Decizia civilă nr. 11001/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11001/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. -I. I. Judecător S. Al H. Grefier N. T.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul reclamant F.
E. P. R. PRIN B. M. împotriva sentinței civile nr. 3313/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ privind și pe intimata C.
I., intimat P. C. I., intimat A. M. F., intimat R. C. I., intimat C. C. A., intimat I. S. B., intimat R. N. A., intimat C. E. R., intimat O. L. I., intimat G. A. E., intimat M.
C. G., intimat A. I., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă, pentru recurent, reprezentantul acestuia, avocat Aurel Bujiță, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar(f.6), pentru intimații A. I., A. M.
F., reprezentanta acestora, avocat Negrea V. ia, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar(f.37), pentru intimații C. I., P. comunei I.
, reprezentantul acestora, avocat Predescu Silviu N., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.46), pentru intimata I. S. B.
, reprezentantul său, avocat C. Bodescu, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.56), lipsă fiind celelalte părți din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 4 noiembrie 2013 s-a depus la dosar, din partea reclamantului, răspuns la întâmpinarea formulată de către C. I. și P.
C. I., la întâmpinarea formulată de către A. I. și A. M. F., precum și la întâmpinarea formulată de către I. B. Ș. .
Curtea procedează la comunicarea răspunsurilor la întâmpinare cu reprezentanții părților prezente.
Curtea, având în vedere că la prima strigare a cauzei s-au comunicat câte un exemplar din aceste răspunsuri la întâmpinare pune în vederea reprezentanților părților litigante să comunice dacă mai sunt chestiuni prealabile de discutat, înainte de a pune în discuție excepțiile invocate.
Reprezentantul intimatei I. S. B. depune la dosar practică judiciară cu privire la excepția autorității de lucru judecat, apreciind că în cauză operează această excepție, reiterând motivele invocate prin întâmpinare, respectiv că actele administrative emise în favoarea sa și atacate prin prezenta acțiune, au făcut obiectul dosarului nr._, soluționându-se irevocabil prin decizia nr. 2907/_ a Curții de Apel C., existând așadar identitate de obiect între cele două cauze. Astfel, contrar celor susținute de reclamant si de către instanța fondului, exista autoritate de lucru judecat nu doar în raporturile acestuia cu autoritățile publice pe care Ie-a împrocesat de doua ori în două cauze cu același
obiect, în aceeași calitate, ci și în raport de intimată si de actele administrative emise în favoarea sa, întrucât, deși în acel dosar a avut calitate de intervenientă în interesul uneia dintre părti, a dobândit drepturile el obligațiile specifice părtii în favoarea căreia a intervenit.
În continuare, reprezentantul intimatei susține excepția inadmisibilității formulării prezentei acțiuni, pe considerentul tardivității, nerespectării termenelor si neîndeplinirii corespunzătoare a procedurii prealabile. Astfel, pentru a verifica depășirea termenului de introducere a plângerii prealabile, astfel cum acesta trebuie interpretate prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007, intimata arată faptul ca reclamantul a luat cunoștință de actele administrative emise în favoarea intimatei, în materialitatea lor, la data de_, data la care intimata a intervenit în dosarul nr._ al Curții de Apel C. . În opinia acestuia excepția inadmisibilității urmează a fi primita întrucât prin plângerea din data de_ de care s-a prevalat reclamantul se solicită revocarea Hotărârilor nr.30/2008 si Hotărârii nr. 49/ 2007, dosi obiectul acțiunii precizate îl constituie si Autorizațiile de Construire si Contractele de Concesiune. Rezulta în mod clar că, anterior formulării prezentei acțiunii, reclamantul nu a formulat plângere prealabilă nici în privința autorizațiilor de construire și nici în privința contractelor de concesiune, astfel încât acțiunea în anularea acestor acte administrative apare ca inadmisibilă.
Față de cele ce preced, reprezentantul intimatei susține temeinicia acestor excepții, în sensul admiterii acestora.
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatei Iftimie S. B., relevă faptul că susține aceste excepții nu ca apărări de fond ci ca și excepții în sine.
