Decizia civilă nr. 10358/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10358/2013
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr. 8494 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J.
C., având ca obiect - anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul-reclamant prin avocat Videan Căpușan Tudor, în substituirea d-lui avocat Cosmin Flavius Costaș, care depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Instanța comunică reprezentantului recurentului un exemplar al întâmpinării formulată de partea adversă și din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentului depune la dosar note de ședință, iar față de lipsa dovezii care atestă plata taxei judiciare de timbru arată că o va depune până la închiderea dezbaterilor de la acest termen. Raportat la susținerile din precizarea la întâmpinare, depusă de pârâtă la data de_ (fila 2), potrivit cărora cele două decizii de impunere care fac obiectul prezentului dosar au fost stornate și prin urmare au fost emise alte două decizii de impunere, doar pentru perioada_ -_, solicită efectuarea unei adrese către CAS C., pentru a comunica instanței în mod expres acele înscrisuri din care rezultă stornarea celor două decizii de impunere.
De asemenea depune la dosar copiile deciziilor de impunere pentru perioada 2008-2013 și dovada achitării sumelor specificate în cuprinsul acestora, învederând instanței că prin efectuarea adresei instanța de recurs urmează să ia act de faptul că acesta au fost revocate de organul emitent și prin urmare prezentul recurs ar rămâne fără obiect, urmând a mai fi discutată doar problema cheltuielilor de judecată.
În urma deliberării Instanța respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul recurentului, apreciind că nu se impune suplimentarea probațiunii raportat la înscrisurile depuse de recurent la acest termen de judecată.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea prezentului recurs și respingerea acțiunii introductive ca lipsită de obiect. Totodată solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
Anterior închiderii dezbaterilor în ședința de recursuri de la acest termen se prezintă apărătorul recurentului care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 8.494 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. . Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr. 232995/1/_, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 13.358 lei, cu titlu de contribuții la FNUASS pentru perioada 2006 - 2011. Prin decizia de impunere nr. 232995/2/_ au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații fiscale accesorii în cuantum de 8.337 lei.
Împotriva celor două decizii de impunere,m reclamantul a formulat contestație administrativă respinsă de pârâtă prin decizia nr. E112/_ .
Instanța de fond a respins excepțiile invocate de către reclamant în ceea ce privește necompetența C.A.S. de a stabili și individualiza creanțe fiscale precum și cea referitoare la nelegalitatea deciziilor de impunere emise în lipsa unei inspecții fiscale.
Instanța de fond a reținut că baza de calcul a contribuției la FNUASS a fost constituită din veniturile obținute de reclamant din profesii libere și comerciale în perioada 2008 - 2010, iar nu din venituri din cedarea folosinței bunurilor, datele cu privire la natura și cuantumul veniturilor fiind furnizate pârâtei de către
A.N.A.F. în baza protocolului încheiat între cele două instituții.
A arătat instanța de fond că în cauză nu sunt incidente prevederile legale declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale pronunțată în data de_ .
Instanța de fond a înlăturat și criticile reclamantului referitoare la cota datorată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul P. A. a declarat recurs,
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată, cu consecința anulării deciziilor de impunere emise de către intimată pârâta C.A.S.C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamantul a arătat că în data de_ i-au fost comunicate Deciziile de impunere din oficiu nr.232995/1/_ și nr. 232995/2/_ emise de pârâtă, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că figurează in evidențele pârâtei cu un debit în sumă totală de 21.695 lei, compus din: 13.358 lei debit principal și
8.337 lei obligații fiscale accesorii. Cele două decizii de impunere au fost contestate în baza art. 205 C.pr.fiscală, dar contestația sa a fost respinsă prin decizia nr. E112/_ de către C.A.S. C. .
O primă critică formulată de recurent se referă la lipsa de competență a
C.A.S. C. de a emite cele două decizii de impunere având în vedere dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora casele de asigurări de sănătate au competență doar pentru faza executării silite, astfel că în mod nejustificat prima instanță a apreciat că baza Ordinului nr. 617/2007 al Președintelui C.A.S., pârâta avea competență în emiterea deciziilor de impunere. De asemenea, raportând această situație la prev. art. 32 și 33 C.pr.fiscală, cu referire la art. 216 din Legea nr. 95/2006, reclamantul apreciază că pentru întreaga activitate de administrare a impozitelor și taxelor, competența în materie fiscală revine de drept organelor fiscale, situație în care deciziile de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS și pentru stabilirea obligațiilor fiscale accesorii emise de C.A.S. C. sunt nelegale. Prin urmare, a concluzionat reclamantul, doar A.F.P. C. -N. deținea abilitatea de a determina cuantumul obligațiilor în materia contribuțiilor sociale de sănătate, astfel că orice interferență a C.A.S. C. în acest domeniul trebuie sncționată cu nulitatea absolută.
Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului de către pârâtă, consacrat de art. 9 alin. 1 C.pr.fiscală, aspect ce nu a fost analizat de către prima instanță.
În acest context, reclamantul a precizat că din lectura deciziei de soluționare a contestației rezultă cu certitudine faptul că nu s-a efectuat o inspecție fiscală, ci s-a procedat la stabilirea directă din oficiu a obligațiilor de plată în baza unui protocol cu organul fiscal. mai mult, deși la termenul din data de_, prima instanță a pus în vedere intimatei să depună copii de pe procesul-verbal de predare-primire de la A.F.P. C. -N., aceasta nu și-a îndeplinit această obligație, deși era cu atât mai necesar cu cât prin decizia de impunere nr. 2329951/_, pentru anul 2008, un venit net de 164 lei a generat o obligație de 3.351 lei.
