Decizia civilă nr. 9818/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9818/2013
Ședința publică din data de 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: D. M. GREFIER: D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta A. DE P. S. C.
împotriva sentinței civile nr. 7876 din data de 30.0., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. L., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
Anterior închiderii dezbaterilor în ședința de recursuri de la acest termen de judecată se prezintă intimatul-reclamant personal, identificat cu CI seria KX nr. 7. și asistat de avocat C. A., care depune la dosar împuternicire avocațială, solicitând instanței redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză, dat fiind că lipsa de la apelul nominal s-a datorat unor motive obiective.
În vederea respectării dreptului la apărare Curtea dispune redeschiderea dezbaterilor în prezenta pricină.
Apărătorul intimatului depune la dosar concluzii scrise și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7876 din data de 30.0., pronunțată de Tribunalul Cluj și menținerea în tot a hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezii depusă la dosar.
Se susține că recurenta invocă excepția tardivității cererii în contencios administrativ însă în motivare se referă la inadmisibilitatea sau prescripția extinctivă, deși prin acțiune se solicită în mod clar acordarea de despăgubiri, în privința cărora termenul de prescripție curge de la data la care reclamantul a
cunoscut aceste drepturi. Ori reclamantul nu a avut posibilitatea de a cunoaște aceste drepturi decât de la momentul pronunțării unei hotărâri irevocabile de către instanța de judecată, iar nu de la momentul la care s-a adresat angajatorului și care i-a respins cererea.
Față de toate aceste considerente solicită respingerea excepției tardivității sau a prescripției, invocată de partea adversă.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7876 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă excepția inadmisibilității și tardivității acțiunii, admisă acțiunea formulată de reclamantul B. L. în contradictoriu cu
A. de P. S. C. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate pentru intervalul de timp scurs între momentul punerii în executare a deciziei nr.56/2009 și cel al reîncadrării efective a reclamantului în funcția publică deținută; obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că doar în cazul acțiunilor în anularea actului administrativ ilegal este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile. În cazul acțiunilor în despăgubiri formulate în mod separat, în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, acestea sunt scutite de la obligativitatea procedurii prealabile deoarece aceasta din urmă este impusă numai acțiunilor în anulare așa cum reiese din art. 2 al.(1) li (j) care definește plângerea prealabilă.
Astfel se constată ca acțiunea în contencios administrativa fost inregistrată în termenul si condițiile prevazute la art. 19 alin (1) și (2) de un an de la data pronunțării Deciziei nr. 3936/2012 a Curții de Apel C. . Pe fondul reține instanța că prin Sentința civilă nr. 2034/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, ramasă irevocabila prin Decizia civilă nr. 3936/2012 a Curții de apel C., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta A. DE P. S. C., și în consecință a fost anulată Decizia nr. 56/_ emisă de A. de P. S. C. prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, cu consecința repunerii
în situația anterioară, în sensul reîncadrării pe postul deținut anterior.
De altfel,se arată în asemenea situații, obligația de plată a despăgubirilor solicitate este prevăzută și in Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici iar în art.106 alin.1 se prevede că: În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ (…), precum și la plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri ele cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public"; dar și în materia dreptului comun Codul muncii reglementând expres faptul că: !În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta A. Județeană pentru Plăți și I. Socială C. susținând că în mod nelegal a fost respinsă excepția în raport de prevederile art.19 din Legea nr.554/2004.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că în mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea este una în despăgubire fiind scutită de obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile iar în privința termenului de prescripție de 3 ani într-adevăr acesta curge de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei adică din momentul anulării actului administrativ prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată (anterior neavând de unde să cunoască perioada în care o să fie privat de drepturi și nici cuantumul acestor drepturi).
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente Curtea reține că acesta este fondat pentru următoarele :
Prin decizia nr.56/_ emisă de recurenta s-a dispus ca începând cu data de_ să înceteze raporturile de serviciu a intimatului în conformitate cu prevederile art.97 lit.e și art.99 lit.b din Legea nr.188/1999. Această decizie a fost anulată prin sentința nr.2034 din_ a Tribunalului C. rămasă irevocabilă prin decizia nr.3996 din_ a Curții de Apel. Ulterior la_ intimatul a
formulat acțiune având ca obiect plata despăgubirilor - diferența salariale indexate, majorate și recalculate precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul scurs de la data încetării raportului până la reintegrarea efectivă.
Față de cele susținute instanța de fond a reținut că acțiunea a fost introdusă în termenul legal de un an care curge de la data deciziei Curții de Apel
C. .
Recurenta a susținut însă că reținerea instanței în raport cu dispozițiile art.19 din Legea nr.554/2004 este greșită.
Actul normativ invocat prin art.19 prevede că: "când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)";.
Actul normativ enunțat trebuie însă corelat cu dispozițiile speciale prevăzute de actul normativ în contextul căruia a fost dispusă măsura a cărei anulare a fost obținută pe cale judecătorească respectiv Legea nr.188/1999.
Acest din urmă act normativ prin dispozițiile art.106 prevede că " în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută";.
Reiese din dispozițiile enunțate că obiectul acțiunii judiciare la instanța de contencios administrativ îl constituie anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu al funcționarului precum și plata de către autoritatea sau instituția emitentă a unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul.
Cu alte cuvinte în condițiile normei speciale data când se cunoștea sau trebuia să se cunoască paguba de către funcționarul public este aceea a emiterii actului considerat netemeinic și nelegal.
Actul de eliberare/încetare funcție a fost emis în decembrie 2009 iar acțiunea în despăgubire la data de_ context în care raportat la data determinată de legiuitor excepția se vădește întemeiată. Așadar termenul de prescripție începând să curgă de la data emiterii deciziei și nu de la data pronunțării hotărârii irevocabile de anulare reținerile primei instanțe sunt greșite.
Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de A. DE P. S. C. împotriva sentinței civile nr. 7876 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea ca urmare a admiterii excepției prescripției.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. D. M.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond.A. Rădulescu
