Sentința civilă nr. 6226/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr.6226
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. M. M., cu sediul în B. M., str. Narciselor nr. 2 și cu sediu procesual ales la Cabinet Avocat Angelescu Norbert în B. M., str. George Coșbuc nr. 28/17, județul M. în contradictoriu cu pârâții M. B.
M. prin P.,
cu sediul în B. M., str. Gh. Ș. nr. 37 și P. M. B.
M. -D. DE V.
, cu sediul în B. M., str. C. nr. 2, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant - avocat Angelescu Norbert, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
T. procedând la verificarea competenței potrivit art. 131 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată că întemeiat pe dispozițiile art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2007 este competent general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Instanța pune în discuție necesitatea introducerii în proces în calitate de pârât și a P. ului B. M. .
Reprezentantul reclamantului apreciază că nu se impune introducerea în cauză în calitate de pârât a P. ului B. M. și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, potrivit art. 244 declară cercetarea judecătorească terminată, iar potrivit art. 392 din Noul cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul părților.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, respectiv anularea dispoziției P. ului M.
B. M. nr. 352/_ ca fiind nelegală și netemeinică, anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr. 17821/_, a deciziei de impunere nr. 17822/_ și a notei de plată 4473/_, emise de D. de V., în ceea ce privește taxa clădirii și restituirea sumei de 21.078,42 achitată cu titlu de taxă clădiri în data de_ .
Se arată că reclamantul este chiriașul pârâtei în baza contractului de închiriere nr. 5472/2003, iar în anul 2012 a primit de la pârâtă o adresă prin care i s-a solicitat să depună declarații de impunere pentru perioada 2007-
2012, pentru a-i putea fi calculat impozitul pe clădire. După purtarea unei corespondențe reciproce în care reclamantul a explicat că nu datorează acest impozit, pârâta a constatat și recunoscut că pentru anii 2010-2012 reclamantul nu datorează impozit pe clădiri, însă pentru perioada 2007-2010 pârâta și-a păstrat punctul de vedere. Se arată că dispozițiile art. 249 alin. 3 stabilește persoanele care datorează taxă pe clădiri, iar art. 250 alin. 1 Cod fiscal prevede persoanele exceptate la plata impozitului pe clădiri. Potrivit Legii nr. 95/2006 reclamantul este un organism profesional fără scop patrimonial, astfel încât acesta nu datorează impozitul pe clădiri stabilit, existând în acest sens la dosar depusă practică judiciară.
Potrivit art. 394 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă apreciindu-se că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr._ reclamantul C. M.
M. a chemat în judecată pârâții M. B. M. Prin P. și P. M.
M. - D. de V. solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia să dispună anularea dispoziției P. ului M. B. M. nr. 352 din_, ca fiind nelegală și netemeinică; anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr. 17821/_, a deciziei de impunere nr. 17822/_ și a notei de plata 4473/_, emise de D. V., în ceea ce privește taxă clădiri; restituirea sumei de 21.078,42 achitată cu titlu de taxă clădiri în data de_ cu Ordin Plata nr. 70, cu dobânda legală aferentă calculată de la data plații și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul C. M. M. este chiriaș al pârâtului M. B. M. în spațiul situat în B. M., str. Narciselor nr. 2, care este și sediul acestuia, potrivit contractului de închiriere nr. 5472/_ și a actelor adiționale la acesta.
S-a arătat că în luna februarie 2012 pârâta i-a solicitat să depună declarația de impunere pentru perioada 2007-2012 în scopul de a-i fi calculat impozitul pe clădire. În urma corespondenței purtate de părți, pârâta a constatat că pentru perioada 2010-2012 reclamanta nu datorează impozit pe clădiri, nemenționându-și punctul de vedere în ceea ce privește perioada 2007-_, sens în care a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 17821/_ și decizia de impunere nr. 17822/_ .
Acestea au fost atacate cu contestație care a fost respinsă prin dispoziția P. ului M. B. M. nr. 352/_ .
