Decizia civilă nr. 10643/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
Comentarii |
|
+R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10643/2013
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE S.
M., împotriva sentinței civile nr. 1432 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții I. V. A.
, B. A., SA și P. M., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă intimații-reclamanți prin avocat A. ca Ș., în baza împternicirii avocațiale aflată la fila 16 din dosar, lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1432 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare, conform bonului fiscal pe care îl depune la dosar.
Criticile din recurs sunt identice cu cele evocate în cuprinsul întâmpinării depusă la fondul cauzei, precum și cu cele invocate la momentul la care intimații au solicitat organizarea concursului pentru promovarea pe un post ce presupune un nivel de studii superioare.
În mod corect instanța de fond a înlăturat aceste apărări, raportat la prevederile art. 68 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 1 anexa I din Ordinul ANFP nr. 1932/2009. Din actele existente la dosar rezultă că reclamanții au ocupat posturile în anul 2001, ca urmare a transformări posturilor din personal contractual în funcționar public și la acel moment toți cei patru intimați dețineau diplome de studii superioare. Interpretarea dată de către recurenta CAS M. art. 68 din Legea nr. 188/1999 este în afara cadrului normativ, textul de lege
1
nu distinge cu privire la momentul finalizării studiilor., respectiv înainte sau după ocuparea postului. Interpretarea dată de recurentă aduce atingere și principiului egalității de șanse în promovarea în clasă/grad/treaptă a funcționarilor publici.
În concret intimații au studii superioare, iar legea le permite expres dreptul de a ocupa un post pentru care sunt necesare studii superioare, prin transformarea postului existent în post cu studii superioare.
Mai mult, însăși Curtea de Apel C. s-a pronunțată într-o cauză similară, cu privire la aceeași problemă de drept dedusă judecății, sens în care evocă soluția pronunțată în dosarul nr._ .
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1432 pronunțată la data de_ în dosar nr._
, al T. ui M. a fost admisă acțiunea promovată de reclamanții I. V.
A., B. A., SA, și P. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE
A. DE S. M., și în consecință a fost obligată pârâta să examineze reclamanții în vederea ocupării unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, corespunzătoare nivelului de studii superioare, prin transformarea postului ocupat, în conformitate cu art. 68 din Legea nr. 188/1999.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, absolvenți de studii superioare și prin urmare beneficiază de dreptul recunoscut de lege. Apărările pârâtei potrivit cărora, pentru a beneficia de prevederile art. 68 alin. 1 din Legea 188/1999, era nevoie ca obținerea diplomei să fi avut loc după dobândirea calității de funcționar public, reține instanța că nu pot fi primite deoarece legea nu distinge între categoriile de funcționari publici care au obținut diploma înainte sau după obținerea calității de funcționar public.
Mai mult, din perspectiva acestui text legal, nu au nici un fel de importanță motivele pentru care reclamanții au optat, la momentul la care au fost numiți funcționari publici pentru poziția pe care au dobândit-o în urma dobândirii unei atare calități.
Pe de altă parte, întrucât legea nu vorbește de momentul începerii studiilor ci doar de cel al dobândirii diplomei, ar fi și inechitabil ca, în două cazuri, relativ identice, în care două persoane încep cursurile anterior dobândirii calității de funcționar public, celui care obține diploma ulterior acestui moment, chiar și cu o zi să i se recunoască beneficiul art. 68 alin. 1 din Legea 188/1999, iar celui ce a obținut diploma, chiar cu puțin timp înaintea acestui moment să nu i se recunoască aceste beneficii.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta arătând că
dispozițiile legale invocate de reclamant Legea nr.188/1999 sunt incidente numai funcționarilor publici care ulterior dobândirii acestei calități au absolvit o formă de învățământ superior nu și absolvenților de studii superioare care ocupau o
funcție publică de nivel inferior, din categoria cărora fac parte reclamanții astfel că în mod greșit a reținut prima instanță procedând la admiterea cererii acestora.
Totodată se arată în organigrama și în statul de funcții al instituției nu au fost niciodată prevăzute posturi de specialitate tehnică potrivit specializării reclamanților, pentru a fi scoase la concurs.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului
în considerarea că art.68 din Legea nr.188/1999 nu se referă limitativ
2
la funcționarii publici care au absolvit studii superioare după ce au devenit funcționari publici, interpretarea textului urmând a fi făcută în extenso cu privire la funcționarii publici deținători a unei diplome de studii superioare încadrați pe
un post aferent studiilor de nivel inferior. O altă interpretare ar duce la diferențieri ceea ce nu aceasta este intenția legiuitorului.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel un prim argument adus de recurentă constă în aceea că dispozițiile invocate de intimată sunt incidente funcționarilor care ulterior dobândirii acestei calități au absolvit o formă de învățământ.
Susținerea nu poate fi primită deoarece art.68 alin.1 din Legea nr.188/1999 nu distinge între categoriile de funcționari care au obținut diploma
înainte sau după obținerea calității și nici legat de momentul numirii, singura cerință fiind aceea a deținerii diplomei de studii. Cum prin normă nu este făcută o distincție iar singura condiționare este cea legată de deținerea unei diplome susținerile recurentei apar ca nefondate și vor fi respinse.
Nici împrejurările că inițial s-a optat pe o funcție inferioară și că în statutul de funcții nu sunt prevăzute posturi potrivit specializărilor intimaților nu pot fi reținute ca motiv justificativ al refuzului constatării dreptului deoarece norma are în vedere și situația în care studiile pot fi utile pentru desfășurarea activității. Ori acest aspect nu a fost contestat.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
Totodată în baza art.274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată să achite intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei reprezentând cheltuieli transport conform bonului fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 1432 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimaților I. V. A., B. A., S.
A. și P. M. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. | T. | M. | H. | D. M. |
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
G.
D. C.
3