Efectele deciziei Curţii Constituţionale într-un proces pe rol, în curs de desfăşurare
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1841 din 18 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 5.295 din 18.09.2014 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. .../2014, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.V. şi pe pârâta GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL şi s-a anulat decizia nr. 2790/30.03.2013 privind încetarea raporturilor de serviciu existente între reclamant şi pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei şi până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei, cu considerarea ca vechime neîntreruptă în muncă şi în funcţie a perioadei dintre 01.10.2013 şi reîncadrarea sa efectivă.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 2790/30.09.2013 emisă de către Garda Naţională de Mediu s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, după împlinirea perioadei de preaviz de 30 de zile care începe să curgă la data de 30.09.2013, prin eliberarea din funcţia deţinută, aceea de comisar, clasa I, grad profesional principal, clasa 48 de salarizare, gradaţia 5, din cadrul Comisariatului Judeţean Cluj (f.26-27).
Temeiurile juridice care au stat la baza adoptării deciziei menţionate sunt art. 99 al. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, art. 8 al. 4 din HG nr. 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu.
S-au mai invocat, ca temeiuri generice ale deciziei, HG nr. 1005/2012, Legea nr. 188/1999, decizia primului ministru nr. 221/2013 pentru numirea domnului Diaconu Florin în funcţia de comisar general, cu rang de secretar de stat, al Gărzii Naţionale de Mediu, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, OUG nr. 77/2013 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificare unor acte normative, avizul nr. 32467/2013 emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 2009/2013 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General, a regulamentului de organizare şi
funcţionare şi a statului de funcţii pentru Garda Naţională de Mediu, decizia nr. 859/2013 privind reorganizarea Gărzii Naţionale de Mediu.
De asemenea, decizia este întemeiată pe rezultatele examenului organizat în data de 04.09.2013 în vederea selectării funcţionarilor publici, publicate pe site-ul Gărzii Naţionale de Mediu în data de 09.09.2013, conform cărora reclamantul a fost declarat „respins”. Reclamantul a participat la concursul organizat pentru ocuparea unui post din cele rămase în cadrul Comisariatului Judeţean Cluj în data de 04.09.2013, fiind declarat respins iar ca urmare a acestui rezultat, a fost emisă decizia nr. 2790/30.09.2013 (numerotată şi 1354/30.09.2013).
Decizia privind încetarea raporturilor de serviciu dintre reclamant şi pârâtă a fost adoptată ca urmare a reducerii numărului maxim de posturi ale Gărzii Naţionale de Mediu, de la 889 la 823.
După intrarea în vigoare a OUG nr.77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor şi în temeiul acesteia, a fost adoptată HG nr.564/2013 pentru modificarea HG nr. 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu. Articolul 6 alin. 1 din HG 1005/2012 a fost modificat în sensul că numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu şi structurile teritoriale ale GNM a devenit 823 faţă de 889 posturi prevăzute până la data de 08.08.2013.
Potrivit art. 6 alin. 1 din HG 1005/2012, cu modificările şi completările ulterioare, „posturile prevăzute la alin. (1) se repartizează prin decizie a comisarului general al GNM pentru aparatul central şi pentru fiecare structură teritorială din subordine”
HG nr. 564/2013 în temeiul căreia a operat reducerea de posturi ale Gărzii Naţionale de Mediu a fost adoptată în temeiul art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
Prin Decizia nr. 55/05.02.2014 a Curţii Constituţionale a României, s-a constatat că dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstituţionale.