Reclamantul a înțeles să achite suma considerată ca reprezentând impozit pe clădiri datorat pentru a nu-i fi calculate penalități însă a formulat prezenta acțiune în care solicită restituirea sumei.
S-a arătat că potrivit art. 250 alin. 1 pct. 1 din Codul fiscal, clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a
oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.
Potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea art. 250 alin 1 din Codul fiscal, prin sintagma "încăperi care sunt folosite pentru activități economice", se înțelege spațiile utilizate pentru realizarea oricăror activități de producție, comerț sau prestări de servicii, astfel cum sunt definite în Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, altele decât destinațiile specifice categoriilor de clădiri care nu sunt supuse impozitului pe clădiri.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide ca pentru clădirile proprietatea statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxă pe clădiri în condiții similare impozitului pe clădiri, însă, acestea se datorează doar pentru încăperile care sunt folosite pentru activități economice.
Reclamantul nu desfășoară activități economice astfel cum acestea sunt definite. Astfel, potrivit art. 404 alin 1 și 2 și art. 405 alin. 1 din Legea 95/2006,
M. din România este un organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea de stat; în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de medic ca profesie liberală, de practică publică autorizată care are autonomie instituțională în domeniul său de competență, normativ și jurisdicțional profesional și își exercită atribuțiile fără posibilitatea unei imixtiuni, fiind organizate pe criterii teritoriale.
Rezulta, așadar, ca reclamantul nu datorează impozitul pe clădiri stabilit în sarcina sa, fiind scutit de la plata acestuia câtă vreme nu desfășoară activități economice.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei deoarece se apreciază că această sumă nu este datorată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul M. B. M. prin P. a solicitat respingerea acțiunii.
S-au arătat următoarele: cu privire la faptul că reclamantul nu datorează taxă pe clădiri, motivat de faptul că ar fi beneficiar al prevederilor art. 250 alin.1 Cod fiscal, potrivit căruia nu se datorează impozit prin efectul legii, pentru clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice s-a învederat faptul că până la data intrării în vigoare a Legii nr. 76/2010 (14 mai 2010) privind aprobarea OUG 109/2009 pentru modificarea Codului fiscal erau în vigoare dispozițiile art. 249 alin. 3 Cod fiscal modificat prin Legea 343/2006 "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxă pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri" (la data_ art. 249 alin. 3 din titlul IX, capitolul II modificat de art. 1, punctul 218 din Legea 343/2006 );
Art. 250 alin. 1 pct. 1 din Codul fiscal prevede: Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt după cum urmează: clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice. Art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale definește expresia "instituții publice" ca fiind o denumire generică ce include: Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituții publice autonome, unitățile administrativ-teritoriale, precum și instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.
Pentru perioada_ -_, având în vedere prevederile legale menționate mai sus, C. M. M. nu se încadrează în categoria " instituții publice", iar în calitatea lui de contribuabil — persoană juridică datorează taxă pe clădiri pentru spațiul deținut cu chirie.
Este adevărat că, C. M. M. este un organism de drept public, dar nu instituție publică, iar potrivit reglementări fiscale datorează taxa pe clădiri, deoarece prevederile art. 250 alin. 1 se aplică doar instituțiilor publice care utilizează spatiile pe care le are în proprietate. Această prevedere nu poate fi aplicată pentru persoanele juridice, fie ele de drept public, deoarece art. 249 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal prevede imperativ că pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxă pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri. Faptul că nu desfășoară activități economice nu are nicio relevanță raportat la dispozițiile invocate mai sus.
Abia începând cu 0_, conform modificărilor aduse prin Legea 76/2010 la art. 249 alin. 3 din Codul fiscal și pct. 27 din HG. nr. 44/2004 privind normele de aplicare a Codului fiscal, prin introducerea sintagme "altele decât cele de drept public" C. M. M. este scutit de plata taxei pe clădiri, deoarece este persoană juridică de drept public. De asemenea, obligativitatea achitării taxei pe clădiri, pentru perioada_ -_, a fost comunicată și de către Ministerul Finanțelor Publice - D. Legislație Impozite Directe, prin adresa nr. 417149/_ .