Curtea, raportat la aceste precizări făcute de către reprezentantul intimatei potrivit cărora solicită instanței ca aceste apărări să fie luate în calcul cu titlu subsidiar, în ipoteza în care instanța va aprecia că aceste excepții sunt admisibile, așa încât dacă nu mai sunt alte chestiuni prealabile, alte cereri de
formulat, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul reclamantului F. E. P. solicită instanței respingerea acestor excepții reiterând motivele relevate în scris prin răspunsurile la întâmpinare depuse la dosar. Pe fond, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și după rejudecarea în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris și precizată, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Cluj, cu cheltuieli de
judecată. În susținerea recursului reiterează toate motivele relevate în scris prin răspunsurile la întâmpinări depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Comunie I. și a P. ui comunei I. solicită instanței, în principal, respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței
instanței de fond, iar, în subsidiar, în cazul admiterii recursului solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei Iftimie S. B. solicită instanței respingerea recursului declarat de către reclamant și menținerea sentinței recurate pentru toate motivele relevate în scris în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților A. I. și A. M. F. solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Reiterează în susținerea poziției procesuale motivele evocate în scris prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.313 din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei de interes, a lipsei calității de reprezentant, a autorității de lucru judecat și a excepției de inadmisibilitate datorită introducerii tardive a plângerii prealabile.
S-a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de anulare a Hotărârilor Consiliului local I. nr. 49/2007 și 30/2008 având în vedere cadrul procesual incorect construit și s-a respins în baza excepției cererea formulată de reclamantul F. E. P. R. PRIN B. M., în contradictoriu cu pârâții C. I., P. C. I., A. M. F., R. C. I., C. C. A., I.
S. B., R. N. A., C. E. R., O. L. I., G. A. E., M. C.
G. și A. I. .
S-a respins cererea formulată de același reclamant în contradictoriu cu aceeași pârâți având ca obiect anularea contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza art.137 C.pr.civ. se impune cu prioritate analizarea excepțiilor de procedură si de fond care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.
Instanța a reținut că excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că nu s-a depus un certificat de deces al acestuia, iar din procurile autentice existente la dosar, rezultă că, pe parcursul procesului, reclamantul s-a prezentat în fata unui notar public, prin urmare cel puțin la data introducerii acțiunii reclamantul era în viață și nu s-a făcut dovada decesului acestuia pe parcursul procesului.
Excepția lipsei calității de reprezentant a domnului B. M. a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că mandatarul reclamantului a acționat în baza unui mandat valabil încheiat, confirmat ulterior printr-o procură specială, respectiv Procura autentică din data de_ depusă la dosar.
Excepția lisei de interes a fost apreciată ca neîntemeiată, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamantul tinde să elibereze, din punct de vedere juridic, terenul în litigiu pentru ca, ulterior, să poată intra în proprietatea acestuia pe calea legilor de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv a legilor de fond funciar sau a Legii nr. 10/2001.
Excepția autorității de lucru judecat a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 163 Cod Procedură Civilă, nefiind întrunite tripla identitate de părți,obiect si cauză față de acțiunea judecată în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului C. .
Nu există identitate de obiect deoarece în cadrul dosarului menționat s-a solicitat anularea unor alte hotărâri ale consiliului local, a contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire eliberate pârâților din respectivul dosar.
Nu există nici identitate de părți, părțile fiind diferite.
Doar pârâta din prezentul dosar I. S. B. a fost parte si în celălalt dosar, având calitatea de intervenient accesoriu. Au mai fost părți P. comunei I. si Consiliul Local al comunei I. însă s-a discutat, așa după cum s- a menționat, despre alte acte administrative.
Doar cauza este identică, însă în lipsa celorlalte două condiții, excepția nu poate fi considerată întemeiată.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate, pe considerentul tardivității plângerii prealabile si această excepție a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că reclamantul a recunoscut comunicarea actelor administrative la data de_, introducând plângerea în termen față de prevederile art. 7 alin.3 si
alin.7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind un terț față de actele administrative atacate.
