Decizia civilă nr. 1000/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 1000/2013
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
A. M. C.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților- S. pentru aplicarea L. nr. 2. împotriva sentinței civile nr. 5879 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata- reclamantă P. E., având ca obiect pretentii despăgubiri Legea 2. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei- reclamante P. E., avocat Topan Tudor din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta- pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților- S. pentru aplicarea L. nr. 2. și intimata- reclamantă P. E. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Recurenta- pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-
pentru aplicarea L. nr. 2. a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Intimata- reclamantă P. E. a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei- reclamante P. E., avocat Topan Tudor solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată, urmând să-și valorifice acest drept pe cale separată.
Susține în totalitate motivarea instanței de fond, precum și considerentele din întâmpinare și arată că prevederile L. nr.2. au fost încălcate de recurentă într-un mod arbitrar și optativ privind despăgubirea unor persoane îndreptățile, respectiv ignorarea altora, cum este cazul reclamantei.
Cu privire la jurisprudența CEDO invocată de recurentă în motivele de recurs, apreciază că nu se poate vorbi despre o egalitate de tratament pentru că niciunui subiect de drept intern sau internațional nu este acordată posibilitatea legală ori jurisprudențială de a invoca lipsa disponibilului bănesc pentru
neonorarea unui debit scadent iar, pe de altă parte, același principiu este înfrânt prin însuți arbitrariul modului în care înțelege recurenta să aplice prevederile legale.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5879/0_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a respins excepția de necompetență materială invocată din oficiu.
S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâta AUTOR. TEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - S. PENTRU A. L. N. 2. și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 278.749 lei cu titlu de compensații bănești, sumă stabilită prin Hotărârea nr. 19/_ emisă Comisia Județeană pentru A. L. nr. 2., sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății integrale.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, reclamanta P. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTOR. TEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - S. PENTRU A. L. N. 2. ca prin
hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 278.749, actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la plata integrală a debitului, reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate în baza L. nr. 2. prin efectul Hotărârii nr. 19._ a Comisiei Județene pentru A. L. nr. 9/1998 și a L. nr. 2. din cadrul Instituției Prefectului Județului Maramureș; obligarea pârâtei la plata de daunele cominatorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la plata integrală a debitului.
În motivarea acțiunii se arată că prin hotărârea nr. 19/_ emisă de Comisia Județeană pentru A. L. nr. 2. reclamantei i s-au acordat despăgubiri în sumă de 278.749 RON pentru bunurile avut în proprietatea socrilor săi P. Antonie și P. Eufrosina, respectiv pentru locuința pe care au fost nevoiți să o părăsească din localitatea Clișcăuți, raionul Hotin, Regiunea Cernăuți. Se arată că soțul reclamantei este decedat, cei doi soți neavând copii.
Se susține că reclamanta a solicitat în repetate rânduri plata efectivă a acestor drepturi comunicându-i-se că plata sumelor nu se poate efectua momentan.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 8 și următoarele ale L. nr. 2., art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În probațiune s-au depus comunicarea nr. 6269/B/53/_, Hotărârea nr. 19/_ .
Prin întâmpinarea depusă la filele 6-11 din dosar pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - S. pentru A. L. nr. 2. a arătat că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Se arată că sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca despăgubiri în baza L. nr. 2. sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume S. ui pentru A. L. nr. 2. i-au fost alocate: 52.911.909,15 lei în anul 2007; 17.567.560,94 lei în anul 2008; 20.389.425,80
lei în anul 2009; 38.849.328,80 lei în anul 2010 și 39.635.644 lei anul 2011.
Se susține că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în
sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan inter cât și în plan european.
În al doilea rând, se arată că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la actualizarea sumei de 278.749, reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr. 19/_ se arată că termenul de plată al primei tranșe a fost scadent la data de_, iar termenul de plată al celei de-a II-a tranșe a fost scadente la data de_, situație în care actualizarea ar trebui făcută de la data scadenței.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere calculată de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și până la plata efectivă a despăgubirilor, se solicită respingerea acestui capăt de cerere în condițiile în care se arată că în cauza supusă judecății, nu poate fi vorba de refuzul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a efectua plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 19/2008.