Instanţa a reţinut că este neîntemeiată apărarea pârâtei potrivit căreia Curtea Constituţională a constatat numai neconstituţionalitatea legii de aprobare a ordonanţei, astfel că ordonanţa produce efecte, în continuare. În privinţa efectelor în timp ale acestei decizii, instanţa apreciază că încetarea efectelor OUG nr. 77/2013 vizează, pe de o parte, situaţiile juridice care iau naştere după împlinirea termenului de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale întrucât în acest interval de timp prevederile neconstituţionale nu au fost puse de acord cu dispoziţiile Constituţiei şi, totodată, situaţiile juridice neepuizate prin soluţionarea căilor de atac, administrative sau jurisdicţionale, la data împlinirii termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial. Astfel, instanţa va aplica dispoziţiile Deciziei nr. 55/05.02.2014 a Curţii Constituţionale şi va constata nulitatea absolută a deciziei nr. 2790/30.09.2013 (numerotată şi 1354/30.09.2013) întrucât aceasta este lipsită de un temei juridic.
Deşi este real că potrivit art. 36 din Legea nr. 188/1999, în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public, reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi aflat în concediu de odihnă la
data emiterii deciziei contestate, astfel că acest temei de nelegalitate a deciziei nu a putut fi reţinut.
Subsecvent anulării deciziei nr. 2790/30.03.2013 (numerotată şi 1354/30.09.2013), în temeiul art. 106 al. 1 şi 2 din Legea nr. 188/1999, instanţa de fond a admis şi capetele de cerere privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public şi reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata unor daune morale, instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale lipsind fapta ilicită, culpa şi raportul de cauzalitate dintre aceasta şi dauna invocată. Pe de o parte, la data emiterii deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, era în vigoare OUG nr. 77/2013, lipsind deci caracterul ilicit al faptei. Distinct de această împrejurare, reclamantul, căruia îi revine sarcina probaţiunii potrivit art. 249 C.pr.civ., nu a dovedit existenţa unei daune cu caracter moral, or în lipsa acestui element, răspunderea pârâtei nu poate fi atrasă.
Pentru aceste motive, în baza art. 106 din Legea nr. 188/1999, instanţa a admis în parte acţiunea formulată, va anula decizia nr. 2790/30.03.2013 (numerotată şi 1354/30.09.2013) privind încetarea raporturilor de serviciu existente între reclamant şi pârâtă, a obligat pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei şi până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective, a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei, cu considerarea ca vechime neîntreruptă în muncă şi în funcţie a perioadei dintre 01.10.2013 şi reîncadrarea sa efectivă şi a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta GARDA NAŢIONALA DE MEDIU -COMISARIATUL GENERAL a declarat recurs prin care a solicitat modificarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a actului administrativ contestat.
În motivarea recursului, pârâta a susţinut că instanţa de fond în mod greşit „constata nulitatea absoluta a Deciziei nr. 2790/30.09.2013 întrucât aceasta este lipsita de temei juridic" aplicând Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55/05.02.2014, în sensul că „în privinţa efectelor în timp ale acestei decizii, instanţa apreciază ca incetarea efectelor OUG nr. 77/2013 vizează, pe de o parte, situaţiile juridice care iau naştere dupa implinirea termenului de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale intrucat în acest interval de timp precederile neconstitutionale nu au fost puse de acord cu dispoziţiile Constituţiei si, totodată, situaţiile juridice neepuizate prin soluţionarea cailor de atac, administrative si jurisdicţionale, la data împlinirii termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial"
Recurenta consideră că instanţa de fond ar fi trebuit să aprecieze că deciziile Curţii Constituţionale se aplică pentru viitor, iar nu pentru raporturile juridice care au luat naştere şi s-au derulat sub imperiul unei Ordonanţe de Urgenţă care era în vigoare la data desfăşurării acesteia, conform art. 31 din Legea nr.47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, iar în acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în mai multe rânduri asupra aplicării în timp a actelor normative constatate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale, instanţa supremă a apreciat că art. 31 din Legea nr.47/1992 presupune încetarea efectelor în situaţia nepunerii în acord cu Constituţia a dispoziţiilor contrare acesteia la expirarea termenului de 45 de zile, această încetare fiind similară din punct de vedere al efectelor cu abrogarea actului normativ, consecinţa cea mai importantă fiind aplicarea pentru viitor a deciziei în sensul de a nu mai fi puse în aplicare dispoziţiile textului neconstituţional.
