor.

De altminteri, cu ocazia pronunţării hotărârii recurate s-a nesocotit şi regimului penalităţilor.

Potrivit prevederilor art. 905 Noul C.proc.civ. instanţa „poate obliga pe debitor", deci nu este obligatorie aplicarea penalităţii. Pornind de la circumstanţele speţei, apreciem că nu se impune aplicarea deopotrivă de amenzi şi penalităţi, altminteri s-ar stabili o sarcină mult prea împovărătoarea care nu ar corespunde întocmai principiilor răspunderii civile delictuale şi s-ar constitui într-un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză pentru reclamantă.

În acest context nu este fără relevanţă faptul că reclamanta NU A DOVEDIT prin nici un mijloc de probă prejudiciul solicitat sub formă de penalităţi.

De altminteri, în cadrul unui alt dosar (nr. .../117/2013) reclamanta a solicitat cu titlu de pretins beneficiu nerealizat sumele care ar fi rezultat din exploatarea traseului în discuţie inclusiv pentru o perioadă de după rămânerea irevocabilă a sentinţei de care se prevalează, indexarea acestora cu rata inflaţiei şi dobânzi. Or, în aceste condiţii acordarea de penalităţi apare nejustificată, neputându-se cumula două beneficii (despăgubiri constând în pretinsul beneficiu nerealizat la care se adaugă dobânzi şi indexări cu despăgubirile prevăzute sub formă de penalităţi de art. 905 NCPC) şi nici beneficiile a două executări (executare în echivalent respectiv, pretinsul beneficiu nerealizat din exploatarea traseului deşi nu a fost desemnată câştigătoare prin hotărârea de care se prevalează în dosarul nr. .../117/2013 şi o executare în natură la care tinde prin dosarul nr. .../2014).

În raport de prevederile de trimitere penalităţile nu puteau fi aplicate de la data de 07.04.2013, ci cel mai devreme de la momentul pronunţării sentinţei în prezentul dosar -nesocotindu-se astfel atât normele de drept material cât şi cele de drept procedural incidente (motive de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 NCPC).

În plus, trebuie avut în vedere regimul aplicării respectivelor penalităţi, care nu sunt decât provizorii, or acest regim nu este expus în mod expres în cadrul hotărârii recurate, ceea ce poate genera o serie de interpretări şi contestaţii.

Pornind de a aceste elemente, soluţia acordării de amenzi şi despăgubiri nu îşi găseşte suport legal.

Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 938/18.03.2015 pronunţate în dosarul nr. .../2014 de Tribunalul Cluj precizat în sensul că vizează sentinţa astfel cum a fost îndreptată prin încheierea 253/2015, în

temeiul prevederilor art. 446 NCPC coroborat art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecinţa în principal, trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe (casarea cu trimitere), iar în subsidiar, a rejudecării cererii de către instanţa de recurs (casarea cu reţinere) şi admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 85/2015 pronunţată de Tribunalul Cluj astfel cum a fost formulată, în sensul că amenzile sunt stabilite cu titlu provizoriu în condiţiile art. 905 Noul Cod de Procedură Civilă.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; hotărârea recurată conţine motive străine de natura pricinii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 NCPC.

Pentru a respinge ca neîntemeiată cererea recurentului, prima instanţă, se mărgineşte la a arăta, de o manieră sumară, printr-o singură frază următoarele:

Însă, în concret, observând cererea de lămurire formulată, rezultă cu evidenţă că subsemnatul nu am solicitat „o enumerare a tuturor temeiurilor" astfel cum se menţionează, ci lămurirea, respectiv explicitarea regimului „sancţiunii" (amenzilor) dispuse în sarcina sa, în sensul că acestea au un caracter provizoriu, drept premisă pentru a exclude „arbitrariul" în interpretarea dispozitivului hotărârii.

În speţa de faţă, dincolo de faptul că menţiunea din cadrul considerentelor sentinţei în discuţie nu îndeplineşte exigenţele de motivare a unei hotărâri judecătoreşti neconţinând o analiză a argumentelor în fapt şi în drept din cererea formulată, porneşte de la premise neincidente în speţă, subsemnatul netinzând prin cererea formulată la enumerarea „tuturor temeiurilor", ci la clarificarea regimului şi naturii măsurii aplicate subsemnatului, respectiv caracterul provizoriu al acesteia. Astfel, din hotărârea recurată transpare faptul că nu au fost observate întocmai solicitările subsemnatului din cererea de lămurire şi că nu suntem în prezenţa unei examinări efective a cauzei, exigenţă impusă de garanţiile aferente dreptului la un proces echitabil (art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale).

În acest context amintim că, observând partea din considerentele hotărârii în care este expus obiectul cererii, se enunţă de o manieră necorespunzătoare faptul că subsemnatul aş fi solicitat „să se lămurească hotărârea în sensul că amenzile nu sunt stabilite în baza art. 905 C.pr.civ." , dincolo de conţinutul clar al cererii de lămurire din care transpare altceva.

Hotărârea recurată a fost pronunţată cu nesocotirea prevederilor art. 443 NCPC şi art. 425 alin. 1 lit. c) - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC

În urma reconfigurării instituţiei recursului prin Noul Cod de procedură civilă, formularea art. 488 alin. 1 pct. 5 a primit o sferă mai cuprinzătoare vizând toate încălcările regulilor „de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţi?', fără nicio distincţie. Astfel, după cum s-a arătat în doctrină „orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său, va fi analizată din perspectiva art. 488 pct. 5 NCPC pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii".

În speţă, apreciază că hotărârea recurată au fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 443 NCPC şi art. 425 alin. 1 lit. c).

Contrar menţiunilor din cadrul considerentelor hotărârii recurate, subsemnatul am cerut lămurirea naturii/regimului sancţiunii amenzilor aplicate, respectiv caracterul provizoriu al acestora, caracter care apreciem că ar derivă din interpretarea coroborată a art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu art. 905 NCPC.

În fine, menţionează cererea de lămurire nu poate fi interpretată drept o cerere de modificare a fondului dreptului substanţial dedus judecăţii, de vreme ce nu se pune în discuţie o problemă distinctă de cea dedusă judecăţii sau reevaluarea acesteia.

Astfel, dispozitivul sentinţei nr. 85/2015 menţionează obligarea subsemnatului la plata unor amenzi pentru o anumită perioadă, fără să fie cuprinsă vreo menţiune cu privire ia regimul acestora.

Or, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din considerentele reţinute în cadrul Sentinţei pentru obligarea subsemnatului la plata de amenzi: s-a reţinut incidenţa art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a cărui teză finală prevede „în condiţiile art. 905 NCPC"; s-a indicat în mod expres faptul că obligarea subsemnatului la plata penalităţilor în cuantumul respectiv s-a făcut „în temeiul ort. 905 Cod procedura civilă" (pag. 22-23 din Sentinţă), dispozitivul trebuia să reflecte această abordare a instanţei în sensul menţionării că obligaţia subsemnatului la plată este stabilită cu titlu provizoriu, împrejurare rezultată din interpretarea alin. 2, 4, 6 ale articolului 905NCPC. Definitivarea amenzilor poate avea loc prin procedura prevăzută de art. 904 pct. 4 NCPC, respectiv dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a sancţiunii nu se execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, în speţă sentinţa nr. 3965/2012.

Lămurirea solicitată este necesară pentru a nu lăsa loc de interpretare.

În cadrul considerentelor sentinţei nr. 85/2015 s-a reţinut: „în temeiul art. 905 Cod procedură civilă, art. 1 alin. 1 şi alin.2 din HG nr. 23/2013, art. 1 alin. 2 si 2 din HG nr. 831/2013, instanţa va stabili sancţiunile aplicate în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, în următorul cuantum: amenda în cuantum de [...]" (p. 22 din Sentinţă) - s.n. Or, pe calea cererii de lămurire nu se pot schimba fundamentele reţinute în cadrul hotărârii a cărei lămurire se cere, respectiv asupra dreptului substanţial considerat de prima instanţă a fi aplicabil.

De vreme ce prin considerentele Sentinţei a cărei lămurire o solicităm s-a reţinut împrejurarea că amenzile şi penalităţile sunt stabilite în temeiul art. 905 NCPC, obligarea subsemnatului la plata de amenzi în cuantumul indicat defalcat începând cu data de 07.04.2013 şi până la executarea sentinţei civile nr. 3965/2012 nu putea fi dispusă decât cu titlu provizoriu potrivit art. 905, definitivarea acestora putând să aibă loc doar în condiţiile art. 905 alin. 4,5 NCPC.

Menţinerea în forma actuală a dispozitivului hotărârii poate produce confuzii şi prejudicii semnificative subsemnatului, putându-se ajunge la o aplicare abuzivă a dispozitivului dincolo de limitele imperative prevăzute de art. 905 NCPC. Cu alte cuvinte, în absenţa clarificării limitelor dispozitivului hotărârii aceasta ar putea fi interpretată în mod neconform de celelalte părţi, cu ignorarea regimului provizoriu al amenzilor stabilite şi a împrejurării că suma definitivă cu acest titlu nu poate rezulta decât în urma procedurii prevăzute de art. 905 art. 4,5 NCPC.

În consecinţă, în vederea protejării drepturilor subsemnatului dar şi în vederea asigurării principiului legalităţii executării, dispozitivul sentinţei civile nr. 85/2015 trebuie să fie clar şi univoc exprimat.

Din această perspectivă este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 448 pct. 5 NCPC.

Preşedintele Consiliului Judeţean Alba a formulat recurs şi împotriva Sentinţei civile nr. 85/14.01.2015 şi încheierii de şedinţă din data de 26.11.2014 pronunţate în dosarul nr. .../2014 de Tribunalul Cluj, prin care solicită admiterea recursului: în principal, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, respectiv Tribunalul Alba; în subsidiar, casarea în parte a încheierii de şedinţă din data de 26.11.2014 (în sensul menţinerii doar a soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Judeţul Alba, a pârâţilor persoane fizice menţionate în cadrul hotărârii şi casarea restului încheierii) şi casarea în parte a Sentinţei civile nr. 85/14.01.2015 în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată, (urmând ca în funcţie de motivele de recurs reţinute să se procedeze la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau la rejudecarea în fond a procesului de către instanţa de recurs şi la respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată formulate de M.T. SRL, pe cale de excepţie sau pe fond.

Motivele de recurs sunt partial identice cu cele invocate în recursul mai sus expus de către recurentul CONSILIUL JUDETEAN ALBA ,motiv pentru care nu vor mai fi expuse urmând a fi redate doar motivele de recurs suplimentare

Astfel în dezvoltarea motivului de recrus privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Judeţului Alba (respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014) se arată că prima instanţă a încălcat prevederilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 94, 96 alin. 1.102 alin. 1.104 alin. 1, 3 din Legea nr. 215/2001 -motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC. încălcarea prevederilor art. 36 NCPC -motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC.

Pentru a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale a subsemnatului prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014 s-a reţinut: „în speţă conducătorul autorităţii publice fiind preşedintele Consiliului Judeţean Alba, I.D., acesta având atribuţii privind convocarea şi alcătuirea ordinii de zi a şedinţei".

Însă, observând prevederile art. 94, 96 alin. 1,102 alin. 1, 104 alin. 1, 3 din Legea nr. 215/2001 rezultă că:

În raporturile cu Consiliul Judeţean, Preşedintele are strict atribuţii organizatorice, convocând şedinţele, asigurând conducerea şedinţelor şi semnând procesele-verbale; -Consiliul Judeţean nu este subordonat Preşedintelui pentru ca acesta din urmă are un drept egal de vot în cadrul şedinţelor.

Nu se poate pune un semn de egalitate între autoritatea publică (în speţă Consiliul Judeţean) şi unitatea administrativ-teritorială (Judeţul).

Atribuţiile de convocare şi alcătuire a ordinii de zi nu echivalează cu calitatea de conducător al autorităţii, astfel cum se reţine în hotărârea recurată, aşa încât Preşedintele Consiliului Judeţean nu este conducătorul acestei autorităţi în sensul cerut de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Consiliul Judeţean nu are un conducător căci preşedinţii de şedinţă nu au această calitate de vreme ce potrivit dispoziţiilor la care am făcut referire anterior, nu au decât atribuţii organizatorice, conducând şedinţele consiliului.

Astfel, legea prevede posibilitatea sancţionării conducătorului autorităţii raportat la atribuţiile sale şi la puterea decizională a acestuia, de a determina acţiunile sau inacţiunile autorităţii pe care o conduce. însă, Preşedintele Consiliului Judeţean are aceeaşi putere de decizie ca şi a celorlalţi membri, având un singur vot.

Prin urmare, faţă de aspectele mai sus arătate soluţia primei instanţe a fost pronunţată cu nesocotirea art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, subsemnatul neavând calitate procesuală în raport de capătul de cerere privind amendarea.

Acelaşi raţiuni au fost reţinute şi pentru respingerea excepţiei în legătură cu petitul 2 deşi în privinţa penalităţilor dispoziţiile de trimitere ale art. 24 alin. 2, respectiv art. 905 NCPC fac referire la noţiunea de debitor, aşa încât coroborat cu art. 36 NCPC nu se putea reţine calitatea subsemnatului. Menţionează că cererea privind penalităţile a fost respinsă ulterior pe fond.