La data de_ instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția de necompetență materială, excepție care a fost respinsă în condițiile în care potrivit art. 8 alin. 5 și 6 din Legea nr. 2., hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - S. pentru A. L. nr. 2. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Prin dispozițiile art. 17 alin. 3, alin. 4, lit. e și alin. 6 din Normele Metodologice de aplicare a L. nr. 2. aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, s-a prevăzut ca deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Pe de altă parte, dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au asimilat actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal. Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și de caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative mai sus enunțate (Legea nr. 2. și H.G. nr. 1120/2006), instanța apreciază că în situația de față, competența materială în a soluționa prezenta cauză, revine tribunalului.
Examinând acțiunea pe fond, în baza probatoriului administrat, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin Hotărârea nr. 19/_ emisă de Comisia Județeană pentru A. L. nr. 9/1998 și nr. 2. (fila 17), a fost admisă în parte cererea reclamantei P.
E., formulată în temeiul L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit cuantumul compensațiilor la nivelul sumei de 278.749 RON.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei
cauzate și eventual reparații pentru daune morale…De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într- un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea dreptului sau interesului legitim.
În situația de față, potrivit susținerilor reclamantei, confirmate de pârâtă, aceasta s-a adresat pârâtei, sens în care a solicitat plata despăgubirilor în sumă de 278.749 lei.
Conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, "Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului B., după caz, plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești";.
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 2.
: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 2., a S. ui pentru aplicarea
nr. 2., se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel 60 % în primul an și 40 % în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel 40 % în primul an și 60 % în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește
100.001 lei.
În situația de față, potrivit susținerilor reclamantei aceasta nu a primit nimic din suma solicitată cu titlu de despăgubire, respectiv din suma de 278.749 lei.
Raportat la dispozițiile art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006, având în vedere că Hotărârea nr. 19/2008 a fost emisă în data de_ 8, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent la data de_, iar termenul de plată al celei de-a II-a tranșe a fost scadente la data de_, situație în care actualizarea ar trebui făcută pe tranșe după data scadentă.
Instanța a reținut că în cauză au trecut mai mult de doi ani de la emiterea și comunicarea Hotărârii nr. 19/_, situație în care raportat la dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 2., instanța a constatat temeinicia acțiunii reclamantei fiind depășit termenul legal impus pentru efectuarea plății eșalonate a despăgubirilor, neputând fi acceptat argumentul insuficienței fondurilor acordate pentru plata acestor sume, în condițiile în care dispozițiile legale sus menționate sunt ferme în privința termenului stabilit pentru plata acestor sume.
Nerespectarea principiului acordării compensațiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei suferită de reclamantă cât și evitarea prejudicierii persoanelor ca urmare a neîndeplinirii în termenul legal al obligațiilor ce cad în sarcina organismelor abilitate să pună în aplicare dispozițiile L. nr. 9/1998, constituie calificarea acțiunii reclamantei ca subscriindu-se dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Interesul legitim privat ca și posibilitate de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat conform definiției dispozițiilor art. 2 pct. p din Legea nr. 554/2004, conferă reclamantei calitatea de persoană vătămată conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, ce se adresează instanței de contencios administrativ competente
pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce a fost cauzată.
Principiul reparării integrale a prejudiciului constituie suportul îndreptățirii reclamanților de a primi contravaloarea economică a compensațiilor stabilite, prin aplicarea indicelui de inflație de la scadență, respectiv de la data de_ pentru suma de 111.499,60 lei și de la data de_ pentru suma de 167.249,40 lei și până la data plății efective.
Capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la plata integrală a debitului, a fost respins, în condițiile în care în eventualitatea în care pârâta nu își va îndeplini obligațiile în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, persoana interesată, respectiv reclamanta va putea uza de procedura reglementată de dispozițiile art. 24 - 25 din Legea 554/2004, pentru a obține despăgubirii pentru întârziere, în această situație neputându-se acorda daune cominatorii.
Pentru considerentele sus menționate, în baza dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea a fost admisă în parte, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamanta P. E. ca fiind neîntemeiată.
Motivând recursul, s-a arătat că în fapt, prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul T. ui Maramureș, reclamanta P. E. a chemat în judecată A.N.R.P. - S. pentru aplicarea L. nr. 2. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea la:
plata sumei de 278.749 lei, reprezentând tranșa a II-a de 60% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 19 din_ emisă de Comisia Județeană Maramureș de aplicare a L. nr. 2. ;
actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata integrală;
plata daunelor cominatorii în valoare de 50 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data efectuării plății.
