Decizia civilă nr. 10126/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10126/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul C. M. V. D. B. G., împotriva sentinței civile nr. 1973/2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. și chemata în
garanție DS V. ȘI PENTRU SA M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 23.10, respectiv_, atât DS V. și pentru SA
M., cât și reclamantul recurent au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1973/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M. s-au respins excepțiile invocate de către chemata în garanție D.
S. ă V. și pentru SA M. .
S-a respins acțiunea precizată formulată de către reclamantul C. medical veterinar D. B. G. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.
P. M. și chemata în garanție DS ă V. și pentru SA
M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Dispozițiile art.141 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, în forma sa inițială a prevăzut în mod explicit scutirea de la plata TVA pentru serviciile medical veterinare efectuate în unități autorizate.
Prin Legea nr.343/2006 acest articol a fost modificat astfel că începând cu anul 2007 operațiunile efectuate de către cabinete medical veterinare nu mai sunt considerate operațiuni de interes general scutite de taxă, fiind eliminate din cuprinsul acestei dispoziții.
Precizările aduse prin modificarea pct.24 din Titlul VI a HG nr.44/2004
începând cu anul 2010 subliniază modificările aduse Codului fiscal, făcând trimitere la Decizia Curții Europene de Justiție în cazul C.E.J.C.122/87.
Hotărârea nr.1620/_ pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.57/2003 privind Codul fiscal clarifică dubiul creat prin "omiterea cabinetelor medical veterinare din dispozițiile art.141 alin.1 în forma modificată de Legea nr.343/_ .";
Faptul că dispozițiile legii prevăd expres și cabinetele medical veterinare ca operațiuni de interes general denotă intenția legiuitorului de a nu le mai acorda un regim fiscal preferențial acestora și nu poate fi interpretată decât ca o excludere a acestor servicii din sfera celor netaxabile în ceea ce privește TVA.
Instanța a reținut că transpunerea Directivei 2006/112 CE a Consiliului din_ privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată publicată în JOCE L347/1/_ s-a desfășurat temporizat, în etape succesive și distanțate în timp respectiv modificarea Codului fiscal în 2007 și normele metodologice de aplicare în 2010 însă interpretarea stricto sensu a prevederilor legale face normele dreptului național să corespundă prevederilor Directivei.
Prin urmare, întrucât dispozițiile art.141 alin.1 din Codul Fiscal modificat prin Legea nr.343/2006 nu fac trimitere explicită la scutirea serviciilor medicale veterinare, reclamantul este obligat să plătească TVA și toate accesoriile calculate pentru neplata acestui impozit.
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la C. s-a stabilit că depășirea plafonului de scutire a avut loc în luna noiembrie 2009 fapt pentru care reclamantul datorează TVA începând cu_ . Faptul că plafonul a fost depășit la data stabilită de organele de inspecție fiscală nu este contestat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de experții Cupar G. și Hanes V. expertiză a cărei concluzii nu și le însușește pentru considerentele expuse în continuare.
În condițiile prev. de art.150 alin.1 din Legea nr.571/2003 reclamantul datorează TVA, iar faptul că nu s-a declarat ca plătitor de TVA și nu a înscris în facturi această taxă și prin urmare nu a colectat și încasat această taxă nu poate fi imputat chematei în garanție și nici nu justifică nedatorarea acestei taxe, reprezentând o invocare a propriei culpe.
Instanța a reținut că pârâta D. G. a F. P. M. a calculat suma datorată cu titlul de TVA prin extragerea sumei înscrise în facturi a TVA datorat, astfel că aceasta a fost încasată odată cu plata de către DSVA a facturilor respective.
În consecință chemata în garanție nu poate fi obligată la plata unei alte sume cu acest titlu.
Mai mult potrivit art.127 alin.4 Cod fiscal "instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice……";.