Un alt argument care a fost respins nejustificat de către prima instanță a fost reprezentat de faptul că deși în urma modificării art. 257 din Legea nr. 85/2006 prin intermediul O.U.G. nr. 93/2008, în sensul că pentru veniturile din chirii nu se mai datorează contribuții de sănătate dacă se achită contribuția pentru alte venituri, spre exemplu din pensii cum este cazul reclamantului.
În acest sens, susține reclamantul, sunt și prev. Titlului III din Codul fiscal care califică venituri obținute din peste 5 contracte de încheiere ca venituri de natură independentă din punct de vedere al impozitului pe venit doar începând cu data de_, iar ca urmare a modificărilor suferite de Codul fiscal prin
O.U.G. nr. 109/2009, modificări aplicabile doar în materia impozitului pe venit, pentru anii 2008 - 2009 nu se poate vorbi despre calificarea veniturilor din peste
5 contracte de închiriere în venituri de natură independentă care să atragă obligația de achitare a contribuțiilor sociale de sănătate. Mai mult, și în materia impozitului pe venit, venituri din cedarea folosinței a peste 5 bunuri nu reprezintă din punct de vedere juridic venituri de natură independentă, deoarece nu se regăsesc în enumerarea descrisă de către art. 46 Cod fiscal, ele rămânând din punct de vedere juridic venituri din cedarea folosinței unor bunuri conform art. 61 Cod fiscal.
În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat și decizia nr. 164/2003 a Curții Constituționale prin care s-a stabilit că pentru perioada_ -_ este neconstituțională interpretarea art. 257 din Legea nr. 95/2006 în sensul solicitării achitării de contribuții sociale de sănătate persoanelor care achită contribuții pentru alte tipuri de venit, cum ar fi pensiile.
În concluzie, reclamantul consideră că pentru perioada pentru care sunt emise deciziile de impunere, respectiv 2008 - 2012 nu datorează contribuții de
sănătate pentru veniturile provenite din chirii, deoarece a achitat deja contribuție pentru veniturile din pensii.
Pârâta C. DE A. DE S. A J. C. s-a opus admiterii recursului
.
(f.12).
La termenul de azi, recurentul a arătat că ulterior emiterii deciziilor de
impunere contestate, acestea au fost revocate de către organul fiscal, fiind emise alte două decizii de impunere una pentru debitul principal și o alta pentru accesorii, consecutiv soluționării contestației administrative.
Analizând recursul din perspectiva art. 3041C.pr.civ., precum și în considerarea situației de fapt descrisă de către reclamant, în sensul revocării deciziilor de impunere inițiale, cu consecința emiterii ulterioare a altor două decizii de impunere, Curtea reține următoarele
:
Așa cum s-a arătat anterior, prin decizia de impunere nr. 232995/1/_ s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a unui debit fiscal reprezentând contribuție datorată la FNUASS pentru perioada 2006 - 2011 în sumă de 13.358 lei. Prin decizia de impunere nr. 232995/2/_ au fost stabilit accesoriile datorate ca urmare a neachitării la termen a contribuției menționate anterior, în sumă totală de 8.337 lei (f.14-15 dosar fond).
Reclamantul a urmat procedura fiscală de contestare a acestor creanțe fiscale fiind emisă decizia nr. R112/_ (f.23) în care se menționează că acea contestație administrativă este respinsă.
Din conținutul precizării la întâmpinare depusă de către pârâtă în fața instanței de fond rezultă că pârâta a procedat la stornarea debitului contribuabilului aferent perioadei 1 iulie - 31 decembrie 2008, respectiv pentru anii 2009 - 2012 și a recalculat contribuția datorată de reclamant aferentă perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2008 raportat și la venitul net estimat din cedarea folosinței bunurilor.
În urma recalculării obligațiilor au fost emise deciziile de impunere nr. 232995/1/_ pentru suma de 2.021 lei și nr. 232995/2/_ pentru suma de 2.167 lei (f.72, 73 dosar fond).
A mai arătat pârâta în aceeași întâmpinare că în data de_ reclamantul a achitat întreaga sumă datorată, debit + accesorii, cu chitanța seria TS 0 nr. 1695382.
În acest context, Curtea reține că acțiunea introductivă a rămas fără obiect. În condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ se poartă în vederea determinării legalității unor acte administrative în vigoare, în
măsură să producă efectele juridice menționate în conținutul lor.
Întrucât actele fiscale față de care s-a formulat acțiunea în contencios-fiscal au fost revocate (stornate) de către emitent, nu se mai impune analiza legalității acestor acte.
De altfel, chiar și reclamantul nu a mai susținut acțiunea introductivă în ceea ce privește anularea actelor fiscale revocate.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., având în vedere starea de fapt reținută în recurs, se va admite recursul formulat și se va respinge acțiunea introductivă ca fiind lipsită de obiect.
Curtea apreciază că se impune modificarea hotărârii recurate în sensul menționat anterior pentru a se da astfel eficiență juridică pozițiilor procesuale exprimate de către părți în fața instanței de fond.
În recurs, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât față de soluția de respingere ca lipsită de obiect a acțiunii introductive nu poate fi reținută culpa procesuală a pârâtei, astfel încât se va respinge cererea de obligare a acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult, Curtea reține că al II-lea set de decizii de impunere au fost comunicate reclamantului la data de_ (f.71, dosar fond), dată de la care nu
se mai justifica continuarea demersului procedural în fața instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr. 8.494 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge ca fără obiect cererea formulată de reclamantul P. A. .
Respinge cererea vizând obligarea la cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. -F. B.