Instanța de fond a retinut însă că este întemeiată excepția de inadmisibilitate datorită neintroducerii în proces a Consiliului Local al comunei
I., respectiv emitentul hotărârilor de consiliu local atacate.
În acest sens, instanța a apreciat că potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că, în litigiile izvorând din raporturi juridice de drept administrativ, are calitate procesuală pasivă emitentul actului a cărei legalitate este contestată.
Dispozițiile art. 20 si art. 21 din Legea nr. 215/2001, invocate de către reclamant, nu se referă la calitatea procesuală pasivă a autorității deliberative iar dreptul de a reprezenta în justiție o unitate administrativ-teritorială consacrat de art. 21 alin.2 si 2 indice 1 din legea menționată nu trebuie confundat cu calitatea procesuală pasivă pe care o are emitentul actului a cărui anulare se cere.
Potrivit art. 23 din Lega nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe si municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești si municipale ca autorități deliberative si primarii ca autorități executive.
Consiliile locale si primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale si rezolvă treburile publice din comune, orașe si municipii, în condițiile legii.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor menționate, Consiliul local este organ al unității administrativ-teritoriale, ca și primarul, și are aceeași legitimitate cu acesta.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, astfel încât prin dispozițiile legale menționate, consiliului local i se recunoaște capacitatea administrativă de a adopta hotărâri.
In consecință, în opinia tribunalului, consiliul local are si calitatea de a sta în justiție în cauzele al căror obiect se referă la actele pe care le adoptă. În materie de contencios administrativ, calitatea procesuală rezultă, prin urmare, din capacitatea administrativă de a emite acte administrative cu caracter individual sau normativ.
În sprijinul aceleiași interpretări vine si art. 1 alin.6 din Lega nr. 554/2004, care prevede că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice.
Astfel, în materie de contencios administrativ este recunoscut de lege calitatea procesuală oricărei autorități publice emitente a unui act administrativ.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității introducerii cererii de anulare a Hotărârilor Consiliului local I. nr. 49/2007 și 30/2008, având în vedere cadrul procesual incorect construit.
Având în vedere că hotărârile consiliul local atacate stau la baza emiterii actelor administrative subsecvente, respectiv a contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire, iar din presupusa nelegalitate a hotărârilor ar rezulta si nelegalitatea actelor subsecvente, ținând cont de soluția asupra excepției de inadmisibilitate, instanța nu a putut admite nici capetele de cerere referitoare la anularea contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire, chiar dacă în raport cu aceste capete de cerere cadrul procesual a fost legal constituit.
Pentru motivele arătate, instanța de fond a respins în întregime acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul F. E. P. reprezentat prin B.
M. a declarat recurs
, solicitând în principal, admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se admită acțiunea astfel cum a fost
formulată. În subsidiar, se solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 și art. 3041C.pr.civ., reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității pentru neintroducerea în cauza a Consiliului Local al C. I., fără a avea în vedere că din actele depuse la dosar, contractele de concesiune au fost încheiate fie cu consiliul local, fie cu primăria I., sens în care autoritățile publice locale nu au dat dovada de constanta în ceea ce privește încheierea contractelor de concesiune.
Motivul pentru care nici autoritățile publice locale nu au menționat drept autoritate contractanta numai consiliul local sau numai primarul este faptul ca, de jure, parte a unui contract de concesiune este unitatea administrativ- teritoriala. Altfel spus, toate actele efectuate de primar si toate actele efectuate de consiliul local nu reprezintă altceva decât actele C. I. . Apoi, având în vedere și dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, reclamantul susține că din moment ce a chemat în judecata C. I., terenurile din patrimoniul acesteia fiind concesionate, aceasta fiind parte a contractelor de concesiune, consideră ca procedura este îndeplinita, iar comuna este persoana juridica care poate sta ca parte în proces, neprezentând relevanta faptul ca emitentul hotărârilor nr. 49/2007 si 30/2008 este Consiliul Local al C. I. .
