Sentința civilă nr. 355/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 355
Ședința publică din 22 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. - judecător
G. ier: A. Ana C.
Pe rol se află pronunțarea soluției la acțiunea, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, promovată de reclamanta SC Q. S. , cu sediul în B. M., str. F., nr. 3/83, jud. M., în contradictoriu cu pârâta
D. G. A F. P. M.
, cu sediul în B. M., Al. S., nr. 2A, jud.
M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantei reclamantei fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_ reclamanta SC Q. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.
P. M. anularea Deciziei nr. 2618 din_ emisă de pârâta D.G.F.P.
și pe cale de consecință să dispuneți și anularea raportului de inspecție fiscală nr. F-MM 1365/_ și a deciziei de impunere nr. F-MM 2136 din_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, precum și măsurile luate de organul de inspecție fiscală, cu consecința obligării pârâtei la recalcularea obligaților fiscale stabilite în sarcina reclamantei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
În fapt, societatea reclamantă are ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul cu vânzare predominantă de produse nealimentare, iar în luna februarie a anului 2010, a achiziționat un autovehicul cu până la 8 locuri marca Nissan Qashqai, în vederea folosirii acestuia la transportul valorilor materiale și bănești între punctele de lucru ale societății și între acestea și Trezorerie.
În octombrie 2011, organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. M. au efectuat o inspecție fiscală generală la
sediul societății reclamante, ce a vizat perioada de activitate a acesteia din urmă, cuprinsă între_ -_ . Cu ocazia controlului s-a constatat că operațiunea întreprinsă de SC Q. S. privind achiziția intracomunitară a autovehiculului mai sus menționat este o operațiune impozabilă în țara noastră și drept urmare societatea avea obligația de a înregistra taxa pe valoare adăugată aferentă. Pentru acest considerent, organele de inspecție fiscală au stabilit o taxă pe valoare adăugată suplimentară în sumă de 6.286 lei, la care s- au adăugat majorări și dobânzi de întârziere în cuantum de 1511 lei și penalități de întârziere în valoare de 943 lei. Astfel, la data de_ a fost întocmit raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. F-MM 2136/_ .
Împotriva acestora, SC Q. S., prin administrator, a formulat în termenul legal de contestație, care a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind invocate prevederile art. 145¹ alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Raportat la acest text de lege, pârâta a considerat că ˝ societatea reclamantă nu are dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată în sumă de 6.286 lei aferentă achiziției autoturismului marca Nissan Qashqai, întrucât acest vehicul nu se încadrează în categoria vehiculelor exceptate pentru care se acordă drept de deducere˝.
În opinia noastră, pârâta a interpretat greșit prevederile legale pe care și-a întemeiat soluția. Astfel, dispozițiile art. 145¹ alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se referă doar la ˝ vehiculele rutiere monotorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului ˝. Așadar legiuitorul a prevăzut în mod expres care este categoria de vehicule care nu beneficiază de deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă achizițiilor acestor vehicule. Așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare atașat, autoturismul din speță este un autovehicul cu până la 8 locuri autoutilitar. Acesta a fost
folosit pentru transportul valorilor materiale și bănești între punctele de lucru ale societății și între acestea și Trezorerie și nicidecum nu a fost achiziționat în scopul de a fi destinat exclusiv pentru transportul rutier de persoane, așa cum prevede textul de lege la care s-a făcut referire. Drept urmare, dispozițiile art. 145¹ alin. 1 și 2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal nu sunt incidente în speță și astfel, organul de control nu le poate interpreta în defavoarea agentului economic verificat.Un alt motiv care a dus la respingerea contestației formulată de către societatea reclamantă, vizează faptul că pârâta a considerat că nu poate reține susținerea contestatoarei că vehiculul în speță a fost achiziționat pentru transportul valorilor materiale și bănești, ˝ întrucât în data de_ l-a vândut˝. Reclamanta apreciază poziția pârâtei ca fiind criticabilă; într-adevăr, autoturismul a fost înstrăinat, însă, acest lucru s-a datorat faptului că a prezentat o defecțiune pentru care a fost achiziționat, aspect care nu a mai fost avut în vedere de către pârâta din prezenta cauză.