Din această perspectivă se justifică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive recurentului hotărârea primei instanţe nesocotind prevederile enunţate anterior.

Referirile la diverse hotărâri, adrese şi prevederi, cu o interpretare dincolo de conţinutul evident al acestora, nu sunt în măsură să răspundă cerinţelor ce ţin de motivarea hotărârii şi aferente unui proces echitabil. Prima instanţă nu analizează în mod concret dacă în raport de specificul procedurii de atribuire reglementat şi demersurile subsemnatului efectuate în limitele competenţelor există o culpă reală în executare de natură să conducă la aplicarea de penalităţi. Din observarea considerentelor în discuţie, transpare existenţa unor motive străine de natura pricinii, a unor motive contradictorii şi a unei nemotivări în raport de aspectele supuse analizei, ceea ce justifică încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC cu consecinţa casării hotărârii recurate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 94, 96, 97, 104 din Legea nr. 215/2001 coroborat cu Ordinul nr. 353/2007 şi Legea nr. 92/2007 şi art. 1351-1352 NCC. Motive străine de natura pricinii (488 pct. 6 NCPC)

Din interpretarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 rezultă că identificarea unei culpe în executarea titlului (nu a altor documente) este o condiţie-premisă pentru aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004. în plus, pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata amenzilor şi penalităţilor prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 se impune, în prealabil, a verifica dacă avea competenţa, respectiv posibilitatea concretă de a executa personal titlul.

Or, ceea ce se reţine în cadrul hotărârii recurate în privinţa subsemnatului este pretinsa nesocotire a următoarelor obligaţii: „să convoace Consiliul Judeţean alba în vederea adoptării hotărârilor prin care să fie înlocuite hotărârile anulate de instanţă, să ia măsurile necesare pentru pregătirea si desfăşurarea în bune condiţii a acestor şedinţe, aşadar măsurile necesare redactării hotărârilor consiliului judeţean şi a efectuării în prealabil a tuturor lucrărilor necesare, prin aparatul de specialitate al Consiliului judeţean, pentru ca noile hotărâri adoptate să fie temeinic fundamentate şi întocmite în conformitate cu prevederile legale incidente".însă pentru a evalua îndeplinirea obligaţiilor mai sus menţionate prima instanţă porneşte de la o interpretare şi aplicare greşită a normelor care reglementează procedura de atribuire a unui traseu judeţean, făcând o serie de confuzii între faza actualizării unui traseu şi faza finală de atribuire a unui traseu, cu omisiunea unei etape esenţiale pentru procedură, şi anume faza electronică.

Astfel:deşi se trimite la calitatea de coordonator al Preşedintelui Judeţean al „serviciilor publice si de utilitate publică de interes judeţean" şi la împrejurarea că în această calitate aş fi ţinut la luarea măsurilor necesare pentru pregătirea adoptării hotărârilor, ulterior în cadrul aceleiaşi sentinţe demersurile efectuate în acord cu prevederile art. 19 din anexa Ordinului nr. 353/2007 sunt apreciate fără relevanţă (pentru că nu sunt acte administrative). Or, demersurile efectuate la gestionarul sistemului electronic în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii confirmă îndeplinirea obligaţiei de a lua măsurile necesare în vedere adoptării tocmai în condiţii de legalitate (astfel cum se menţionează în hotărâre) a actului final de atribuire şi fundamentarea hotărârii menţionate. în absenţa rezultatelor atribuirii (clasamentului) care ţin de gestionarul sistemului electronic, nu eram în măsură nici să includ pe ordinea de zi problema atribuirii şi nici să fundamentez o atribuire în favoarea unui participant la procedură. Altminteri, demersul altfel efectuat nu s-ar fi încadrat în limitele trasate chiar de prima instanţă: legalitate şi temeinic fundamentate.

cât priveşte atribuţiile aferente convocării menţionez că teza nesocotii obligaţiei de „convocare" nu poate fi reţinută în speţă: pe de-o parte, în legătură cu actualizarea

programului, teza primei instanţe este contrazisă de HCJ 63/25.04.2013 şi HCJ Alba nr. 116/31.06.2014;pe de altă parte, cât priveşte actul final de atribuire, convocarea cu o anumită propunere de proiect de atribuire nu putea să aibă loc în absenţa rezultatelor/clasamentului procedurii reluate, altminteri o propunere într-un sens sau altul nu se încadra în limitele de legalitate/fundamentare arătate chiar de prima instanţă.

Deşi se reţine în cadrul hotărârii că în raport de art. 19 alin. 4 şi 5 din Ordinul nr. 353/2007 Comisia paritară se convoacă în termen de 5 zile de la „data afişării rezultatelor", rezultate care sunt puse la dispoziţie de gestionarul sistemului electronic, în speţă, se pretinde nesocotirea obligaţiei de convocare a acestei entităţi DEŞI NU A FOST AFIŞAT NICI UN REZULTAT. Or, obligaţia de convocare nu poate fi absolutizată dincolo de limitele procedurii de atribuire configurate de lege.

În plus, astfel cum am dezvoltat şi într-o secţiune anaterioară, deşi prin hotărârea recurrată se pretinde că prevederile legale privind actualizarea ar justifica în drept întregul demers de atribuire, această teză porneşte de la o neobservare corespunzătoare a conţinutului prevederilor art. 17 din Ordinul nr. 353/2007 care stabileşte elementele în legătură cu care pot fi actualizate programele de transport în perioada de valabilitate şi care nu includ o reatribuire a traseului. Practic se menţine regula atribuirii traseelor în baza rezultatelor electronice. Noţiunea de „actualizare" nu este echivalentă cu atribuirea, procedându-se astfel la o interpretare eronată a prevederilor menţionate în cadrul sentinţei recurate.

Pornind de la premisele descrise anterior şi de la o interpretare corespunzătoare a dispoziţiilor incidente, rezultă că subsemnatul am întreprins o serie de demersuri care dovedesc îndeplinirea atribuţiilor care îmi reveneau în legătură cu executarea sentinţei irevocabile în limita competenţelor conferite prin lege în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004. De altminteri am întreprins o serie de demersuri suplimentare tocmai pentru punerea în executare a hotărârii.

Prin adresa nr. 3751/20.03.2013, am solicitat Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională derularea procedurii electronice de atribuire pentru traseele judeţene corespunzătoare traseelor în discuţie, întocmindu-se în cuprinsul aceluiaşi înscris Calendarul pentru organizarea şi desfăşurarea procedurii de atribuire. Or, acest demers se înscrie cu evidenţă în sfera „măsurilor necesare" la care trimite prima instanţă, dar care ulterior au fost nevalorificate fără suport legal.

am convocat Consiliul Judeţean Alba cu ordinea de zi privitoare la executarea sentinţei în discuţie, ocazie cu care a fost adoptată Hotărârea nr. 41/27.03.2013 privind punerea în executare a Sentinţei civile nr. 3965/2012 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 3836/07/2008;a convocat Consiliul Judeţean ocazie cu care au fost adoptate 63/25.04.2013 şi HG Alba nr. 116/31.07.2014;a întreprins şi o serie de demersuri suplimentare: am solicitat un punct de vedere în legătură cu reluarea procedurii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Admnistraţiei Publice (faţă de succesiunea acteleor administrative în domeniu, durata programelor de transport şi suspendarea ordinului nr. 240/2012 privind criteriile de evaluare); a revenit la CNMSI insistând în derularea fazei electronice şi furnizarea rezultatelor electronice.

Centrul naţional de Management pentru Societatea Informaţională a răspuns (prin adresa nr. 244/22.03.2013) că este în imposibilitate de a modifica bazele de date actuale cu baze de date aferente unui vechi program de transport şi că aplicaţia SAET a fost modificată software astfel încât să corespundă noilor modificări legislative care aduc criterii de calificare noi, criterii ce nu se aplicau în vechiul sistem de transport. Astfel, deşi am întreprins demersurile pentru reluarea procedurii, solicitând intituţiei competente derularea acesteia potrivit unui calendar, acesta din urmă a invocat diverse impedimente tehnice ce ţin de sistemului electronic, pentru care nu a dat curs calendarulului de atribuire electronică şi, în cele din urmă, nu ne-a furnizat listele cu rezultatele necesare pentru desemnarea câştigătorului. Nici demersurile ulterioare la CNMSI nu au primit un răspuns favorabil.

Astfel, în executarea sentinţei rămase irevocabile, subsemnatul am procedat la punerea în executare a aceştia (i) prin convocarea Consiliului Judeţean şi (ii) prin luarea măsurilor necesare în vederea iniţierii fazei electronice a procedurii reluate prin solicitarea adresată gestionarului sistemului electronic de derulare a procedurii potrivit calendarului indicat care ar fi trebuit să conducă la furnizarea rezultatelor atribuirii electronice (ambele demersuri în interiorul termenului de 30 de zile) - demers necesar pentru hotărârea finală de atribuire.

Menţionăm că gestionarul/operatorul sistemului electronic nu se află în subordonarea subsemnatului pentru a-i putea impune o anumită conduită, ci este o altă entitate distinctă. Din această perspectivă nu se poate imputa subsemnatului aspecte ce ţin de faza electronică a atribuirii, care nu intră în competenţa subsemnatului.

În aceste condiţii nu se poate reţine culpa subsemnatului în legătură cu pretinsa neexecutare a hotărârii în discuţie. Or, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţă aplicarea sancţiunilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este condiţionată de dovedirea existenţei unei culpe.

În consecinţă, faţă de aspectele mai sus arătate NU sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea sancţiunii amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Amintim că prin ordinea stabilită de art. 24 din Legea nr. 554/2004, rezultă că măsura penalităţilor este subsecventă măsurii amendării, iar în cazul constatării absenţei culpei pentru aplicarea primei măsuri nu se poate reţine incidenţa celei de-a doua.

În speţă nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de executare şi a unei atitudini culpabile din partea subsemnatului, ci am acţionat de o manieră rezonabilă pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti în raport de competenţele pe care le aveam.

Aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este subsumată dovedirii unei culpe. Or, subsemnatul nu numai că nu sunt în culpă în legătură cu executarea, ci elementele de circumstanţiere invocate de intimata-reclamantă în legătură cu executarea sunt generate de o terţă persoane gestionară a sistemului electronic de atribuire pentru care nu sunt ţinut a răspunde şi care invocă o imposibilitate tehnică.

De altminteri, şi în dreptul comun al răspunderii răspunderea este înlăturată în ipoteza unui caz fortuit (art. 1351 NCC), respectiv atunci când este vorba de o împrejurare care nu poate fi împiedicată de cel chemat să răspundă, la fel şi atunci când este vorba de fapta unui terţ (art. 1352NCC). Or, subsemnatul nu suntem în raporturi de subordoare cu gestionarul sistemului electronic care invocă aspecte tehnice pentru a justifica nederularea procedurii electronice şi furnizarea listei rezultatelor, premisă pentru emiterea hotărârii finale de atribuire.

În plus, hotărârea constituie titlu executoriu strict în limitele conţinutului dispozitivului, fără ca acesta să poată fi extrapolat. Or, prin hotărârea menţionată s-a dispus reluarea procedurii de la ultimul act valabil, fără să se atribuie direct traseul intimatei-reclamante. A decide altfel, înseamnă o extrapolare nepermisă a limitelor unui titlu, existânzându-se nepermis caracterul de titlu executoriu si la aspecte care nu au dobândit acest caracter, cu încălcarea regimului hotărârilor executorii configurat în materia executării hotărârilor.

Mai mult, în condiţiile în care titlul de care se prevalează intimata-reclamantă nu are în vedere prelungirile programului de transport, hotărârea nu dobândeşte titlu executoriu pentru perioada de după expirarea valabilităţii iniţiale.Deşi apreciem că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea amenzii în nici un caz, aceasta nu poate fi aplicate de la data de 07.04.2013, ci cel mai devreme de la momentul pronunţării sentinţei în prezentul dosar, respectiv după analizarea de către instanţă a îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege pentru aplicarea acestor sancţiuni.

Măsurile solicitate nu pot depăşi limitele temporale ale titlului de care se prevalează.Hotărârea este titlu executoriu doar pentru ceea ce este exprimat expres în cuprinsul acesteia.Caracterul de titlu executoriu nu poate fi extins prin analogie pentru o altă perioadă

Faţă de dispozitivul titlului, măsurile solicitate nu pot viza decât limita temporală a programului de transport precizat în cadrul dispozitivului respectivei hotărâri. Fiind vorba de executarea unei hotărâri aceasta nu se poate raporta decât la limitele stricte înscrise în aceasta. Or, sentinţa civilă nr. 3965/2012 are în vedere programul de transport prin curse regulate pe anii 2008-2011 (fără nicio prelungire).