A mai subliniat reclamantul faptul că, deși a adresat plângerea prealabila nr. 34/_ Consiliului Local al C. I., răspunsul la plângerea prealabila nu a fost dat de către organul emitent al hotărârilor, ci de către C. I., asa cum rezulta din adresa nr. 34/_ .
Este unul dintre motivele pentru care cererea de chemare în judecata a fost formulata în contradictoriu cu C. I. .
In aceste condiții, nu pot fi acceptate considerentele reținute de prima instanța, bazate pe dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, "care prevede ca autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice."
Pe de altă parte, reclamantul a mai arătat că prin sentința civila nr. 886/_, pronunțata de Tribunalul Cluj în dosar nr._, a fost respinsa acțiunea sa în contencios administrativ, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, iar prin decizia civila nr. 2907/_, pronunțata de Curtea de Apel C. în dosar nr._, devenita irevocabila, instanța a admis recursul său împotriva sentinței civile nr. 886/_ pronunțata în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o modifica în sensul ca admite acțiunea formulata de reclamantul F. împotriva paraților C. I., P. C. I., F. M., F.
I., B. P., P. AUREL, P. E., C. S., C. OCTAVIAN, O. V., O.
M. .
Raportat la decizia civila nr. 2907/_, pronunțata de Curtea de Apel C. în dosar nr._, reclamantul susține că există putere de lucru judecat cu privire la admisibilitatea acțiunilor în anularea hotărârilor de consiliu local, formulate în contradictoriu cu C. si P. C., chiar daca nu este parte în proces si Consiliul Local, în calitate de emitent al hotărârilor.
În aceste condiții, reclamantul consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că ar opera sancțiunea inadmisibilității acțiunii pentru neintroducerea în cauza a Consiliului Local al C. I. .
Mai mult, în mod nelegal prima instanța a reținut sancțiunea inadmisibilității cu privire la capetele de cerere privind anularea contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire, cu toate ca a constatat ca "în raport cu aceste capete de cerere cadrul procesual a fost legal constituit".
Admițând în mod nejustificat excepția inadmisibilității, reclamantul arată că instanța de fond nu a analizat fondul pricinii cu privire la niciunul din actele administrative atacate, respectiv nu s-a pronunțat nici cu privire la cererile pentru anularea hotărârilor consiliului local si nici asupra motivelor de nulitate a contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire.
În ipoteza în care s-ar fi analizat fondul pricinii, reclamantul consideră că se impunea admiterea acțiunii sale, deoarece hotărârile Consiliului Local al C.
I. nr. 49/2007 si 30/2008, prin care s-a aprobat concesionarea terenului revendicat de reclamant, precum si contractele de concesiune încheiate în baza acestor hotărâri si autorizațiile de construire eliberate pentru aceleași terenuri sunt nelegale, iar părțile contractante au fost de rea-credinta. Urmare depunerii cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate si a notificărilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, terenul revendicat nu mai putea face obiectul concesiunii, raportat la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 50/1991 si ale art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 care cuprind interdicția expresă de a se adopta masuri care sa împiedice restituirea terenurilor. Apoi, încă din anul 1991, era interzisa concesionarea terenurilor pentru care foștii proprietari pot formula cereri, interdicție care dăinuie si în prezent si care determina nulitatea hotărârii prin care s-a aprobat concesionarea terenurilor revendicate de subsemnatul, precum si a contractelor de concesiune încheiate cu privire la aceste terenuri.
În concluzie, reclamantul consideră că prin emiterea HCL nr. 30 si 49 si a actelor subsecvente, respectiv a contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire, autoritățile comunei I. au dat dovada de rea-credința, iar câtă vreme la adoptarea actelor atacate nu s-a ținut seama de interdicțiile prevăzute de art.
14 din Legea nr. 50/1991 si ale art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nu se poate susține ca au fost respectate condițiile de validitate a acestor acte.
