Decizia civilă nr. 10651/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10651/2013
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul B. A., împotriva sentinței civile nr. 11692 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C.
, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul-reclamant prin avocat Saizer B. , fără împuternicire avocațială la dosarul de recurs, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și note de ședință
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului, cu precizarea ca în pledoarie să precizeze care sunt motivele de nelegalitate a deciziei, în contextul în care contestația a fost respinsă în contextul dispozițiilor art. 206 din OUG nr. 92/2003, în sensul că nu s-a făcut dovada împuternicirii, iar prin demers s-au evocat și aspecte de fond, instanța pronunțându-se și în această privință, fără o analiză a temeiurilor asupra cărora s-a pronunțat organul fiscal.
În privința lipsei dovezii calității de reprezentant, apărătorul recurentului relevă în atât odată cu contestația cât și prin înscris separat, depus ulterior, a făcut dovada calității de reprezentant conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, reținându-se în cele din urmă că împuternicirea avocațială nu a fost semnată și de către reclamant. Ori potrivit dispozițiilor legale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat, aceștia au aptitudinea de a emite, în baza contractului de asistență juridică, împuternicire valabilă, chiar dacă este semnată doar de către avocat.
La întrebarea instanței reprezentanta recurentului relevă că acest aspect nu a fost dezbătut în fața instanței de fond.
În privința recursului promovat solicită a fi admis, astfel cum acesta a fost formulat, iar instanța de recurs să facă abstracție de aspectele puse în discuție până la acest moment.
Se relevă că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât sentința civilă, în baza căreia s-a calculat impozitul, este de fapt dovada unei creanțe certe și lichide, care face parte din pasivul succesoral după defuncta
B. R., mama reclamantului. Prezentele afirmații se întemeiată pe dispozițiile art. 1514lit. g din Normele de aplicare a codului fiscal, care definește masa succesorală din punct de vedere fiscal, respectiv că din această perspectivă trebuie impozitat activul net imobiliar, la acesta ajungându-se după deducerea pasivului succesoral.
În ce privește pasivul succesoral, acesta poate consta în obligații certe și lichide, dovedite prin acte autentice și executorii. Ori sentința judecătorească constituie și act autentic și titlu executoriu. Mai mult prin dispozitivul sentinței se constată calitatea de moștenitor a contestatorului din prezenta cauză.
Față de toate aceste considerente apreciază că se impune admiterea recursului, cu precizarea că nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11692 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că raportat la dispozițiile art.77/1 din Legea nr.571/2003 și dispozițiile HG nr.44/2004 deciziile de impunere pentru transferul proprietății imobiliar au fost emise în mod legal.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, anularea deciziilor de impunere și a constat că nu a obținut nici un venit din transferul imobilului iar ca urmare nu datorează nici un impozit.
În susținerea celor solicitate se arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății omițînd faptul că tranzacția supusă impozitării a constituit pasivul succesoral rămas după defuncta B. R. și nu o tranzacție între vii împrejurarea față de care sunt aplicabile prevederile pct.8 art.304 C.pr.civ.
Tot astfel se arată că instanța nu a aplicat prevederile legale incidente impozitării masei succesorale, împrejurare față de care sunt aplicabile prevederile pct.9 art.304 C.pr.civ.
În dezvoltarea celor invocate recurentul a mai arătat că pasivul succesiunii cuprinde datoriile defunctului și se suportă de moștenitorii universali ai defunctului precum și de cei cu titlu universali. Moștenitorii și legatarii nu pot să accepte numai drepturile succesiunii. Moștenitorii au obligația de a raporta datoriile pe care le au către defunct potrivit art.738 C.civ.,
Cheltuielile efectuate de un succesor cu întreținerea lui de cujus, pe timpul vieții acestuia, fără participarea celorlalți, nu vor fi incluse în pasivul succesoral ; pe cale succesorală se transmit toate obligațiile existente la data deschiderii moștenirii, în afara excepțiilor prevăzute de lege.
În pasivul moștenirii intra sarcinile moștenirii și anume: cheltuielile de înmormântare propriu-zise cât și slujbele religioase de pomenire ulterioare acesteia ; cheltuielile de sigilare, de inventariere, de lichidare și de partaj ale moștenirii, taxele succesorale.
În pasivul succesoral lăsat de defunct vor intra obligațiile patrimoniale ale acestuia, aceste obligații pot avea izvor diferit: obligații născute ca urmare a săvârșirii de către defunct a unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii unei terțe persoane; obligații asumate prin contracte. Impozitul se calculează și se încasează la valoarea proprietăților imobiliare cuprinse în masa succesorală.