0 alta interpretare ar fi contrară principiului activităţii legii, principiu consacrat prin art. 15 alin (2) din Constituţie interpretat per a contrario în sensul activităţii legii din momentul intrării în vigoare până la momentul încetării activităţii. Activitatea Deciziei nr. 55 reiese din art. 147 alin. (4) din Constituţie „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, "dispoziţie reluată de Legea nr.47/1992 republicată care la art. 11 alin. (3) prevede „Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."
Astfel s-a pronunţat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţinând: „Ce a omis, însă, Curtea Militară de Apel este faptul că în aplicarea legii procesual penale a fost consacrat principiul activităţii, potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare (tempus regit actum). Pe de altă parte, deciziile Curţii Constituţionale produc efecte pentru viitor, neretroactivând. Astfel, conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept." " - I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2302 din 24 iunie 2008.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că având în vedere necesitatea eliminării riscului unor potenţiale presiuni suplimentare asupra cheltuielilor bugetului general consolidat, precum şi necesitatea asigurării funcţionalităţii autorităţilor administraţiei publice locale, la data de 26 iunie 2013 a fost emisă Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a Ministerelor, care, în conformitate cu art. 2 coroborat cu anexa nr. 2 stabileşte: „numărul total al posturilor ocupate, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgentă, se reduce potrivit anexei nr. 2. cu respectarea prevederilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal" precum şi cuantificarea reducerii posturilor ocupate de 4% listă în care se regăseşte şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, aplicabil şi instituţiilor/autorităţilor publice/organelor de specialitate aflate în subordinea sa, sub autoritatea sau coordonarea acestuia, în consecinţă şi a Gărzii Naţionale de Mediu, instituţie din care tăcea parte şi reclamanta.
Astfel, în urma aplicării prevederilor actului normativ menţionat, s-a procedat la desfiinţarea posturilor vacante precum şi la reducerea cu 4% a posturilor ocupate, în condiţiile în care art. 4 stipulează că „instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 1 alin. (1) au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgentă, să adopte/emită actele normative/administrative specifice de aprobare a structurii funcţionale, în conformitate cu măsurile prevăzute la art. 1-3, după caz."
Recurenta arată că în baza acestui act normativ a fost adoptată HG nr. 564/2013 (pentru modificarea HG nr. 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu), în sensul reducerii numărului maxim de posturi pentru aparatul propriu şi structurile teritoriale ale GNM, de la 889. la 823 salariaţi. Astfel, structura organizatorică a Gărzii Naţionale de Mediu prevăzută în anexa nr. 1 a HG nr.1005/2012, a suferit modificări substanţiale fiind modificată prin HG nr.564/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, publicată în M.O. nr. 499/08.08.2013.
Având în vedere Nota de fundamentare a Gărzii Naţionale de Mediu nr. 8769/2013 precum şi Avizul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici nr. 32467/2013. Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a emis Ordinul nr. 2009/21.08.2013. prin care s-a aprobat
Structura organizatorică detaliată a Comisariatului General. Regulamentul de organizare si funcţionare si statul de funcţii pentru Garda Naţională de Mediu, reducerea cu 4%. conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr.77/2013 la care se referă si instituţia noastră în ansamblul acesteia.
În consecinţă, reorganizarea instituţiei, ca urmare a reducerii numărului de posturi alocate, presupunea adoptarea unor soluţii aplicabile tuturor funcţionarilor publici în cauză. Prin aprobarea noii structuri organizatorice a instituţiei, cu un număr de posturi redus faţă de structura organizatorică anterioară, aspect pentru care prevederile art. 100 al. 5 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici nu au fost încălcate, deoarece nu ne aflăm în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înfiinţare a unor posturi similare celor desfiinţate ulterior procesului de reorganizare a instituţiei, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, operaţiune care constituie însă şi esenţa procesului de reorganizare.