Mai mult, contractul de concesiune nr. 396/_, încheiat intre Consiliul local al C. I. si parata-intimata I. B. S. este lovit de nulitate, întrucât la încheierea acestuia nu au fost respectate nici prevederile art. 18 lit. b) din Legea nr. 50/1991. Or, prin contractul de concesiune intimata a dobândit o suprafața de 1188 mp. în vederea realizării unei locuințe familiale, fiind depășita astfel suprafața de 1.000 mp. prevăzuta de textul de lege sus-mentionat.
Referitor la cererea subsidiara pentru admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C., reclamantul și-a menținut în totalitate argumentele prezentate anterior.
Intimații A. I. si A. M. F. au depus întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea sentinței recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea poziției procesuale, intimații au arătat că atâta vreme cât instanța care a pronunțat hotărârea recurata a soluționat toate capetele de cerere fără a intra în cercetarea fondului, este evident ca, raportat la dispozițiile art.312 alin. 5 c.proc.civ, instanța de recurs, chiar daca ar aprecia ca soluția pronunțata de prima instanța asupra excepției de inadmisibilitate este nelegală, nu va putea proceda la rejudecarea cauzei în fond.
Referitor la excepția de inadmisibilitate datorita neintroducerii în proces a Consiliului Local al comunei I., respectiv emitentul hotărârilor de consiliu local atacate, intimații susțin că a fost soluționată corect de către prima instanță, având în vedere că din prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ rezultă că în litigiile izvorând din raporturi juridice de
drept administrativ, are calitate procesuală pasivă emitentul actului a cărei legalitate este contestată, în speță Consiliul Local al comunei I. .
Dispozițiile legale invocate de recurent si anume Legea nr. 215/20001, se referă la reprezentarea în justiție a unității administrativ teritoriale de către primar și nu la calitatea procesuală pasivă a autorității deliberative, ori dreptul de a reprezenta în justiție o unitate administrativ teritorială nu trebuie confundată cu calitatea procesuală pasivă pe care o are emitentul actului administrativ a cărui anulare se cere.
În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art.79/3 din OG nr. 35/2002 cu referire și la dispozițiile art. 36 alin. 6 lit. a pct. 14 din Legea nr. 215/2001, conform cărora consiliului local i se recunoaște capacitatea administrativă de a adopta hotărâri. În consecință, asa cum în mod corect a reținut prima instanța, consiliul local are și calitatea de a sta în justiție în cauzele al căror obiect se referă la actele pe care le adoptă.
Pentru toate aceste motive, intimații apreciază că prima instanța, în mod corect a admis excepția inadmisibilității datorita neintroducerii în proces a Consiliului Local al comunei I. și a respins acțiunea pe baza excepției.
Referitor la excepția puterii de lucru judecat, invocată de recurent, cu privire la admisibilitatea acțiunilor în anularea hotărârilor de consiliu local în contradictoriu cu C. și P. C. chiar dacă nu este parte în proces si Consiliul Local, în calitate de emitent al hotărârilor raportat la decizia civila nr. 2907/_ pronunțata de Curtea de Apel C. în dosarul_, intimații au arătat că în dosarul nr._ al Tribunalului C. nu exista identitate nici de parti, nici de obiect si nici măcar de cauza cu prezenta cauza. Astfel, în dosarul nr._ al Tribunalului C. nu s-a pus în discuție si, prin urmare, instanța de fond si nici cea de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate datorita neintroducerii în proces a Consiliului Local al comunei I. . Astfel, nu suntem în prezenta unei hotărâri judecătorești care sa poată fi invocata în prezenta cauza cu putere de lucru judecat, ca fiind obligatorie pentru instanța care soluționează prezenta pricina.
Intimații C. I. si P. C. I., prin întâmpinarea
formulată au solicitat, în principal, respingerea recursului si menținerea ca temeinica si legala a sentinței recurate. In subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În primul rând intimații susțin că instanța de fond a admis în mod legal excepția inadmisibilității acțiunii raportat la faptul ca reclamantul nu a chemat în judecata emitentul actelor administrative contestate, respectiv Consiliul local al comunei I., soluția pronunțata fiind în acord cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În cazul de fata, fiind în litigiu si bunuri ale unității administrativ teritoriale, unitatea administrativ teritoriala are calitate procesuala pasiva, insa calitatea procesuala pasiva a autorității administrativ teritoriale nu exclude calitatea procesuala pasiva a Consiliul local al comunei I. în calitate de emitent al HCL nr. 49/2007 si HCL nr. 30/2008.
