Sentința civilă nr. 2318/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
SENTINȚA CI VILĂ NR. 2318
Ședința publică din 10 MAI 2013 Instanța este constituită din: Președinte: P. R. M., judecător
Grefier: O. Ana
S-a luat în examinare acțiunea formulată de contestatoarea P. M. C.
, cu domiciliul în Z., str. B., nr. 19, județul S. în contradictoriu cu intimata
C. DE A. DE SS,
cu sediul n Z., str. U., nr. 20, județul S. ,
având ca obiect anulare decizie .
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta contestatoarei
-avocat P. M., lipsă fiind contestatoarea și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.
Acțiunea este timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea plângerii formulată împotriva Casei de A. de S. și în consecință să se dispună anularea deciziei nr. 55/_ privind soluționarea contestației nr. 5791/_ formulată împotriva deciziei de impunere nr. 4508.3/_ și a anexelor acesteia emisă de CAS S. .
În principal consideră că reclamanta nu este asigurată pentru că nu a încheiat un contract de asigurare. Obligația de a încheia contracte revine intimatei astfel că reclamanta nu datorează nimic.
De asemenea mai susține că impunerea s-a făcut din oficiu, intimata trebuia să notifice persoana să depună declarația de venit, iar dacă nu depunea declarația de venit trebuia ca în termen de 15 zile să se emită decizia de impunere, care trebuia comunicată cu reclamanta. Apoi în caz de neplată să se aplice dobânzi.
Totodată susține că există o singură bază de impunere deși trebuia ca baza de impunere să fie pentru fiecare an în parte.
În conformitate cu prevederile art. 87 din OUG.92/2003 consideră că actul fiscal este neregulat întocmit fiind lovit de nulitate. Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a fost notificată să depună Declarația de venit.
Instanța pe baza actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin contestația formulată de contestatoarea P. M. C. în contradictoriu cu C. DE A. DE SS, se solicită a se dispune anularea Deciziei nr.55/2012 precum și a deciziei de impunere 4508.3/_ și anexelor acesteia.
În motivare se arată că ambele decizii sunt determinate de o aplicare greșită a legii.
Potrivit art.221 din L.95/2009 calitatea de asigurat o au toți cetățenii, iar în această calitate persoana în cauză încheie un contract de asigurare.
Constatarea unei obligații de plată nu este posibilă în lipsa unui contract de asigurare.
De asemenea profesia de avocat este o profesie liberala,si prin posibilitatea de a nu plați asigurări de sănătate la stat, se poate alege varianta de asigurare private. De asemenea, avocații sunt asigurați ai Casei de A. a Avocaților, unde plătesc cu titlu de contribuție suma de 10% din venitul brut lunar realizat, aceasta situație fiind reglementata de Statutul profesiei de avocat in capitolul VI privind asigurările sociale( art.304 si următoarele)
Potrivit art.2 din Ordinul 345/8 august 2006 al casei naționale de asigurări de sănătate publicat in Monitorul Oficial nr.720/23 august 2006 prin care se aproba modelul contractului de asigurări sociale de sănătate, "casele de asigurări de sănătate incheie cu asigurații aflați în evidentele acestora, direct sau prin angajatori, in termen de 12 luni de la data intrării in vigoare a prezentului ordin,CONTRACTE de asigurări sociale de sănătate. "
Obligația încheierii contractului de asigurare,potrivit Ordinului 345/2006 al CNAS aparține casei de asigurări de sănătate si nu persoanei care "a fost luata in evidenta acesteia direct sau prin angajator" astfel ca este fără echivoc faptul ca legea stabilește ca au calitatea de asigurați toți cetățenii romani,însă obligația de a plăti contribuție deriva doar dintr-un contract a cărui încheiere este obligatorie,stabilita in sarcina CAS.
Lipsa unui contract de asigurare face ca între părți să nu existe nici un raport obligațional.
Ulterior se face o precizare de acțiune în sensul că se solicită anularea obligației privind plata dobânzilor și a penalităților deoarece nu au fost respectate prevederilor art.83 alin.4 din OUG 92/2003.
Prin emiterea deciziilor atacate au fost încălcate următoarele prevederi legale: art.215 al.3, 216, 257 alin.2, 215 alin.5, 258, alin.1 și 2 din L.95/2006 precum și articolele 48,67,86 și 7 Cod procedură fiscală.
Nelegalitatea deciziei de impunere rezultă și din faptul că pârâta a stabilit contribuția reclamantei la fondul FNUASS având în vedere sumele comunicate de organul fiscal ca fiind realizate și declarate de reclamantă cu titlu de venit din activități independente, însă nu a indicat în cuprinsul deciziei baza de impunere, venitul la care a calculat contribuția, respectiv cuantumul procentului aplicat asupra venitului apreciat ca realizat.