Astfel că, în consecinţă, reorganizarea instituţiei în baza Ordinului MMSC nr.2009/2013 a implicat o reducere de personal, potrivit art.100 alin,3 din Legea nr.188/1999 - privind statutul funcţionarilor publici, care prevede că în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici decât numărul maxim de posturi, instituţia organizează examen. în completarea dispoziţiilor art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 nu au mai fost emise alte acte cu caracter special care să prevadă condiţii pentru desfăşurarea examenului în cauză, drept pentru care, prin Decizia Comisarului General nr. 859/2013. a fost adoptată Metodologia privind reorganizarea GNM. bibliografia pentru examen si calendarul de desfăşurare a acestuia.
Decizia Comisarului General nr.859/2013 are drept temei în preambul setul de documente ce au stat la baza emiterii ei si anume OUG nr.77/2013. avizul nr.32467/2013 emis de ANFP şi înregistrat sub nr. 8857/GM/2013. Ordinul MMSC 2009/2013 si Ordinul MMSC 2048/2013. acte depuse odată cu prezenta întâmpinare. Acesta stabileşte bibliografia, modalitatea de numire în noile funcţii publice în funcţie de criteriile enumerate în cuprinsul acesteia şi organizarea examenului în situaţia unui număr mai mare de funcţionari faţă de posturile existente conform reorganizării.
În acest sens, pe site-ul instituţiei a fost creat, în data de 06.08.2013, link-ul „reorganizarea GNM" ca mijloc de informare pentru toate aspectele referitoare la procedurile care aveau să fie derulate în scopul punerii în executare a actelor normative, pentru a se da posibilitate tuturor funcţionarilor publici de a avea acces la informaţiile privind reorganizarea şi de a-şi manifesta dorinţa de a se înscrie şi a participa la examen. Ulterior acesteia, s-a demarat Procedura de organizare a concursului, informaţie regăsită pe site-ul instituţiei împreună cu bibliografia necesară, devenind accesibilă tuturor funcţionarilor publici care puteau să îşi manifeste intenţia de a participa la concurs, aspect de care s-a folosit şi reclamanta, prin manifestarea acordului de a participa la concursul desfăşurat.
Respectiv, la punctul 2.2.2.1. din metodologie se precizează că în situaţia în care după aprobarea noului stat de funcţii, în cadrul unui compartiment/serviciu judeţean, există un număr mai mare de funcţionari publici de execuţie decât cel prevăzut în noua structură, ocuparea posturilor se va face prin examen organizat în condiţiile art.100 alin (3) din legea 188/1999, accesul la examen fiind prevăzut în metodologie la punctul 2.3.
La data de 04.09.2013 a fost organizat de către Garda Naţională de Mediu concursul în scopul examinării pentru numirea în noile funcţiile publice la care domnul P.V., a fost declarat "respins", fapt care s-a concretizat cu emiterea deciziei de eliberare din funcţia publică.
Astfel că, susţine recurenta, Decizia nr. 2790/30.09.2013 a fost emisă în mod temeinic şi legal iar eliberarea din funcţia de publică specifică de execuţie de comisar, clasa I, grad profesional principal nu s-a făcut abuziv ci ca o consecinţă a faptului că reclamanta nu a
promovat examenul la concursul organizat, astfel culpa pentru situaţia creată îi aparţine în mod exclusiv.