Din această perspectivă prelungirile legislative ale programului de transport, precum şi prelungirile intervenite prin acte administrative (determinate de situaţiile litigioase generate de noul program de transport) nefiind avute în vedere la pronunţarea respectivei hotărâri, nu pot fi avute în vedere la dimensionarea respectivelor amenzi şi penalităţi. Caracterul executoriu al unei hotărâri nu poate fi extins dincolo de limitele dispozitivului său şi cu atât mai mult nu pot fi aplicate sancţiuni pentru o perioadă neavută în vedere de dispozitiv (de vreme ce vorbim de sancţiuni pentru pretinsa neexecutare a unei hotărâri). Or, după cum am menţionat anterior, dipozitivul sentinţei în discuţie nu acoperă în legătură cu traseul vizat de reclamantă prelungirile programului de transport.

Prin dispozitivul sentinţei recurate se trimite în privinţa amenzilor la anumite sume în legătură cu care intimatul-reclamant nu a administrat nicio dovadă şi care nici nu au fost indicate corespunzător în faţa primei instanţe pentru a fi analizate în condiţii de contradictorialitate.

În condiţiile în care art. 24 din Legea nr. 554/2004 trimite în mod expres la ipoteza „executării hotărârii definitive şi irevocabile", iar nu la fiecare menţiune din dispozitivul aceleiaşi hotărâri, apreciem că nu se poate aplica suma maximă prevăzută cu titlu de amenzi în legătură cu o anumită menţiune din dispozitiv. De altminteri, în legătură cu acelaşi titlu aceeaşi instanţă a reţinut că am executat confrom dispoziţiile privind o altă societate T., iar alte dispoziţii din dispozitiv fac obiectul altui dosar.

CONSILIUL JUDEŢEAN ALBA a declarat recurs si împotriva încheierii de şedinţă nr. 104/03.02.2015 pronunţată în dosarul nr. .../2014 de Tribunalul Cluj,

Recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 85/2015 în condiţiile în care potrivit art. 442 alin. 3 NCPC „îndreptarea se face în ambele exemplare ale hotărârii", fiind astfel un accesoriu al hotărârii care se îndreaptă, recursul formulat de subscrisa împotriva Sentinţei nr. 85/2015 vizează inclusiv forma „îndreptată" a acesteia, menţinându-se toate criticile invocate anterior de subscrisul în recursul formulat.În măsura în care vor fi reţinute criticile subscrisului din recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 85/2015, apreciem că acest aspect va produce consecinţe în mod automat şi în privinţa încheierii nr. 104/03.02.2015.

De asemenea, în condiţiile art. 446 NCPC înţelegem să criticăm încheierea nr. 104/03.02.2015 în legătură cu problema „înlăturării omisiunii" aferente penalităţilor „pe zi de întârziere". Nesocotirea limitelor prevăzute de art. 442 NCPC în legătură cu „înlăturarea omisiunii" privind penalităţile „pe zi de întârziere" - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC

Prin încheierea de şedinţă nr. 104/03.02.2015 s-a dispus şi „înlăturarea omisiunii vădite din sentinţa civilă nr. 85/2015" în sensul că „se înlătură omisiunea din curprinsul sentinţei referitoare la penalităţi, în sensul că acestea sunt stabilite pe zi de întârziere".

Pentru dispunerea acestei măsuri, în considerente, se trimite la prevederile art. 905 NCPC şi modul de interpretare al acestora raportat la situaţia din speţă. însă, prin intermediul mijlocului procedural prevăzut de art. 442 NCPC nu pot fi complinite eventualele omisiuni ce ţin de judecata cauzei, respectiv aspecte de analiză a fondului cauzei şi de interpretare a dispozitivului.

Din această perspectivă, menţiunea privind penalităţile „pe zi de întârziere" neregăsindu-se în considerente sau dispozitiv, în speţă această problemă nu putea fi tranşată pe calea unei îndreptări de eroare materială.

De altminteri, motivarea cuprinsă în cadrul încheierii în legătură cu acest aspect, şi anume, trimiterea la prevederile art. 905 NCPC confirmă faptul că aspectul în discuţie, nu se circumscrie noţiunii de „eroare materială" avută în vedere de prevederile art. 442 NCPC, motiv pentru care apreciem incidente prevederile art. 488 pct. 5 NCPC cu consecinţa admiterii recursului formulat împotriva acestei încheieri, casarea în parte a încheierii recurate (în legătură cu problema „îndreptării omisiunii" privind penalităţile „pe zi de întâriere") şi în urma rejudecării respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale sub acest aspect.

Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate in cauza si obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecata.

În susţinerea poziţiei sale procesuale arată că după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de sancţionare a recurenţilor, la data de 16.02.2015 a fost adoptata Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr. 31/2015 privind efectuarea unor noi

demersuri în legătură cu executarea Sentinţei civile nr. 3965/2012 a Tribunalului Cluj şi aprobarea aplicabilităţii Regulamentului, Caietului de sarcini si Programului judeţean de transport public de persoane prin curse regulate, în Judeţul Alba, pentru traseele judeţene 053-054 si 092-096. In cadrul acestui act administrativ Consiliul Judeţean Alba detaliază procedura care va fi urmata pentru a fi reluata procedura de atribuire precum si care este Regulamentul, Caietul de sarcini si Programul de transport aplicabil.

La data de 06.03.2015 a fost adoptata Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr. 52/2015 prin care a fost modificata Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr. 31/2015 cu privire la anumite aspecte.

Prin Comunicatul nr.4427/VII/F/2/11.03.2015, Consiliului Judeţean Alba a afişat Rezultatele recalculate de către Agenţia pentru Agenda Digitala a României ca urmare a reluării procedurii din data de 30.04.2008 pe traseele cod 053-054 din grupa 23 si cod 092-096 din grupa 30, potrivit Sentinţei civile nr. 3965-2012 pronunţata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. .../2008 si a Hotărârii Consiliului Judeţean Alba nr. 31/2015, modificata prin Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr. 52/2015.

Potrivit acestor rezultate pe traseele cod 092-096 din grupa 30 subscrisa am obţinut punctajul câştigător ca urmare a reluării procedurii din data de 30.04.2008.

La data de 12.03.2015 a fost adoptata Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr.53/2015 privind aprobarea atribuirii serviciului de transport public judeţean de persoane prin curse regulate şi a licenţelor de traseu operatorilor de transport rutier desemnaţi câştigători ca urmare a reluării procedurii de atribuire din 30.04.2008, pentru grupa 23, trasee cod 053-054 şi grupa 30, trasee cod 092-096, în conformitate cu Sentinţa civilă nr. 3965/2012 pronunţată de Tribunalul Cluj prin care s-a aprobat atribuirea serviciul de transport public de persoane prin curse regulate, în Judeţul Alba, pentru traseele judeţene 092-096 din grupa 30, către M.T. SRL.

Cu privire la corecta respingere a excepţiei necompetentei teritoriale a Tribunalului Cluj

In esenţa, recurenţii susţin ca Tribunalul Alba era competent sa soluţioneze cauza întrucât este "instanţa care ar fi trebuit sa soluţioneze fondul".Însă chiar prevederile legale invocate de către recurenţi contrazic argumentele invocate de către aceştia. Astfel potrivit prevederilor art. 2 lit. ţ) din Legea 554/2004 prin instanţă de executare se înţelege „ instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ." Apreciem aşadar interpretarea recurenţilor adaugă la lege.In speţa Tribunalul Cluj a soluţionat fondul litigiul fiind aşadar instanţa de executare competenta teritorial sa soluţioneze cauza.Mai mult, textul art. 2 lit. ţ) din Legea 554/2004 nu stabileşte ca in ipoteza in care se strămuta cauza o instanţa de executare ar fi alta decât cea care s-a pronunţat asupra fondului. Aşadar nu exista norme de competenta teritorial diferita, iar "ubi lex non distinguit, nec nos distingiiere debemus ".Pentru aceste motive solicitam respingerea acestui motiv de recurs ca nefondat, nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 3 Cod procedura civila.

Cu privire la corecta respingere a excepţiei conexităţiRecurenţii susţin ca prima instanţa trebuia sa conexeze cele doua dosare întrucât erau întrunite condiţiile art. 139 Cod procedura civila, invocând in acest sens incidenţa motivului de recurs prevăzut la art. 488 pct. 5 Cod procedura civila.Prevederile art. 139 alin. (1) stabilesc ca: pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură. "Aşadar textul legal reglementează posibilitatea, nu obligativitatea conexării unor procese care sunt in strânsă legătura. In doctrina s-a arătat ca legătura dintre acele litigii este „o chestiune de fapt" şi „circumstanţială", lăsată la aprecierea suverană a instanţei. In aceste condiţii nu poate fi incident motivul de recurs de la art. 488 pct. 5 Cod procedura civila care impune ca prin hotărârea dată, instanţa sa fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare sa atragă sancţiunea nulităţii. Având in vedere ca prevederile art. 139 au caracter dispozitiv si nu imperativ este evident ca nu poate fi incidenţa sancţiunea nulităţii.De altfel in speţa conexarea nu ar fi necesara, cum in mod corect si temeinic motivat retine prima instanţa (pag. 4 din încheierea de şedinţa din data de 26.11.2014) întrucât drepturile si interesele erau distincte:

Cu privire la corecta respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrei

Recurentul susţine ca in mod greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasiva a Preşedintelui Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrei, întrucât nu este conducătorul Consiliului Judeţean Alba si ca nu are atribuţii care sa poată impune celorlalţi membrii ai Consiliului Judeţean luarea sau nu a unei hotărâri, având doar atribuţii organizatorice.

Argumentele invocate de către parat sunt contrazise de către prevederile legale incidente in speţa.

Calitatea de conducător al acestei autorităţii publice si persoana responsabila de activitatea acestei rezulta din: art. 103 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 ; art. 102 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 , art. 104 alin. 3 lit. a) si b) din Legea nr. 215/2001

In ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia Preşedintele ar avea doar atribuţii organizatorice si nu ar putea răspunde pentru neexecutarea hotărârii datorita caracterului colegial al Consiliului Judeţean Alba, in mod legal retine prima instanţa ca: amenda respectiv penalităţile se aplică ! conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate să pună în executare hotărârea judecătorească, în speţă conducătorul autorităţii | publice fiind preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrei, acesta având atribuţii privind convocarea şi alcătuirea ordinii de zi a şedinţei, fiind i nerelevantă împrejurarea invocată de pârâţi referitoare la egalitatea de vot în \ cadrul şedinţelor. în privinţa celorlalţi pârâţi persoane fizice, instanţa reţine i că aceştia nu au calitate procesuală conform art. 24 din Legea

Soluţia pronunţata de către prima instanţa este in acord cu jurisprudenţa in materie care confirma ca neexercitarea atribuţiilor legale îl culpabilizează pe recurent pentru neexecutarea hotărârii. In acelaşi sens practica judiciara s-a pronunţat si cu privire la faptul ca nu constituie cauza exoneratoare de răspundere caracterul colegial al luării deciziilor in Consiliului Judeţean Alba.

Dovada ca deţinea atribuţiile si pârghiile legale pentru a pune in executare Sentinţa civila nr. 3965/2012 pronunţată de către Tribunalul Cluj o constituie tocmai faptul ca a convocat si a propus pe ordinea de zi adoptarea Hotărârii Consiliului Judeţean Alba nr. 53/2015 prin care subscrisa am fost declarata câştigătoare si astfel a fost efectiv pusa in executare hotărârea judecătorească (însă toate acestea doar după pronunţarea Sentinţei 85/2015).

De altfel, recurentul încearcă sa denatureze conţinutul hotărârii întrucât apreciază ca argumentele pentru care instanţa nu 1-a obligat si la plata penalităţilor sunt aplicabile si in cazul amenzii. Or, prima instanţa a reţinut in mod corect ca ar fi o dubla sancţionare astfel ca nu poate fi aplicabila in speţa acesta argumentaţie.

Cu privire la corecta respingere a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţa si exerciţiu a Consiliului Judeţean AlbaRecurentul Consiliul Judeţean Alba susţine ca nu are capacitate de folosinţa/exerciţiu întrucât nu are aptitudinea de a avea drepturi si obligaţii pe plan procesual, astfel ca in mod greşit ar fi respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţa si de exerciţiu.Singurul argument adus in sprijinul excepţiei lipsei capacităţii de folosinţa si exerciţiu este afirmat a fi lipsa personalităţii juridice a Consiliul Judeţean Alba.

Recurentul ignora însă prevederile art. 56 alin. (2) Cod proc. civ. potrivit căreia pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. In condiţiile in care Consiliul Judeţean Alba este constituit conform Legii 215/2001, are capacitatea de a sta ca şi pârât în cadrul prezentului litigiu, chiar dacă nu are personalitate juridică.

Cu privire la corecta respingere a excepţiei lipsei calităţii active/lipsei de interes.In esenţa recurenţii susţin ca in mod greşit prima instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active/lipsei de interes a subscrisei, in condiţiile in care M.T. SRL nu a probat ca de la data rămânerii irevocabile si pana in prezent îndeplinirea condiţiile pentru a putea participa la procedura.Din moment ce am avut interes si calitatea procesuala activa pentru formularea acţiunii obiect la dosarul .../2008 admisa prin Sentinţa civila nr. 3965/2012, este evident ca subscrisa am calitate procesuala pasiva/interes sa formulez acţiunea care are ca obiect sancţionarea persoanelor responsabile pentru neexecutarea aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.