În lipsa bazei de impunere față de care s-a stabilit contribuția la asigurările sociale de sănătate, se apreciază de către reclamantă că instanța nu poate verifica legalitatea și temeinicia decizie de impunere din oficiu.
De asemenea, neindicarea în cuprinsul deciziei de impunere a cuantumului procentului aplicat asupra bazei de impunere face imposibilă verificarea legalității
cuantumului acestui procent care a variat în timp pe măsura modificărilor legislative suportate de L.95/2006.
Prin întâmpinarea depusă de CAS S. se solicită a se dispune respingerea contestației ca neîntemeiată .
Consideră că argumentele contestatoarei nu sunt întemeiate deoarece potrivit art.208 din L.95/2006 participarea la plata CAS este obligatorie. Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti CAS-ul.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate ale reclamantului rezultă si din prevederile art. 215 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății.
Sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații de plată este prevăzută de art. 216 din Legea nr. 95/2006: "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare ".
După cum se poate observa, sancțiunea instituită de lege vizează toate categoriile de persoane care nu și-au plătit contribuția la fondul de sănătate, fără a face distincția între categoria celor care au încheiat contract de asigurare, dar nu și- au plătit contribuția, și categoria celor care nu au încheiat contract și nici nu și-au plătit contribuția.
După cum susține contestatoarea contribuția pentru asigurările de sănătate nu este obligatorie, lipsa contractului echivalând cu lipsa obligației de plata. Aceasta ipoteza este contrazisa de lege, conform art. 213 alin 4 contestatoarea are obligația sa se asigure: "Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi".
În ce privește modul de calcul al penalităților și al majorărilor de întârziere consideră că nu este vorba despre calcul greșit ele fiind generate de un program informatic care nu poate genera erori.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere 4508.3/_ emisă de CAS S. contestatoarei i s-a adus la cunoștință că are de plată suma de 732 lei reprezentând majorări, dobânzi de întârziere, penalități.
Împotriva acesteia în termenul legal a fost formulată contestația care a fost respinsă potrivit Deciziei 55/_ (f.4).
Prin prezenta contestație se solicită anularea celor două decizii.
Cererea nu este îndreptățită având în vedere că potrivit art.208 alin.3 lit. e din L.95/2006 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar iar participarea este obligatorie pentru formarea Fondului național unic de asigurări de sănătate.
Potrivit acestei legi sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care fac dovada plății contribuției la fond.
Reclamanta a realizat venituri impozabile potrivit prevederilor art.41 Cod
fiscal.
În aceste condiții apare ca legală obligativitatea plății contribuțiilor la sănătate în condițiile în care realizează venituri independente.
Nu se poate reține susținerea reclamantei că nu poate achita această taxă deoarece nu are încheiata un contract cu pârâta.
Obligația de încheiere a contractului nu revine Casei de A. de S., așa cum greșit retine reclamanta, ci cade in sarcina persoanei obligata a se asigura. Astfel potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006: "1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație"".
Art. 213 din aceeași lege menționează care sunt persoanele care beneficiază de asigurare în aceste categorii.
Obligația de plată a contribuției este o îndatorire de natură fiscală și nu una contractuală. Prin urmare legea și nu contractul este izvorul obligației .
Codul fiscal reglementează în Titlul IX contribuțiile la asigurările sociale iar la art. 296 /21 sunt enumerați contribuabilii printre care la litera d figurează persoanele care realizează venituri din profesii libere (L.571/2003).
Prin urmare lege instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar și de obligația acestora de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate anterior rezultă că reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație și în mod legal a fost obligată la plata accesoriilor aferente. Debitul principal la care s-au calculat majorări și penalități a fost suma de 4406 lei stabilită prin Decizia de impunere 234/2010 iar pârâta a stabilit obligațiile de plată potrivit declarațiilor reclamantei depusă la organul fiscal ( f.20 și 47).
Referitor la criticile ce vizează neregularități privind modul de calcul al penalităților și dobânzilor, aplicabile sunt tot reglementările L.95/2006.
Astfel conform prevederilor art. 261 alin.2 ,, angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției și nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere
, majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală. De asemenea aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 120/ 1 din OG 92/2003 privind plata dobânzilor și a penalităților de întârziere";.
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contribuției deși în mod legal avea obligația plății și prin urmare Tribunalul consideră decizia de impunere emisă pe numele reclamantei ca respectând dispozițiile legale în materie iar cererea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta P. M. C. , cu domiciliul în Z., str. B., nr. 19, județul S. în contradictoriu cu intimata
C. DE A. DE SS,
cu sediul în Z., str. U., nr. 20, județul S. privind anularea Deciziei 55/_ și 4508.3/_ și a anexelor acestora.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Grefier,
P. R. M. O. Ana
Red.PRM/_
Dact.OA/_ /4EX