Masa succesorală, din punct de vedere fiscal și în condițiile art.771/1 alin.1 și 3 C.fiscal cuprinde numai activul net imobiliar. În scop fiscal, prin activul net imobiliar se înțelege valoarea proprietăților imobiliare după deducerea pasivului succesoral corespunzător acestora.
În pasivul succesiunii se includ obligațiile certe și lichide prin acte autentice și/sau executorii, precum și cheltuielile de înmormântare până la concurența sumei de 1000 lei, care nu trebuie dovedite cu înscrisuri.
În cazul în care în activul succesoral se cuprind și bunuri mobile, drepturi de creanță, acțiuni, certificate de acționar, etc se va stabili proporția valorii proprietăților imobiliare din totalul activului succesoral iar pasivul succesoral se va deduce din valoarea bunurilor mobile, respectiv imobile, proporțional cu cota ce revine fiecăreia din categoriile de bunuri mobile sau imobile.
După deducerea pasivului succesoral corespunzător bunurilor mobile, din valoarea acestora se determină activul net imobiliar reprezentând baza impozabilă (pct.151/4 lit.g din norme.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere anuală pe anul 2011 s-a stabilit în sarcina recurentului pentru veniturile realizate în transferul proprietății imobiliare obligații fiscale în sumă de 1389 lei, respectiv 6.684 lei.
Cele stabilite au fost contestate iar prin decizia nr.378 din_ contestația a fost respinsă ca introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală în considerarea dispozițiilor art.206, art.213 alin.5 și art.2017 din OG nr.92/2003.
Ulterior în considerarea că imobilul a făcut parte din pasivul masei succesorale după defuncta B. R., că aceasta a încheiat antecontract de vânzare-cumpărare- obiect al dosarului nr._ iar prețul vânzării a fost achitat integral pârâtei așa cum reiese din hotărârea judecătorească reclamantul recurent s-a adresat instanței solicitând anularea deciziilor de impunere; a se constat că nu a obținut venit din transferul imobilului și ca atare nu datorează impozit.
Actul normativ în temeiul căruia a fost inițiat demersul și reținut prin decizia de impunere a contestației OG nr.92/2003 prin art.205, art.210 prevede că împotriva titlului de creanță fiscală precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație iar în soluționarea acesteia organul competent se pronunță prin decizie.
Același act normativ cu privire la formă și conținutul contestației prevede că se probează în scris și va cuprinde: a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
Obiectul contestației mai prevede același articol îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
Totodată prevede același act normativ că în soluționarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face in raport de
sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.
Organul de solutionare competent spune același act normativ se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Tot astfel același act normantiv prin art.217 prevede că (1) daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei, iar prin art.218 se prevede că deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
Din normele enunțate reiese că actele fiscale pot fi contestate, că organul competent se pronunță prin decizie cu privire la excepții-neîndeplinire condiții procedurale sau în contextul lipsei/respingerii excepțiilor cu privire la motivele de fapt și de drept evocate prin contestație iar legalitatea actului emis în soluționarea contestației poate fi verificat în instanța de contencios administrativ. Cu alte cuvinte analiza ce trebuie făcută de către instanță se rezumă la cele reținute prin decizia de soluționare a contestației neputând fi analizate alte aspecte sau argumente care nu au făcut obiectul analizei prin decizie de
soluționare a contestației.
Actele dosarului atestă că decizia dată în soluționarea contestației vizează aspecte procedurale lipsa dovezii calității de reprezentant respectiv lipsa calității procesuale.
Acest aspect așa cum rezultă din demersul introductiv nu este criticat de către recurent context în care în lipsa criticilor și a unor acte care să fi atestat contradictoriu celor reținute prin decizie nu se poate reține nelegalitatea în sensul evocat de recurent.
Susține recurentul că nelegalitatea ar rezulta din greșita stabilire a obligațiilor fiscale prin deciziile de impunere însă omite a avea în vedere că aspectele legate de obligațiile fiscale nu au făcut obiectul analizei deciziei date în soluționarea contestației, că motivele soluției date au fost însușite în contextul necriticării celor reținute prin decizie. Ori câtă vreme soluția a fost întemeiată pe excepție iar critici nu au fost aduse cu privire la aceasta, analiză altor motive nu poate fi făcută iar din această perspectivă soluția primei instanțe nu poate fi greșită.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingerea recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de B. A. împotriva sentinței civile nr. 11692 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. D. M.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