Față de cele ce preced reclamanta a apreciat actele atacate ca fiind nelegale, motiv pentru care solicităm admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept,a invocat prevederile art. 218 și urm. C.pr.fisc, art. 274 Cod de procedură civilă.
Pârâta D. G. a F. P. a județului M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
La o simpla analiză a acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamantă, aceasta conține critici legate de presupusa netemeinicie a deciziei pronunțate în faza de soluționare a contestației. Este de observat că, reclamanta ridică 2 probleme, și anume, una legate de efectele juridice ale înregistrărilor contabile și cele ale unui autoturism prin simple aprecieri personale. O astfel de aprobare denota lipsa cunoașterii dispozițiilor legale de către reclamantă și constituie un abuz. Astfel, nu ne aflăm în prezența unei erori, cum încearcă a se insinua, ci a unei conduite constante contrară normelor legale personale.
Prin Decizia nr. 2618/_ a fost respinsă contestația formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată: reclamanta a înregistrat în luna februarie 2010 achiziția unui autoturism marca Nissan Qashqai în baza facturii nr. 201076/_ emise de Auto-Muehlbauer De GmbH din Germania pentru care a aplicat măsurile de simplificare înregistrand taxa pe valoarea adăugată în sumă de 6.286 lei atât ca taxa deductibilă cât și taxa colectată.
Conform bazei de date a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în data de_ autovehiculul în speță a fost radiat.
Organele de inspecție fiscală au constatat că taxa pe valoare adăugată aferentă achiziției autoturismului în speță este nedeductibilă, motiv pentru care au stabilit taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 6.286 lei.
Prin acțiunea formulată, reclamanta susține că, vehiculul achiziționat marca Nissan Qashqai este un autovehicul autoutilitar care a fost achiziționat pentru transportul valorilor materiale și bănești între punctele de lucru ale societății și între punctele de lucru și Trezoreria Statului, deschise conform obiectului de activitate cu respectarea prevederilor legale.
În virtutea dispozițiilor art. 145¹ alin 1 și 2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, reclamanta nu are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată în sumă de 6.286 lei aferentă achiziției autoturismului marca Nissan Qashqai întrucât acest vehicul nu se încadrează în categoria vehiculelor exceptate pentru care se acordă drept de deducere.
Susținerea reclamantei că vehiculul în speță a fost achiziționat pentru transportul valorilor materiale și bănești între punctele de lucru ale societății și între punctele de lucru și Trezoreria Statului, nu are suport legal, întrucât chiar aceasta susține că în data de_ l-a vândut.
Pentru termenul din data de_ reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 6.286 lei achitată cu titlu de taxă pe valoare adăugată suplimentară.
Analizând actele și lucrările dosarului T. reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. F-MM 2136/_ s-a stabilit un TVA suplimentar de plată în cuantum de 6.286 și majorări de întârziere de 2.454 lei (f.60-61), reținându-se la pct.2 din raportul de inspecție fiscală nr. F-MM 1365/_ că reclamanta a realizat la data de_ o achiziție intracomunitară a unui autoturism în sumă de 33.086 lei fără a mai avea drept de deducere a TVA-ului în conformitate cu dispozițiile art. 145 ¹ Cod fiscal (f.69-70).
Prin decizia nr. 2618 din_ 1 s-a respins contestația formulată(f.4-7), organul fiscal apreciind ca vehiculul marca Nissan Qashqai nu se încadrează în categoria vehiculelor exceptate pentru care se acordă drept de deducere.
Acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, este întemeiată.