Prin urmare, instanța a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată considerând admisibilă de principiu această cerere care, pentru opozabilitate, ar justifica participarea procesuală a DSVSA M. .
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea precizată a reclamantului, potrivit art.18 din Legea nr.554/2004, considerând actele administrativ fiscale emise ca fiind temeinice și legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. M. V.
D. B. G.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recurentul arată că au fost interpretate eronat prevederile art.141 alin.1 lit.a C.fiscal, întrucât pe de o parte se reține că începând cu anul 2007 serviciile medicale veterinare nu mai sunt considerate fără niciun dubiu operațiuni scutite de la plata TVA, iar pe de altă parte că începând cu anul 2010 s-a precizat, subliniat și clarificat dubiul de interpretare existent în acest sens.
Prin modificările aduse de HG 1620/2009 s-au adus modificări pct.2-4 din Normele metodologice stabilindu-se expres că scutirea de la plata TVA nu se aplică serviciilor medicale veterinare. Ca atare, textul a creat contribuabilului grave incertitudini asupra impunerii începând cu_ până în_ data aplicării hotărârii 1620/2009. Codul fiscal în vigoare până la data de_ prevedea fără niciun dubiu scutirea de la plata TVA pentru serviciile medicale
veterinare. Astfel, doar din_ și nu retroactiv, prevederea legală își poate produce efecte față de contribuabil.
În ceea ce privește Hotărârea CJUE 122/87 pronunțată în contradictoriu cu Republica Italiană, aceasta nu a fost tradusă oficial în limba română, prin aceasta se distinge asupra beneficiarului serviciilor medicale în sensul că serviciile medicale prestate pentru animale de către medicii veterinari sunt excluse din beneficiul scutirii de la plata TVA.
Recurentul arată că prevederile directivei pot fi invocate doar în favoarea acestora și împotriva statului, că nu se pot crea prin aplicarea prevederilor directivei 2006/112 obligații în sarcina persoanelor private, așa încât sentința atacată a fost dată pe baza interpretării greșite a legii.
Totodată, această sentință nu dă eficiență probatorului administrat cu toate că expertiza concluzionează motivat asupra unor aspecte fundamentale pentru soluționarea cauzei.
Se susține că serviciile prestate de reclamant către DSV SA M. către beneficiara serviciilor sanitar veterinare s-au derulat începând cu anul 2007 pe baza tarifelor stabilite prin hotărâre de guvern, tarife care cuprind mențiunea
"exclusiv TVA";.
Pe de altă parte, fundamentul cererii de chemare în garanție îl constituie obligația de despăgubire ce decurge din eventuala obligație de plată a TVA și în consecință, TVA-ul aferent serviciilor prestate de reclamant ar urma să fie încasat de către chemata în garanție de la bugetul statului și apoi plătit reclamantului, iar reclamantul să-l vireze la bugetul de stat.
D.G.R.F.P.prin A.J.F.P.M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. În acest sens se invocă prevederile art.152 C.fiscal în vigoare în luna noiembrie 2009, conform cărora reclamantul-recurent avea obligația să solicite înregistrarea în termen de 10 zile de la data constatării depășirii plafonului de scutire de la plata TVA, dată care este_ .
Se invocă și pct.62 alin.2 lit.a din HG 44/2004 în vigoare la data de_ și faptul că în perioada_ -_, reclamantul datorează suma de 15.499 lei TVA, pe care ar fi trebuit să o colecteze din veniturile obținute. Scutirea a operat doar până la data de_, iar după intrarea în vigoare a Legii 343/2007 începând cu_ aceste servicii nu mai figurează ca operațiuni scutite de taxă.
Pe de altă parte, prevederile art.119 și 120 C.pr.fiscală stabilesc plata majorărilor și penalităților de întârziere.
DSVSA M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, întrucât în conformitate cu art.127 alin.4 C.fiscal, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe sau alte taxe și plăți.