Referitor la puterea de lucru judecat, raportat la decizia civila nr. 2907/2010 pronunțata de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, intimații susțin că aceasta nu poate fi invocata întrucât în respectiva cauza nu s-a pus în discuție calitatea procesuala pasiva a emitentului actului administrativ contestat, respectiv a Consiliului local al comunei I. .
Susținerile recurentului ca instanța de fond a reținut în mod nelegal sancțiunea inadmisibilității cu privire la anularea contractelor de concesiune si a autorizațiilor de construire sunt neîntemeiate. Aceasta întrucât, hotărârile Consiliului local atacate au stat la baza emiterii restului actelor contestate de reclamant, iar urmare a admiterii excepției inadmisibilității, instanța de fond,
necenzurând hotărârile de Consiliu local atacate, a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondata.
Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în situația în care instanța de recurs va constata ca excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă în mod nelegal.
În întâmpinarea formulată de intimata I. B. Ș.,
în privința excepției autorității de lucru judecat, se arată că actele administrative eliberate în favoarea sa și atacate prin prezenta acțiune, au făcut obiectul dosarului nr. _
, soluționându-se irevocabil prin decizia nr. 2907/_ a Curții de Apel C., existând așadar identitate de obiect între cele două cauze. Modul în care reclamantul si-a stabilit acolo cadrul procesual si pretențiile, precum si modul în care instanța o dezlegat pricina putând face obiectul, eventual, a unor căi extraordinare de atac. Astfel, contrar celor susținute de reclamant si de către instanța fondului, exista autoritate de lucru judecat nu doar în raporturile acestuia cu autoritățile publice pe care Ie-a împrocesat de doua ori în două cauze cu același obiect, în aceeași calitate, ci si în raport de intimată si de actele administrative emise în favoarea sa, întrucât, deși în acel dosar a avut calitate de intervenientă în interesul uneia dintre părti, a dobândit drepturile el obligațiile specifice părtii în favoarea căreia a intervenit.
Față de cele ce preced, intimata susține temeinicia acestor excepții, în sensul admiterii.
În continuare, intimata a susținut excepția inadmisibilității formulării prezentei acțiuni, pe considerentul tardivității, nerespectării termenelor si neîndeplinirii corespunzătoare a procedurii prealabile. Astfel, pentru a verifica depășirea termenului de introducere a plângerii prealabile, astfel cum acesta trebuie interpretate prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007, intimata arată faptul ca reclamantul a luat cunoștință de actele administrative emise în favoarea intimatei, în materialitatea lor, la data de_, data la care intimata a intervenit în dosarul nr._ al Curții de Apei C. ,
În opinia intimatei excepția inadmisibilității urmează a fi primita si întrucât prin plângerea din data de_ de care s-a prevalat reclamantul se solicită revocarea Hotărârilor nr.30/2008 si Hotărârii nr. 49/ 2007, desi obiectul acțiunii precizate îl constituie si Autorizațiile de Construire si Contractele de Concesiune. Rezulta în mod clar că, anterior formulării prezentei acțiunii, reclamantul nu a formulat plângere prealabilă nici în privința autorizațiilor de construire și nici în privința contractelor de concesiune, astfel încât acțiunea în anularea acestor acte administrative apare ca inadmisibilă.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Cu titlu preliminar,
Curtea reține că în raport de principiul non reformatio in peius, excepția autorității de lucru judecat, excepția tardivității și excepția lipsei procedurii prealabile invocată de către intimata I. B. Ș. se impun a fi respinse.
Atâta vreme cât aceste excepții au fost respinse de prima instanță, împrejurare ce îi profită recurentului, iar intimata I. B. Ș. nu a contestat legalitatea modului de soluționare a acestor excepții, repunerea în discuție nu este posibilă deoarece recurentului nu i s-ar înrăutăți situația în propria cale de atac.
