Informaţii de interes public. Interpretarea şi aplicarea art. 7 şi 11 din Legea 554/2004
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3751 din 22 aprilie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 6.579 din 17 decembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. .../2014 al Tribunalului Cluj, s-a respins în baza excepţiei lipsei capacităţii procesuale cererea formulată de reclamantul D.F., faţă de pârâţii PRIMĂRIA CLUJ-NAPOCA si DIRECŢIA TEHNICĂ.
S-a respins în baza excepţiei tardivităţii cererea formulată de acelaşi reclamant faţă de pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca si Municipiul Cluj-Napoca. Fără cheltuieli de judecată.
Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, cu privire la excepţiile invocate, instanţa a reţinut că acestea sunt întemeiate.
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale, în privinţa Primăriei Municipiului Cluj-Napoca si Direcţiei Tehnice, s-a reţinut că în sensul art. 21 din Legea nr. 215/2001, persoanele juridice ce drept public care pot sta în justiţie sunt unităţile administrativ teritoriale reprezentate prin primar sau preşedintele consiliului judeţean, atât Primăria municipiului Cluj-Napoca cât si Direcţia Tehnică fiind structuri fără personalitate juridică, astfel că acestea nu pot sta în justiţie. Astfel, s-a impus admiterea excepţiei şi respingerea cererii faţă de pârâtele menţionate în baza excepţiei.
Cu privire la excepţia tardivităţii, instanţa de fond a constatat că reclamantul pretinde că a înregistrat la data de 14.03.2014 sub nr. 91416/442 cererea de comunicare a informaţiilor de interes public referitoare la indexul mormântului si perioadele de concesionare a acestuia pe numele mamei sale D.I., decedată la data de 11.02.2002. Nu s-a depus în probaţiune cererea formulată, însă pârâţii au recunoscut înregistrarea cererii.
A fost depusă în probaţiune doar contestaţia împotriva refuzului funcţionarului public de comunicare a informaţiilor (f.6, fără dovada înregistrării acesteia).
Prin adresele înregistrate la dosar de către pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca si Municipiul Cluj-Napoca (f.24-29), aceştia au dovedit că au răspuns reclamantului prin Adresele nr. 91416/442/19.03.2014, nr. 116765/ 442/10.03.2014, borderourile de comunicare fiind semnate si stampilate de către cabinetul avocaţial reprezentant al reclamantului.
În sensul art. 22 din Legea nr. 554/2001, faţă de introducerea cererii de comunicare a informaţilor publice, respectiv 14.03.2014 şi faţă de răspunsul recepţionat la 26.03.2014/f. 26/ reclamantul avea posibilitatea de a formula acţiune în faţa instanţei de contencios administrativ în termen de 30 de zile.
Acţiunea care face obiectul prezentului dosar a fost introdusă la data de 28.05.2014, cu depăşirea termenului legal, acţiunea introdusă fiind astfel tardivă formulată.
Pe de altă parte, chiar si în aceste condiţii, instanţa de fond a constata în cauză că pârâţii au răspuns reclamantului şi pe fond cererea fiind neîntemeiată.
Pentru motivele arătate, în baza art.10 din Legea nr. 554/2004 si art. 32-33 din Legea nr. 544/2001, instanţa de fond a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul D.F. a declarat recurs, solicitând casarea în întregime a hotărârii recurate şi trimiterea spre rejudecare în fond la instanţa competentă.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. corob.cu art. 22 alin. 3 din Legea nr. 554/2001, reclamantul a arătat cp instanţa de fond în mod greşit a respins cererea sa în temeiul unor excepţii, respectiv excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâţilor Primăria Municipiului Cluj-Napoca si Direcţiei Tehnice şi excepţia tardivităţii cererii sale.
În privinţa excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâţilor Primăriei Municipiului Cluj-Napoca si Direcţiei Tehnice, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 204 C.pr.civ. din perspectiva cărora la momentul în care a depus răspunsul la întâmpinarea pârâţilor din cererea formulată iniţial, era în termenul legal pentru a-şi preciza şi stabili poziţia procesuală, iar instanţa de fond în mod greşit nu a avut în vedere poziţia sa procesuală prin care a înţeles să-şi extindă cadrul procesual iniţial.
În sprijinul susţinerilor sale, recurentul a invocat şi dispoziţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 554/2001.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, reclamatul consideră că în mod neîntemeiat a fost admisă de către instanţa de fond raportat la dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2001 corob. cu art. 7 din aceeaşi lege care prevăd un termen de 30 de zile pentru a se adresa instanţei, termen ce curge de la momentul expirării termenului prev. de art. 7. În consecinţă, raportat la data comunicării răspunsului de către pârât la cererea sa, respectiv 15.04.2014, prin înregistrarea acţiunii în instanţă la data de 28.05.2014, a fost respectat termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA - Primăria MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA - DIRECŢIA TEHNICĂ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiată (f.20).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat cauza atât din perspectiva excepţiei lipsei capacităţii procesuale atunci când a analizat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Primăria mun. Cluj-Napoca şi cu Direcţia tehnică din cadrul instituţiei menţionate anterior, cât şi din perspectiva excepţiei tardivităţii atunci când a analizat acţiunea introductivă în contradictoriu cu pârâţii Primarul mun. Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca.
În privinţa excepţiei lipsei capacităţii procesuale, în mod corect instanţa de fond a reţinut incidenţa art. 21 din Legea nr. 215/2001, referitor la persoana juridică de drept public ce pot sta în justiţie, în speţă în calitate de pârâtă.
Modul de soluţionare a excepţiei lipsei capacităţii procesuale este în acord şi cu dispoziţiile art. 57 alin. 2 C.pr.civ.
Cu privire la excepţia tardivităţii, Curtea reţine că şi aceasta a fost corect soluţionată de către instanţa de fond prin raportare la dispoziţiile art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În primul rând, în mod corect instanţa de fond a stabilit necesitatea derulării în cauză a procedurii prealabile specifice contenciosului administrativ, astfel încât ulterior, din perspectiva procedurală, devin incidente dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 referitoare la termenul de introducere al acţiunii introductive în materia contenciosului administrativ.
În acelaşi timp, în speţă sunt incidente şi dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 privitoare la necesitatea introducerii cererii de chemare în judecată într-un interval de 30 de zile de la data comunicării răspunsului la cererea de comunicare a informaţiilor publice solicitate.
Momentul de întrerupere al termenului de 30 de zile şi deci de verificare a excepţiei tardivităţii este cel al introducerii cererii de chemare în judecată, soluţia fiind în acord cu dispoziţiile art. 2537 pct.2 din Codul civil, referitoare la motivele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.
Precizarea ulterioară a cadrului procesual nu mai prezintă relevanţă, fiind făcută în afara termenului de 30 de zile, relevanţă având data introducerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la momentul de început al termenului, în mod greşit susţine reclamantul că acesta ar fi situat după expirarea termenului de 30 de zile în care instituţia avea obligaţia de a răspunde la solicitarea de informaţii publice întrucât textul legal incident, respectiv art. 22 din Legea nr. 544/2001, se referă fie la termenul de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării, menţionate l a art.7 din acelaşi act normativ, ca reper temporal pentru începerea cursului termenului de 30 de zile pentru sesizarea instanţei de judecată.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, în temeiul art. 488 pct.8 c.pr.civ. si art. 22 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul formulat şi se va păstra în întregime hotărârea recurată.
| ← Răspunderea patrimonială a autorităţilor publice. Condiţii. NCPC | Anularea titlului executoriu fiscal. Competenţă materială → |
|---|