In mod legal si temeinic prima instanţa retine că în baza art. 248 'NCPC, va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei reţinând că aceasta este titulara unor drepturi şi obligaţii rezultate din sentinţa civilă nr. 3965/2012 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, calitate de care se prevalează reclamanta în acţiune, aşadar are calitate procesuală activă să formuleze prezenta acţiune.

In ceea ce priveşte momentul de referinţa, care ar trebui verificat daca subscrisa îndeplinea condiţiile pentru a fi câştigătoare este data şedinţei de atribuire, 30.04.2008, si nu in prezent cum susţin recurenţii. Actele la dosar probează ca subscrisa a participat la procedura însă nu a fost declarata câştigătoare ca urmare a nelegalităţilor constatate prin hotărârea judecătorească.

De altfel si recurenţii când a reluat procedura prin adoptarea HCJ 31/2015, HCJ 52/2015 si HCJ 53/2015 si s-au raportat in mod corect la datele si informaţiile aferente şedinţei de atribuire, 30.04.2008.

Cu privire la corecta respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.In esenţa recurenţii susţin ca acţiunea formulata este prescrisa întrucât termenul de prescripţie aplicabil este de 6 luni conform art. 11 din Legea 554/2004 sau de 1 an de zile potrivit art. 19 din Legea 554/2004. In ceea priveşte sancţiunea amenzii sunt invocate prevederile art. 13 din OG 2/2001.

Cu privire la aceasta excepţie prima instanţa a reţinut ca va respinge excepţia prescripţiei dreptului îa acţiune raportata îa prevederile art. 1 1 din Legea contenciosului administrativ care instituie un termen de 6 luni întrucât această dispoziţie legală se referă numai la acţiunea având ca obiect repararea pagubei izvorâte din actul administrativ a cărui anulare se cere. Art. 19 din Legea contenciosului administrativ prevede o a altă ipoteză, care presupune exercitarea anterioară a unei acţiuni în anulare. Nu există o alta asemenea dispoziţie legală care să instituie alte termene de prescripţie, or, este de principiu că orice termen de prescripţie special, având o durată diferită de cea a termenului general, trebuie să fie prevăzut expres. Prin urmare, în speţă se aplică termenul general de prescripţie iar acesta a fost respectat.

Observam ca recurenţii nu combat considerentele reţinute de către prima instanţa ci se rezuma a reitera poziţia procesual invocata la fond. Recurenţii pretind in esenţa aplicarea unei analogii la lege, ceea nu poate fi permis conform art. 10 din Codul civil cu atât mai mult cu cat exista dispoziţii care reglementează termenul de prescripţie.

In speţa art. 24 alin.(21) din Legea 554/2004 stabileşte ca: "Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind executarea silită rămân aplicabile."

In mod temeinic si legal prima instanţa retine ca termenul de prescripţie aplicabil prezentei acţiuni este termenul general de 3 ani prevăzut la art. 705 Cod procedura civila, termen care începe sa curgă de la data la care se naşte dreptul de a obţine executarea silita (in speţa de la data de 06.04.2013). In aceste condiţii in mod corect a reţinut prima instanţa ca acţiunea a fost formulata in termen.

Cu privire la corecta respingere a excepţiilor de inadmisibilitate. Cu privire la corecta respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii raportat la efectele produse de admiterea excepţiei de nelegalitate a H.C.J. Alba nr. 69/2008 si H.C.J. nr. 108/2008

Recurenţii susţin ca nu mă pot prevala de admiterea excepţiei de nelegalitate în afara litigiul in care a fost admisa astfel ca acţiunea trebuia respinsa ca inadmisibila.

Obiectul acţiunii 1-a reprezentat sancţionarea persoanelor obligate la executarea hotărârii judecătoreşti pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face cuprinsa in titlul executoriu, respectiv obligaţia de a relua procedura de la ultimul act valabil pentru traseele 092-096 din Programul de transport.

Din dispozitivul menţionat, excepţiile de nelegalitate admise cu privire la actele H.C.J. Alba nr. 69/2008 si H.C.J. nr. 108/2008 si anularea Hotărârii Comisiei Paritare nr. 1/2008, teoretic, produc efecte prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti si nu mai presupun o intervenţie a autorităţii administrative.

Aşadar excepţia invocata de către recurenţi era lipsita de finalitate practica si nu vizează obiectul litigiul. In mod temeinic si legal prima instanţa a respins aceasta excepţie reţinând ca :Instanţa va respinge excepţiile inadmisibilităţii acţiunii prin raportare la efectele produse de admiterea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr. 69/27.03.2008 şi a Hotărârii nr. 108/17.04.2008 prin Sentinţa nr. 3965/2012 şi a inadmisibilităţii raportată la cadrul procesual în care s-a pronunţat sentinţa despre care se susţine că nu a fost pusă în executare, cu privire la efectele excepţiei de nelegalitate, apreciind că nu există vreun impediment în exercitarea acţiunii judiciare, respectiv vreo încălcare a unei condiţii prealabile exercitării acesteia. De asemenea, nici cu privire la cadrul procesual stabilit nu există vreun impediment care ar putea atrage inadmisibilitatea acţiunii.

În ceea ce priveşte pretinsa nemotivare a soluţiei pronunţata pe aceasta excepţie, după cum se poate observa din paragraful citat mai sus, nici acest motiv de recurs nu este fondat întrucât hotărârea este motivata in mod temeinic si legal. Ceea ce nu observa recurenţii este ca prin motivarea succinta a respingerii excepţiei prima instanţa a punctat care ar fi fost chestiunile relevante in susţinerea unei excepţii de inadmisibilitate arătând ca nu se verifica in speţa.

Cu privire la corecta respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii raportat la cadrul procesual in care s-a pronunţat sentinţa nepusa in executare

Recurenţii susţin ca in mod greşit in cuprinsul Sentinţei civile nr. 3965/2012 s-a dispus obligarea Consiliului Judeţean Alba la reluarea procedurii de la ultimul act valabil întrucât Consiliul Judeţean este doar un organ deliberativ si nu poate executa obligaţia reţinuta in dispozitiv. Având in vedere acest context si faptul ca nu exista un conducător al Consiliului Judeţean acţiunea ar fi trebuit admisa de către prima instanţa excepţia inadmisibilităţii.

Observam ca recurenţii invoca in esenţa aceleaşi apărări care vizau excepţia lipsei calităţii procesuale pasive si capacităţii de folosinţa motiv pentru care facem trimitere la aceleaşi considerente de respingere ale acestor motive invocate la pct. 4 si 5 din prezenta întâmpinare.

Având in vedere aceste aspecte apreciem ca soluţia pronunţata de prima instanţă este motivata atât prin raportare la considerentele indicate mai sus cat si prin raportare la argumentele invocate in soluţionarea celor doua excepţii.

Aşadar apreciem ca hotărâre pronunţata este legala si temeinica iar acest motiv de recurs este nefondat întrucât in aceasta procedura nu se poate pune sub semnul întrebării legalitatea sentinţei împotriva cărora s-au epuizat căile de atac.

Cu privire la corecta respingere excepţiei de inadmisibilitate prin raportare la dispoziţiile art. 905 Cod procedura civila recurenţii susţin ca acţiunea trebuia respinsa ca inadmisibila întrucât trebuia ca anterior sesizării instanţei sa fi demarat executarea silita prin depunerea unei cereri la executor si apoi sa fi obţinut încuviinţarea executării silite conform art. 905 Cod procedura civila.

Hotărârea primei instanţe este temeinica si legala si in ceea ce priveşte soluţionarea acestei excepţii fiind in acord cu practica judiciara in materie:

Pentru aplicarea amenzii şi a obligării la plata penalităţilor conform art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004- nu este necesară nici învestirea cu titlu executoriu a hotărârii judecătoreşti, aceasta fiind titlu executoriu conform art. 22 din Legea nr. 55-4/2004 şi nici încuviinţarea executării silite deoarece trimiterea făcută la prevederile art. 894 respectiv Ş/OS din Cod Procedură Civilă priveşte cuantumul penalităţilor şi modul de calcul al acestora.. Totodată, este evident că potrivit art. 24 aiin.l din Legea nr. 554/2004, forma anterioară datei de 18,10.2014, executarea titlului executoriu se face de bunăvoie, în termenul stabilit în hotărâre sau în cel mult 30 de zile de ia rămânerea definitivă (irevocabilă) a hotărârii, chiar dacă sintagma „de bunăvoie? a fost introdusă ulterior. O altă interpretare, în sensul susţinut de către pârâţi, este imposibilă, având în vedere termenul maxim de 30 de zîle prevăzut de lege şi care se referă la obligaţia autorităţii publice de a executa hotărârea judecătorească.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii, unită cu fondul cauzei.

In plus fata de motivarea mai sus citata apreciem ca procedura executării silite a unei obligaţii de a face instituita in sarcina Consiliului Judeţean Alba reglementata de art. 905 Cod procedura civila este incompatibila cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate, conform art. 28 din Legea 554/2004. In concret, este de neconceput ca executorul judecătoresc să poată constrânge autoritatea publică să-şi execute obligaţia de a relua procedura de atribuire de la ultimul act valabil pentru traseele 092-096 din Programul de transport, in acest sens pronunţându-se si doctrina . De altfel nu ştiu cum îşi imaginează recurenţii ca ar trebui sa procedeze un executor judecătoresc investit cu o astfel de cerere de executare silita.

Contrar motivelor invocate de către recurenţi prima instanţa a aplicat in mod corect prevederile art. 24 nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 si pct. 8 din Codul de procedura civila.

Motivele de recurs ce privesc fondul cauzei.După cum s-a arătat in partea introductiva, după pronunţarea Sentinţei nr. 85/2015 prin care au fost sancţionaţi pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, recurenţii „au reuşit" sa pună in executare Sentinţa civila nr. 3965/2012.

Este evident aşadar ca pretinsele motive care i-ar fi împiedicat pe recurenţi sa pună in executare hotărârea (sau pretinsa executare prin adoptarea HCJ 41/2013) a fost doar pretexte pentru a refuza punerea in executare a hotărârii. Dovada acestui fapt este ca la mai mult de 2 ani de la rămânerea irevocabila a Sentinţei civila nr. 3965/2012 a fost reluata procedura de la ultimul act valabil si am fost declarata câştigătoare.

In acest context este evident ca motivele pentru a justifica nepunerea in executare a hotărârii invocate pe fondul cauzei cu privire la nelegalitatea Sentinţei nr. 85/2015 sunt formale si lipsite de conţinut.

Referitor la „imposibilitatea" tehnica în esenţa recurenţii îşi fundamentează motivele de recurs invocate susţinând ca hotărârea primei instanţe ar fi nelegala întrucât ignora existenta unei iguŢosibilităţi tehnice de punere in executare a hotărâri judecătoreşti astfel ca Sentinţa nr. 85/2015 ar conţine motive străine denaturapricinii, ar fi contradictorie, nu ar fi cercetat fondul, ar fi pronunţata cu încălcarea nomelor de drept material.

Cu privire la imposibilitatea de a modifica bazele de date.Pentru a justifica refuzul de a pune în executare hotărârea judecătorească, Consiliul Judeţean Alba încearcă sa invoce fapta terţului, respectiv a Centrului National de Management si Societatea Informaţionala (in continuare „GVMSF'). Aceasta autoritate este, din punctul de vedere al Consiliului Judeţean Alba, singura abilitata sa reia procedura de atribuire, însă se susţine că este în imposibilitate tehnica de a modifica bazele de date actuale cu baze de date aferente unui vechi program de transport.Însă potrivit dispozitivului Sentinţei civile nr. 3965/2012 obligaţia de a relua procedura de atribuire revine Consiliului Judeţean Alba aşadar aceasta autoritate si nu CNMSI are obligaţia de a efectua toate demersurile necesare reluării procedurii de atribuire a traseelor.Din nou, pe cale ocolita, se critica Sentinţa nr. 3965/2012 ceea ce este vădit inadmisibil.

Dovada ca aceste ar fi fost demersurile care trebuiau executate de către recurenţi este tocmai adoptarea HCJ nr. 31/2015 care modifica Programul de transport pentru ca acesta sa corespunda dispoziţiilor instanţei.

In aceste condiţii este evident ca la momentul pronunţării Sentinţei nr. 85/2015 refuzul Consiliului Judeţean Alba de a pune în executare hotărârea a fost nejustificat.

In ceea ce priveşte faptul ca recurentul Consiliul Judeţean Alba nu ar avea nicio atribuţie in modificare bazelor de date întrucât sistemul este unul naţional, nici aceasta apărare nu poate fi reţinuta.

Astfel potrivit prevederilor art. 18 alin. (4) din Decizia nr. 22 din 12.02.2014 a Preşedintelui Agenţiei pentru Agenda Digitala a României, Programul de transport este stabilit si introdus in aplicaţia SIAE de către Consiliul Judeţean Alba.In aceleaşi sens erau si prevederile Decizia nr. 1042 din 14.01.2013 a Vicepreşedintelui CNMSI.Astfel după introducerea acestor informaţii in sistem de către Consiliul Judeţean a fost posibila reluarea procedurii de atribuire si au fost emise rezultate de către AADR iar apoi subscrisa am fost desemnata câştigătoare prin adoptarea HCJ nr. 53/2015.Aşadar "imposibilitatea tehnica" s-a datorat refuzului Consiliu Judeţean Alba de a pune in executare hotărârea.