Prin urmare, răspunderea în vederea întocmirii evidențelor contabile, respectiv emiterea facturilor pentru serviciile prestate, precum și sarcina de a se înregistra ca plătitor TVA revine tot reclamantei care îi revine și sarcina de a-și deduce TVA.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Aspectele arătate în recurs de către reclamant privesc aplicarea prevederilor legale arătând că Legea 343/2006 nu a distins expres care din categorie de servicii medicale umane sau veterinare intră sub incidența scutirii de la plata TVA.
Serviciile medicale veterinare au fost scutite de taxa pe valoarea adăugată anterior datei de_, iar începând cu data de_ a intrat în vigoare Legea 343/2006.
Prevederile acestei legi au modificat și completat Legea 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că pentru a fi scutite de taxa pe valoarea adăugată trebuie ca operațiunile să se încadreze în prevederile art.141 Cod fiscal. De asemenea, normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal incidente în cauză de la data de_ prevăd la pct.24 modalitatea în care se aplică scutirea prevăzută la art.141 alin.1 lit.a C.fiscal. Chiar dacă modificările aduse pct.24 din Normele metodologice prin HG 1620 din 2009 aplicabilă de la_ prevăd la lit.c că scutirea nu se aplică pentru serviciile medicale veterinare așa cum a fost pronunțată hotărârea Curții Europene de Justiție în cazul C 122/87, organul fiscal nu a aplicat retroactiv această normă ci, observând care operațiuni sunt scutite în mod expres de la plata taxei pe valoarea adăugată, a constatat că doar anumite servicii între care nu figurează și serviciile medicale veterinare sunt scutite de la plata TVA.
Prin urmare, Curtea va aprecia că existența unei norme de excludere expresă prin HG 1620/2009 nu semnifică că doar de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, serviciile medicale sanitar veterinare sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, atât timp aceste operațiuni nu erau menționate ca fiind scutite de prevederile Codului fiscal și Normele metodologice de la data respectivă, ori textul legal se referea la serviciile medicale prestate către pacienți în sensul de persoane fizice și care nu fac obiectul serviciilor medicale veterinare.
Astfel, se va considera că nu există un dubiu de interpretare a normei legale și că hotărârea C 122/87 la care s-a făcut referire a Curții de Justiție a Uniunii Europene a interpretat directiva 2006/112 a CEE în sensul arătat de organul fiscal.
Având în vedere acest aspect, C. ul medical veterinar avea obligația să emită facturi pentru serviciile prestate și sarcina de a se înregistra ca plătitor de TVA conform art.152 alin.6 din Codul fiscal în termen de 10 zile de la data constatării depășirii plafonului de scutire.
Deoarece nu s-a procedat în acest sens, s-a făcut aplicarea pct.62 alin.2 lit.a din Normele metodologice aprobate prin HG 44/2004 fiind emisă dispoziția de înregistrare în scopuri de TVA și solicitându-se plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de TVA.
Datorând obligația fiscală principală, sunt datorate și majorările și penalitățile de întârziere prevăzute de art.119 și 120 din OG 92/2003.
Referitor la implicarea DSVSA prin cererea de chemare în garanție
formulată de către reclamant, Curtea va reține atât prevederile art.127 alin.4 C.fiscal, cât și lipsa raportului cauzal, întrucât răspunderea privind înregistrarea și obligația de plată a TVA, obligația de colectare și încasare a TVA revine C. ului medical și nu chematei în garanție care de altfel raportat la art.28 din Legea 554/2004 precum și art.218 C.pr.fiscală nu putea fi atrasă în procesul declanșat de reclamant.
Prin urmare, Curtea de Apel va considera că recursul este nefondat, că nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., că a fost respectat principiul certitudinii impunerii, astfel că în baza art.312 C.pr.civ., va respinge recursul și va menține în totalitate sentința civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de C. M. V. D. B. G., împotriva sentinței civile nr. 1973/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. |
G. , M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: S. O.