Pârâtul a solicitat respingerea contestației formulată de către C. M.
M., împotriva Dispoziției P. ului M. B. M. nr. 352/_, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 17821 din_ și a Deciziei de impunere nr. 17822/_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
C. M. M. are închiriat de la M. B. M. un spațiu situat la adresa din B. M., str. Narciselor nr. 2, conform contractului de închiriere nr. 5472/_ și a actului adițional la contract nr. 5472/_, acest spațiu având destinație de sediu.
Pârâtul M. B. M. a calculat în sarcina reclamantului pentru perioada_ -_ impozit pentru această clădire în sumă de 21.078,42 lei și majorări de întârziere în sumă de 25.196,09 lei prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ (filele 16-18 dosar).
Pe baza acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 17822/_ . Deși contestate atât raportul de inspecție fiscală cât și decizia de impunere au fost menținute în întregime prin Dispoziția nr. 352/_ emisă de P. ul M. B. M. .
Reclamantul a achitat cu OP nr. 70/_ suma ce i-a fost imputată însă apreciind că nu datorează această sumă a înțeles să conteste actul administrativ
- dispoziția primarului - solicitând anularea acesteia și restituirea sumei achitate, ca fiind nedatorate.
Potrivit art. 249 alin. 3 Cod, pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.
Conform art.250 alin.1 pct.1 din același act normativ, clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că pentru clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri în condiții similare impozitului pe clădiri, însă, acestea se datorează doar pentru încăperile care sunt folosite pentru activități economice.
În speță se poate observa că reclamantul nu desfășoară activități economice astfel cum acestea se regăsesc în accepțiunea codului comercial.
Astfel, potrivit art. 404 alin.1 și 2 și art. 405 alin.1 din Legea nr.95/2006,
C. M. din România este un organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de medic ca profesie liberală, de practică publică autorizată care are autonomie instituțională în domeniul său de competență, normativ și jurisdicțional profesional și își exercită atribuțiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni, fiind organizate pe criterii teritoriale.
Rezultă, așadar, că reclamantul nu datorează impozitul pe clădiri stabilit în sarcina sa fiind scutit de la plata acestuia câtă vreme nu desfășoară activități economice.
Astfel, în temeiul art.250 C. fiscal, instanța va constata că reclamantul este scutit de la plata impozitului pe clădiri stabilit în sarcina acestuia și va dispune anularea înscrisurilor în baza cărora s-a instituit obligația de plată, respectiv dispoziția nr. 352/_ emisă de P. ul M. B. M. .
În consecință instanța va dispune și restituirea sumei achitate de reclamant cu OP 70/_ ca fiind nedatorată, conform dispozitivului prezentei.
Cu cheltuieli de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamantul C. M. M., cu sediul în B. M., str. Narciselor nr. 2 și cu sediu procesual ales în B. M., str. George Coșbuc nr. 28/17, în contradictoriu cu pârâții M. B. M. prin P., cu sediul în B. M., str. Gh. Ș. nr. 37 și P. M. B. M. -D. DE V. , cu sediul în B. M.
, str. C. nr. 2, respectiv B. M., bd. I. nr. 2C și în consecință: Dispune anularea Dispoziției P. ului M. B. M. nr. 352/_ .
Dispune anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr. 17821/_
, a deciziei de impunere nr. 17822/_ și a notei de plată 4473/_, emise de pârâta D. de V. din cadrul Primăriei B. M. .
Dispune pârâților restituirea către reclamant a sumei de 21.078,42 achitată cu titlu de taxă clădiri la data de_ cu OP nr. 70 cu dobânda legală de la data plăți și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2504 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Tribunalul Maramureș, Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
S. O. | E. | -A. | I. C. |
Red. O.S./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 5 ex.