In mod evident, doar acele fapte sau împrejurări care ar fi împiedicat sau anihilat libertatea de decizie apăraţilor puteau sa duca la excluderea vinovăţiei. In condiţiile in care astfel de împrejurări nu exista, in speţa nu poate opera exonerarea de răspundere a Consiliului Judeţean Alba si a Preşedintelui Consiliului Judeţean, Ion Dumitrei.

In ceea ce priveşte natura juridica a hotărârilor prin care s-a prelungit succesiv valabilitatea programelor de transport observa ca acestea justifica interesul subscrisei întrucât atât timp cat acest Program de transport este in derulare aveam interesul de a solicita reluarea procedurii. Aşadar aceste acte administrative nu reprezintă adoptarea unui nou program de transport, motivele pentru care acesta a fost prelungit fiind irelevante in speţa.

Referitor la presupusa lipsa a criteriilor de evaluare.Recurenţii susţin ca lipsa criteriilor de evaluare a justificat imposibilitatea punerii in executare a hotărârii.

In ceea ce priveşte pretinsa lipsa a criteriilor de atribuire precizam ca:Aspect nu a împiedicat desemnarea subscrisei ca si câştigătoare in urma reluării procedurii prin adoptarea HCJ nr.53/2015.Indiferent de prevederile legale care ar fi stabilit criteriile de evaluare, din moment ce unul din cei doi competitori a fost descalificat de către instanţa, explicit in cadrul considerentelor, in mod logic nu mai poate fi desemnat câştigător decât celălalt competitor, adică subscrisa M.T. SRL. Astfel ca este evident ca refuzul de a pune in executare hotărârea este nejustificat.

Suspendarea pe cale judecătorească a Ordinului comun al M. A.I. si M.T. nr.240/1614/2012 nu putea afecta procedura de atribuire şi nu putea să împiedice Consiliul Judeţean Alba să îşi îndeplinească obligaţia impusa de instanţa de judecata întrucât nu era aplicabil procedurii de atribuire organizata in 2008. In concret, criteriile de atribuire existau si erau specificate in Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor şi a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean

În ipoteza în care s-ar considera ca ar fi fost aplicabil Ordinul comun al M.A.I. si M.T. nr.240/1614/2012, suspendarea, dispusa în baza Sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în cadrul dosarului nr. 1020/46/2012, a încetat la data 24.09.2013. ca urmare a admiterii de către înalta Curte de Casaţie si Justiţie a recursului formulat Ministerul Transporturilor si Ministerul Afacerilor Interne. Aşadar după data de 24.09.2013 nici măcar din punct de vedere formal nu se mai puteau invoca lipsa criteriilor.

In aceste condiţii este evident ca motivele de recurs invocate nu sunt reale si solicitam onoratei instanţe respingerea lor ca nefondate.

Referitor la pretinsa încălcare a normelor de procedura (încălcarea principiului disponibilităţii si existenta unor motive contradictorii.In cadrul celor doua recursuri se susţine de către recurenţi ca prima instanţa a depăşit limitele investirii întrucât ar fi statuat si cu privire la problema traseelor 052-054, aspecte care nu vizează acţiunea formulată de subscrisa M.T. SRL si care constituie obiect al dosarului .../2014.

In mod temeinic si legal prima instanţă a reţinut culpa Preşedintelui Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrei si a Consiliului Judeţean Alba pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti conform considerentelor reţinute in pag. 17-23 din Sentinţa civila nr. 85/2015, aşadar si aceste motive de recurs sunt nefondate.

Cu privire la penalităţile acordate.Recurentul Consiliul Judeţean Alba susţine ca instanţa nu era obligata sa aplice penalităţi atunci când a stabilit deja obligaţia plătii unei amenzi întrucât ar fi o sarcina prea grea. Pentru a justifica acest motiv de recurs recurentul invoca prevederile art. 905 Cod procedura civila in sensul ca instanţă poate obliga pe debitor deci nu este obligatorie aplicarea penalităţii. Cu privire la acest motiv de recurs arătam următoarele:

Trebuie observat ca amenda a fost stabilita in sarcina Preşedintelui Consiliului Judeţean iar penalităţile au fost stabilite in sarcina Consiliului Judeţean Alba. Aşadar sancţiunile au fost dispuse in sarcina unor persoane diferite aşadar nu se poate susţine ca este o sarcina prea grea.

Mai mult, recurentul ignora, din nou, temeiul legal al acţiunii, respectiv prevederile art. 24 din Legea 554/2004.Astfel potrivit ar. 25 alin. 2 din Legea 554/2004, aplicabil la data înregistrării acţiunii :„In cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalităţi, în condiţiile art. 894 din Codul de procedură civilă. "

Aşadar prevederile legale aplicabile garantează dreptul la obţinerea unor penalităţi, nu este doar o posibilitate..Mai mult, oportunitatea dispuneri ambelor masuri este o chestiune ce tine de stabilirea stării de fapt, critica inadmisibila in recurs, care trebuie sa vizeze doar critici de nelegalitate.

Recurentul susţine ca ar fi nu ar fi inadmisibil cumulul penalităţilor solicitate si a despăgubirilor solicitate din dosar .../117/2013. Cu privire la admisibilitatea acestui cumul sa pronunţat deja Curtea de Apel Cluj in Decizia civila nr. 10444/2014 (pag. 21) din dosar .../117/2013 :

Din alt unghi de vedere, scindarea temporală nu se poate susţine factual şi lega! dc vreme ce cauzele şi premisele celor două tipuri de acţiuni de despăgubire sunt fundamental diferite, astfel fiind ele putând coexista câtă vreme o suprapunere nu este legal interzisă şi câta vreme efectul negativ al emiterii netului administrativ se produce şi după intervalul de timp sextrs când autoritatea publica are obligaţia să emită noul act administrativ.

Astfel fiind, in primul caz despăgubirea vizează acoperirea prejudiciului cauzat părţii vătămate de autoritatea publica prin emiterea ori adoptarea unui act administrativ nclegal şi care poate dura începând cu data adoptării lui şi până la eliminarea efectivă a cauzei ce determină acest prejudiciu iar in al doilea caz, despăgubirea poate fi solicitată pentru acoperirea prejudiciului încercat de cel care a obţinut şi beneficiat de efectele anulării actului administrativ dar care se considera vătămat în continuare pentru nerespectarea dc elitre respectiva autoritate a termenului de punere în executare a hotărârii judecătoreşti respective».Aceste statuari cu privire la admisibilitate cumulului celor doua tipuri de acţiuni se opun recurenţilor cu prezumţia legală de lucru judecat conform articolului 431 alin. (2) din Codul de procedura civila, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru

judecat: „Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. "

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat are drept scop prevenirea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătoreşti.Aşadar in acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) din Codul de procedura civila. Potrivit art. 435 alin. (2) din Codul de procedura civila: „Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară."

Recurentul susţine ca prejudiciul nu a fost dovedit astfel ca nu sunt îndreptăţită la plata penalităţilor.

Dovedirea prejudiciului este o chestiune de probaţiune si are relevanta in stabilirea stării de fapt reţinute de către prima instanţă. In condiţiile in care recursul poate sa vizeze doar motive de nelegalitate si nu de netemeinicie apreciem ca acest motiv de recurs este inadmisibil.

In ceea ce priveşte necesitatea dovedirii prejudiciului pentru a putea solicita penalităţile, observam ca recurentul ignora natura juridica a acestor daune si nu invoca nici un temei legal care sa justifice acesta necesitate.

Penalităţile prevăzute de art. 905 Cod procedura civila si de art. 24 din Legea 554/2004 reprezintă o sancţiune si un mijloc de constrângere al debitorului pentru executarea obligaţiei.Aşadar prin simplul fapt al nepunerii in executare a hotărârii judecătoreşti persoana vătămata este îndreptăţită sa obţină penalităţi in cuantumul stabilit de lege (clauza penala legala motiv pentru care legiuitorul a si optat pentru sintagma de „penalităţi" pentru a le deosebi de termenul de „despăgubiri'''' care impun probarea unui prejudiciu).In speţa legea prezuma existenta acestui prejudiciul si îl cuantifica la un anumit nivel in funcţie de tipul de obligaţie care nu a fost executata. Din moment ce legea prezuma cuantumul prejudiciului nu mai este necesara probarea acestuia cum pretinde recurentul, însă fără a indica un temei legal.In aceste condiţii apreciem ca hotărârea primei instanţe este legala si temeinica motiv pentru care solicitam si respingerea acestui motiv de recurs.

Recurenţii susţin ca penalităţile pot fi acordate cel mai devreme de la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti recurate, însă nu îşi fundamenteaze aceasta opinie pe nicio baza legala.Apreciem ca intervalul pentru care subscrisa pot pretinde plata penalităţilor este din data de 07.04.2013 până Ia executarea efectiva a acestei obligaţii de către persoanele responsabile întrucât:

Art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004 stabileşte un termen in care autoritatea poate sa îşi execute benevol obligaţiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii , împlinit la data de 07.04.2013.

Punerea în executare a hotărârii nu este condiţionată de efectuarea unor demersuri ale subscrisei iar obligaţia executării din oficiu şi termenele scurte fixate prin lege exprimă, o dată în plus, cerinţa respectării principiului legalităţii şi a exigenţelor termenului rezonabil în procedura administrativă şi în procedura de executare a obligaţiilor impuse autorităţilor publice prin hotărârea judecătorească, astfel ca pârâţii pot fi obligaţi la plata penalităţilor începând cu data de 07.04.2013Aşadar nici acest motiv de recurs nu este fondat.

Recurentul Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrei, susţine ca amenda putea fi stabilita cel mai devreme de la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti recurate, însă nu îşi fundamenteaze aceasta opinie pe nicio baza legala. Apreciem ca motivele pentru care amenda a fost corect stabilită de către prima instanţă sunt aceleaşi ca si cele indicate la pct.9.4.4

In ceea ce priveşte afirmaţia ca amenda nu trebuia stabilita la suma maxima întrucât hotărârea a fost pusa in executare pentru o alta societate, T. SRL, apreciem ca nu este relevanta întrucât vizează drepturile altei societăţi.

În ceea ce priveşte recursul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale în mod eronat, în cuprinsul Sentinţei civile nr. 85/2015 s-a omis să se consemneze menţiunea ca penalităţile în cuantum de 100 de lei se stabilesc pe zi de întârziere.Omisiunea instanţei a fost remediată prin procedura îndreptării conform art.442 alin (1) Cod de proc civila. Recurentul susţine ca in mod nelegal a fost îndreptata eroarea prin încheierea de şedinţa nr. 104/03.01.2015 întrucât aceasta eroare nu se circumscrie noţiunii de eroare materiala.

Apreciem ca încheierea de şedinţa nr.104/03.01.2015 este legala si temeinica, eroarea îndreptata se circumscrie noţiunii de eroare materiala după cum in mod corect retine prima instanţă:

De asemenea, întemeiată este şi solicitarea de a se înlătura omisiunea vădită i din cuprinsul sentinţei civile nr, 85/2015 a Tribunalului Cluj, în sensul că : penalităţile în cuantum de 100 lei se stabilesc pe zi de întârziere, având în vedere j că aceasta este unitatea de timp prevăzută de prevederile art. 905 C.pr.civ. în i temeiul cărora au fost stabilite (între 100 şi 1000 lei pe zi de întârziere) iar \ instanţa a precizat expres că penalităţile se stabilesc pentru întreaga perioadă i cuprinsă între data de 07.04.2013 şi data executării sentinţei civile nr. I 3965/2012 a Tribunalului Cluj, în baza prevederilor art. 905 C.pr.civ.

În ceea ce priveşte recursurile împotriva sentintei privind lamurirea dispozitivului prin cele doua cereri de lămurire recurenţii, Consiliul Judeţean Alba si Preşedintele Consiliul Judeţean Alba, Ion Dumitrei solicita includerea, explicitarea in dispozitiv a menţiunii ca penalităţile /amenda sunt stabilite cu titlu provizoriu in condiţiile art. 905 Noul Cod procedura civila.

Recurenţii susţin ca Sentinţa Civila nr. 938/18.03.2015 nu este motivata si iar cererile de lămurire erau întemeiate pentru ca nu ar rezulta din conţinutul hotărârii caracterul acesteia ca fiind provizorie.

Hotărârea primei instanţe este motivata după cum rezulta chiar din conţinutul acesteia:Instanţa a arătat exact în sentinţă pentru fiecare sancţiune în parte temeiul de drept pe care se întemeiază, iar ceea ce invocă pârâţii este o enumerare a tuturor temeiurilor de drept avute în vedere la soluţionarea

cauzei, enumerare care se regăseşte in partea finală a considerentelor, această redactare fiind concluzia uzual folosită în practică.

Soluţia pronunţata este temeinica si legala întrucât legea nu impune ca dispozitivul hotărârii sa conţină menţiuni cu privire la temeiul legal sau daca are caracter provizoriu prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) si alin. (3) din Codul procedura civila.