Examenul a fost organizat tocmai pentru a decide în mod obiectiv, numai pe baza testării competenţelor profesionale, ce persoane urmează să fie eliberate din funcţia publică deţinută. în condiţiile reducerii numărului de posturi de aceeaşi natură şi pentru a se realiza încadrarea în numărul de posturi stabilit prin HG nr.564/2013.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 99, alin. 1, lit. b) din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată prevede:".„institutia publică îsi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public" pentru care considerent a avut loc eliberarea din funcţie a reclamantei prin Decizia nr. 2790/30.09.2013
Din analiza actului administrativ atacat, rezultă fară echivoc faptul că, acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă iar reorganizarea mai sus prezentată a fost efectuată cu respectarea Metodologiei aprobată prin Decizia cu nr. 859/27.08.2013 emisă Comisarul General al Gărzii Naţională de Mediu şi s-a făcut în condiţii corecte pentru toţi funcţionarii publici care prevede clar că, numirea funcţionarilor publici în noile funcţii publice sau după caz, în noile compartimente, se face după anumite criterii.
Referitor la etapa I a concursului, proba scrisa, recurenta a învederat instanţei, faptul ca înainte de începerea examinării propriu-zise fiecare candidat, inclusiv reclamanta, si-a manifestat în mod expres si neechivoc acceptul în ceea ce priveşte metodologia de examinare si condiţiile de desfăşurare a acestuia. în momentul finalizării lucrării, candidatul şi-a salvat lucrarea pe serverul aplicaţiei, aceasta primind în mod automat un număr de înregistrare. Corectura lucrărilor s-a făcut în baza acestui număr de înregistrare, comisia de corectare necunoscând şi neavând acces la datele de identificare ale autorilor lucrărilor. Toate aceste operaţiuni au fost efectuate prin reţeaua VPN a GNM, care este reţea securizată de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
De la momentul salvării lucrării de către candidat şi până în prezent nu s-a operat nicio modificare a documentelor salvate, acest fapt putând fi verificat prin intermediul unei expertize IT de specialitate.
Dat fiind faptul că examenul prevăzut de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 a implicat aproximativ 300 de funcţionari publici care-şi desfăşurau activitatea pe întreg cuprinsul ţării, precum şi faptul că resursele financiare aflate la dispoziţia conducătorului instituţiei publice sunt limitate, posibilitatea imprimării lucrării a fost prevăzută în Metodologia privind reorganizarea GNM doar la cerere, potrivit pct. 2.3.31.
In conformitate cu ultimele modificări aduse HG 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea GNM numărul de posturi a fost redus. Cum această reducere nu putea fi făcută aleatoriu, numai baza unor criterii obiective pe baza cărora s-a stabilit un număr optim de posturi de comisar pentru fiecare comisariat judeţean şi a suprapunerii acestuia pe numărul de angajaţi al fiecărui comisariat judeţean, a rezultat necesitatea organizării unei examinări la 22 din cele 41 de comisariate judeţene. în ceea ce priveşte încălcarea anumitor dispoziţii din Constituţia României, apreciem că dreptul la muncă al reclamantei nu a îngrădit în niciun fel, aceasta participând în mod liber si de bunăvoie la examenul organizat.
În plus, recurenta a învederat că în temeiul HG 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, funcţia de execuţie de comisar din cadrul Comisariatului Judeţean Cluj, funcţie pe care era încadrat reclamantul P.V., ulterior s-a desfiinţat. Astfel, ca urmare a nepromovării examenului precum şi a desfiinţării postului reclamantul a fost eliberat din funcţia deţinută iar în consecinţă actele administrative care au stat Ia baza reorganizării Gărzii Naţionale de Mediu îndeplinesc cerinţele de fond şi formă prevăzute de actele normative în vigoare, acestea fiind temeinice, deoarece reflectă situaţia reală şi nealterată a transformărilor suferite de Garda Naţională de Mediu.
Raportat la cele mai sus amintite, recurenta consideră că instanţa de fond în mod greşit, „subsecvent anularii Deciziei 2790/30.03,2013, în temeiul art.106 alin.l si 2 din leg.188/199, admite si capetele de cerere privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public si reintegrarea reclamantului în funcţia publica deţinuta.".