Față de cererea de chemare în judecată, A.N.R.P. - S. pentru aplicarea
L. nr. 2. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul Maramureș, prin Sentința civilă nr. 5879/0_, a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. E. și a obligat A.N.R.P. - S. pentru aplicarea L. nr. 2. să plătească reclamantei suma de 278.749 lei, reprezentând tranșa a II-a de 60% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 19 din_ emisă de Comisia Județeană Maramureș de aplicare a L. nr. 2.
, actualizată cu indicele de inflație calculat de la data scadenței și până la data plății integrale.
Instanța și-a motivat sentința pe faptul că, termenul legal impus pentru efectuarea plății eșalonate, respectiv cel de maxim 2 ani, este depășit, neputând fi acceptat argumentul in suficienței fondurilor acordate pentru plata acestor sume. În temeiul art. 299 si urm. art. 304 pct. 9. art. 3041din Codul de procedură civilă, consideră recurenta ca sentința civilă nr. 5879/2012 pronunțată în ședința publică din data de 09 octombrie 2012 de către Tribunalul
Maramureș ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
În fapt, în data de_ Instituția Prefectului județului Maramureș - Comisia pentru aplicarea L. 2. a emis pe numele reclamantei P. E.
, Hotărârea nr. 19. Prin Hotărârea nr. 19/2008 s-a stabilit cu titlu de
despăgubire suma de 278.749 lei compensații bănești pentru bunurile pe care le- au deținut autorii P. Antonie și Eufrosina, în localitatea Clișcăuți - regiunea Cernăuți, abandonate și sechestrate ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace semnat la Paris în anul 1947.
Față de speța dedusă judecății, se învederează instanțe că, conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr.2., "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr.2., a S. ui pentru aplicarea L. nr.2., (. . .) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (. . .)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 2. sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume S. ui pentru aplicarea L. nr. 2. i-au fost alocate:
- 52.911.909,15 lei în anul 2007;
- 17.567.560,94 lei în anul 2008;
- 20.389.425,80 lei în anul 2009;
- 38.849.328,80 lei în anul 2010;
- 39.635.644 lei în anul 2011.
Recurenta precizează că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza:
L. nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940;
L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente;
L. nr. 2. privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește recurenta) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de fată parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot Atanasiu și alții împotriva României:
"222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca. Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu.
Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de
68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar intr-un număr de mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a recurentei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Recurenta arată că este pe deplin conștientă de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate susținute prin măsuri administrative si
financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul pârâtei) în acest proces resursele umane si financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un "termen rezonabil" asa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
In acest sens, prin Decizia nr. 270/_ a primului-ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât
în plan intern cât și în plan european.
In al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât În condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În susținerea apărărilor formulate este atașată dovada sumelor alocate ca despăgubiri prin Legea bugetului de stat pe perioada 2007 - 2012 si ultimul extras de cont al A.N.R.P.
Astfel, în temeiul art. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041C.proc.civ., se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamanta P. E. ca fiind neîntemeiată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 C.proc.civ., Legea nr.2., cu modificările și completările ulterioare, HG nr.1120/2006.
Prin întâmpinarea formulată (f. 20), intimata reclamantă P. E. a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind nefondat și, pe cale de consecință menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică; cu acordarea cheltuielilor de judecată pentru reprezentarea în fond și recurs.
În fapt, prin Hotărârea nr. 9 din_ a Comisiei Județene pentru A.
nr. 9/1998 și a L. nr. 2. din cadrul Instituției Prefectului Județului Maramureș s-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei intimate în temeiul L. nr. 2. .
Cu toate că de la emiterea amintitei hotărâri au trecut mai bine de 3 ani până la acest moment, pârâta recurentă nu a procedat la plata vreunei sume de bani în acest sens, fie ea și parțială ori în orice cuantum.
Prin întâmpinarea depusă la fond și recursul formulat, aceasta din urmă a invocat, ca și singură apărare, lipsa fondurilor bănești necesare pentru a acoperi despăgubirile acordate la nivel național tuturor persoanelor aflate În situația subsemnatei.
Prin aceleași scripte amintite, totuși, recurenta admite faptul că cel puțin în perioada 2009-2013 a acordat despăgubiri în cuantum de 100.000.000 lei persoanelor îndreptățite, însă nu a indicat nici un temei legal ori formal pentru care o persoană îndreptățită ar fi fost preferată alteia și, în acest sens, plătită cu prioritate în detrimentul alteia. Reclamanta arată că recurenta ar fi trebuit să invoce criterii obiective sau legale în funcție de care urma să efectueze plata despăgubirilor, pentru a nu prejudicia, prin arbitrariul opțiunii preferinței, interesele legitime ale celor îndreptățiți la primirea despăgubirilor.