Aşadar cererea recurenţilor excede cadrului legal.In plus se mai poate retine ca aceste cereri de lămurire sunt nefondate si in contradicţie cu prevederile art. 905 alin. (2) Cod procedura civila potrivit cărora: „Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu."

Aşadar prevederile legale invocate de către recurenţi nu justifica caracterul provizoriu al dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 85/2014 . De altfel, daca legiuitorul ar fi apreciat ca încheierea pronunţata in temeiul art. 905 alin. (2) Cod procedura civila ar avea caracter provizoriu ar fi menţionat acest caracter in cuprinsul normelor legale incidente.

In ceea ce priveşte afirmaţia ca prevederile art. 905 alin. (4) si (5) Cod procedura civila ar confirma caracterul provizoriu la încheierii, nici acesta apreciere nu poate fi reţinuta.

Astfel procedura prevăzută de 905 alin. (4) si (5) Cod procedura civila devine incidenţa numai in măsura in care debitorul nu executa obligaţia in termenul de 3 luni si are scopul de a limita penalităţile pe care un creditor le-ar putea solicita.

In ipoteza in care însă debitorul executa obligaţia înainte de împlinirea termenului de 3 luni atunci creditorul poate solicita penalităţile acordate conform încheierii definitive pronunţata in temeiul art. 905 alin. (2) Cod procedura civila. O altfel de interpretare ar însemna acordarea debitorului unui nou termen de punere in executare al hotărârii judecătoreşti, altul decât cel prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004, si nu ar fi îndeplinit scopul sancţionatoriu al acestor penalităţi.

In ceea ce priveşte amenda stabilita, trebuie precizat ca acesta sancţiune nu este reglementata de dispoziţiile art. 905 Cod procedura civila ci de prevederile speciale cuprinse in art. 24 din Legea 554/2004, aşadar nu poate fi argumentat in acest sens caracterul provizoriu al dispoziţiilor instanţei.

În răspunsul la întâmpinări ambii recurenţi au invocat EXCEPŢIA LIPSEI DE OBIECT şi INTERES a acţiunii introductive, respectiv a solicitării de aplicare a măsurilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004,apreciate de instanţă a fi motive de recurs suplimentare.

În dezvoltarea lor s-a arătat în condiţiile în care după pronunţarea Sentinţei nr. 85/2006 şi înainte de soluţionarea recursului în timpul judecăţii Consiliului Judeţean Alba a adoptat noi acte administrative subsumate demersurilor de reluare a procedurii, respectiv HCJ Alba nr. 31/2015, 52/2015 şi 53/2015 cererea reclamantei a rămas fără obiect.După cum s-a reţinut în jurisprudenţă aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 este condiţionată de dovedirea unei culpe - ÎCCJ - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1435 din 16 martie 2012, accesibilă pe portalul www.scj.ro.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 5149 din 4 Decembrie 2012, publicată pe site-ul www.scj.ro.

Astfel, după cum s-a arătat în jurisprudenţă „finalitatea acţiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este înfrângerea rezistenţei conducătorilor autorităţilor publice la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile", iar scopul „avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile".

În plus, în jurisprudenţa, s-a arătat următoarele „Când obligaţia dispusă prin hotărârea judecătorească pronunţată în contencios administrativ a fost executată, fie şi pe parcursul judecăţii cererii privitoare la neexecutare, reclamantul nu mai justifică un interes în susţinerea cererii de aplicare a amenzii, întrucât scopul amenzii judiciare civile reglementate de art. 24 din legea nr. 554/2004 este asigurarea executării în natură a obligaţiei de a face, amenda constituind un mijloc de presiune. în ipoteza executării, acest scop nu mai există."3 -s.n. Astfel, cel puţin în privina amenzii cererea se dovedeşte şi lipsită de interes. Amintim că sumele stabilite cu titlu de amendă nu sunt în favoarea M.T. SRL, ci a statului.

Pe de altă parte, în privinţa penalităţilor, astfel cum au fost concepute prin trimitere la art. 905 NCPC (în prezent art. 906 urmare a republicării NCPC4) apreciem că acestea reprezintă, de asemenea, un mijloc de constrângere pentru obţinerea executării. Cum intimata-reclamantă a obţinut executarea în configurarea reţinută prin Sentinţa nr. 85/2015 în interiorul termenului de 3 luni de la comunicarea acesteia din urmă, nu se regăsesc în speţă premisele definitivării prevăzute de ar. 905 alin. 4 NCPC „Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu".În acest context amintim că reclamantul M.T. SRL a solicitat în mod distinct pretinse despăgubiri într-un dosar separat înregistrat sub nr. .../117/2013 inclusiv pentru perioada de după rămânerea irevocabilă a titlul de care se prevalează, respectiv sentinţa nr. 3965/2012.Din această perspectivă se justifică, admiterea recursului formulat şi respingerea actiunjj introductive ca fiind lipsită de obiect şi interes.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate ,a prevederilor legale incidente în materie Curtea reţine următoarele :

În speţă atât Preşedintele Consiliului Judetean Alba cât şi Consiliul Judetean Alba au formulat recurs împotriva încheierii de sedintă din data de 26.11.2014,împotriva sentintei civile nr. 85/14.01.2015,împotriva sentintei civile nr. 938/2015 , toate pronunţate în prezentul dosar.

Consiliul Judetean Alba a depus în termenul legal o precizare la recursul formulat împotriva încheierii de sedinţă din data de 26.11.2014 şi a sentinţei civile nr. 85/2015 în sensul completării motivelor de recurs şi cu motivul vizand lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Judetean Alba şi îndreptării unor erori materiale din recurs (precizare aflată la finalul volumului II al instanţei de recurs ).Acelaşi recurent a declarat şi recurs împotriva încheierii nr. 104/03.02.2015 .

Sentinţa civilă nr.85/2015 a fost îndreptată prin încheierea nr. 104/2015 ,iar sentinta civila nr.938/2015 a fost îndreptată prin încheierea nr.253/2015 .

Prin precizarile aflate la f. 125-127 Consiliul Judetean Alba a precizat recursurile în sensul că ele vizează continutul îndreptat al senţintelor sus menţionate aşa cum aceasta îndreptare a fost dispusă prin încheierile nr. 104/03.02.2015 şi nr.253/2015.

Presedintele Consiliului Judetean Alba şi-a precizat recursul doar în raport de îndreptarea sentintei nr.938/2015 prin încheierea nr.253/2015.

Înainte de a analiza punctul motivele de recurs pentru toate aceste motive se impune precizarea prealabilă că nu se poate reţine că prima instanţă nu a cercetat aspectele invocate în aceste motive şi nu a indicat considerentele pentru care a luat o anume hotărâre.

1.Prin răspunsul la întâmpinare ambii recurenţi au invocat suplimentar faţă de motivele de recurs cuprinse în cererile de recurs mai sus expuse excepţia lipsei de obiect şi de interes a acţiunii introductive.

Aceste două excepţii au fost puse în discuţie la termenul de judecată din data de 25.06.2015 .Întrucât ele nu vizau cererile de recurs şi judecata în recurs instanţa le-a dat singura calificare juridică în care era posibil ca aceste aspecte să fie valorificate în această etapă procesuală aceea de motive de recurs .

În privinţa lor intimata reclamanta a invocat excepţia de nulitate parţială a recursului întrucât au fost invocate în afara cererii de recurs şi de inadmisibilitate având în vedere că în acest stadiu procesual excepţiile trebuie sa vizeze hotărârea recurată şi nu cererea introductivă de instanţă .

Curtea în urma deliberării va respinge excepţia de nulitate parţială a recursului raportat la aceste motive raportat la prevederile art. 489 şi 496 NCPC.

Astfel aşa cum rezultă din primul text de lege invocat sancţiunea nulităţii recursului vizează situaţia în care motivele de recurs nu sunt invocate în termenul legal şi nu situaţii ca si cele din speţă în care toate motivele de recurs sunt invocat în termenul legal şi doar două motive sunt invocate în afara termenului legal .Ca atare sancţiunea nulităţii vizează întregul recurs şi nu doar o parte a sa .

Conform art. 496 NCPC soluţia ce se dă asupra unui recurs este unitară respectiv un recurs se anulează ,se respinge sau se admite în întregime ,in acest ultim caz casarea putand fi totala sau partiala.

Raportat la aceste două texte de lege instanţa va respinge excepţia de nulitate parţială a recursului .Totodată va respinge şi excepţia de inadmisibilitate fiind posibil ca prin motivele de recurs sa se invoce excepţii raportat la cererea de chemare în judecata şi care pot duce la o altă soluţie decât cea din hotărârea atacată .

Cu toate acestea în temeiul art. 489 alin 2 NCPC aceste două motive de recurs invocate prin răspunsul la întâmpinare privind lipsa de obiect şi de interes raportat la cererea de chemare în judecată nu pot fi examinate fiind invocate în afara termenului legal în care partile pot să îşi motiveze recursul ele fiind respinse pentru acest considerent al invocarii lor abia prin raspunsul la intampinare.

2.În ceea ce priveşte motivul de recurs privind excepţia de necompetenţă materială conform art. 25 alin. 1 din Legea 554/2004 sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor.Conform art. 2 lit ţ din aceeaşi lege prin instanţă de executare se întelege instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Definirea instanţei de executare este neechivocă şi nu comportă nici o discuţie .Tribunalul Cluj a soluţionat fondul litigiului şi ca atare este în speţă instanţă de executare .

3. În ceea ce priveşte motivul de recurs privind excepţia de conexare art. 139 NCPC conferă instanţei posibilitatea de a conexa două sau mai multe procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au o strânsă legătură între ele .Întrucât conexarea nu este obligatorie rezultă că în verificarea îndeplinirii acestor condiţii instanţa de fond beneficiază de o larga marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată în recurs .

Aşa cum rezultă din încheierea de sedinţă din data de 26.11.2014 prima instanţă a apreciat că nu se impune conexarea fiind vorba de drepturi distincte astfel că pronuntarea hotărârii în una din aceste cauze nu va influenţa hotărârea ce se va da în cealaltă cauză .

Raportat la marja de apreciere de care se bucură instanţa de fond în aplicarea art. 139 NCPC şi raportat la imprejurarea că în speţă este vorba de drepturi si interese distincte aspect necontestat de către recurenti în cererea de recurs Curtea apreciază că acest motiv de recurs este nefondat .În plus instanţa prin solutionarea excepţiei de conexitate nu a antamat nici o chestiuna litigioasă care sa se bucure in celalalt dosar de autoritate de lucru judecat asa cum se va arata mai jos .Prima instanta s-a rezumat la analiza cerinţelor art. 139 NCPC,admisibilitatea acţiunii fiind analizată doar raportat la cererea ce făcea obiectul prezentului dosar .Ca atare acest motiv de recurs este nefondat.

4. În ceea ce priveşte motivele de recurs vizând lipsa capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a Consiliului Judetean Alba şi lipsa calităţii procesual pasive a aceluiasi recurent (invocată prin precizarea recursului atasată la finele volumului II) Curtea reţine că in sentinţa nr.3965/06.04.2012 pronunţată de Tribunalul Cluj şi care în speţă este titlul executoriu recurentul Consiliul Judetan Alba figureaza în calitate de pârât fiind obligat sa reia procedura de atribuire pentru traseele nr. 092-096 de la ultimul act valabil.

Cererea ce formează obiectul prezentului dosar este o cerere întemeiată pe art. 24 din Legea 554/2004 .Câtă vreme acest recurent a fost obligat să reia procedura de atribuire a unui traseu de la ultimul act valabil este evident că şi în faza de executare are capacitate de folosinţă ,de exerciţiu şi calitate procesual pasivă în sarcina sa subzistând îndeplinirea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu .

În plus în dreptul administrativ capacitatea de folosinta şi de exerciţiu sunt date de aşa numita capacitate de drept administrativ fundamentata pe atribuţiile legale ale unei autorităţi publice, neinteresând alte aspecte .Astfel atâta vreme cât o autoritate are competenţa legală de a face ceva ,ea are si capacitate de folosinta ,de exercitiu raportat la aceea competenta in litigiile de contencios administrativ .Totodata în prezent art. 56 alin 2 NCPC conferă calitatea de pârât sau reclamant oricăror entităţi care nu au personalitate juridică daca ele sunt organizate potrivit legii ,asa cum se intampla si in cazul recurentului Consiliul Judetean Alba.

Ca atare recurentul are în speţă calitatea de debitor şi pe cale de consecinţă are capacitate de folosinţa şi de exerciţiu şi calitate procesual pasivă,motivele de recurs vizând aceste aspecte fiind nefondate .

Respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a fost motivată de prima instanţa în paginile 4 ultimul alineat şi 5 primele douăa alineate din încheierea din 26.11.2014.

5.În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesual active a intimatei reclamante Curtea reţine că prin sentinta ce reprezintă în speţă titlul executoriu s-a apreciat că reclamanta are interes şi calitate procesual activă în ce priveşte cererea de anulare a atribuirii traseului judetean în discuţie şi în a obtine obligarea recurentului Consiliul judetean Alba la reluarea acestei proceduri,aspecte care nu mai pot fi repuse în discuţie bucurându-se în speţă de autoritate de lucru judecat .