Acțiunea dedusă judecății, în primă instanță, are ca obiect anularea hotărârilor Consiliului Local I. nr. 49/2007 si nr. 30/2008, a contractelor de concesiune încheiate între concedentul C. I. cu pârâții de ordin 3-11 din acțiunea introductivă și a autorizațiilor de construcție emise de P. comunei I. în favoarea pârâților persoane fizice pentru realizarea unor construcții pe
terenurile revendicate de reclamant în temeiul Legii fondului funciar și al Legii nr. 10/2001, terenuri înscrise inițial în CF 56 I. .
Din examinarea cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul solicită anularea a trei categorii de acte administrative: hotărâri de consiliu local, contracte de concesiune și autorizații de construire.
Cadrul procesual fixat de reclamant îi vizează pe beneficiarii autorizațiilor de construcție, părțile contractelor de concesiune, C. I. și P. comunei I., reclamantul opinând că emitentul hotărârilor de consiliul local a căror anulare o solicită nu se impune a fi atras în judecată.
Nulitatea, ca sancțiune de drept administrativ, constă în desființarea cu efect retroactiv a actului încheiat cu încălcarea cerințelor legale, și constituie în același timp și un mijloc juridic de adaptare a actelor autorităților publice la cerințele obligatorii cuprinse în acte normative cu scopul precumpănitor de a ocroti un interes general.
De aceea cadrul procesual în care se desfășoară judecata trebuie să cuprindă obligatoriu atât beneficiarul cât și emitentul actului administrativ contestat deoarece coparticiparea lor procesuală devine obligatorie, nefiind cu putință ca un act administrativ să fie declarat nul doar față de beneficiar și să rămână valabil față de emitent.
Raportat la modul în care reclamantul și-a conceput demersul judiciar, această exigență a fost îndeplinită doar în privința capetelor de cerere având ca obiect anularea contractelor de concesiune și autorizațiilor de construire, iar nu și a celui referitor la anularea hotărârilor de consiliu local.
Argumentele prezentate de recurent în susținerea tezei potrivit căreia împrocesuarea Consiliului Local al comunei I. nu ar fi necesară pentru legarea cadrului procesual în care se poate dispune anularea HCL nr. 49/2007 și 30/2008 nu pot fi primite. Dispozițiile art. 20 și 21 din Legea nr. 215/2001 nu prezintă nicio relevanță în cauză deoarece reglementează chestiunea reprezentării în justiție a unității administrativ-teritoriale, iar nu capacitatea de a emite acte administrative. Doar această din urmă conferă calitate procesuală emitentului actului administrativ și are înrâurire asupra modului de fixare a cadrului procesual.
Cum dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001 recunosc Consiliului Local capacitatea administrativă de a adopta hotărâri, în mod corect a reținut prima instanță că acesta are calitatea de a sta în justiție în litigiile având ca obiect solicitarea de anulare a actelor pe care le-a adoptat.
În cauză nu poate fi reținută nicio putere de lucru judecat a Deciziei civile nr. 2907/_ pronunțată de Curtea de Apel C. cu înrâurire asupra modului de legare a cadrului procesual în prezenta pricină deoarece această chestiune de drept nu a făcut obiectul analizei Deciziei de care se prevalează recurentul și nu sunt îndeplinite nici cerințele puterii de lucru judecat, lipsind identitatea de părți și obiect. Întrucât în litigiul respectiv nu a fost invocată excepția inadmisibilității pentru neintroducerea emitentului actului administrativ contestat, nu i se poate recunoaște deciziei respective nici măcar o putere interpretativă pentru problema de drept evocată în pricina de față.
Soluția respingerii acțiunii fără a fi analizată pe fond este compatibilă și cu jurisprudența CEDO în materia dreptului de acces la instanță, care nu este unul absolut fiind prin însăși natura sa susceptibil de anumite limitări (cauza Golder contra Marii Britanii). Pentru a fi concordante cu dispozițiile art. 6 din CEDO, aceste limitări trebuie să fie impuse de atingerea unui scop legitim și să fie proporționale cu acesta.