În această situație, aplicarea în fapt a prevederilor L. nr. 2. este afectată în mod grav de către recurentă într-un mod arbitrar și optativ privind despăgubirea unor persoane îndreptățite, respectiv ignorarea altora, cum este cazul subsemnatei. Nu credem că se poate accepta torsionarea în acest mod a voinței legiuitorului care a dorit repararea integrală și într-un interval de timp previzibil și rezonabil a prejudiciilor suferite prin deportare, respectiv pierderea bunurilor materiale.
Cu privire la principiul egalității de tratament enunțat de recurentă în motivele de recurs, precum și la jurisprudența C.E.D.O. invocată, consideră intimata că, pe de o parte, nu se poate vorbi despre o egalitate de tratament așa cum o dorește aceasta, pentru că niciunui subiect de drept intern ori internațional {și cu atât mai puțin nouă înșine, nu este acordată posibilitatea legală ori jurisprudențială de a invoca lipsa disponibilului bănesc pentru neonorarea unui debit scadent iar, pe de altă parte, același principiu este înfrânt prin însuși arbitrariul modului în care înțelege recurenta să aplice prevederile legale.
A considera altfel cele arătate anterior ar însemna, în practică, o amânare sine die ori potestativă a plății efective a despăgubirilor la care intimata este îndreptățită prin voința legiuitorului, situație care nu crede reclamanta că poate fi acceptată în contextul legislației naționale ori jurisprudenței C.E.D.O.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În data de_ Instituția Prefectului județului Maramureș - Comisia pentru aplicarea L. 2. a emis pe numele reclamantei P. E., Hotărârea nr. 19. Prin Hotărârea nr. 19/2008 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 278.749 lei compensații bănești pentru bunurile pe care le-au deținut autorii P. Antonie și Eufrosina, în localitatea Clișcăuți - regiunea Cernăuți, abandonate și sechestrate ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace semnat la Paris în anul 1947.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea 2.: "Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea
hotarârii comisiei judetene ori a municipiului, dupa caz, sau a hotarârii prevazute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si în rate, în maximum 2 ani, în functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. (1)";.
În acelasi sens art. 18 alin (5) din H.G. 1120/2006 invocat si de recurenta arata ca, drepturile banesti stabilite prin hotarârea comisiei judetene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 2. ,_ se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel:
integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei RON;
esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, si 40% în anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se încadreaza între 50.001 lei RON si 100.000 lei RON;
esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste
100.001 lei RON".
Formulările legale "în functie de disponibilitatile banesti"; sau "în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat";, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevazute expres de aceste dispozitii legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului B. privind acordarea despagubirilor. Interpretarea care se impune a fi data dispozitiilor legale analizate este aceea ca despagubirile la care beneficiarii sunt îndreptatiti se platesc în termenul de un an respectiv 2 ani, în functie de cuantumul acestora, limitarea în raport de "sumele aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat";, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevazute de dispozitiile legale si putând determina despagubirea cu prioritate a anumitor persoane însa numai în cadrul acestor termene.
Daca s-ar accepta ca prioritate în aplicarea dispozitiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat si numai dupa aceasta termenele expres prevazute de lege s-ar ajunge la situatia ca obligatia de plata stabilita legal în termene imperative, ar deveni una pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada în bugetul de stat sume necesare platii despagubirilor la care persoanele beneficiare ale L. 2. sunt îndreptatite pentru ca plata acestora sa fie amânata oricât.
Curtea consideră ca daca s-ar interpreta dispozitiile legale mai sus prezentate în acest sens, însuși dreptul reclamantei la despagubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevăzute de Legea nr. 2., ar ajunge să fie lipsit de substanță.
Cu privire la chestiunile invocate care țin de organizarea și funcționarea autorității administrative pentru aplicarea L. nr. 2., cum ar fi volumul mare de muncă, un algoritm de soluționare aleatorie a dosarelor etc., acestea nu pot fi opuse reclamantei pentru considerentele deja expuse și nici nu au fost dovedite de recurentă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin S. PENTRU A.
L. N. 2. împotriva sentinței civile nr.5879 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. A. C.
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: M.P.