Aceste statuări cuprind neechivoc şi concluzia că reclamanta intimată îndeplinea condiţiile pentru a putea participa la procedura de atribuire a respectivului traseu întrucât în lipsa îndeplinirii acestor condiţii acţiunea nu ar fi fost admisă .

În cererea de recurs nu s-a invocat nici un aspect intervenit între data pronunţării titlului executoriu si data formulării cererii de executare care să justifice pierderea interesului si a calitaţii procesual active existente la data pronunţarii sentintei sus indicate şi verificate de instanţa ce a pronunţat titlul execitoriu .

O verificare în sensul celei indicate de către recurenţi în cererile de recurs în sensul reverificarii îndeplinirii condiţiilor de participare la respectiva procedura ar fi însemnat o repunere în discuţie a fondului litigiului ceea ce în faza de executare silită cum este faza parcursă în prezentul dosar nu este posibilă .

Nu se poate reţine nici depăsirea limitelor temporale ale programului de transport întrucât chiar daca acest program de transport poartă în titulatura sa o referire la perioada 2008-2011 el o fost prelungit succesiv ,prima prelungire fiind avută în vedere de instanţă câtă vreme la data de 06.04.2012 obliga la reluarea procedurii .Ori evident că instanţa a avut în vedere programul de transport prelungit aspect care rezultă în mod neechivoc din pagina 5 a titlului executoriu unde în motivarea respingerii exceptiei lipsei de interes se arată în mod clar că acest program de transport a fost prelungit prin OG 27/2000 pana la 30.04.2013.

Ulterior acestei date acest program judetean de transport a fost prelungit prin hotărâri de consiliu judetean până la 31.03.2015 şi apoi până la adoptarea noului program de transport aşa cum reţine prima instanţă în penultimul alineat al paginii 18 din sentinţa recurată si cum rezulta din hotararile de consiliu judetean prin care s-a executat in speta titlul executoriu ,aspect necontestat în recurs .

Actualitatea dispozitiilor cuprinse în titlul executoriu a fost asigurată prin aceste acte administrative ulterioare care au prelungit în timp acelaşi program de transport pentru care în titlul executoriu se prevede reluarea procedurii de atribuire .Ori atâta vreme cât programul respectiv este în vigoare si dispozitia din titlul executoriu îşi păstrează actualitatea.

Astfel dacă s-ar fi desfăsurat legal procedura de atribuire operatorul care ar fi fost castigător ar fi beneficiat de aceste prelungiri .Aşa cum s-a aratăt dupa pronuntarea primei instante reclamanta a fost desemnată căstigătoare şi deci tot ea era cea care ar fi operat şi astăzi respectivul traseu gratie prelungirilor dacă procedura de atribuire s-ar fi desfăsurat legal .Ca atare nu se poate reţine o depăsire a limitelor temporale ale titlului executoriu câtă vreme o asemenea limita nu este prevăzută în acest titlu ,ea vizează un program de transport judetean ,program care este şi astazi aplicabil.

Ca atare excepţiile invocate au fost corect respinse de căte instanţa de fond.În plus executarea realizată în speţă după pronunţarea primei instanţe şi declarararea reclamantei intimnate ca şi castigătoare a procedurii de atribuire a traseului în discutie reprezintă o dovadă neechivocă a interesului şi calităţii procesual active a reclamantei intimate .Ca atare aceste motiv de recurs se apreciază a fi nefondat.

6.În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în speţă prevederile art. 11 şi 19 din Legea 554/2004 nu sunt aplicabile ele aplicându-se acţiunilor în contencios administrativ adică cererilor de chemare în judecată nu şi cererilor de executare silita cum este cererea intemeiata pe art. 24 din Legea 554/2004 .

Art. 13 din OG 2/2001 nu este aplicabil în speţă amenda reglementată de art. 24 din Legea 554/2004 neavând regimul juridic al unei sancţiuni contraventionale .

Rezultă aşadar că în lipsa unei reglementări exprese în art. 24 din Legea 554/2004 se aplica termenul de prescripţie de drept comun din materie executării silite adică termenul de 3 ani ,acest motiv de recurs fiind nefondat in intregime.

7. În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând excepţiile de inadmisibilitate din 3 perspective instanta apreciază că toate aceste trei motive de recurs sunt nefondate .

Astfel aşa cum rezultă din cererea introductivă de instanţă reclamanta intimată a solicitat aplicarea prevederilor art. 24 din Legea 554/2004 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina recurentului Consiliul Local Alba prin titlul executoriu respectiv obligaţia de a relua procedura de atribuire de la ultimul act valabil .

Nu s-a solicitat punerea în executare în vreun fel a dispoziţiilor de constatare a nelegalităţii hotărârilor de consiliu judetean ,constatarea acestei nelegalităţi fiind valorificată deja în titlul executoriu prin admiterea acţiunii formulate şi stabilirea obligaţiei sus indicate .

Ca atare ceea ce se pune în executare în prezent este dispozitivul titlului executoriu dat în acţiunea directă care valorifică şi excepţia de nelegalitate şi anume reluarea procedurii de atribuire de la ultimul act valabil .

Obligatia reluării procedurii de la ultimul act valabil a fost stabilită în sarcina Consiliului Judetean Alba .În aceste condiţii acesta are calitatea de autoritate publică ce în procedura de executare silită are calitatea de debitor şi ca atare singului în sarcina căruia pot fi impuse penalităţile la care se referă art. 24 din Legea 554/2004.

Aplicarea penalităţilor altei autorităţi ,entităţi ,unităţi ar însemna aplicarea acestora cuiva care nu are calitatea de debitor.În consecinţă cadrul procesul a fost legal constituit prevederile art. 87 şi urm din Legea 215/2001 fiind irelevant în cauză raportat la prevederile art. 24 din Legea 554/2004 si la continutul titlului executoriu.

În speţă nu era necesară formularea unei cereri de executare silită în condiţiile art. 905 NCPC.Chiar daca art. 24 din Legea 554/2004 face trimitere la acest text de lege aratând că reclamantului i se acordă penalităţi în conditiile art.905 NCPC,această trimitere vizează modul în care procedează instanţa în aplicarea acestor penalităţi .

Această trimitere nu vizează şi alineatul 1 al art. 905 NCPC care vizează condiţiile în care se poate ajunge la sesizarea instantei în vederea aplicării acestor penalităţi pentru titulurile executorii în general .

In materia contenciosului administrativ art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 reglementează o procedura specială privind condiţiile de sesizare ale instantei de executare în vedere aplicării amenzii şi penalitătilor, derogatorie de la dreptul comun prevăzut de art. 905 alin. 1 NCPC si care astfel nu este aplicabil în speţă în baza principiului că specialul deroga de la general .

In consecinta toate cele trei motive de recurs vizând diverse aspecte de inadmisibilitate ale acţiunii din speţă sunt nefondate .

8. În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând lipsa calităţii procesual pasive a Preşedintelui Consiliului Judetean Alba aşa cum a reţinut şi prima instanţă potrivit art. 97 alin.2 din Legea nr. 215/2001,„proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri judeţeni, de preşedintele consiliului judeţean, de vicepreşedinţii consiliului judeţean sau de cetăţeni. Redactarea proiectelor se face de către cei care le propun, cu sprijinul secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean”.

Din aceste text de lege rezultă că hotărârile Consiliului Judeţean Alba ce asigurau aducerea la executare a obligaţiei stabilite în titlul executoriu puteau fi propuse, în forma necesară pentru a produce efecte juridice şi de către Preşedintele Consiliului Judeţean Alba.

Potrivit art. 94 alin.1 din Legea nr. 215/2001 convocarea Consiliului judeţean în şedinţă ordinară se face de către preşedintele Consiliului judeţean, iar conform art. 96 alin.1 din Legea nr. 215/2001 acesta conduce şedinţele consiliului judeţean.

Art. 103 alin.1 din Legea nr. 215/2001 prevede că „preşedintele consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a aparatului de specialitate al consiliului judeţean, pe care îl conduce. Coordonarea unor compartimente din aparatul de specialitate poate fi delegată, prin dispoziţie a preşedintelui consiliului judeţean, vicepreşedinţilor sau altor persoane, în condiţiile legii”,iar art. 104 alin.1 lit.b din Legea nr. 215/2001, arată că preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte atribuţiile privind relaţia cu consiliul judeţean .

În plus conform art. 104 alin.3 lit. a si b din Legea nr. 215/2001, „în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), preşedintele consiliului judeţean: a) conduce şedinţele consiliului judeţean şi dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii a acestora; b) prezintă consiliului judeţean, anual sau la cerere, rapoarte cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor sale şi a hotărârilor consiliului judeţean”.

Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte conform art. 104 alin.1 lit.e si alin.6 din Legea nr. 215/2001 atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean, aşadar atribuţii privind programul de transport public judeţean. În exercitarea acestei atribuţii, preşedintele Consiliului judeţean „coordonează realizarea serviciilor publice şi de utilitate publică de interes judeţean prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului judeţean sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes judeţean; ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 91 alin. (5) lit. a)-d; emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege sau prin hotărâre a consiliului judeţean; coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes judeţean, înfiinţate de consiliul judeţean şi subordonate acestuia; coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii şi reabilitare a infrastructurii judeţene”.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă în mod neechivoc că recurentul Preşedintele Consiliului Judeţean Alba are calitate procesual pasivă el fiind cel care avea competenţa legală să convoace Consiliul Judeţean Alba în vederea adoptării hotărârilor necesare în vederea executării, să ia măsurile necesare pentru pregătirea si desfăşurarea în bune condiţii a acestor şedinţe, respectiv măsurile necesare redactării hotărârilor consiliului judeţean şi efectuării în prealabil a tuturor lucrărilor necesare, prin aparatul de specialitate al Consiliului Judeţean Alba .

Deţinerea competenţelor legale necesare pentru a asigura executarea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu prin prisma textelor de lege sus indicate conferă recurentului Preşedintele Consiliului Judeţean Alba calitatea de conducător al acestei autorităţii publice în contextul art. 24 din Legea 554/2004.

După pronunţarea senţintei recurate recurenţii au adus la îndeplinire obligaţia stabilită în sarcina lor prin titlul executoriu adoptând două hotărâri de consiliu judetean la propunerea Presedintelui Consiliului Judetean Alba prin care au creat cadrul necesar desfăsurării efective a procedurii electronice de atribuire,iar dupa această atribuire electronică au comunicat rezultatele procedurii si au adoptat o nouă hotărâre prin care reclamanta intimata a fost declarată căstigătoare .

Executarea titlului executoriu în mai puţin de o luna dovedeşte aşadar că recurentul Preşedintele Consiliului Judetean Alba detinea competenţele legale necesare aducerii la îndeplinire a titlului executoriu astfel că instanţa va respinge acest motiv de recurs .

9.În ceea ce priveşte motivele de recurs vizând fondul cauzei în sedinţa publică din data de 25.06.2015 instanţa a pus în discuţia părţilor prevederile art. 489 alin. 2 NCPC corob cu art. 488 NCPC respectiv imposibilitatea invocării în recurs a unor motive prin care se repune în discuţie starea de fapt stabilită de prima instantă .

În esenţă prima instanţă a reţinut că în speţă titlul executoriu nu a fost executat întrucât demersurile realizate până momentul pronunţării sentintei recurate invocate şi în recurs în motivele ce vizează fondul cauzei nu sunt apte să asigure aducerea la îndeplinire a obligaţiei stabilite în titlul executoriu şi că nu există nici un impediment de ordin material sau de orice ordin care să împiedice executarea sentinţei .

Această statuare ţine de starea de fapt din prezentul litigiu respectiv neexecutarea titlului executoriu şi posibilitatea de punere în executare a acestuia.

Motivele de recurs dezvoltate pe paginile 10-16 în recursul Consiliului Judeţean Alba respectiv 9-14 din recursul Presedintelui Consiliului Judetean Alba pun în discuţie această stare de fapt susţinând în continuare imposibilitatea de executare a sentintei recurate din punct de vedere tehnic respectiv din perspectiva imposibilităţii de modificare a bazei de date electronice cât şi din perspectiva lipsei unor criterii de evaluare şi atribuire,depăsirii temporale a dispoziţiilor titlului executoriu.

Ori toate aceste aspecte repun în discuţie starea de fapt reţinută de prima instanţă în sensul ca titlul executoriu nu a fost executat si că nu există vreun obstacol de orice natura ar fi în vederea executării titlului executoriu.

Raportat la prevederile art. 489 alin. 2 NCPC aceste motive nu reprezintă motive de nelegalitate care să se încadreze în prevederile art. 488 NCPC .Întrucât ele nu sunt singurele motive de recurs pentru aceleaşi considerente ca şi cele expuse în privinţa motivelor de recurs vizând lipsa de obiect şi de interes, recursul nu va fi anulat parţial ci aceste motive de recurs nu vor fi analizate pe fond ci respinse în baza textului de lege sus indicat respectiv în baza art. 489 alin. 2 NCPC .Conform acestei prevederi legale instanta de recurs nu poate verifica dacă în speţă exista sau nu o imposibilitate de executare a sentinţei -titlu executoriu cată vreme prima instanţă a statuat că un asemenea impediment nu există .