Curtea constată ambele cerințe îndeplinite în această cauză fiindcă obligativitatea coparticipării procesuale consacrată de doctrină și jurisprudență
este clară, accesibilă și previzibilă, vizează un scop legitim constând în pronunțarea unei soluții unitare apte să asigure siguranța și stabilitatea raporturilor juridice și este proporțională cu scopul urmărit, pentru că nu reprezenta pentru reclamant o sarcină exorbitantă sau insurmontabilă.
În egală măsură, Curtea mai reține că prin analogie cu hotărârea Derșcariu contra României a instanței de contencios european, aplicarea excepției coparticipării procesuale obligatorii nu contravine prin sine însăși dreptului la un proces echitabil, o asemenea încălcare intervenind doar dacă excepția ar fi opusă în mod automat reclamantului, adică imposibilitatea atragerii terților în proces are cauze pur obiective (nu pot fi identificați terții, refuză manifest și nejustificat să ia parte la procedură, etc).
În situația în care, dimpotrivă, nu rațiuni obiective ci atitudinea procesuală culpabilă a reclamantului este cea care determină derularea procesului într-un cadru procesual incomplet, în sensul că deși instanța a identificat partea lipsă din proces, acesta omite sau refuză să îi solicite să se alăture demersului său procesual, exigențele unui proces echitabil incluzând și respectarea dreptului de acces sunt îndeplinite.
Reclamantul avea posibilitatea reală și efectivă la instanța de fond să solicite printr-unul din mijloacele procesuale legale atragerea emitentului HCL nr. 49/2007 și 30/2008 în proces, însă nu a respectat această exigență legală.
Având în vedere că în privința celorlalte două capete de cerere din acțiunea introductivă, cadrul procesual a fost legat în mod corect, fiind împrocesuați atât emitenții cât și beneficiarii actelor administrative contestate, în mod greșit a extins judecătorul fondului efectele inadmisibilității primului capăt de cerere și asupra celor din urmă, fără nicio justificare legală.
Nelegalitatea contractelor de concesiune și autorizațiilor de construire a fost invocată din perspectiva nesocotirii mai multor dispoziții legale așa încât prima instanță trebuia să procedeze la o judecată pe fond a acestor cereri.
Curtea nu va da curs solicitării recurentului de casare cu reținere în vederea judecării pe fond a cauzei deoarece prevederile art. 312 alin. 5 C.proc.civ. obligă instanța de control judiciar să pronunțe o soluție de casare cu trimitere în ipoteza în care prima instanță a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului, cum s-a întâmplat și în cazul de față.
Pentru toate aceste considerente în temeiul disp. art. 312 alin. 5 C.proc.civ și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul formulat de reclamantul
F. E. P. reprezentat prin B. M. împotriva sentinței civile nr. 3.313 din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o casează în parte și în consecință va dispune trimiterea cauzei primei instanțe în vederea rejudecării cererilor privind anularea contractelor de concesiune încheiate de C. I. cu pârâții de rând 3-12 și anularea autorizațiilor de construire emise de P. C. I. în beneficiul pârâților de rând 3-12.
Vor fi menținute dispozițiile referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii având ca obiect anularea H.C.L. nr. 49/2007 și H.C.L. nr. 30/2008 precum și mențiunile referitoare la respingerea celorlalte excepții procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de reclamantul F. E. P. reprezentat prin
B. M. împotriva sentinței civile nr. 3.313 din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o casează în parte și în consecință:
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea cererilor privind anularea contractelor de concesiune încheiate de C. I. cu pârâții de rând 3-12 și anularea autorizațiilor de construire emise de P. C. I. în beneficiul pârâților de rând 3-12.
Menține dispoziția referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii având ca obiect anularea H.C.L. nr. 49/2007, H.C.L. nr. 30/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI | |||
M. B. | M. | I. | I. | S. AL H. |
GREFIER,
N. T.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M.T.
.