Art. 145 ¹ Cod fiscal cu denumirea marginală "Limitări speciale ale dreptului de deducere"; avea la data achiziție intracomunitare următorul conținut: "(1)În cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor acestor vehicule și nici taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleași caracteristici, aflate în proprietatea persoanei impozabile, cu excepția vehiculelor care se înscriu în oricare din următoarele categorii:
vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă;
vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitate de taxi;
vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane, instruirea de către școlile de șoferi, transmiterea folosinței în cadrul unui contract de leasing financiar sau operațional;
vehiculele utilizate în scop comercial, respectiv în vederea revânzării.
Prin achiziții de vehicule, în sensul alin. 1, se înțelege cumpărare unui vehicul din România, importul sau achiziția intracomunitară a vehiculului.
Prevederile alin.1 și 2 nu se aplică pentru avansurile care au fost achitate înainte de data de 1 mai 2009 pentru valoarea totală sau parțială a
vehiculelor motorizate, dacă livrarea acestora intervine după dat de 1 mai 2009 inclusiv.
Prevederile prezentului articol se aplică până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.
În cazul vehiculelor exceptate potrivit alin.1 se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 și art.146-147¹";.
Se impune o precizare referitoare la sfera de aplicare a alin. 1 al art. 145¹ Cod fiscal.
Astfel, acest text elimină dreptul de deducere numai pentru achizițiile de vehicule care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului.
Împrejurarea dacă autovehiculul este destinat exclusiv pentru transportul de persoane sau dimpotrivă are o destinație mixtă rezultă din construcția vehiculului și din echiparea acestuia (detalii care se regăsesc în fișa vehiculului); soluția se fundamentează pe art.2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, text în vigoare la epoca faptelor.
Prin urmare, vehiculele care prin construcție și echipare sunt destinate transportului mixt, respectiv atât transportul de persoane cât și transportului de mărfuri, cum ar fi autofurgonetele, autocamioanele, autodubele, etc. nu intră sub incidența normei precitate care limitează deducerea TVA, chiar dacă din punct de vedere al greutății și al numărului de locuri de pasageri s-ar situa în limitele prevăzute de art.145¹ din Codul fiscal.
Din cartea de identitate a vehiculului rezultă că acesta este unul cu o utilizare multiplă, nefiind deci destinat exclusiv transportului rutier de persoane (f.108).
Pe cale de consecință, situația din speță neintrând în domeniul de aplicație al art. 145 ¹ alin. 1 Cod fiscal, nu se mai impune analizarea situațiilor de excepție care ar da drept de deducere.
Cum în speță nu s-a contestat reunirea condițiilor generale de deducere stabilite la art. 145 și art.146-147¹ Cod fiscal în mod greșit organul fiscal a respins dreptul de deducere al TVA-ului pentru achiziționarea acestui vehicul.
Din fișa sintetică totală rezultă că reclamanta a achitat debitul principal stabilit prin decizia de impunere (f.104-107), împrejurare care de altfel nu a fost contestată de pârâtă.
În raport de aceste considerente, T. va admite acțiunea principală, va anula decizia de respingere și parțial decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală cu privire la TVA-ul stabilit suplimentar și accesoriile aferente în cuantum de 8.740 lei, urmând ca organul fiscal să recalculeze obligațiile reclamantei pe baza situației fiscale stabilite de instanță.
În fine, organul fiscal va restitui reclamantei suma de 6.286 lei întrucât prelevarea ei nu mai are la bază un act administrativ fiscal.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod de procedură civilă, T. o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial avansat, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ fiscal, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC Q. S. , cu sediul în B. M., str. F. nr. 3/83, jud. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. , cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, jud. M. .
Anulează decizia de respingere nr. 2618 din_, decizia de impunere nr. F-MM-2136/_ și parțial raportul de inspecție fiscală F-MM 1365 din_ referitor la TVA-ul stabilit suplimentar și accesoriile aferente în cuantum de 8.740 lei.
Dispune recalcularea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. SA Ana C.
în concediu de odihnă semnează grefier șef secție
Red. A.S./ _
Tred. O.M.O. /_ . 2013 - 4 ex.