În plus după pronunţarea hotărârii recurate hotararea ce reprezinta titlu executoriu a şi fost executată în fapt ceea ce dovedeşte că o imposibilitate de executare de orice natura ar fi nu exista în speţă .

10. În ceea ce priveşte motivele de recurs vizând încălcarea regulilor de procedură prin referirea în sentinţă şi la traseul 053-054 Curtea apreciază că această referire este lipsită de orice consecinţă neproducând recurenţilor o vătămare care să nu poate fi înlaturată decât prin anularea actului asa cum impune legea procesuala in materia nulitatii actelor de procedura.

Conform art. 430 NCPC se bucură de autoritate de lucru judecat doar acele considerente care sustin dispozitivul .Ori dispozitivul vizezată doar traseul pentru care s-a dispus reluarea procedurii nu şi acest traseu ,referirile din sentinta privind traseul 053-054 fiind lipsite de efect juridic .Ca atare acest motiv de recurs este nefondat .

11. În ceea ce priveşte încălcarea normelor de drept material incidente în speţă în motivul de recurs de la subpunctul 10.3.1. din recursul Consiliului Judetean Alba ,subpunctul 9.3.1 din recursul Preşedintelui Consiliului Judetean Alba se reiau motivele de recurs privind imposibilitatea executării titlului executoriu prin prisma prevederilor legale ce reglementează atribuirea electronică a traseelor în sistem naţional însă aşa cum s-a aratat deja un asemenea motiv nu poate fi examinat în fond din perspectiva art. 489 alin. 2 NCPC repunând în discuţie starea de fapt stabilită de prima instanţă.

În ceea ce priveşte existenţa unei culpe în sarcina recurenţilor în neexecutarea titlului executoriu din cauză prin acest motiv de recurs se reiau din nou motive ce tin de starea de fapt respectiv se invocă de către recurenţi că au luat toate măsurile necesare pentru executarea sentintei dar că această neexecutare se datorează unei alte entităţi care gestionează sistemul de atribuire electronică a acestor trasee,entitate a carei activitate nu o coordonează.

Însă aşa cum s-a arătat deja prima instanţă a statuat că demersurile efectuate până în ianuarie 2015 nu asigura executarea titlului executoriu .Totodata a statuat că în cauză comportamentul autorităţii ce gestionează platforma electronică de atribuire a traseelor nu este o cauză obiectivă care să justifice neexecutarea sentintei ,imposibilitatea modificarii datelor din respectiva bază de date fiind imputabilă recurentilor care nu au adoptat hotarările de consiliu judetean necesare modificării acestor baze de date .Toate aceste aspecte tin de stare de fapt stabilită de prima insntantă urmând a fi respinse fără fi cercetate în fond în baza art. 489 alin. 2 NCPC .

La fel ca şi pentru toate celelalte motive de recurs ce tin de fondul cauzei executarea titlului executoriu în mai putin de o lună ,după pronunţarea sentintei recurate dovedeste în mod clar că neexecutarea se datorează doar recurenţilor care nu au realizat demersurile necesare executări titlului din speţă ,demersuri ce făceau parte din competenţeţe lor legale şi care permiteau si adaptarea bazei de date electronice la noile realităţi ceea ce face art. 24 din Legea 554/2004 pe deplin aplicabil în speţă .

12. În ce priveşte limitele temporale ale titlului executoriu acesta nu a fost

extrapolat peste limitele sale temporale .Aşa cum s-a aratăt deja in titlul executoriu s-a indicat că programul s-a prelungit până la 30.04.2013 Ulterior acestei date acest program

judetean de transport a fost prelungit prin hotărâri de consiliu judetean până la 31.03.2015 şi apoi până la adoptarea noului program de transport aşa cum reţine prima instanţă în penultimul alineat al paginii 18 din sentinţa recurată si cum rezulta din hotararile de consiliu judetean prin care s-a executat in speta titlul executoriu ,aspect necontestat în recurs .

În plus executarea nu a fost dispusă de prima instanta în sensul stabilirii intimatei reclamante ca fiind castigător al procedurii de atribuire a traseului în discuţie ,ci doar în sensul parcurgerii procedurii de atribuire până la final

13. În ceea ce priveşte regimul penalităţilor, acest regim este în primul rând reglementat de art. 24 din Legea 554/2004 care arată că reclamantul are dreptul la penalităţi ceea ce înseamnă că în măsura în care reclamantul solicită aplicarea penalităţilor acestea se acordă automat fara ca instanta să poata aprecia asupra lor .Trimiterea la art. 905 NCPC vizează doar acele aspecte nereglementate de art. 24 din Legea 554/2004 ,text de lege care se aplica cu prioritate fiind legea specială in materie .

Penalităţile au fost aplicate debitorului din speţă ,iar amenda conducătorului autorităţii publice deci ele nu s-au aplicat uneia şi aceleiaşi entintăţi sau subiect de drept administrativ .

Totodată s-au respectat prevederile art. 24 din Legea 554/2004 care permit atât aplicarea amenzii cât şi acordarea de penalităţi .În privinţa acordării de penalităţi art. 24 nu prevede nici o condiţie în vederea acordării acestora aratând că ele se acordă la cererea creditorului .

În ceea ce priveşte data de la care se pot acorda penalităţile evident că acestea se pot acorda de la expirarea termenului prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 ,dată la care se referă art. 24 alin. 2 .Astfel în acest text de lege se arată că daca termenul nu este respectat creditorul are dreptul la penalităţi în condiţiile art. 905 NCPC ,textul indicând practic implicit data de la care se poate aplica amenda şi penalităţile respectiv împlinireaa a 30 de zile de la rămânerea irevocabila/definitivă a hotărarii.

În ceea ce priveşte indicarea caracterului provizoriu o asemenea indicare nu era necesară în cauză fiind suficientă indicarea textelor de lege în baza cărora s-au acordat aceste penalităţi si care ii definesc practic regimul juridic.

14. În ceea ce priveşte data de la care se poate aplica amenda este evident că aceasta se poate aplica de la expirarea termenului prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 dată la care se referă art. 24 alin. 2 .Astfel în acest text de lege se arată că daca termenul din primul alineat nu este respectat se poate aplica amenda,textul indicând practic implicit data de la care se poate aplica respectiv împlinirea a 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărarii.

O interpretare contrară privind data de la care se pot aplica amenda si penalitatile ar permite autoritaţii publice ,conducatorului acesteia sau persoanei obligate sa persiste în atitudinea de neexecutare a hotarării judecătoresţi până la o eventuală solutionare în fond a unei cereri întemeiate pe art. 24 din Legea 554/2004 ceea ce evident nu a fost intentia legiuitorului aşa cum ea a fost transpuă în art. 24 sus indicat .

Aşa cum s-a arătat deja în speţă nu se poate reţine o depăsire temporală a sentintei ce reprezintă titlul executoriu şi ca atare în mod corect s-a aplicat amenda în cauză.

În ceea ce priveşte sumele indicate în titlul executoriu ca fiind aplicate în baza art. 24 din Legea 554/2004 ca amenda ele reprezintă materializarea cotei de 20% din venitul minim pe economie în intervalele de timp pentru care s-a aplicat această amendă Amenda în baza acestui text de lege este fixă ,cuantumul sau neputând fi modificat sau determinat de instanţa de executare .

Având în vedere toate aceste considerente Curtea în temeiul art. 24,25 din Legea 554/2004 ,art. 488 ,489 alin. 1 şi 2 ,496, NCPC va respinge recursurile declarate de cei doi recurenti împotriva încheierii din data de 26.11.2014 si a sentintei civile nr. 85/2015 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea 104/03.02.2015.

15. În ceea ce priveşte încheierea de îndreptare a erorii materiale 104/03.02.2015 Curtea apreciază că omisiunea de a preciza că penalităţile sunt stabilite pe zi de întărziere respectă şi se încadrează în limitele art. 442 NCPC .Astfel reclamanta în cererea sa a indicat expres că solicită aplicarea de penalităti pe zi de întârziere indicând neechivoc textul de lege pe care îşi fundamentează pretenţiile respectiv art. 905 alin 2 NCPC cu indicarea şi dezvoltarea lui la paginile 15,16 din acţiune .

Instanta a admis în parte cererea reclamantei şi a aplicat debitorului penalităţile la care face referire art. 24 din Legea 554/2004 şi art. 905 NCPC neindicând evident dintr-o omisiune vădită că ele sunt pe zi de întarziere . Ca atare raportat la aceste aspecte Curtea apreciază că în speţă s-a realizat o corectă aplicare a art. 442 NCPC astfel că în baza art. 488 pct. 5,488 pct. 8 ,art. 496 NCPC va respinge recursul declarat împotriva acestei încheieri .

16. În ceea ce priveşte sentinţa prin care s-a solutionat cererea de lămurire a dispozitivului Curtea reţine in primul rand că în speţă nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 NCPC .

Astfel în sentinţa recurată se indică chiar dacă sumar dar cuprinzător motivul pentru care o cerere de lămurire în sensul solicitat de recurenti nu poate fi admisă .Instanţa a arătat că pentru fiecare sancţiune în parte s-a indicat care este temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată nefiind necesară o explicitare suplimentară.Ca atare motivul de recurs sus indicat este nefondat motivarea primei instante fiind suficientă raportat la continutul cererii de lămurire a dispoyitivului formulată de către recurenţi .

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC Curtea reţine că în speţă nu se impunea nici o lămurire a titlului executoriu

Dispozitivul este clar şi indică care este amenda aplicată ,cine trebuie să o achite şi pe ce interval de timp .La fel şi pentru penalităţi se indica pe ce perioada se aplică ,cine trebuie să le plătească şi care este cuantumul lor .

Regimul lor juridic respectiv dacă sunt definitive sau cu titlu provizoiu nu poate fi indicat în dispozitiv ,acest regim juridic fiind descris de textul de lege în baza căruia reclamantul a formulat acţiunea şi în baza căruia cererea a fost admisă.

Aşa cum a arătat şi prima instanţă pentru fiecare sancţiune în parte s-a indicat textul de lege în baza căreia a fost aplicată .

Textul de lege indicat reglementează în mod neechivoc regimul juridic al respectivei sanctiuni ,regim juridic care nu trebuie indicat în mod expres în hotărârea judecătorească de aplicare a lor fiind suficientă trimiterea la textul ce le reglementează cum sa întâmplat şi în speţă .

Astfel în speţă reclamanta a invocat în mod expres prevederile art.905 alin. 2 NCPC privind cuantumul penalitatilor ceea ce înseamnă că a solicitat aplicarea acestora in baza acestui text de lege .

Cererea de acordare a penalitătilor a fost admisă în baza acestui text de lege ,iar în încheierea de îndreptare a erorii materiale se indica că limitele in care aceste penalităţi sunt prevăzute în lege ceea ce indică în mod neechivoc o trimitere la art. 905 alin 2 NCPC,text ce prevede expres caracterul acestor penalitati ,el netrebuind a fi indicat in sentinta .

Amenda a fost aplicată în temeiul art. 24 din Legea 554/2004 text de lege care în mod exclusiv şi fără vreo trimitere la art. 905 NCPC defineşte regimul juridic al acestei amenzi ,regim juridic care nu trebuie indicat în dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti.

În măsura în care între părţi vor exista litigii legate de aceste penalităţi si amenzi ele vor fi solutionate în baza textelor de lege indicate in sentinta si in incheierea de indreptare a erorii materiale ca fiind fundamentul lor respectiv art. 24 din Legea 554/2004 si art. 905 NCPC .Se va tine cont de cererea din speta cat si de starea de fapt stabilita aceea de neexecutare a unei hotărari judecătoresti din categoria celor la care se referă primul text de lege ,eventualele abuzuri constând în depăsirea limitelor acestui regim juridic trebuind şi putând fi sancţionate .

Pentru toate aceste considerente Curtea a apreciat că şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 NCPC este nefondat şi pe cale de consecinţă în baza art. 488 pct. 5,6 496,toate din NCPC va respinge si recursurile împotriva sentintei nr.938/2015 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr.253/31.03.2015.

Pentru toate considerentele mai sus expuse Curtea în temeiul art. 488,489,496 NCPC a respins toate recursurile declarate în speţă şi mai sus expuse .Consecinţa firească a respingerii acestor recursuri este că toate hotărarile judecătoreşti recurate se mentin în întregime făra a fi neapărat necesară o statuare expresă în acest sens în dispozitiv raportat la art. 496,498 NCPC.

Având în vedere respingerea tuturor recursurilor declarate în speţă şi prevederile art. 494,453,455 NCPC Curtea va obliga recurenţii cazuţi în pretenţii sa plătească intimatei reclamante cate 4119,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând cota de 1/2 parte din onorariul avocaţial suportat de intimata reclamantă conform chitanţelor depuse în dezbaterile ce au avut loc la termenul de judecată din data de 25.06.2015.

← Contencios. Act ITM. Distincţie între perioada de lucru şi...		Contencios. Excepţie de inadmisibilitate pt. lipsa procedurii... →

Executarea hotărârilor pronunţate de instanţa de contencios administrativ. Unele aspecte procedurale

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Executarea hotărârilor pronunţate de instanţa de contencios administrativ. Unele aspecte procedurale