Mai mult, arată recurenta, în ceea ce priveşte plata despăgubirilor solicitate, indexate, majorate si recalculate, precum si reintegrarea reclamantului în funcţia publica deţinută, aceasta nu se justifică si nu sunt susţinute de textul de lege, întrucât în perioada de preaviz de 30 de zile, reclamant-intimatul este transferat în interes de serviciu, în conformitate cu prevederile art.87 alin.2 lit.c coroborat cu art. 90 alin. 1 lit.a, alin.2 alin.3 si alin.4. din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici - republicare (r21 cu modificările si completările ulterioare, conform deciziei nr. 1402/21.10.2013 privind transferul în interesul serviciului al domnului P.V. la Direcţia Politia Locala Primăria Municipiului Cluj - Napoca, ocupând o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public, în toată această perioadă a deţinut o funcţie publică renumerată, astfel că solicitarea acestuia este nefondată şi netemeinică.
Reclamantul intimat P.V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererilor formulate de pârâtă şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală (f-24).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Speţa dedusă judecăţii a pus în discuţie efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55/05.02.2014.
Faţă de conţinutul concret al deciziei pronunţată de către instanţa constituţională, Curtea reţine că O.U.G. nr. 77/2013, temeiul juridic al reorganizării activităţii recurentei, a fost ea însăşi declarată neconstituţională, efectele declarării neconstituţionale a dispoziţiilor Legii de aprobare a O.U.G. nr. 77/2013 fiind produse şi asupra ordonanţei ce a fost aprobată prin legea declarată neconstituţională.
În acelaşi timp, instanţa de fond a sesizat corect întinderea în timp a efectelor neconstituţionalităţii admise precum şi efectele pe care le produce asupra situaţiilor juridice în curs de desfăşurare la data constatării neconstituţionalităţii (decizia nr. 55/05.02.2014).
De asemenea, Curtea reţine că instanţa constituţională este consecventă în susţinerea punctului de vedere menţionat anterior referitor la efectele în timp, aspect ce rezultă din decizia nr. 223 din 13.03.2012 publicată în Monitorul Oficial, unde se menţionează:„Curtea constata ca, intrucat deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeaza a se aplica de catre Casa Nationala de Pensii Publice, prin casele judetene de pensii si casele sectoriale de pensii, de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I; totodata, instantele judecatoresti vor aplica prezenta decizie numai in cauzele pendinte la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus-mentionata, in aceasta ultima ipoteza decizia pronuntata de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila.”
În acest context, al constatării neconstituţionalităţii, concluzia instanţei de fond potrivit căreia se impune anularea deciziei nr. 2.790/30.03.2014 privind încetarea raporturilor de serviciu dintre părţi este întemeiată.
Punctul de vedere exprimat în motivele de recurs referitor la efectele în timp al constatării neconstituţionalităţii, omite însă situaţiile juridice în curs de desfăşurare, în care sunt analizate aspecte esenţiale ale raporturilor juridice.
Intervenirea constatării neconstituţionalităţii este de natură a impune analiza instanţei de judecată, ignorarea acestuia aspect, esenţial în economia unei cauze, putând presupune păstrarea unei anumite stări de fapt cu ignorarea faptului că instanţa specializată a constatat neconstituţionalitatea textului legal ce a generat raportul juridic devenit ulterior litigios.
Nu se poate reţine o situaţie de retroactivitate, ci de constatare a faptului că raportul litigios dintre părţi este în mod vădit influenţat de un eveniment (declararea neconstituţionalităţii) ce îi afectează însăşi existenţa.
Din această perspectivă nu mai prezintă relevanţă a fi analizate şi restul aspectelor menţionate în recurs.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ., cerectând recursul din prisma dispoziţiior art. 488 pct.8 c.pr.civ., se va respinge recursul formulat şi se va păstra în întregime hotărârea recurată.
| ← Obiectul acţiunii judiciare de contencios administrativ | Răspunderea patrimonială a autorităţilor publice. Condiţii. NCPC → |
|---|
